Pentru că abandonul animalelor nu este doar problema celor care iubesc animalele, ci a întregii societăți. Animalele aruncate pe străzi ajung să sufere, dar și să provoace situații de pericol, accidente sau conflicte în comunități.    O lege clară și dură împotriva abandonului este singura cale prin care putem opri acest fenomen. Doar împreună putem convinge Parlamentul și Guvernul că nu mai acceptăm nepăsarea și cruzimea.    Fiecare semnătură este o voce pentru cei care nu pot vorbi. Cu cât suntem mai mulți, cu atât avem mai multă putere să schimbăm legea și să construim o țară în care animalele sunt protejate, respectate și îngrijite. 

Acest concurs, în forma sa actuală, pune în pericol bunăstarea și integritatea fizică a cailor. Conform Legii nr. 205/2004 privind protecția animalelor și principiilor europene referitoare la bunăstarea acestora, orice formă de cruzime față de animale este interzisă și sancționată. Respectul față de viață trebuie să primeze în fața oricărei forme de divertisment. Caii nu sunt obiecte de spectacol, iar implicarea lor în competiții care le pot provoca stres, răniri sau suferință contravine valorilor morale ale unei comunități moderne. Tracțiunea cu greutăți mari poate provoca: • leziuni musculare și articulare • oboseală extremă și epuizare • răni și fracturi în caz de accidente • stres psihic și frică Suspendarea concursului și găsirea unor alternative prietenoase cu animalele ar arăta că Primăria Comunei Barcani pune pe primul loc compasiunea, responsabilitatea și imaginea pozitivă a localității. Un astfel de gest ar consolida încrederea cetățenilor și ar demonstra că tradițiile pot fi celebrate fără cruzime. De asemenea, deși organizatorii declară că vor fi prezenți medici veterinari pe teren, prezența acestora nu elimină riscul ca animalele să fie supuse unui efort disproporționat, cu potențiale consecințe ireversibile, așa cum s-a demonstrat în cazuri tragice precum cel al calului Falko care a decedat în cadrul unui concurs similar la data de 25 mai 2025.

Așa cum am menționat anterior, există mai multe persoane care mi-au semnalat că au avut experiențe asemănătoare în care animalele de companie au murit din cauză neprofesionalismului acestor medici. Trebuie să împiedicăm ca alte animale să trăiască povestea lui Ares.

 Este important pentru că animalele exotice nu au ce căuta într-un spațiu comercial destinat consumului. Ele nu pot fi ținute în condiții corespunzătoare într-o cafenea, iar expunerea lor continuă la manipulare, zgomot și lumină reprezintă o sursă clară de stres și suferință. În plus, există riscuri legate de igienă, siguranță publică și sănătate. Dacă nu sancționăm astfel de practici, încurajăm folosirea animalelor vii ca mijloc de divertisment fără reglementare, ceea ce poate duce la extinderea și normalizarea abuzului. Avem nevoie de reguli clare și ferme în acest sens, iar sprijinul public este esențial pentru ca autoritățile să acționeze. 

În proiectul de lege privind modificarea Codului Fiscal, art. 291 alineatul 2 aflat pe website-ul Ministerului de Finanțe, medicamentele veterinare și hrana pentru animale NU au fost incluse în categoria bunurilor esențiale, fiind astfel supuse unei cote standard de TVA de 21%. Ce înseamnă această decizie? • Costuri crescute pentru tratamente veterinare • Scădere în vaccinări și prevenție • Impact negativ asupra sănătății publice • Creșterea prețului la alimente • Mai multe cazuri de abandon • Presiune mai mare pe adăposturile de animale Cetățenii, medicii veterinari și ONG-urile cer Guvernului reintroducerea medicamentelor și hranei pentru animale în lista bunurilor cu TVA redus, așa cum se întâmplă în cazul produselor medicinale și a alimentelor de uz uman. Animalele nu sunt un lux. Dreptul la tratament și îngrijire accesibilă trebuie să se aplice tuturor ființelor, indiferent de specie.

Pentru că fiecare animal abandonat, lovit, lăsat să moară de foame pe marginea drumului e o dovadă că tăcerea noastră devine complicitate.  Pentru că modul în care o societate își tratează animalele spune totul despre valorile sale.  Pentru că nu este suficient să ne doară — trebuie să acționăm.  Și pentru că, împreună, vocea noastră poate forța autoritățile să nu mai închidă ochii.  Dacă vrem o lume mai empatică, mai sigură și mai dreaptă, trebuie să începem prin a proteja pe cei mai lipsiți de apărare. Ei nu pot cere ajutor. Dar noi putem cere în numele lor.

Este important pt a opri moartea atat a animalui cat si a celui ce agreseaza animalul salbatic .Pentru protectia ambelor parti

Este datoria noastră, a celor care astăzi mai putem face ceva să prezervam biodiversitatea .Omenirea nu trebuie doar să distrugă pentru a se proteja, se poate o coabitare. 

 Pentru ca viețile oamenilor și ale urșilor să nu mai fie sacrificate din prostie! 

Pentru că ceea ce se întâmplă în Râmnicu Vâlcea este un precedent periculos. Această hotărâre locală nu doar că încalcă legea națională, dar transmite și un mesaj profund greșit: că bunătatea trebuie pedepsită, iar compasiunea față de animale e o crimă. În realitate, hrănirea animalelor fără stăpân este un act de empatie și responsabilitate socială. Dacă acceptăm astfel de măsuri, riscăm să devenim o societate mai rece, mai violentă și mai nepăsătoare. Vrem ca animalele abandonate să fie tratate cu respect și ca cei care le ajută să fie sprijiniți, nu intimidați. Această petiție este despre dreptate, umanitate și respect față de lege. Semnează dacă și tu crezi că protejarea animalelor și a celor care le ajută trebuie să fie o prioritate!

Imaginează-ți că e seara, mergi la o plimbare prin cartier și prin parc cu copilul sau câinele, și treci pe lângă un bol de hrană pentru pisici. Arată normal. Dar înăuntru e otravă. Cineva a pus-o intenționat. Nu știi când sau cine, dar știi că e acolo. Pisicile mănâncă și mor în chinuri. Copiii pot atinge accidental substanțele. Câinii pot mirosi, linge și păți la fel. Ăsta nu mai e un cartier liniștit – e un loc în care moartea e ascunsă în lucruri care ar trebui să hrănească, nu să omoare. Ne pasă pentru că animalele astea nu au voce. Pentru că în apropiere e un parc, un spital de copii, blocuri în care trăim noi toți. Pentru că nu vreau să trăiesc într-un oraș în care cruzimea e mai tolerată decât compasiunea. Și pentru că atunci când închidem ochii la răutate, ea prinde curaj. Nu vorbim doar despre cruzime fata de animale. Vorbim despre un pericol real pentru toti – si in special pentru cei mai vulnerabili dintre noi. Asta nu e doar despre pisici. E despre ce fel de oameni suntem si ce fel de cartier vrem sa cream pentru copiii nostri.

  Pentru că animalele de companie fac parte din familiile noastre, iar Mediașul a rămas în urmă în ceea ce privește facilitățile dedicate lor.  Un parc pentru câini nu este un moft – este o necesitate într-un oraș în care tot mai mulți oameni aleg să adopte sau să crească un câine.  Un astfel de spațiu ar:  • reduce stresul și agresivitatea câinilor ținuți mereu în lesă • încuraja responsabilitatea și socializarea între stăpâni • proteja alte spații publice (parcuri pentru copii, zone verzi comune) • crea o comunitate activă în jurul grijii față de animale • ar reduce numarul cainilor care latra si deranjeaza vecinii doar pentru simpul fapt ca nu sunt socializati deloc De ce ar trebui să ți se alăture și alte persoane în campania ta pentru schimbare? Pentru că schimbările reale pornesc din comunitate. Dacă și tu te-ai simțit frustrat că nu ai unde să-ți lași câinele liber în siguranță, că ai fost privit ciudat pentru că ai un cățel energic, sau că nu ai un loc unde să socializezi cu alți iubitori de animale, atunci e momentul să ne unim vocile.   Fiecare semnătură arată că suntem mulți. Cu toții vrem un oraș în care să fim respectați și să avem condiții decente