Domnul Dan Macovei este unul din cei mai îndrăgiți profesori din liceu. Fără el orele de logică, psihologie, antreprenorială și filosofie nu ar mai fi la fel.

Un elev din învățământul pentru minorități învață la școală toate materiile (mai puțin limba română) în limba maternă conform art 45 aliniatul (1) din LEGEA educației naționale nr. 1 din 5 ianuarie 2011. Fac aceleași 35 h/săpt, la nivelul clasei a VII-a spre exemplu, exact ca si minoritatea maghiară. Totuși, restul minorităților sunt discriminați de M.E și par a fi neimportanți find obligați să dea proba la limba română exact ca și majoritarii, etnicii români, care fac toate materiile în limba română, exersând-o astfel mai mult iar în plus curricula pentru predarea în limba română are în medie cu 6- 7 ore mai puțin pe săptămână decât cea în limba minorităților, deci elevii români au mai mult timp liber pentru relaxare sau studiu suplimentar și mai puțin stres la școală. Mai mult, toți elevii absolvenți de clasa a 8-a de la minorități, susțin 3 probe la E.N, adică și proba de limba și literatura Maternă care este la fel de complexă ca cea la limba Română!!!

Considerăm că schimbările ce doresc a fi aplicate anul viitor sunt destul de drastice, iar eliminarea mediei gimnaziale din nota finală a EN nu va fi bine venită în rândul elevilor deoarece modificarea totală a anului școlar va fi mult prea grăbită și dificilă. Principala noastră intenție este creșterea dorinței copiilor din România de a învăța și, eventual, de a-și crea un viitor plăcut, însă aceste lucruri nu sunt ușor de realizat atunci când în întreaga țară, oboseala, anxietatea, chiar și depresia în rândul adolescenților este într-o continuă dezvoltare, unul dintre factorii principali fiind Sistemul de Învățământ.

Pentru ca educarea copiilor e o prioritate nationala, a întregii societăți.

Ministerul Educației acceptă înscrierea în clasa pregătitoare a copiilor care împlinesc 6 ani înainte de 1 septembrie. În urma unei evaluări psihosomatice favorabile, pot fi înscriși și copiii care împlinesc 6 ani între 1 septembrie și 31 decembrie. Copiii care împlinesc 6 ani după 31 decembrie (inclusiv pe 1 ianuarie la ora 00:01) nu au voie să meargă la școală. Ei nu au nici măcar dreptul la o evaluare. Ministerul invocă pentru această decizie articolul 29 (2) din Legea 1/2011, care stabilește această limită de vîrstă. Considerăm că acel articol este contrazis de restul legii, care folosește de 26 de ori sintagma „învățare pe tot parcursul vieții” și definește principiul echității: „accesul la învățare se realizează fără discriminare”. Ordonanța de Guvern 137/2000 privind discriminarea spune la rîndul ei că este discriminare și contravenție refuzul accesului la educație pe motiv de vîrstă, la toate etapele educației, inclusiv la înscriere și la evaluarea cunoștințelor. Mai mult, Constituția definește dreptul la învățătură ca drept fundamental, fără a specifica vreo vîrstă minimă, și nu permite restrîngerea acestor drepturi fundamentale în situații obișnuite. În perioada 2012-2020, Ministerul Educației a procedat corect, elaborînd metodologii de înscriere care permiteau evaluarea (și înscrierea) copiilor sub 6 ani. Pe baza acestora, sute de copii anual și-au putut continua educația. Nimeni nu a atacat în instanță acele 9 metodologii. Începînd cu 2021, metodologiile nu mai conțin clauze în favoarea copiilor sub 6 ani. Ei sînt obligați să repete grupa mare, să stea acasă sau să facă ce vor, cîtă vreme nu au pretenția să învețe. Ministerul Educației se agață de articolul 29 (2) din Legea 1/2011, deși acel articol este parcă picat din Lună: neconstituțional, discriminatoriu și în dezacord chiar cu viziunea restului Legii 1/2011. Acel articol poate fi corectat dacă Ministerul Educației își folosește atribuțiile legale și inițiază o Ordonanță de Urgență în acest sens. ————————— Dreptul la învățătură este definit inechivoc în Constituție, art. 32 (1) ca drept fundamental. Constituția nu consideră necesar să specifice o vîrstă minimă pentru aceasta (spre deosebire de alte cazuri unde ea specifică o vîrstă minimă, cum ar fi dreptul la vot). Constituția stabilește în art. 53 condiții foarte clare pentru restrîngerea unui drept fundamental: securitatea națională, calamități naturale etc. Nu este cazul de așa ceva. Apoi, dezideratul nobil „învățare pe tot parcursul vieții”, pomenit de 26 de ori în Legea 1/2011, vădește clar intenția legii. Cum se potrivește asta cu decizia ministerului de a-i spune un copil cu un minut sub limita de vîrstă: „tu n-ai voie la școală”? Orice evaluare trebuie să țină cont de circumstanțele fiecărui copil, iar Ministerul Educației procedează corect cînd impune, sub o anumită vîrstă, o evaluare profesionistă. Dar tocmai circumstanțele definesc un copil cu mult mai bine decît un minut sau o zi în plus de viață. A fost la grădiniță? A avut parte de atenție și de dragoste din partea părinților? Îi plac cărțile sau jucăriile sau sportul sau artele? Ignorarea acestor circumstanțe și fixarea pe o limită de vîrstă arbitrară sînt catastrofice pentru copil. Fiecare părinte are sute de crîmpeie de amintiri despre copilul său, toate izvorînd din îndatorirea și distracția fantastică de a petrece timp cu el, de a-l vedea cum crește și învață. Părinții știu ce poate și ce nu poate face copilul lor. Este un lucru normal și vechi de cînd lumea. Dar legile îi numesc „excepții” și îi obligă să stea, an de an, la mila unei Metodologii de înscriere care începînd cu 2021 a devenit nepermisivă. Ceva este putred în miezul Legii educației. Iar cînd tocmai Ministerul Educației îi spune unui copil apt, absolvent de trei ani de grădiniță, „tu n-ai voie la școală, ești repetent în grupa mare”... înseamnă că Legea educației este maculatură. Înseamnă că, între un articol tiranic și interesul superior al copilului, Ministerul Educației alege articolul tiranic. Modificarea articolului 29 (2), pentru eliminarea limitei de vîrstă, ar remedia situația.

Singura metoda eficienta pentru reducerea numarului de caini abandonati, prevenirea inmultirii necontrolate si a suprapopularii, precum si disparitia eutanasierii in adaposturile publice si private, este sterilizarea. STERILIZAREA SALVEAZA VIETI!

A trecut mai bine un an de când am urmărit dezbaterea dintre doamna Ecaterina Andronescu și Selly și încă mi-a rămas întipărit în minte răspunsul Doamnei Andronescu atunci, când se discuta bugetul Sistemului de Educație. Dumneaei a afirmat faptul că politicienii reduc acest buget în fiecare an și datorită „incapacității societății de a înțelege importanța sistemului de educație.[...]. Vocea societății e foarte importantă și ea cere lucrul acesta (acordarea a 6% din PIB pentru Educație) și când o mie de voci, un milion de voci, zece milioane de voci cer, atunci decidentul se gândește de două ori când rade procentul de 6%.” Refuz să cred că are dreptate și aș dori să dovedim că se înșală. Desigur, un protest în acest moment este foarte puțin probabil, ținând cont, în primul rând, de situația pandemică și, în al doilea rând, tocmai de incertitudinea amplorii acestei „voci”. Semnarea unei petiții durează mai puțin de 5 minute și necesită un efort minim în comparație cu participarea la un protest, de aceea consider că acesta ar fi primul semn de implicare al societății. Întrucât 6 pare vedeta acestei discuții, mi-ar plăcea să adunăm minimum 1.143.439 de semnături (6% din populația României) pentru a demonstra ca Educația este foarte importantă pentru majoritatea românilor. Pare un număr imposibil pentru o petiție în România, dar dacă aceasta ar fi promovată pe toate rețelele de socializare, ar avea toate șansele de izbândă. O scurtă perioadă am făcut parte din echipa Warp Speed a comunității Declic și am observat că toate campaniile aveau, cum este firesc, susținători și contestatari, însă majoritatea, indiferent de tabără, susținea că educația stă la baza reconstrucției oricărei instituții/ oricărui organism. Așadar, consider că Educația este acel numitor comun care ne poate uni și conduce către o Românie mai bună și mai sănătoasă.

De exemplu, copilul tău este musulman, dar îți ascunde, din frică. Acel copil va fi trist cât timp este minor, sau chiar cât timp trăieşte în casa ta. După 10 ani, îți dai seama. Cred că te simți vinovat.

Mulți copii și profesori s-au adaptat bine la școala online. Când copilul este bolnav ușor și poate participa online, iar scoala și profesorul pot și vor să ofere această posibilitate, copilul ar trebui să aibă această opțiune. Momentan nu exista cadru legal. Forma propusă poate fi un punct de plecare.

Considerăm că siguranța și interesele studenților sunt cel mai important factor care ar trebui luat în considerare când sunt luate decizii despre forma învățământului superior.

Tinerii in special, trebuie să se alăture acestei cauze și să ia inițiativă in fața instituțiilor. Trebuie să ne protejăm unii pe ceilalți și cel mai important trebuie protejați cei mai dezavantajați dintre noi. Unde este personalitatea noastă de colectiv, de studenți ai României? Este important să ne gândim la fiecare om și nu doar să ne uităm la statistici sau valabilitatea unei ordonanțe.

România nu poate constitui un pol ferm al libertății, al orientării pro-occidentale și al prosperității în Europa de Est fără a avea UN PUNCT NEUTRU DE STABILITATE ȘI DE IDENTITATE NAȚIONALĂ situat DEASUPRA vieții politice, al intereselor electorale și parlamentare de moment. Acest rol nu poate fi asumat de niciun Președinte, indiferent de proveniența sa politică, fiindcă Președintele este doar un funcționar public temporar, supus intereselor de partid, în timp ce un Rege sau o Regină SE IDENTIFICĂ cu Națiunea, în profunzimea sa.