O utilitate care există deja dar nu este folosită din comoditate. Activați indicatoarele sonore in autobuze.

Este simplu: trotuarele din Bucuresti sunt pline de obstacole care ingreuneaza accesul la oras pentru persoanele care se deplaseaza pe jos. Este din ce in ce mai dificil pentru persoanele varstnice, persoanele cu dizabilitati si persoanele cu carucior cu copil sa circule prin aceasta capitala europeana care a picat fiecare examen la capitolul mobilitate urbana si accesibilizare a spatiului public. Solicitarile noastre sunt simple si tin de bun simt: Administratia locala si autoritatile trebuie sa ia masurile care se impun pentru ca trotuarele sa redevina ale pietonilor. Vrem trotuare libere!

Pentru alinierea în contextul Legislației Europene

Este important pentru că: - Acești copii au nevoie de un centru in care să își desfășoare activități care îi ajuta in dezvoltarea și integrarea lor în societate. - Pentru că este o locație ușor accesibilă de toți copiii din oraș cât și de navetisti, fiind amplasata central, - Pentru că are curte unde putem sa amenajam multe instrumente de terapie, care le sunt necesare și folositoare inclusiv existența unui câine, a unor animăluțe care sunt recomandate in boala lor. - Pentru că au nevoie local de un centru dotat cu ateliere de terapii, aici în oraș. Sa scuteasca bani și timp de deplasare în orașele mai mari. Și! - Pentru că, este un abuz de putere să fie scos la licitație cu dedicație, un BUN PUBLIC! NU AM CERUT BANI de la PRIMARIE PENTRU REABILITARE!!! Acea clădire ar fi folosita pentru comunitate, in folosul comunității, iar clădirea ar fi o piesa repusă in peisajul orașului și a istoriei sale. Solicit ceea ce autoritățile publice locale aveau în obligație să facă pentru acești copii și pentru familiile lor! Dar nu au făcut nimic în acest sens! Vă mulțumim pentru sprijin!

Fără aceste modificări aduse legii pentru protecția persoanelor cu handicap, persoanele cu diabet sunt condamnate la o viață de mizerie și la dizgrație. Odată cu trecerea timpului devenim paria societății dacă nu putem munci și nici nu putem să ne asigurăm medicamentația și traiul zilnic. DACĂ NU NE VOM UNI VOM FI CĂLCAȚI ÎN PICIOARE AȘA CUM SE ÎNTÂMPLĂ ACUM. Eu personal m-am saturat să tot mint si să mă ascund, să îmi fie rușine de boala mea!

Integrarea persoanelor cu dizabilități atât profesional cât și în viața socială.

Sunt tata a 3 copii, dețin un Sandero vechi, dar este imposibilă deplasarea cu toți cei 3 copii (în spate nu încap decât doua scaune de copii). De astfel prețul de aprox. 14000 de euro este enorm, iar sa faci un credit când ai de întreținut 3 copii + soția este o soluție sinucigașă. Consider acest exemplu valabil pentru foarte multe familii cu copii mici + persoane cu handicap. Expunerea de motive este foarte buna: • stimulării natalității pentru stoparea crizei demografice din Romania • necesitatea stimulării achiziționării unor autovehicule noi de minim 7 locuri, mai puțin poluante • facilitarea accesului persoanelor fizice care au în întreținere/îngrijire 3 sau mai mulți copii, la finanțări nerambursabile pentru achiziționarea de autoturisme noi cu poluare redusa EURO5 sau EUR06. • lipsa unei oferte de finanțare adecvate familiilor numeroase în ceea ce privește sectorul auto, afectează nivelul de trai al populației. • atunci când apar copiii, contează foarte mult alegerea unei mașini care asigură atât confortul și cat și siguranța pentru întreaga familie (în cazul familiilor care au în îngrijire copil/copii cu nevoi speciale care, spre exemplu, necesită utilizarea unui scaun cu rotile sau cârje sau astfel de echipamente tehnico-medicale, este și mai indicată achiziționarea unei mașini monovolum cu un portbagaj voluminos). • Importanta achiziționării unei mașini noi este punctul de baza al programului întrucât acestea sunt construite conform ultimelor standarde de siguranță, ceea ce în viața unei familii reprezintă cel mai important criteriu în alegerea unei mașini. • Luând în considerare ca prețul unui astfel de autovehicul este unul destul de ridicat, finanțarea acordata de maxim. 35.000 lei de către stat vine în ajutorul a numeroase familii, creând astfel nu doar confort ci și accesibilitate.

a) În prezent prețul cel mai mic pentru un cărucior special ce poate răspunde nevoilor copiilor cu dizabilități fizice și psihice severe este de 4000 lei, în timp ce statul, decontează doar contravaloarea unui fotoliu rulant - 886 lei - un dispozitiv care NU poate fi folosit de către copiii cu dizabilități severe. Diferența de preț care trebuie suportat de familii este foarte mare iar copiii pentru care suma nu poate fi acoperită de părinți, sunt practic izolați în casă, dreptul fundamental la liberă circulație fiind grav încălcat. b) Poziționarea incorectă pe termen lung duce la tulburări posturale severe care pot duce la nevoia efectuării unor intervenții chirurgicale majore, care pun în pericol viața pacienților. c) Ajută persoanele care îngrijesc pacienții cu tetrapareză și tetraplegie în asigurarea igienei corespunzătoare în condiții de siguranță și de comfort.

Copiii cu afectiuni neuromotorii benefiaciaza de 21 de sedinte de kinetoterapie pe an! Un copil cu astfel de afectiuni are nevoie de terapie zilnica, nu doar de kinetoterapie ci si de logopedie, terapie ocupationala, integrare senzoriala, mecanoterapie si alte terapii alternative. Ca sa ajunga la un potential real, acest copil are nevoie, in medie de 6 ore de terapie zilnica. Sunt peste 3500 lei pe care parintii ii aloca terapiilor de recuperare. Copilul are dreptul la recuperare si educatie ! Nu poate astepta pe o lista, sa-i vina randul 10 zile la 6 luni ! Imi doresc ca DGASPC ul sa deconteze aceste servicii furnizorilor privati de servicii sociale, care sunt acreditati si licentiati pentru a presta aceste servicii ! Este un drept al copilului, este o sansa la normalitate !

Din păcate în România obstacolele cu care se confruntă persoanele cu dizabilități - fie ele legale sau tehnice - atunci când doresc să-și exercite dreptul la vot sunt încă prea mari. Sute de mii de cetățeni români nu pot vota din cauza procedurilor organizatorice care nu țin seama de cerințele induse de handicapul lor. Avem legi, hotărâri, planuri, strategii, normative pentru accesibilizare. Dar le avem în teorie, pentru că ele sunt ținute într-un dosar, puse într-un sertar și uitate. Pentru că în realitate, autorităţile par incapabile să găsească soluţii sau să aplice legea. E timpul să schimbăm lucrurile

Este important să existe acest spor de 15% pentru asistenții personali ai persoanelor cu dizabilități grave grad 1. Eu am salariul de 1.662 lei net, iar cu sportul ar fi cu 249 lei net în plus, ceea ce contează la un salariu mic ca al nostru: al tuturor asistenților personali ai persoanelor cu dizabilități grave grad 1.

Solicităm tuturor cetățenilor să vină în sprijinul acestor măsuri și să acorde încredere cooperării între Ministere, societatea civilă, companii și publicul larg, astfel încât să ne salvăm cei mai firavi copii. Rata mortalității infantile este mult mai mare comparativ cu media UE, rata părăsirii timpurii a școlii este mare, 10.000 de copii intră anual în sistemul de protecție a copilului, 8% din copiii din mediul rural se culcă flămânzi uneori sau mereu sunt doar câțiva dintre indicatorii care se vor accentua semnificativ dacă nu luăm măsuri ACUM. 22 milioane de români au fost solicitați să rămână acasă, toate școlile au fost închise și toate activitățile sportive și sociale blocate. Aceste măsuri au fost luate pentru oprirea răspândirii COVID-19. Înțelegem aceste măsuri și le susținem! Apreciem toate măsurile pe care Guvernul României le-a luat în această perioadă, de aceea suntem încrezători că vom găsi împreună soluții pentru toate categoriile de copii, pentru reducerea impactului pe care această perioadă îl are asupra celor mai vulnerabili copii, făcându-i efectiv invizibili. 64.415 copii erau în evidența serviciilor de prevenire la sfârșitul lunii septembrie 2019, iar peste 1 milion de copii trăiau sub pragul național al sărăciei. Peste 15.000 de copii sunt raportați anual ca fiind supuși unei forme de violență, dar numărul lor este considerabil mai mare. Peste 85.089 au părinții plecați la muncă în străinătate conform ANDPDCA (deși conform raportului Grupului de Lucru Interinstituţional pentru copiii cu părinţii plecaţi la muncă în stărinătate şi ONG-urilor numărul este mult mai mare). Acești copii trăiesc experiența traumatică a izolării, alături de adulți care probabil au dificultăți în a le explica ce se întâmplă sau în a-i proteja în mod adecvat; iar unii dintre acești copii trăiesc această perioadă fără a beneficia de îngrjirea părintească. În multe cazuri, îndeosebi în mediul rural, măsurile luate au condus și la întreruperea sau diminuarea sprijinului educațional primit. Această măsură este perfect de înțeles în contextul actual, însă trebuie să ținem cont de faptul că în familiile vulnerabile, la limita sărăciei, unde violența domină, nu putem să ne bazăm pe existența unor mijloace tehnice moderne, prin care copilul să beneficieze de educație și consiliere. În cele mai dramatice cazuri, copiii trăiesc în familii unde violența fizică și/sau psihică este prezentă zi de zi, unde lipsa hranei și a produselor de igienă persoană le poate afecta grav nu doar viitorul, ci chiar și viața. IMPACTUL IZOLĂRII ASUPRA ACESTOR COPII va fi o traumă profundă care riscă să-i marcheze pentru totdeauna. Izolarea crește riscul violenței și al accentuării sărăciei, acești copii au nevoie de sprijinul nostru! ACUM! În precedentele situații de urgență din domeniul sănătății publice, s-a înregistrat o creștere a ratei de abuz și exploatare a copiilor. De exemplu, închiderea școlilor în timpul epidemiei de Ebola din Africa de Vest, între 2014 și 2016, a contribuit la intensificarea exploatării copiilor prin muncă, a neglijării, a abuzului sexual și a sarcinilor înregistrate în rândul adolescentelor. În Sierra Leone, numărul adolescentelor însărcinate a crescut de peste două ori față de cifrele raportate înainte de epidemie, ajungând la 14.000 (UNICEF 2020).