În decembrie 2019, încă există burse de 8 (opt) lei. Este cazul copiilor din Pilu, județul Arad. Această realitate contravine Legii Educației Naționale care spune că educația este o prioritate națională. Cu toate acestea, elevii înfruntă zilnic probleme cauzate de lipsa echității din sistem. Reducerea decalajelor este posibilă doar prin impunerea de către Guvernul României, prin hotărâre de guvern, a unui cuantum minim pentru fiecare tip de bursă. Potrivit unui studiu al Institutului Național de Statistică pentru anul 2018, din totalul cheltuielilor de consum ale unei gospodării, lunar, în medie, se investesc doar 9 lei (0,4% din totalul cheltuielilor de consum aferente pentru o gospodărie), pentru educație. În aceste condiții, bursa socială, de studiu, respectiv cea de merit sau performanță reprezintă un stimulent pentru elevii care au potențial în a se dezvolta pe plan profesional, chiar dacă situația financiară nu le permite acest lucru. Astfel, considerăm necesare următoarele sume: – bursa socială: lunar, 30% din salariul minim net pe economie; – bursa de studiu: lunar, 32,5% din salariul minim net pe economie; – bursa de merit: lunar, 35% din salariul minim net pe economie; – bursa de performanță: lunar, 37,5% din salariul minim net pe economie. Note: https://bit.ly/burse%C3%AEncuantumminim

Creșa ajută copilul să devină sociabil, să vorbească, să dobândească deprinderi specifice cum ar fi mâncatul singur și jocul cu alți copii. Învață treptat să se detașeze de atașamentul parental excesiv cu care sunt obișnuiți cei mai mulți dintre ei, din primii doi ani de viață. Beneficiile creșei și grădiniței asupra dezvoltării armonioase a unui copil sunt: · Ajută la îmbunătățirea capacităților sociale și relaționale prin activitățile educaționale în care este angrenat; · Contribuie la dezvoltarea capacității de auto-cunoaștere; · Influențează în mod pozitiv dezvoltarea inteligenței cognitive și emoționale prin interacțiunea cu ceilalți copii și cadrele specializate în furnizarea de servicii educaționale din cadrul creșei; · Copilului îi sunt stimulate creativitatea, imaginația, capacitatea de adaptare, etc. Și să nu uităm Art 32 alin (1) din Constituția României: · (1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare. · (2) Învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii .

Rolul educației este de a formă ființa socială, de a-l socializa pe copil. În realitate, educația are un caracter pluridimensional și o definiție adecvată trebuie să ia în considerare în egală măsură ambele dimensiuni, astfel încât să poată orienta acțiunea educativă pentru a răspunde atât nevoilor individului, cât și celor ale societății pentru care îl formăm.Încercând o astfel de definiție, putem spune că educația este ansamblul de acțiuni și de influențe menite să permită ființei umane să-și dezvolte capacitățile fizice și intelectuale, dar și sentimentele și atitudinile morale și estetice, în scopul responsabilizării și integrării sociale optime ca cetățean. Educatia trebuie să fie prioritara! Scoala nu este un moft este o necesitate !

Previne stresul şi anxietatea acumulată din cauza impulsului societăţii. Toţi copii se vor simţi egali şi nu vor fi discriminaţi prin note. Părinţii nu vor avea aşteptări greşite şi inutile privind succesul copiilor lor în viaţă. Cărămizile noi ale educaţiei se vor baza pe calitate, nu cantitate!

Alegatori vor putea decide cine reprezinta cel mai bine Romania.

Petitia a demarat in urma experientelor personale cu care m-am intalnit in comunitatile romanesti din tara si strainatate si, in special, a incidentelor de care se vorbeste in acest articol publicat de Ziarul de Iasi. Suntem nascuti pe acelasi pamant, sub acelasi steag, avem acelasi pasaport. Provenim din grupuri etnice diferite: unguri, sasi, rromi, etc. In ochii constitutiei, suntem ROMANI. Si trebuie sa invatam sa ne respectam ca atare. https://stiri.declic.ro/pauze

Filarmonica Moldova Iași trebuie să-și continue activitatea și să ofere comunității ieșene produsul cultural de calitate pe care ne-am obișnuit să-l primim de atâția ani. Problema identificării sau renovării unui spațiu potrivit specificului acestei instituții ar trebui să fie preocuparea tuturor instituțiilor cu putere de decizie din comunitatea noastră, condiția fiind ca acest fapt să nu afecteze activitatea altor componente importante din orașul nostru. Problema Filarmonii Moldova Iași nu poate fi rezolvată generând o altă problemă. Casa de Cultură a Studenților din Iași, care găzduiește de zeci de ani acțiuni benefice pentru întreg centrul universitar, trebuie să-și păstreze specificul activității, proiectul de hotărâre fiind un real pericol în calea acestui deziderat. Cităm: „Renovată și dotată corespunzător, Casa de Cultură a Studenților Iași ar putea deveni sala de concerte de bază pentru Filarmonica Moldova Iași dacă această clădire ar fi în proprietatea județului Iași, fără a afecta activitățile actuale.” În altă ordine de idei subliniem faptul că organizațiile studențești din Iași nu au fost consultate în procesul inițierii acestui demers, fapt care afectează grav procesul democratic de luare a deciziilor, transparența fiind un principiu vital pentru construcția și dezvoltarea unor instituții sănătoase și aflate la dispoziția comunității academice. Casa de Cultură este a Studenților și trebuie să rămână a Studenților indiferent de forma de proprietate sau de administrare hotărâtă de actorii responsabili de această decizie. Petiția este inițiată de către Federația Organizațiilor Neguvernamentale de Tineret din Iași - FONTIS.

Niciun antrenor, din niciun sport, nu va mai putea suporta cheltuielile și toți vor trebui să abandoneze. În acele săli de sport și pe acele terenuri ale școlilor practică diferite sporturi copiii noștri, ai tuturor. Și sunt antrenați, mai mult din pasiune, de către campioni europeni si mondiali in diferite discipline. Dupa ce că statul român nu-i sprijină cu absolut nimic, acum Primăria Sectorului 6 le dă lovitura decisivă. Conform HCLS6 nr. 220/27.08.2019, hotărâre pusă în așa zisă "dezbatere publică" în prima decadă a lunii august și aprobată spre sfârșitul lunii (practic a fost pusă vreo 3 săptămâni într-un colț puțin vizibil pe site-ul Primăriei), cluburile sportive care au închiriat spații sportive în școli s-au trezit ca li s-au mărit chiriile de 6 pănă la 12 ori. Unii antrenori au făcut și alte investiții, pe lângă investiția primordială în educația sportivă a tineretului, poate cea mai eficientă educație pentru mulți. A-i aduce pe copii in sălile și pe terenurile de sport înseamnă a-i învăța disciplina, fair play-ul, spiritul de echipă. Înseamnă a-i lua din fața televizoarelor, calculatoarelor și telefoanelor. Înseamnă reglarea unor probleme de comportament și socializare. Înseamnă menținerea unei bune stări de sănătate, pentru că suntem pe locul 2 în Europa la obezitate infantilă. Toate aceste probleme sunt reale și sunt în creștere. Ne batem joc de eforturile si sacrificiile pe care le-au facut ani intregi? Țin să menționez că din aceste săli de sport și de pe aceste terenuri de sport s-au ridicat sportivi cu mari performanțe la nivel european si mondial.

Acum cateva luni, Ministerul Educației a pus în dezbatere publică o nouă viziune pe educație, profund inspirată de reforma finlandeză. Autorii nu sunt membrii vreunui partid. Viziunea a fost mai degrabă criticată, nicidecum dezbătută în mod constructiv. La momentul respectiv am apreciat viziunea (redactată de tehnocrați apolitici), dar am spus răspicat că un partid ca PSD nu va implementa niciodată o viziune reformatoare pentru că interesele lui nu coincid cu creșterea standardului educațional în România. Totuși, reforma învățământului nu poate pleca decât de la o proiecție pe termen lung a arhitecturii educației, cu consecințe în modificări legislative coerente și unitare. Cârpelile care satisfac diverși actori ai sistemului și lasă mereu dezvoltarea copilului pe dinafară trebuie să înceteze. Un exemplu: societățile scandinave sunt cele care s-au transformat și au beneficiat de reforma educației și de filosofia creșterii copiilor. Statul a venit la întâlnirea dintre părinți și toate provocările (mari), care decurg din “parenting”. A contribuit înțelept și eficient la descărcarea părinților și i-a cooptat într-un parteneriat benefic pentru copii. Adulții cresc copii și reușesc să fie fericiți în Danemarca, Suedia, Finlanda sau Norvegia. Aceleași societăți (dar nu numai ele) au înțeles și-au asumat importanța creșterii unor copii cu adevărat conștienți, de la vârste timpurii, de impactul acțiunilor lor în societate. “No one is left behind” nu e un slogan de campanie, ci o filosofie de viață, când vine vorba de copii. Starea de bine a copilului nu e un concept abstract despre care discută profesori universitari la ceas de seară, ci o stare de fapt, obținută la nivel de pregătire profesională, a celor care lucrează cu copiii. România, prin politici educaționale coerente, are datoria să asigure accesul la educație tuturor copiilor, fără discriminare, la standardele moderne ale dezvoltării cognitive, emoționale și de integrare socială ale copilului. Aceasta este responsabilitatea STATULUI, parte a contractului social. Peste tot în lume există zeci de modele și strategii educaționale, care pot contribui la desenarea unei reforme reale și profund depolitizate, la care să contribuie pe termen lung toate partidele politice. Fără un acord politic prin care, măcar la acest capitol, partidele suspendă orice fel de adversitate, nu vom avea niciodată un început bun în educație. Dacă partidele vor continua să se prefacă că nu înțeleg acest moment 0 și importanța adoptării unei viziuni comune, la care să adere toți factorii politici, suntem pierduți pe acest palier. Vă invit și pe voi, cei de acasă, cetățeni implicați, să semnați împreună cu mine acest apel.

Statul trebuie să asigure siguranța cetățenilor, iar în școli trebuie să asigure și paza. M-am uitat pe site-ul Ministerului Educației Naționale și am scos numărul școlilor primare și gimnaziale, școlilor profesionale, al liceelor și colegiilor. Avem 9848 de unitati de invatamant unde ar trebui asigurată paza de către stat: Școli primare: 2859 Școli gimnaziale: 5419 Școli profesionale: 58 Licee: 1085 Colegii: 408 Seminarii: 27 Altele: 20 Paza acestora este făcută prin firme private, plătite tot de la bugetul de stat. Dar Jandarmeria Romana are aproape 25.000 de angajați, iar în fiecare județ sunt în jur de 500 de angajați. Așa cum jandarmii asigură paza anumitor instituții centrale și ambasadelor, ar trebui să o asigure și copiilor noștri. Ei sunt plătiți de la bugetul de stat și există numeroase suspiciuni că doar "stau în unitate", pe banii noștri. Mai mult, firmele de pază au angajați care de multe ori nu au pregătirea necesară și în cazul unor evenimente neașteptate ei solicită oricum ajutorul autorităților, adică poliția sau jandarmeria. Hai să folosim resursele plătite cu bani mulți și care au și legea în mână alături de posibilitatea legală de a acționa imediat, fără să mai aștepte după apeluri la 112.

O fată de 15 ani a fost răpită, violată, torturată și ucisă cu bestialitate de un psihopat în Romania anului 2019! Deși tânăra a sunat de 3 ori la 112 și a oferit detalii clare despre locul în care era sechestrată, polițiștilor le-a luat 19 ore pentru a descinde în locuința prădătorului, demonstrându-și, cu acest prilej, incompetența, nepăsarea, dar și misoginismul. La numai câteva zile de când prodecanul Facultății de Teologie a Universității din București făcea faimoasele declarații misogine conform cărora probabilitatea unei sarcini în urma unui viol este extrem de mica, iar apariția ei este o dovadă a faptului ca femeii i-a cam plăcut violul, oamenii legii nu puteau rata nici ei ocazia de a-și da sexismul pe față. Un polițist i-ar fi adresat tatălui fetei cuvinte precum: Auzi, bă, dacă fii-ta e încurcată cu vreunul, să plătească ea pagubele acestor percheziții”. Un altul i-ar fi spus „empatic”: „Tu știi cum sunt fetele la vârsta asta! Apare ea maine-poimâine”. O alta adolescenta ce scapase de violatorul ei fugind isi pune si ea speranta in politisti „Am trecut printr-un viol, în câmp. Am scăpat fugind. Am dat de o maşină a poliţiei. Poliţistul de la volan mi-a zis să merg la secţie, că nu e treaba lui. Era trecut de 12 noaptea". Dispret si ura fata de femeie! Sexism în stare pură! Asta denotă afirmațiile de mai sus. Misoginism tocmai din partea oamenilor legii. A oamenilor care ar trebui să știe mai bine. Să facă mai bine. O măsură de incompetență, încă una de nepăsare și sexism cât cuprinde - aceasta e rețeta morții în chinuri pentru fetele și femeile din această țară. De prea multe ori, oamenii legii au luat în derâdere, au ironizat și tratat superficial plângerile despre comportamentele misogine, hărțuire și violență la care sunt supuse femeile și fetele. Eșecul autorităților nu vine doar din nepăsare și incompetență, ci și din sexism! Oamenii legii și-au dovedit, în nenumărate cazuri, sexismul, iar noi am văzut cu toții cum sexismul ucide! Pedepsele blânde pentru infracțiunile de violență împotriva femeilor ne revoltă pe mulți dintre noi, dar ele nu sunt altceva decât oglinda unei societăți profund misogine, a unei societăți care nu a știut sau nu a vrut să își educe băieții. Pedepsele blânde pentru violența de gen (2 ani pentru viol?!) arată, totodată, cât prețuiește o femeie în acesta țară. Deși principiul egalității de gen și principiul nediscriminării se regăsesc în legislația română, acest lucru nu este suficient pentru realizarea unei egalități reale de gen. Amploarea violentelor comise împotriva fetelor și femeilor ne arată o realitate socială în care egalitatea de gen nu s-a înfăptuit decât la nivel de formă, nu și de fond. Violenta față de femei reprezintă o încălcare a drepturilor omului și o formă de discriminare împotriva femeilor ce nu va putea fi eradicată fără a se investi în egalitatea de gen. Abia când mentalitățile, atitudinile, discursurile și comportamentele misogine vor deveni inacceptabile la fiecare nivel al societății, vom putea vorbi de o egalitate de gen reala. Abia când egalitatea de gen va deveni o realitate socială, vom putea preveni, cu adevărat, violența împotriva fetelor și femeilor. Acest deziderat poate fi atins prin educație susținută în direcția respectului pentru drepturile omului, implicit și ale femeilor, în contextul învățământului de masă. Să ne educăm mai bine copiii astfel încât aceștia să poată recunoaște și combate sexismul, nu să îl perpetueze! Să ne educam mai bine băieții astfel încât să nu devina agresori, violatori și criminali! Cerem introducerea problematicii egalității de gen în programa școlară, ca disciplina de studiu de sine-stătătoare și obligatorie (Educație pentru Egalitate de Gen și Șanse Egale), iar abordarea sa didactică să se facă preponderent prin metode de educație nonformală, cu implicarea ONG-urilor active în domeniul tineretului și drepturilor omului.

Anual, mii de tineri ies de sub tutela statului și pășesc în viața reală complet nepregătiți pentru ce îi așteaptă. Nu primesc sprijinul de care au nevoie, ci sunt lăsați singuri în fața unor provocări mult prea mari. O mare parte dintre ei nu reușesc să se adapteze schimbării bruște, nu se integrează pe piața muncii și nu duc o viață stabilă. Mulți ajung pe străzi ori cad pradă exploatării de către rețele de crimă organizată. Nu știm numărul lor exact pentru că nu există un instrument de monitorizare post-instituționalizare. În centrele de tip rezidențial ori sub îngrijirea asistenților maternali, abuzurile suferite de copii rămân nedescoperite și nesancționate. Mijloacele pe care minorii și tinerii le au la dispoziție pentru a reclama abuzurile fie sunt ineficiente, fie nu există. În jurul făptuitorilor se ridică adeseori ziduri birocratice menite să-i protejeze. grafică: Dan Perjovschi Textul integral al memorandumului poate fi consultat aici: https://voceacopiilor.ro/wp-content/uploads/2019/08/Memorandum-copii-institu%C8%9Bionaliza%C8%9Bi-final-1.pdf