Ministerul Culturii a lansat un apel complet de proiecte în data de 9 ianuarie, cu termen limită de depunere la 2 zile şi desfăşurare după alte 6, cu ocazia Zilei Naţionale a Culturii. Însuşi ministerul admite pe site-ul oficial imposibilitatea scrierii unui proiect în 2 zile. Comunitatea artistică s-a mobilizat duminică când a citit anunțul incomplet şi după ce a trimis mii de emailuri către ministru, a primit un regulament de aplicare care îi dă mai puţin de 48 de ore pentru scrierea aplicațiilor. Pentru a completa un formular cu zeci de întrebări, a găsi parteneri şi a mobiliza sume considerabile de bani ca şi contribuţie proprie, 48 de ore fac că cei care, totuşi aplică, să rişte să realizeze lucrări în pripă şi fără vizibilitate. De unde atâta grabă? În medie, unui eveniment cultural de mici proporţii, pentru a fi gândit, scris, manageriat, promovat şi implementat îi ia cel puţin două luni. Chiar dacă nu ar fi deja dedicaţi, cum ne-am obişnuit să se întâmple în cazuri asemănătoare, este păcat ca acești 200.000 de lei din bani publici să fie irosiţi pe propuneri inconsistente. De aceea solicităm Ministerului să aloce 30 de zile, aşa cum prevede legea 350/2005 privind finanţările nerambursabile pentru activităţi de interes public, pentru realizarea acestui apel. Este nevoie de timp pentru ca proiectele finanțate să fie concepute, scrise, implementate și performante și ar trebui să fie în interesul tuturor să se întâmple asta. Cerem mărirea termenului de limită de doar 48 de ore de depunere a proiectelor pentru Ziua Culturii Naționale lansat de Ministerul Culturii! Cei 200.000 de lei alocaţi unor proiecte scrise şi oragnizate pe repede înainte sunt, de fapt, banii noştri și dorim să fie cheltuiţi responsabil şi corect. Şi aşa majoritatea proiectelor independente din România sunt sub-finanţate, cu toate că ele contribuie considerabil la furnizarea serviciilor culturale de calitate şi susţinerea artei de la noi. Ne dorim ca Ministerul Culturii să mărească termenul de depunere a solicitărilor de finanțare pentru Ziua națională a culturii de la 2, la 30 de zile sau, în cazul în care nu își mai găsește mize dincolo de ziua culturii naționale, să anuleze apelul și să transfere această sumă pentru un următorul apel. Este un efort minim pentru o comunitate artistică responsabilă, coerentă și relevantă. Semnatarii sunt deschiși la o întâlnire cu ministrul culturii, Ionuț Vulpescu, în viitorul apropiat precum și reluarea apelurilor Acces și CultIN. Ecouri în presă: Adevărul: Scandal pe ziua lui Eminescu la Ministerul Culturii - https://goo.gl/mLGvEL Mediafax: Ministerul Culturii face licitaţie pentru Ziua Eminescu. Gafă sau ”dedicaţie”? - https://goo.gl/YUbJRu PRO TV: Ministerul Culturii, comunicat care a starnit revolta. Vrea sa organizeze in doar cateva zile un eveniment de amploare - https://goo.gl/DchgPi Inițiatorii petiției: Comunitatea Artistică Independentă Ioana Păun, regizoare Gabriel Sandu, jurnalist și actor Farid Fairuz, artist independent și coregraf Asociația Solitude Project Miki Braniște, Director Festival TEMPS D`IMAGES, Cavaler al Artelor și Literelor - distincție oferită de Guvernul Franței în anul 2015. Florin Caracala, regizor Cristina Bogdan, curator, ODD

Existenta unui skatepark in Timisoara este importanta pentru a oferi un loc sigur, bine delimitat amatorilor acestor sporturi, pentru a incuraja practicarea sportului si comunitatea deja existenta in organizarea de evenimente sportiv-culturale si competitii atat de lipsite si dorite in Timisoara.

Cruzimea împotriva animalelor este adesea tolerată, încurajată prin slaba acțiune a autorităților și în prezent a scăpat total de sub control. Cei care cauzează suferință animalelor sunt oameni la fel de periculoși și pentru semeni. Libertatea lor este un pericol iminent. Cazul din Buteni, județul Arad este unul emblematic care a pus capac cetățenilor din România. Cei 4 tineri care au dresat un câine și l-au asmuțit să atace și să omoare alte animale nu trebuie să scape nepedepsiți. În această filmare din ianuarie 2017 se vede cum câinele celor 4 tineri a atacat un alt câine complet lipsit de apărare (ținut în lanț) pe o proprietate privată și și-a blocat colții în gâtul acestuia cauzându-i dureri extreme și sângerare masivă. Un simplu dosar penal nu mai înseamnă nimic în ziua de astăzi. Poliția trebuie să aplice amenda maximă și tinerii implicați în acest caz trebuie să primească pedeapsa maximă în vigoare, 1 an de închisoare. Amenzile și pedepsele prevăzute de legea pentru protecția animalelor 205 din 2004 sunt anemice. Oricât de barbari ar fi unii oameni, pedeapsa maximă posibilă este de numai un an de închisoare. Până în prezent cele mai multe dosare penale nu s-au soldat în favoarea animalelor. De aceea persoanele care comit abuzuri sunt în continuare încurajate să facă noi acte de cruzime și să devină un model negativ pentru societate. De aceea, Camera Deputaților trebuie să aprobe de urgență propunerea legislativă adoptată recent de Senat care prevede majorarea amenzilor și pedepselor pentru cei care comit acte de cruzime împotriva animalelor de la 1 an la 2-7 ani. La rândul lor, toți cetățenii de bună credință trebuie să ia atitudine atunci când sunt martorii unor scene de cruzime. Să facă tot posibilul să oprească cruzimea, să o documenteze și să sesizeze poliția prin apel la 112 atunci când este cazul.

Iulian Ghergut a fost rapit pe data 4 aprilie 2015 in Burkina Faso si de atunci se pare ca autoritatile romane nu sunt capabile sa faca nimic pentru al aduce pe Iulian acasa. Sa ne aducem aminte din 2005 cand cei 3 jurnalisti romani au fost rapiti in Irak, in fiecare zi aparea acest caz la tv pana au fost rascumparati .Iar de Iulian se pare ca statul roman a uitat complet.

Așa cum cehii îl au pe Kafka, polonezii pe Chopin și sarbii pe Kursturica, așa și românii il au pe Brâncuși. Patrimoniul cultural se află la temelia identității unei națiuni, alături de gesturile pe care le facem pentru conservarea acestuia. Nu în discursuri patriotice răsuflate și nici în arborarea steagului în momentele festive. Haideți să le oferim guvernanților posibilitatea de a fi parte a unui act istoric, cu reale implicații în mijlocul societății care și-a demonstrat sprijinul pentru achiziția Cumințeniei Pământului. Patrimoniul Național este de interes public și trebuie, ca stat, ca cetățeni, să ne străduim să îl protejăm și valorificăm. ---- Pentru cei care consideră ca preţul negociat de Guvern de 11 milioane de euro este un pret mare, vă reamintim că alte doua sculpturi ale lui Brâncuși au fost vândute în trecut la licitație cu 41,5 milioane $ (Madame LR - 2009), respectiv 33,4 milioane $ (Pasărea în Spațiu 2005). Alte state, cum este Polonia, alocă sume considerabil mai mari (2 miliarde de euro) pentru achiziția de opere de artă, care altfel oricum erau accesibile publicului. Toate statele lumii fac eforturi considerabile pentru a-și recupera patrimoniul cultural. E cazul ca și România să ia exemplu și să se poziționeze ferm pentru Cultură, cumpărând opera unuia dintre cei mai mari artiști ai modernismului. Haideți să cerem să fie incluse în bugetul Ministerului Culturii de anul viitor fondurile necesare pentru achiziționarea operei lui Brâncuși, parte a patrimoniului cultural național!

SĂ REVENDICĂM O POLITICĂ JUSTĂ DE LOCUIRE SOCIALĂ. Problema locuirii publice este neglijată de două decenii de către administrația publică locală. Municipiul Cluj se mândrește că este o localitate bogată și prosperă - dar din politica administrației publice în domeniul locuirii rezultă mari inegalități locative ce afectează o mare parte a populației care este împovărată de costurile mari ale chiriilor și locuințelor de pe piața privată. Cei afectați de pierderea domiciliului într-o formă sau alta, mulți deveniți oameni ai străzii sau aglomerați în locuințele cunoștințelor, se uită neputincioși la noile clădiri de locuințe și birouri sau malluri care produc profit mare afaceriștilor imobiliari-bancari. Este timpul ca locuirea socială să devină un capitol central al agendei publice locale, iar Clujul să fie un oraș pentru oameni și nu pentru profit! SĂ SUSȚINEM DREPTURILE MUNCITORILOR DE PE RAMPELE DE GUNOI DIN PATA RÂT. Ei locuiesc în colonia Dallas din Pata Rât, fiind în mare măsură muncitorii care au lucrat și pe vechea rampă de deșeuri a orașului începând cu sfârșitul anilor 1960. Ei au asigurat de patru decenii selectarea deșeurilor în condiții de muncă de mare toxicitate, fără protecție și fără să li recunoscută valoarea muncii lor. O parte dintre muncitori sunt angajați acum cu contract de muncă pe rampa temporară RADP. Dar munca lor este încadrată ca muncă desfășurată in condiții normale și nu primesc sporuri care le-ar asigura salarii mai mari. SĂ SUSȚINEM DREPTUL FIECĂRUI OM SĂ LOCUIASCĂ ÎNTR-UN MEDIU SĂNĂTOS ȘI ÎN CONDIȚII ADECVATE. Zona unde au fost amplasate casele modulare din Pata Rât în 2010 de către administrația publică locală și unde au fost mutați forțat în decembrie 2010 persoanele evacuate de pe strada Coastei este definită ca zonă de locuit. Primăria a transformat această fostă zonă industrială în zonă de locuit atunci când pregătea, conform declarațiilor sale din martie-aprilie 2010, "soluționarea problemei locative a romilor de pe Coastei, Cantonului și Pata Rât." Dar acest fapt nu a contat atunci când, spre toamna anului 2015, noile rampe de stocare temporară a deșeurilor au fost autorizate la o distanță de 300, respectiv 800 de metri de acest teritoriu de către toate instituțiile implicate. Aceste decizii în lanț sunt manifestări ale rasismului de mediu: ele reflectă ideea că zona de locuire unde stau persoane de etnie romă este tratată inegal și nedrept în fața legii, sau că, în ochii celor care iau aceste decizii, romii nu sunt oameni. SĂ SUSȚINEM DREPTUL LA LOCUINȚĂ ȘI PRIN STOPAREA EVACUĂRILOR CE TRANSFORMĂ OAMENI SĂRĂCIȚI ÎN PERSOANE FĂRĂ ADĂPOST. De la containerele de metal ce au fost puse de către Primăria Cluj-Napoca la dispoziția persoanelor lăsate fără adăpost de pe urma evacuărilor din Calea Turzii, Casa Călăului, blocul NATO, Mănăștur, str. Byron, str. Kovari, B-dul Eroilor și alte zone, la începutul anilor 2000 s-a trecut la parteneriatul dintre primărie și organizații umanitare private. Acestea au ridicat pe str. Cantonului 50 de case de termopan de 16 mp și 7 case de lemn de 24 mp. Cele din urmă au fost chiar preluate în patrimoniul de locuințe sociale al municipiului, iar Primăria și-a asumat să asigure grupurile sociale și alte facilități pentru locatari, dar nu și-a respectat obligațiile și nu a recunoscut legalitatea șederii lor în acest teritoriu. Locuirea precară este motivul fundamental care determină problemele actuale și doar mutarea oamenilor în condiții adecvate în oraș reprezintă repararea greșelilor politice și începutul îmbunătățirii vieților lor.

Cel mai spectaculos parc naţional din ţară va fi distrus de la un capăt la celălalt. Defileul Jiului, cu peisajele care îţi taie răsuflarea, cu ultimul râu mare de multe care mai curge liber în Carpaţii Româneşti, cu padurile virgine şi cvasi-virgine care care formează aproape jumătate din mantia verde a versanţilor, se numără, fără îndoială, între cele câteva elemente esenţiale, de valoare supremă, ale patrimoniului natural naţional. Parcurile naționale sunt ultimele refugii ale naturii la scară mare, sunt menite păstrării într-o formă neperturbată măcar a unor eșantioane din magnifica natură pe care am avut-o. Ele sunt protejate cu adevărat în orice țară din lume. Este de neconceput chiar și în lumea a treia ca autoritățile să ia macar în considerare implicarea în distrugerea unui parc național, cum se întâmpla acum la noi. Distrugerea Defileului Jiului, fără sens, nu este doar o tragedie de proporții ci și o rușine națională. Din păcate aceste autorități sunt atât de dedicate distrugerii acestui colț unic de natură vibrantă, copleșitoare, încât doar o opoziție publică masivă poate schimba ceva! ”În cele din urmă, societatea noastră va fi definită nu doar prin ceea ce creăm ci prin ceea ce refuzăm să distrugem.”

15 candidați acuzați de fapte de corupție au fost aleși primari la alegerile locale din iunie. Unul dintre ei și-a depus jurământul chiar din arest. Acesta a fost un test al vigilenței noastre. L-am ratat deși nu am uitat că și ‘corupția ucide’. Acum un alt set de corupți se pregătește pentru Parlament. Pe mulți dintre ei îi știm. Pe alții, mai puțin. Ce au toți în comun? Capacitatea de a se preface că nimic nu s-a întâmplat, convingerea că a fi acuzat de corupție intră la ‘diverse’ și că nesimțirea te duce departe… până în Parlament. Însă de data aceasta ne-am pregătit de alegeri. Suntem vigilenți, vocali și hotărâți să acționăm strategic. Avem un plan: să-i cu degetul pe toți cei acuzați de fapte de corupție, să-i facem celebri la ei acasă, în județele unde au nevoie de voturi. Vom vorbi tare și răspicat nu de corupți (cuvânt poate lipsit deja de substanță), ci de mânjiți. De mânjeala faptelor care lasă urme de neșters și care se lipește iremediabil de reputația unui om politic. Intră pe județul tău și vezi cum arată până în acest moment lista de candidați mânjiți: https://alegeri.de-clic.ro Vei spune poate că înfruntăm un sistem electoral care îi protejează pe cei care au probleme cu legea. E adevărat. Cei mai mânjiți dintre ei vor fi probabil cățărați la loc călduț, pe primele locuri eligibile. Acesta este un motiv în plus să acționăm toți, împreună. Și aici este provocarea. Dacă vrei ca România să se schimbe, atunci și tu trebuie să faci un pas înainte. Vom avea câștig de cauză? Acest lucru depinde de efortul fiecăruia dintre noi de a convinge măcar un indecis să iasă la vot, măcar un votant al corupților să se răzgândească. Primul pas este această petiție-angajament. Ulterior vom împânzi internetul cu fețele mânjiților. Momentul nostru a venit!

Acest apel nu are numai scopul de a ajuta un pacient ci pe toti pacientii care sunt sau vor fi in aceasta situatie.

Tocmai am alfat despre vapoarele morții care duc animale vii (viței, oițe, capre și berbecuți) din România tocmai în Orientul Mijlociu unde sunt sacrificate în mod brutal. În fiecare an, peste un million de animale sunt luate de pe pajiștile verzi din România și încărcate cu forța în camioane și apoi pe vapoarele morții până în Iordania, Liban sau Israel. Vapoarele înărcate cu animale speriate și înghesuite pleacă din România pe mare. https://player.vimeo.com/video/190958661 Urmează un șir lung de zile și nopți în care aceste animale înfruntă condiții mizerabile și riscante. Totul pentru a urma apoi un regim de îngrășare rapidă și sacrificare pe pâmânt străin pentru carnea lor prin metode de o cruzime inimaginabilă. Aceste vapoare ale morții servesc unui singur scop, îmbogățirea peste orice măsură a unor companii străine lacome. Prețul este plătit doar de bietele animalele și de fermierii din România. Multe animale mor pe mare și sunt aruncate peste bord. În anul 2015 un vapor vechi de 40 de ani, care tocmai fusese autorizat de autoritățile veterinare Române pentru transport de animale a pornit din portul Midia spre Iordania încărcat cu peste 13.000 de oițe. Mii de animale au murit pe drum în chinuri groaznice. Îmi este rău și sunt revoltat că propria mea țară își abandonează animalele născute și crescute în România pentru a avea o soartă atât de violentă pe mare și în străinătate. Frica și durerea pe care vițeii și oițele le simt sunt la fel ca ale oricărei alte ființe. Mă întreb de ce România permite un comerț care aduce beneficii doar unor companii bogate și lacome din alte țări, și lasă fermierii Români să se zbată la limita supraviețuirii? Exporturile din România se fac cu încălcarea legislației. Se încalcă Regulamentul Consiliului UE 1/2005 și toate standardele OIE (Organizația Mondială a Sănătății Animalelor) în privința cerințelor de bunăstare animală pe timpul transportului, creșterii și sacrificării. Curtea Europeană de Justiție (ECJ) a decis că Regulamentul 1/2005 (care stabilește standardele pentru transportul de animale vii) este aplicabil și în cazul în care destinația (țara de import) animalelor este dincolo de granițele UE. Deși cunosc acest fapt, oficialii responsabili din România continua să emită certificate de export pentru animale vii pentru ca acestea să fie transportate cu vapoare care operează cu încălcarea Regulamentului 1/2005. Această facilitare de către oficialii Români a încălcării legislației UE conduce la acte de cruzime extremă asupra sute de mii de bovine și ovine în fiecare an. Riscurile asociate cu exportul de animale vii sunt atât inutile, cât și imposibil de prevenit. Abandonarea acestor animale în țări străine care nu au legi să le protejeze de acte de cruzime extremă reprezintă un gest imoral.

Pentru că distrugerea pădurilor și râurilor carpatine a luat proporții apocaliptice și nu ne mai putem permite pierderea niciunei văi. Pentru că pierderea patrimoniului natural este, spre deosebire de pierderile din alte domenii, un proces ireversibil. Ilegalitățile masive din domeniul mediului nu mai pot fi tolerate.

În România, pe parcursul ultimilor două decenii, Societatea Română Alzheimer, ca asociaţie profesională, apolitică, a fost preocupată, permanent, de iniţierea unui dialog cu factorii de decizie pentru stabilirea celor mai bune modalităţi de abordare a problematicii demenţelor şi bolii Alzheimer pentru a răspunde, pe de o parte, prevalenței în creștere a acestor afecțiuni, iar pe de altă parte, respectându-ne angajamentele pentru a ne alinia la cerinţele instituţiilor internaţionale şi europene din care facem parte. Această petiție este creată cu scopul de a susține public o viitoare inițiativă legislativă prin care autorităţile guvernamentale să dezvolte o Strategie Națională privind Demenţa în România. Societatea Română Alzheimer consideră imperios necesară elaborarea Strategiei şi a Planului de Acţiuni pe perioada 2016 – 2020. Până în acest moment, deşi organizaţiile profesionale au iniţiat un dialog pluripartit cu factori de decizie la nivel politic, guvernamental şi parlamentar, până în prezent, nu a fost elaborată o Strategie şi un Plan Naţional de Acţiune, ceea ce a contribuit la o lipsă de coerenţă la nivelul societăţii în ceea ce priveşte promovarea unor obiective, chiar minimale. In absența dezvoltării unui sistem integrat de servicii la nivel local și național, multe dintre aceste inițiative au fost, fie întrerupte, fie au continuat, și-au dovedit utilitatea și încă supraviețuiesc, dar rămân inițiative izolate, dovedindu-se intervenții cu impact relativ redus. În consecință apreciem că ne confruntăm cu o realitate care, sintetic, se prezintă astfel: - în politica de sănătate publică din România, demenţa nu este declarată o prioritate; - există întârzieri mari în ceea ce priveşte adoptarea unor documente oficiale privind legislaţia specifică domeniului; - cadrul instituţional pentru prestarea de servicii medicale şi de îngrijire se află într-o fază incipientă; - sistemele de sprijin social pentru familia/ îngrijitorii persoanelor cu demenţă sunt insuficiente şi inadecvate; - susţinerea financiară nu constituie un element luat în considerare şi individualizat în alocarea bugetară la nivel naţional şi/ sau local; - lipsa de stimulare a cercetării clinice şi a celei fundamentale, precum şi a unui volum suficient de date epidemiologice constituie o constrângere în dezvoltarea unor politici secvenţiale specifice bolilor neurodegenerative, respectiv demenţei şi bolii Alzheimer Societatea Română Alzheimer, împreună cu membrii Alianței Alzheimer și Asociația Pacienților cu Afecțiuni Neurodegenerative din România realizează unt apel pentru o STRATEGIE NAȚIONALĂ PRIVIND DEMENȚA ÎN ROMÂNIA! Această strategie a fost elaborată de Societatea Română Alzheimer împreună cu toate asociațiile membre ale Alianței Române Alzheimer: Societatea de Neurologie din România, Asociația Română de Psihiatrie și Psihoterapie, Asociația Română de Psihogeriatrie, Societatea Română de Geriatrie și Gerontologie, Asociația de Psihiatrie Socială din România, Asociația de Psihiatrie Biologică și Psihofarmacologie, Asociația Tinerilor Medici Geriatri, Federația comunităților Evreiești din România, Asociația Gerontologică, Secția Clinică Geriatrie - Gerontologie, Spitalul Sfântu Luca, Societatea Română de Neuroreabilitare, Societatea de Patologie, Terapie și Recuperare Vertebro-Medulară Te rugăm să ne susți! Semnează și distribuie petiția! Mulțumim!