Ritualic, în fiecare an în orașul Brașov, un grup de cetățeni minori și majori vandalizează spațiile verzi, grădini private, grădinile din jurul blocului și alte spații publice în vederea sustragerii de flori. În urma celui mai recent „atac”, hoții de flori au fost interceptați într-o piață locală, în timp ce vindeau florile comercianților de acolo. În urma discuțiilor purtate cu agenți din subordinea Inspectoratului Județean Brașov, am ajuns la concluzia că metoda cea mai eficace și cea mai rapidă de a opri acest fenomen este oprirea comercializării florilor furate, prin aplicarea prevederilor și sancțiunilor care deja există în lege. Vrem să trăim într-un oraș în care să putem să creștem o floare, doar de drag, un oraș în care să nu fie necesar să ne punem grilaj la ferestre și un oraș în care să nu ne se simțim pe cont propriu, în fața unor acte de vandalism și furt.

In ultima perioadă am văzut foarte mulţi copii care s-au împiedicat din cauza acestor dale din piatră cubică!

Infecțiile nosocomiale reprezintă principala amenințare la adresa siguranței pacienților internați. E o problemă de sănătate publică ce ne poate atinge pe fiecare dintre noi, indiferent că vorbim de spitale, centre pentru vârstnici, centre de dializă, de recuperare sau de paliație. Am inițiat acest proiect legislativ pentru a schimba fundamental modul în care sistemul sanitar românesc are grijă de pacienți. După cinci ani de la #Colectiv, subiectul infecțiilor nosocomiale ajunge mult mai rar în prim-planul agendei publice, deși numărul pacienților afectați direct de infecțiile intraspitalicești rămâne îngrijorător de mare, la fel ca numărul deceselor care, în alte condiții, sunt evitabile. Siguranța pacientului trebuie să însemne mai mult decât o simplă declarație politică sau un obiectiv rătăcit pe hârtiile administrației sanitare. Avem bani europeni la dispoziție, avem specialiști care pot implementa politici de prevenție, tratament și raportare, dar suntem în continuare victimele unor mentalități și a unei culturi instituționale care nu favorizează recunoașterea și prevenirea răspândirii acestor infecții. Avem nevoie de un cadru legal care să ne permită: 1) investiții în infrastructură - secții de boli infecțioase și laboratoare de microbiologie funcționale 2) soluții pentru finanțarea pregătirii și formării adecvate a personalului medical specializat 3) decontarea îngrijirilor pacienților diagnosticați cu astfel de infecții 4) finanțarea activităților legate de prevenirea infecțiilor nosocomiale Totodată, avem nevoie de campanii publice de informare, precum și de campanii de educare a populației generale asupra consumului excesiv a antibioticelor, a regulilor de urmat pe parcursul internării și al vizitării, a ceea ce reprezintă infecțiile nosocomiale și cum putem contribui la reducerea incidenței infecțiilor intraspitalicești pe termen mediu și lung. Avem nevoie de tine și de vocea ta ca să schimbăm modul în care sistemul sanitar românesc are grijă de pacienți! Semnează și tu petiția pentru susținerea legii privind prevenirea, diagnosticarea și tratamentul infecțiilor asociate asistenței medicale din unitățile medicale și din centrele rezidențiale din România! Distribuie această petiție și ajută-ne să ajungem la cât mai mulți oameni! Intră pe www.stopnosocomiale.ro pentru a te informa asupra prevederilor legii și pentru a afla ce poți face tu pentru prevenirea infecțiilor nosocomiale fie că ești parte a corpului medical, pacient sau vizitator.

Aceasta petiție este importantă deoarece zona este Arie Naturală Protejată, unde nu ar trebui să existe trafic auto intens și unde nu ar trebui folosite materiale precum asfaltul. Dorim stoparea ASFALTĂRII DIN FAȚA PEȘTERII HUDA LUI PAPARĂ ȘI ASFALTAREA CELOR DOUĂ PARCĂRI DE PE DRUMUL DE ACCES CĂTRE PEȘTERĂ.

Foarte multi cetățeni români sunt obligați să suporte mirosuri pestilențiale provenite din deversări, dejecții, incinerare sau alte activități cauzatoare de poluare. Inhalarea particulelor nocive pune sănătatea oamenilor in pericol. Avem dreptul la un mediu sănătos! Solicităm legiferarea mirosului!

Organizațiile Catharsis Brașov, Vocea Copiilor Abandonați și Consiliul Tinerilor Instituționalizați se alătură celui mai important proiect pentru salvarea copiilor abandonați. România are orfani cât să umple un oraş întreg, peste 50.000 de copii abandonaţi. Sunt copiii nimănui, ''uitaţi" de cei care le-au dat viaţă dar şi de statul român, care preferă să-i menţină închişi ''după gratii'' până la majorat, în loc să-i declare liberi la adopție. Orfanii României sunt bătaia de joc a tuturor guvernelor din România ultimilor 20 de ani. Niciun copil instituționalizat timp de 18 ani nu mai iese din sistem aşa cum a intrat. În mare parte sunt distruşi pe viaţă. Unii, pentru că au dezvoltat boli psihice din cauza abuzurilor fizice, emoţionale şi chiar sexuale, constrângerilor, frustrărilor şi umilinţei, alţii, din cauza unor boli sau dizabilităţi ignorate de-alungul celor 18 ani de instituționalizare. Mii de tineri, obligaţi în fiecare an să părăsească sistemul, la împlinirea vârstei de 18 ani, sunt condamnaţi definitiv de Legea adopţiei în vigoare la o viaţă fără familie. Majoritatea se pierd în sistem, unii prin spitale de psihiatrie, alţii prin penitenciare sau centre de asistenţă socială, în timp ce mii de familii de români şi străini vor să adopte un copil. Toate acestea se întâmplă datorită Legii aflate în vigoare, Legea nr. 273/2004 privind adopţia în România. Legea Adopției este în neconcordanţă totală cu Noul Cod Civil, Capitolul III, ADOPŢIA, cu Convenţia asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale încheiată la Haga la 29 mai 1993, cu Convenţia europeană revizuită în materia adopției de copii, adoptată la Strasbourg la 27 noiembrie 2008, cu Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, încheiată la New York la data de 20 noiembrie 1989. Oameni buni, vă rugăm, semnaţi şi dumneavoastră, această Petiţie! Doar împreună putem schimba destinul acestor copii! Vă mulţumim!

În acest moment nu există niciun plan de monitorizare a problemelor de mediu, nu există strategie de combatere și nicio inventariere a acestor probleme. Aceste 2 persoane, ce lipsesc de ani buni deși există pozițiile în organigrama Primăriei Codlea, ar putea demara acțiuni concrete pentru protejarea mediului la Codlea. De fapt, pentru protejarea sănătății tuturor locuitorilor.

Lipsa de încredere în actualul sistem de monitorizare și prevenție a furtului de lemne, inclusiv prin metode "legale", ne duce la o concluzie firească: avem nevoie să putem compara documentele cu realitatea, iar aceasta presupune să existe informații foto/video cu toate autovehiculele care au circulat pe drumurile forestiere din pădurea administrată pe teritoriul UAT Codlea.

Dacă acest nod rutier se va edifica, va duce la dezvoltarea acestei zone atat industrial, prin crearea unei zone tampon la intersectia celor doua culoare rutiere, poate cele mai importante din tara si anume DN1 si DN7 , cât si turistic asigurand accesul inspre zone turistice foarte valoroase care nu sunt exploatate aproape deloc, amintind aici zona Talmacel, Sadu, Râu Sadului, Cisnadie, Cisnadioara ,Barajul Gâtul Berbecului si de ce nu Păltinișul.Si un alt aspect foarte,foarte important este faptul ca acest nod se va edifica in imediata apropiere a unui oras ,precum si a unei intregi zone ,care are un foarte mare potențial de dezvoltare.

Știu că poți fi și tu în situația mea. Locuiesc și în România și în Moldova, am activități și membri ai familie în ambele țări. Da, am cetățenie dublă și pot să trec frontieră în aceste zile de stare de urgență, dar ce folos, dacă sunt impusă să stau de fiecare dată 14 zile în izolare, într-o țară apoi în alta la întoarcere. Nu îmi pot gestiona afacerile și treburile personale urgente. Sunt studenți care nu au acces la lucrurile proprii rămase în camine sau locuințele din România, sunt muncitori care nu se pot întoarce la lucru, sunt membri ai familiei blocați în țări diferite. Așa se face că viața noastră este în două țări și acum suntem privați de dreptul de a ne mișca, de a munci , de a avea acces la servicii de sănătate. Am fost puși toți în aceeași oală fără să se țină cont de cât de mult ni se complică viața celor care locuim, muncim și avem membri ai familiei în două țări. În plus România și Moldova au cam aceeași situație epidimiologică și prea multe legături care au fost brusc întrerupte și noi nu am fost pregătiți pentru astfel de schimbări.

Mii de navigatori și personal auxiliar nave sunt blocați de luni de zile la bordul navelor sau acasă, fără contract, salariu și posibilități de întreținere a nivelului de trai.

Pentru că mai ales copiii fac prea puțin sport și trebuie încurajați nu descurajați. Pentru că spațiile dedicate mersului cu bicicleta, rolele, skateboard-ul sunt puține și de cele mai multe ori necesită deplasarea copilului pe distante mari. Pentru că suntem o generație care a crescut pe bicicletă "în fața blocului" fără accidente și incidente. Pentru că din punct de vedere rutier trăim într-o țară periculoasă și prefer să-mi știu copilul cu bicicleta în parc și nu pe trotuarul unei străzi. Pentru că cei care se deplasează pe role sunt considerati pietoni conform Codului Rutier Român (SECTIUNEA a 3-a, Articolul 72).