Sistemul de învățământ este singurul domeniu în care numai instituțiile de stat au puterea de a determina percepția culturală și socială a zeci de generații. Suntem îndurerate să spunem că în 2022, România continua (poate neintenționat) să-și îndrume copiii spre viziuni sexiste. Asta trebuie să se schimbe, și trebuie să se schimbe urgent. Ne-am săturat ca Ministerul Educației să aducă reforme peste tot mai puțin acolo unde trebuie. Avand in vedere ca deja a fost anunțat faptul ca din 2027, testarea de Bacalaureat nu va mai necesita învățarea pe de rost a operelor ce sunt acum incluse în programa - optând în schimb ca examenul să conțină analiză pe texte la prima vedere - dorim ca din 2027 să existe un echilibru între autorii și autoarele ce sunt predate la clasă. De asemenea dorim ca analiza literară ce apare în manuale aprobate de Minister să includă și o critică a secvențelor din operele ce portretizează abuzuri împotriva femeilor sau împotriva minorităților rasiale (precum „Fântâna dintre Plopi” de Mihail Sadoveanu, „Mara” de Ioan Slavici, „Ion” de Liviu Rebreanu, etc.). Importanța includerii scriitoarelor în programă este de necontestat, având în vedere faptul că avem o cunoaștere foarte limitată în ceea ce constă personalități feminine din istoria noastră. De multe ori, realizările femeilor din diferite domenii sunt umbrite de cele ale bărbaților, iar acest lucru se reflectă și în educație prin lipsa de inclusivitate a programei literare. Aceasta lipsă reflectă o latură a inegalității de gen care are la bază mitul că toate realizările mari ale României (fie ele politice, economice sau literare) au fost inițiate și duse la capăt doar de către bărbați. La rândul lui acest mit se întipărește foarte ușor în mentalitatea unor elevi tineri, conducându-i spre a crede în superioritatea bărbaților asupra femeilor.

MESAJUL Zilei Mondiale a Educatiei sarbatoreste munca profesorala si impactul esential in EDUCATIA COPIILOR NOSTRI... DAR: Modul de sarbatorire/ organizare in tara noastra DIMINUEAZA si sub-apreciaza acelasi mesaj, prin simplul REFUZ de a oferi COPIILOR sustinerea: atat profesorala (prin organizarea si insotirea lor la evenimente si activitati tematice, corespunzatoare acestei zile) cat si parentala (prin punerea acestei ZILE LA DISPOZITIA lor, in acelasi scop anterior mentionat).

Infiintand noi crese si crescand nr de locuri disponibile in cele existente, mamicile se vor simti stimulate sa se intoarca mai devreme la munca deoarece asa vor avea in grija cui sa lase copiii. Creand noi crese se reduc astfel "nepotismul" si "pilele" de care ai nevoie cand iti inscrii copilul la cresa. M-am lovit de un lucru absurd cand mi-am inscris bebelina la cresa. Erau 60 de locuri disponibile din care s-au ocupat doar 34. Sophia a fost admisa din prima etapa, admisa nu pusa in asteptare. La noi in oras cresa are doar grupa mare (2-3 ani), iar Sophia are doar un an jumatate. Desi a fost admisa am aflat cu stupoare ca o voi putea duce la cresa doar din martie cand va implini doi anisori pt ca doamnei educare ii e greu sa se ocupe de toti copilasii. Mi s-a spus ca ar fii fost primita de la inceput daca cresa avea si grupa mijlocie insa nu are decat grupa mare. In baza faptului ca dupa prima runda de inscrieri fetita a fost admisa, eu mi-am facut cerere de reintoarcere la munca. Acum sunt in impas si nu stiu ce voi face cu ea deoarece o bona este foarte scumpa. Si in situatia mea mai sunt multe mamici si nu doar la mine in oras (Ludus/Mures). Impreuna putem crea locuri noi la cresele de stat si astfel vom avea unde si cu cine sa lasam copiii cat suntem la munca.

Domnule președinte Klaus Iohannis, distinse colege și colegi, dacă nu v-am convins, vă rugăm să găsiți mai jos primele 10 argumente pentru care solicităm retragerea proiectelor de lege și demiterea urgentă a ministrului Sorin Cîmpeanu: 1. Aceste proiecte de legi sunt lipsite de viziune și de coerență. Ele se îndepărtează deliberat de spiritul programului prezidențial „România educată” și se propun ca o colecție de măsuri administrative care creează haos și blocaje în sistemul de învățământ. 2. Proiectele de lege au fost elaborate fără consultarea experților în educație din marile universități românești. 3. Consultările în jurul lor au fost realizate premeditat în perioada vacanței și a concediilor legale de odihnă ale profesorilor, cercetătorilor și elevilor, afectând în acest fel drepturile sociale stabilite prin lege ale acestor categorii sociale. 4. Durata consultărilor a fost disprețuitor de scurtă pentru a permite un veritabil dialog social și profesional în jurul unor proiecte care riscă să afecteze viața întregii societăți pe o durată foarte îndelungată. 5. Consultările s-au făcut în medii controlate, politizate, cu parteneri agreați de ministru, din care au fost excluse opiniile critice la adresa proiectelor. Atunci când ele au fost totuși exprimate, au fost tratate cu ironie, aroganță și dispreț de către ministru, umilind partenerii de dialog social. 6. La solicitarea societății civile de a prelungi durata consultărilor pentru a permite realizarea unor dezbateri autentice și constructive, ministrul Sorin Cîmpeanu a răspuns pe un ton agresiv, amintind de vremurile staliniste, reducând demersul civic la eticheta „grup de interese” și pe semnatari la o minoritate insignifiantă, formată din zecimale.; 7. Proiectele de lege, care sunt o colecție nesfârșită de măsuri administrative, conțin numeroase prevederi haotice care, puse în aplicare, vor crea blocaje în sistemul școlar, forțând astfel încă din prima clipă adoptarea de amendamente la aceste legi. 8. Proiectele nu respectă interesul superior al copiilor și nu încurajează tinerii absolvenți să se orienteze spre cariera didactică; dimpotrivă – prin protejarea și privilegierea unei minorități fidele politic – produc inegalități și discriminări, contravenind în acest fel tuturor principiilor actuale ale unei educații bazate pe egalitatea de șanse. 9. Proiectele de legi sunt un grav atentat la integritatea academică, deoarece creează veritabile scuturi de protecție pentru fraudatori și plagiatori, în dispreț pentru cele mai elementare reguli de etică universitară. 10. Proiectele de legi privilegiază crearea unei oligarhii academico-politice, oferind rectorilor o putere discreționară în universități și acces nelimitat la resursele materiale, financiare și simbolice ale universităților. Pentru toate aceste motive, vă chemăm să semnați această scrisoare, pe care o transmitem, dimpreună cu toate semnăturile noastre, președintelui țării, domnul Klaus Iohannis. Nu suntem zecimalele unui ministru, domnule președinte!

Intemeiat in anul 1924 ca gimnaziu, cu o singură clasă, a purtat numele ctitorului său Barbu A. Știrbey, intemeietorul orașului. In anul 1929 gimnaziul devine Liceul Teoretic Barbu A. Știrbey, fiind unul din primele licee din țară, restul fiind doar în orașele - capitală de județ. Cel mai mare număr de elevi și de clase la Liceul Barbu Știrbey a fost in anul 1985-1986, peste 1100 de elevi. In 1996, 700 de elevi, dar în 2017 mai erau doar 350 de elevi. Liceul a servit aproape 100 de ani nu doar comunitatea bufteană, ci și toate comunele din jur. Acum este într-o stare avansată de degradare. Doar peretele din față este vopsit, terenul de sport și căminul sunt impracticabile, iar intreaga curte este o paragină, readusă la viață totuși în ultimul an prin eforturile noii conduceri. Liceul nu are apă curentă și canalizare, o realitate greu de conceput pentru anul 2022 într-un oraș al Uniunii Europene, iar toaletele sunt aceleași de 15 de ani! Clădirea este istoria orașului, istoria învățământului românesc, iar în 2024 ani face 100 de ani de când a fost construită și făcută cadou de Stirbey orașului! Nu poți avea pretenția unui oraș educat în asemnea condiții! Nu ne mai permitem să o ținem în paragină! Cade pe copii!

Pentru ca tigaretele electronice sunt daunatoare, desi poate nu par, atat pentru cei care le utilizeaza, cat si pentru cei care se afla in preajma celor care le folosesc. Am si adresa de la Ministerul Sanatatii prin care mi se confirma faptul ca tigaretele electronice contine substante toxice care pot creste riscul de cancer, boli cardiovasculare sau pulmonare. Am si o colega care utiliza la greu tigari electronice (ca am inteles ca ele nu se fumeaza, ci se vapeaza..) pana ce a aflat de la doctor ca ametelile pe care le avea se datorau lor..Solutia: a renuntat la ele!!! Daca pe afara (restul UE..) nu ma intereseaza daca se interzice utilizarea lor, as dori ca macar in Romania sa facem ceva in sensul interzicerii utilizarii lor in spatiile inchise. Pot iesi afara ca si ceilalti fumatori, daca nu tin la sanatatea lor, dar nu trebuie sa fie expuse si alte persoane la substantele toxice degajate de tigarile electronice.

Domnul Dan Macovei este unul din cei mai îndrăgiți profesori din liceu. Fără el orele de logică, psihologie, antreprenorială și filosofie nu ar mai fi la fel.

Un elev din învățământul pentru minorități învață la școală toate materiile (mai puțin limba română) în limba maternă conform art 45 aliniatul (1) din LEGEA educației naționale nr. 1 din 5 ianuarie 2011. Fac aceleași 35 h/săpt, la nivelul clasei a VII-a spre exemplu, exact ca si minoritatea maghiară. Totuși, restul minorităților sunt discriminați de M.E și par a fi neimportanți find obligați să dea proba la limba română exact ca și majoritarii, etnicii români, care fac toate materiile în limba română, exersând-o astfel mai mult iar în plus curricula pentru predarea în limba română are în medie cu 6- 7 ore mai puțin pe săptămână decât cea în limba minorităților, deci elevii români au mai mult timp liber pentru relaxare sau studiu suplimentar și mai puțin stres la școală. Mai mult, toți elevii absolvenți de clasa a 8-a de la minorități, susțin 3 probe la E.N, adică și proba de limba și literatura Maternă care este la fel de complexă ca cea la limba Română!!!

Considerăm că schimbările ce doresc a fi aplicate anul viitor sunt destul de drastice, iar eliminarea mediei gimnaziale din nota finală a EN nu va fi bine venită în rândul elevilor deoarece modificarea totală a anului școlar va fi mult prea grăbită și dificilă. Principala noastră intenție este creșterea dorinței copiilor din România de a învăța și, eventual, de a-și crea un viitor plăcut, însă aceste lucruri nu sunt ușor de realizat atunci când în întreaga țară, oboseala, anxietatea, chiar și depresia în rândul adolescenților este într-o continuă dezvoltare, unul dintre factorii principali fiind Sistemul de Învățământ.

Încă sunt psihog într-o creșă din București și m-am alăturat colegilor de la Cluj, mai intâi prin semnarea petiției și mai apoi prin crearea uneia similare. https://campaniamea.declic.ro/petitions/lasati-cresele-in-pace-2 Spun încă, pentru că după preluarea creșelor de către MEN, eu și mulți alții ca mine îsi vor pierde locul de muncă conform metodologiei aprobate. Ce se va intampla cu munca mea de cătiva ani (din 2016), cu efortul meu de a modifica tipare învechite și depășite? În ce fel vor mai beneficia părinții și personalul de informațiile prin care aceștia au invățat să se adapteze la nevoile copilului, la caracteristicile sale particulare la stadiul de dezvoltare fizică și neuropsihică, de procesul de educație și învățare? Educatorii specializați, care dețin diplome de „educator specializat” avizate de Ministerul Muncii și Justiție Sociale și de Ministerul Educației Naționale, iși vor pierde și ei jobul actual întrucât nu se regăsesc în Statul de functii al MEN… altă aberatie! Se recită poezia ROM NIA EDUCATĂ, care asigură doar o educație cantitativă ridicând doar procentul de antepreșcolari educați în MEN, nicidecum a uneia calitative. Haideți să educăm mai întai personalul oferindu-le programe educaționale adecvate și structuri de învățămant care să pregătească inițial și continuu profesioniști care să aiba noțiuni elementare de psihologia copilului mic! Haideți să facem să conteze calitatea nu cantitatea dacă vrem cu adevărat copii fericiți și adulți responsabili. Știu cei din MEN că deja se face educație în creșe, și că noi știm foarte bine cum să lucrăm cu 25 de copii? Știu oare ca noi dezvoltăm o relație de iubire și încredere, un mediu sigur și stabil astfel încât jocul și învățarea prin joc să dezvolte copiilor deprinderi de igienă și autoservire, abilități motrice și cognitive? Se știe că noi, personalul actual din creșe, plantăm semințele empatiei, astfel încât, mai târziu, colegii noștri din MEN să culeagă roadele muncii noastre? Stiu ei oare cum e să plângă într-o creșă 50 de copii în primele săptămâni, uneori concomitent? Știu cei care au votat legea cum să transmiți încrederea și sentimentul de siguranță deodată, pentru 50 de copii care plâng după părinți și se tem de necunoscut? Îi invit pe cei din MEN, care caută soluții, să vină si doar să stea alături de noi în creșă o săptămână, să ia cu adevarat pulsul și apoi să caute soluții coerente împreună cu noi, viabile mai ales pe teren, nu pe hârtie!

Pentru ca educarea copiilor e o prioritate nationala, a întregii societăți.

Ministerul Educației acceptă înscrierea în clasa pregătitoare a copiilor care împlinesc 6 ani înainte de 1 septembrie. În urma unei evaluări psihosomatice favorabile, pot fi înscriși și copiii care împlinesc 6 ani între 1 septembrie și 31 decembrie. Copiii care împlinesc 6 ani după 31 decembrie (inclusiv pe 1 ianuarie la ora 00:01) nu au voie să meargă la școală. Ei nu au nici măcar dreptul la o evaluare. Ministerul invocă pentru această decizie articolul 29 (2) din Legea 1/2011, care stabilește această limită de vîrstă. Considerăm că acel articol este contrazis de restul legii, care folosește de 26 de ori sintagma „învățare pe tot parcursul vieții” și definește principiul echității: „accesul la învățare se realizează fără discriminare”. Ordonanța de Guvern 137/2000 privind discriminarea spune la rîndul ei că este discriminare și contravenție refuzul accesului la educație pe motiv de vîrstă, la toate etapele educației, inclusiv la înscriere și la evaluarea cunoștințelor. Mai mult, Constituția definește dreptul la învățătură ca drept fundamental, fără a specifica vreo vîrstă minimă, și nu permite restrîngerea acestor drepturi fundamentale în situații obișnuite. În perioada 2012-2020, Ministerul Educației a procedat corect, elaborînd metodologii de înscriere care permiteau evaluarea (și înscrierea) copiilor sub 6 ani. Pe baza acestora, sute de copii anual și-au putut continua educația. Nimeni nu a atacat în instanță acele 9 metodologii. Începînd cu 2021, metodologiile nu mai conțin clauze în favoarea copiilor sub 6 ani. Ei sînt obligați să repete grupa mare, să stea acasă sau să facă ce vor, cîtă vreme nu au pretenția să învețe. Ministerul Educației se agață de articolul 29 (2) din Legea 1/2011, deși acel articol este parcă picat din Lună: neconstituțional, discriminatoriu și în dezacord chiar cu viziunea restului Legii 1/2011. Acel articol poate fi corectat dacă Ministerul Educației își folosește atribuțiile legale și inițiază o Ordonanță de Urgență în acest sens. ————————— Dreptul la învățătură este definit inechivoc în Constituție, art. 32 (1) ca drept fundamental. Constituția nu consideră necesar să specifice o vîrstă minimă pentru aceasta (spre deosebire de alte cazuri unde ea specifică o vîrstă minimă, cum ar fi dreptul la vot). Constituția stabilește în art. 53 condiții foarte clare pentru restrîngerea unui drept fundamental: securitatea națională, calamități naturale etc. Nu este cazul de așa ceva. Apoi, dezideratul nobil „învățare pe tot parcursul vieții”, pomenit de 26 de ori în Legea 1/2011, vădește clar intenția legii. Cum se potrivește asta cu decizia ministerului de a-i spune un copil cu un minut sub limita de vîrstă: „tu n-ai voie la școală”? Orice evaluare trebuie să țină cont de circumstanțele fiecărui copil, iar Ministerul Educației procedează corect cînd impune, sub o anumită vîrstă, o evaluare profesionistă. Dar tocmai circumstanțele definesc un copil cu mult mai bine decît un minut sau o zi în plus de viață. A fost la grădiniță? A avut parte de atenție și de dragoste din partea părinților? Îi plac cărțile sau jucăriile sau sportul sau artele? Ignorarea acestor circumstanțe și fixarea pe o limită de vîrstă arbitrară sînt catastrofice pentru copil. Fiecare părinte are sute de crîmpeie de amintiri despre copilul său, toate izvorînd din îndatorirea și distracția fantastică de a petrece timp cu el, de a-l vedea cum crește și învață. Părinții știu ce poate și ce nu poate face copilul lor. Este un lucru normal și vechi de cînd lumea. Dar legile îi numesc „excepții” și îi obligă să stea, an de an, la mila unei Metodologii de înscriere care începînd cu 2021 a devenit nepermisivă. Ceva este putred în miezul Legii educației. Iar cînd tocmai Ministerul Educației îi spune unui copil apt, absolvent de trei ani de grădiniță, „tu n-ai voie la școală, ești repetent în grupa mare”... înseamnă că Legea educației este maculatură. Înseamnă că, între un articol tiranic și interesul superior al copilului, Ministerul Educației alege articolul tiranic. Modificarea articolului 29 (2), pentru eliminarea limitei de vîrstă, ar remedia situația.