Dan Puric este o figură publică cunoscută pentru discursul naționalist-ortodoxist și pentru pozițiile lui față de educația modernă, față de Occident și față de drepturile minorităților. Are tot dreptul să vorbească, dar nu într-o școală publică, în numele școlii și cu elevi și profesori aduși la eveniment. Într-un stat laic, școala nu este tribună pentru propagandă ideologică. Și mai grav: invitația conducerii liceului către alte școli conține, pe lângă evenimentele artistice, o conferință de teologie și un concert psaltic, toate prezentate drept „evenimente culturale”. Într-o instituție finanțată de la buget, cu elevi de toate confesiunile și fără vreuna, nu se cuvine să se amestece cultura cu prozelitismul.

  Recent, au fost lansate inițiative privind introducerea uniformelor școlare ca măsură la nivel național. Considerăm că o astfel de decizie ar trebui să fie fundamentată pe studii solide, consultări publice și o analiză atentă a impactului social și financiar. Experiența din alte sisteme educaționale arată că uniforma școlară, luată separat, nu elimină fenomenul de bullying. Diferențele dintre copii continuă să se manifeste prin telefoane, încălțăminte, vacanțe, activități extracurriculare sau stil de viață. Problema trebuie abordată prin educație, consiliere și măsuri eficiente de prevenire, nu prin simpla standardizare a vestimentației. În plus, introducerea uniformelor ridică întrebări legitime privind costurile pentru familii și pentru autoritățile locale, precum și prioritățile reale ale sistemului de învățământ. Credem că școala românească are nevoie urgentă de: • profesori mai bine pregătiți și sprijiniți; • infrastructură și dotări moderne; • programe școlare mai clare și mai relevante; • mai mult accent pe competențe practice și gândire critică; • măsuri reale pentru combaterea violenței și a bullying-ului. Suntem de acord cu existența unui cod vestimentar decent și respectuos în școli. Totuși, considerăm că impunerea uniformei obligatorii nu rezolvă problemele fundamentale ale educației și limitează inutil libertatea de exprimare a elevilor. Prin această petiție solicităm reconsiderarea acestei inițiative și orientarea eforturilor către reformele care pot produce efecte reale și măsurabile în educația din România. În spiritul egalității... Dacă uniforma este considerată atât de importantă pentru disciplină, apartenență și responsabilitate, propunem ca această măsură să fie testată mai întâi de cei care o promovează: parlamentarii. O uniformă oficială pentru aleși ar demonstra că regulile sunt asumate în primul rând de cei care le impun altora. Egalitatea ar trebui să înceapă de sus în jos, nu invers.   "Nu uniforma educă. Profesorii buni, școlile moderne și respectul reciproc o fac."

Pentru ca ceea ce se întâmplă ne afectează in mod direct: atât pe noi, pe copii noștri dar si pe doamnele educatoare si ingrijitoare!

Pentru că o școală incluzivă nu este importantă doar pentru copilul care are nevoie de sprijin. Este importantă pentru fiecare copil.  În România, dreptul la educație incluzivă este deja prevăzut de legislație. Legea învățământului preuniversitar vorbește despre respectarea nevoilor și particularităților individuale ale fiecărui copil și despre prevenirea marginalizării și excluziunii. Cadrul actual prevede, de asemenea, servicii de sprijin, adaptarea procesului educațional și sprijin pentru cadrele didactice.  Cu toate acestea, între ceea ce este prevăzut în documente și ceea ce se întâmplă efectiv în școli există încă un decalaj pe care îl întâlnesc copiii, părinții și profesorii.  Un copil cu autism, ADHD, tulburări de învățare, tulburări de dezvoltare sau alte nevoi educaționale speciale nu are nevoie să fie „reparat” pentru a avea loc în colectivul său. Are nevoie ca mediul educațional să înțeleagă particularitățile sale și să îi ofere sprijinul necesar pentru a putea învăța și participa.  Dar și colegii lui au nevoie de educație. Au nevoie să înțeleagă de ce un copil poate comunica diferit, poate reacționa diferit la zgomot, schimbări sau situații sociale și de ce „diferit” nu înseamnă „mai puțin valoros”. Părinții au nevoie de informații pentru a putea sprijini incluziunea, iar profesorii au nevoie de formare practică pentru a putea răspunde unor situații pentru care, de multe ori, nu au fost pregătiți.  Nu putem cere unui profesor să știe ceea ce sistemul nu l-a învățat. Nu putem cere unui copil să accepte ceea ce nimeni nu l-a ajutat să înțeleagă. Și nu putem cere unei familii să navigheze un sistem complex fără sprijin real.  De aceea, această petiție nu este despre o singură categorie de copii și nu este despre o singură școală sau o singură excursie.  Este despre construirea unui sistem în care informarea, formarea, adaptarea și sprijinul să existe înainte ca excluderea să devină soluția.  Este despre o școală în care CES să nu însemne doar un certificat și un dosar, profesorul de sprijin să nu fie o prezență ocazională atunci când copilul are nevoie de sprijin constant, iar adaptarea curriculară să nu rămână doar o formulare administrativă.  Este despre copii care să poată participa la ore, la activități, la excursii, la proiecte, la sport și la viața socială a școlii, cu adaptările de care au nevoie.  Și este despre noi toți.  Pentru că acești copii vor deveni adulți. Colegii lor vor deveni adulți. Profesorii lor vor deveni colegii altor profesioniști, părinți și membri ai comunității. Felul în care îi învățăm acum să privească diferența va deveni felul în care societatea noastră va arăta mâine.  Nu cerem privilegii. Cerem ca incluziunea să fie reală.

România organizează anual Olimpiada Națională de Astronomie și Astrofizică și obține constant medalii la faza internațională. Cu toate acestea, materia nu este predată în școli. Elevii sunt obligați să se bazeze pe centre de excelență (acolo unde acestea există) și pe inițiativele izolate ale unor profesori dedicați. Mulți tineri cu potențial uriaș ratează aceste oportunități pentru că nu sunt informați, nu au acces la pregătire și depind exclusiv de școală pentru intermedierea înscrierii la etapa județeană a olimpiadei. Disciplina ar familiariza elevii cu mecanismele de funcționare ale realității cosmice (și ale viitoarei stăpâniri ale omenirii).

Motivele principale pentru  oameni din medii diferite: • Pentru plătitorul de taxe (Taxpayer): Fiecare leu irosit pe o diplomă inutilă  este un leu luat din spitale, autostrăzi sau pensii. Oamenii sunt deja frustrați de taxele mari și de austeritate • Pentru studenți și viitorii absolvenți: Nimeni nu vrea să piardă 3-4 ani din viață și bani pe chirie/întreținere doar ca să afle la final că diploma nu valorează nimic pe piața muncii și că trebuie să se recalifice pe cont propriu. Este o luptă pentru dreptul lor la o educație utilă. • Pentru mediul de afaceri și angajații din industrie: Antreprenorii și companiile locale suferă cumplit din cauza lipsei de forță de muncă calificată. În loc ca universitățile de stat să le livreze ingineri și meseriași, firmele sunt obligate să cheltuiască alți bani pentru a-și instrui oamenii de la zero sau pentru a aduce muncitori din afara țării. • Pentru părinți: Părinții sacrifică resurse financiare uriașe pentru a-și ține copiii în facultăți, având iluzia că le asigură un viitor.  

Această cauză este foarte importantă, în special pentru cei vizați de schimbările aduse de tăierea burselor.  Un elev beneficiar de bursă socială care face parte dintr-un mediu defavorizat sau cu o situație familială dificilă nu ar trebui să aibă parte de mai puține oportunități din cauza banilor. Beneficiarii de bursă socială primesc lunar suma de 300 de lei, sumă care poate să fie venitul pe care aceștia îi primesc într-o lună. Un copil nu ar trebui să renunțe la visuri, activități sau aspirații pentru că nu are o situație materială care să îi ofere confort.  De exemplu, o fată crescută de o mamă singură cu o situație materială precară și-ar petrece vacanțele în nesiguranță materială, deoarece aceasta nu mai beneficiază de bursa sociala pe timpul vacanței.  Nu uita, și ție ți s-ar putea întâmpla.

Este important pentru că un sistem corect ar trebui să încurajeze intermediarii să își reînnoiască certificarea din timp, nu să îi determine să aștepte până în ultima clipă. 

Considerăm că Evaluarea Națională reprezintă un instrument suficient și standardizat pentru clasificarea elevilor la nivel național, fiind susținută în condiții unitare, pe baza aceleiași programe și a acelorași criterii de evaluare pentru toți candidații. Menținerea examenelor suplimentare generează mai multe probleme: • Creează presiune suplimentară asupra elevilor și familiilor acestora; • Favorizează accesul la pregătire suplimentară și meditații, accentuând inegalitățile sociale; • Introduce criterii diferite de selecție între unitățile de învățământ; • Crește gradul de stres și incertitudine într-o etapă importantă a parcursului educațional. Totodată, înțelegem necesitatea ca anumite profiluri liceale să acorde o importanță mai mare unor discipline relevante. În acest sens, propunem ca legislația să permită stabilirea unor ponderi diferențiate ale notelor obținute la Evaluarea Națională, în funcție de profilul liceului, fără a impune examene suplimentare. De exemplu: • Pentru profilul matematică-informatică, nota la Matematică să aibă o pondere mai mare în media de admitere; • Pentru profilul filologie, nota la Limba și literatura română să aibă o pondere mai mare; • Pentru alte profiluri, ponderile să fie stabilite în mod transparent și uniform, prin reglementări naționale. Această abordare ar păstra avantajele unei evaluări unice și standardizate, oferind în același timp posibilitatea unei selecții mai apropiate de specificul fiecărui profil educațional. În consecință, solicităm: 1. Eliminarea examenelor suplimentare de admitere organizate de licee. 2. Utilizarea exclusivă a rezultatelor Evaluării Naționale pentru admiterea în liceu. 3. Introducerea unui sistem de ponderare a disciplinelor evaluate la nivel național, în funcție de profilul liceal ales. 4. Asigurarea unui proces de admitere transparent, predictibil și echitabil pentru toți elevii. Considerăm că această modificare ar contribui la creșterea echității, reducerea stresului asupra elevilor și păstrarea unui sistem de admitere bazat pe criterii obiective și comparabile la nivel național. Vă rugăm să analizați această propunere și să inițiați demersurile legislative necesare pentru implementarea ei.

          Este important pentru că sistemul actual ne distruge viitorul pe baza unei loz în plic. Nu este o simplă nemulțumire legată de o notă; este vorba despre sănătatea emoțională a unei întregi generații. Este inacceptabil ca 4 ani de muncă grea, sute de ore de studiu și sacrificii să fie anulate de un moment de panică sau de o zi proastă în decursul a doar 3 ore. Bacalaureatul trebuie să evalueze competența, nu rezistența la atacuri de panică. Dacă facultățile au sesiuni de mărire, este absurd ca examenul „maturității” să ne blocheze definitiv într-o cutie din cauza unei zile nefavorabile.        Ar trebui să ne strângem cu toții pentru că această nedreptate te poate lovi și pe tine, pe copilul tău sau pe prietenul tău cel mai bun. Astăzi sunt eu cea care s-a blocat la o probă, dar mâine poți fi tu. Dacă nu schimbăm regulile acum, generații întregi de elevi străluciți vor continua să fie respinse de la facultățile dorite doar pentru că sistemul refuză să le ofere o a doua șansă. Unitatea este singura noastră forță în fața unei birocrații oarbe. Cu cât suntem mai mulți, cu atât Ministerul va fi mai obligat să ne asculte și să modernizeze acest examen învechit.       Ce i-aş spune unui prieten:    "Gândește-te cum e să înveți zi și noapte timp de patru ani, să fii olimpic sau elev bun, iar în ziua examenului să ți se pună un nod în gât, să ți se blocheze mintea din cauza emoțiilor și să vezi cum tot ce ai clădit se prăbușește în 180 de minute."          Un prieten care a luat note de 9 și 10 tot liceul nu devine brusc un elev de nota 6 doar pentru că a avut o zi proastă în iunie/iulie. Statisticile din psihologie arată că stresul extrem reduce capacitatea de concentrare cu până la 50%.Practic, Bacul testează cine e mai imun la stres, nu cine e mai deștept.    Îmi pasă de problema asta pentru că refuz să accept ca viața mea și a ta să fie dictate de noroc. Vreau un sistem în care să avem dreptul legitim la o sesiune de mărire în toamnă dacă știm că putem mai mult. Semnează această petiție nu doar pentru mine, ci pentru dreptul nostru de a fi evaluați corect, ca oameni, nu ca roboți!

Sistemul actual de acordare a burselor de merit nu reflectă întotdeauna performanța individuală a elevilor. Aplicarea limitei de 15% din efectivul clasei conduce la situații în care elevi care au obținut media generală anuală de cel puțin 9,50 nu beneficiază de bursă, deși au rezultate care demonstrează excelență și implicare constantă. Această petiție urmărește instituirea unui criteriu obiectiv și echitabil, prin acordarea garantată a bursei de merit tuturor elevilor care obțin media anuală de minimum 9,50, fără aplicarea unui plafon procentual. Susținerea acestei inițiative este importantă deoarece promovează egalitatea de șanse, recunoașterea meritului și un sistem de burse bazat pe performanță, nu pe comparația dintre colegii din aceeași clasă. Cu cât această petiție va fi susținută de mai multe persoane, cu atât mesajul transmis autorităților va fi mai puternic și va exista o șansă mai mare ca această modificare să fie analizată și implementată. Votați și aici: 👉https://tally.so/r/Zjgvjy

De ce este important să se alăture cât mai multe persoane  Această inițiativă nu este despre o singură persoană, ci despre experiența comună a multor elevi care susțin Evaluarea Națională în fiecare an.  Cu cât mai mulți elevi, părinți și profesori se alătură acestei solicitări, cu atât mesajul devine mai puternic și mai vizibil. O voce singură poate fi ușor ignorată, dar o comunitate întreagă care spune același lucru arată că problema este reală și afectează mulți oameni.  Prin semnătura ta, transmiți că:  • ai simțit presiunea timpului la examen sau în pregătire; • consideri important ca evaluarea să fie corectă și echilibrată; • susții ideea de a oferi fiecărui elev șansa de a-și arăta adevărata pregătire. Împreună, putem transforma o simplă idee într-un subiect care să fie luat în considerare la nivel național.