Siguranța cetățenilor ar trebui să fie o prioritate pentru orice agent al ordinii publice. De asemenea ne simțit profund jigniți de eticheta pusă de aceștia (cum că fata ar fi fost doar o c....ă), înainte de a ancheta cazul și de a avea toate datele situației. Datoria lor este să apere toți cetățenii, în mod egal, nu să pună etichete. Decizia de suspendare a unui ofițer de poliție ar trebui luată în cazul în care există o acuzație de o conduită incorectă sau o conduită greșită, interesul public o cere, având în vedere natura acuzației și orice alte considerente relevante, și a fost luată în considerare o mutare temporară către o nouă locație sau rol, dar nu este adecvată în circumstanțele date.

La Suceava, Craiova, Sibiu, Lugoj, Alexandria, Gura Humorului, Deva, Brăila, Câmpia Turzii, Iași se poate! Toate aceste localități au terminat de implementat sau implementează proiecte de transport public local intern sau către localitățile limitrofe, cu autobuze electrice.Toate proiectele s-au realizat cu fonduri europene! Vrem ca și la Năvodari, să reinființăm linia 23 ECO! Vrem transport public cu autobuze electrice pe ruta Năvodari-Constanta! Vă mulțumim! Grupul de Inițiativă Locală NĂVODARI

Alexandra a devenit, fără să ştie şi fără intenţie, un erou al României de azi. Demnitatea şi curajul ei au rămas fără răspuns din partea unui Stat indolent, deprofesionalizat şi corupt. Alexandra a sperat în propria ei viaţă, şi prin aceasta a sperat în România, într-o ţară, o naţiune, instituţii moderne şi normale. Moartea (am putea spune, fără exagerare, martiriul) acestui om inocent ne îngrozeşte, ne ruşinează, ne umple de oroare. Un gest naţional și statal de comemorare/ recunoaştere e minimum-ul pe care România şi românii îl pot face, salutându-i nevinovăţia, puterea şi speranţa și recunoscându-i excepţionala demnitate.

Până în data de 28 iunie a.c., transportul județean de persoane era serviciu public. În acest caz, autoritățile publice aveau obligația să asigure, prin licitație, deservirea tuturor localităților dintr-un județ şi un special în mediul rural prin intermediul obligațiilor de serviciu public asumate. În urma OUG 51/2019, transportatorii nu mai pot fi obligați să practice traseele ce nu le aduc profit, la prețuri stabilite împreună cu administrațiile locale, iar zonele rurale mai puțin populate devin izolate, oamenii fiind nevoiți să folosească cursele de ocazie, aspecte puse în vederea Guvernului chiar și de către Consiliul Concurenței prin punctul de vedere emis.

S-a vorbit zilele acestea despre toate tarele sistemului care a permis aceasta nenorocire si prea putin despre ultimii oameni cu care a vorbit Alexandra Macesanu. 112 ar trebui sa fie o mana de ajutor intinsa catre cel care nu mai are alta optiune. In aceste zile, cazul Alexandra ne-a aratat cat de departe este adevarul de aceasta imagine. Noi toti am povestit cum am fost tratati cu acelasi sictir, aceeasi aroganta si aceeasi atitudine mizerabila de cate ori am apelat acest serviciu. Diferenta este ca noi am apucat sa mai scriem despre asta. Alexandra, nu. Da, e putrezit sistemul, procedurile, echipamentele, sefii. Dar cand incetam sa mai fim oameni, restul nu mai conteaza. Cand incetam sa mai fim oameni, nu mai avem ce cauta intr-un serviciu creat pentru a ajuta oameni. Sta in puterea noastra sa cerem pedepsirea lor. Sa aratam ca tara asta e si a noastra si NOI suntem cei care o putem schimba. Fiindca vedem iar ca pentru ca raul (Ghe. Dinca) sa invinga, e suficient ca binele (112, politia, statul) sa nu faca nimic.

Anual, mii de tineri ies de sub tutela statului și pășesc în viața reală complet nepregătiți pentru ce îi așteaptă. Nu primesc sprijinul de care au nevoie, ci sunt lăsați singuri în fața unor provocări mult prea mari. O mare parte dintre ei nu reușesc să se adapteze schimbării bruște, nu se integrează pe piața muncii și nu duc o viață stabilă. Mulți ajung pe străzi ori cad pradă exploatării de către rețele de crimă organizată. Nu știm numărul lor exact pentru că nu există un instrument de monitorizare post-instituționalizare. În centrele de tip rezidențial ori sub îngrijirea asistenților maternali, abuzurile suferite de copii rămân nedescoperite și nesancționate. Mijloacele pe care minorii și tinerii le au la dispoziție pentru a reclama abuzurile fie sunt ineficiente, fie nu există. În jurul făptuitorilor se ridică adeseori ziduri birocratice menite să-i protejeze. grafică: Dan Perjovschi Textul integral al memorandumului poate fi consultat aici: https://voceacopiilor.ro/wp-content/uploads/2019/08/Memorandum-copii-institu%C8%9Bionaliza%C8%9Bi-final-1.pdf

Vorbim aici de persoane marcate de copilăria zdrobită de lipsa a unuia sau chiar ambilor părinți. Istoria lor se repetă, astăzi, când statul îi uită intenționat. Legea 225 /2019 a fost modificată chiar înainte de votul din Plenul Camerei Deputaților, unde au fost excluși în cunoștință de cauză. Povestea multora urmează tipare înduioșătoare. Vă voi povesti istoria mea, în mențiunea că nu sunt singura în această situație. În anul 1948, tatăl meu, Gheorghe Ardelean, care nu împlinise încă 19 ani, a fost ridicat din Centrul Universitar Cluj, unde era student, și încarcerat pentru vina de a fi participat la mitingul pentru susținerea Regelui Mihai. La câteva luni după arestare, părinții lui au fost expropriați de tot ce aveau. După 30 de ani, casa a fost demolată. Tatăl meu a făcut prima serie de ani grei de închisoare, dar la ieșire a intrat la Facutatea de Drept din Cluj. S-a căsătorit cu mama și au avut împreună doi copii, pe mine și pe fratele meu. În 1958, când eu aveam 3 ani, iar fratele meu 1 an, toți foștii deținuți politic au fost închiși din nou, urmare a contrarevolutiei din Ungaria. Printre ei și tatăl meu. Au urmat percheziții dure în casă, la care am participat cu toții: bunicii, mama și noi, copiii. Ofițerii de securitate veneau după ora 2 noaptea și scotoceau toată locuința, încercând să ne intimideze pe toți. La strigătele mele speriate, au declarat că și pe noi ar trebui să ne omoare, ca să nu ducem mai departe ideile tatălui nostru. E o amenințare de care îmi aduc aminte cu oroare, și a cărei amintire mă va urmări toată viața. Tatăl meu a mai executat 7 ani și trei luni de pedeapsă în cele mai crunte condiții. S-a întors în 1964 fără un plămân, cu cavernă TBC la celălalt plămân și aproape fără vedere. Noi copiii am dus, până la Revoluție, o viață marcată adânc de aceste nenorociri, nu am putut niciodată înainta în ierarhie conform pregătirii noastre universitare, iar fratele meu a fost nevoit să plece din țară. Acum locuim amândoi în România, în condiții dificile. Deși instanța ne-a recunoscut drepturile legale asupra proprietăților familiei noastre, nu am fost recompensați de fapt. În urma proceselor, am primit și dreptul pentru a fi recompensați pentru anii de închisoare ai tatălui nostru, dar nici acest lucru nu s-a întâmplat. Aceasta este povestea tristă a majorității celor care au avut un părinte, sau chiar doi în temnițele comuniste. Deci, vă rog să ne ajutați să reparăm această nedreptate. Am sprijini, nu pentru mult timp, pentru că beneficiarii sunt în vârstă, pe fii martirilor noștri. Ajutorul acesta le-ar permite să se încălzească mai bine iarna, să își cumpere medicamentele care se compensează mai nou simbolic, să își cumpere o carte pe care și-o doresc. Ar fi și o recunoaștere a faptului că au suferit, alături de părinții lor, o copilărie nedemnă de o ființă omenească care nu a făcut nici un rău societății, dar a primit din start numai lovituri nemeritate. Lovituri care i-au marcat pentru toată viața!

Incalzirea globala cauzata de poluarea masiva isi revarsa consecintele asupra fiecaruia dintre noi. Toti trebuie sa luam atitudine deoarece schimbarea vine prin fiecare gest al nostru de a ne proteja planeta. Terenul in cauza este lasat de izbeliste de foarte multi ani, oamenii vin si arunca gunoaie fara a fi sanctionati, asa ca in loc sa fie un posibil spatiu verde, a devenit o groapa de gunoi impanzita de buruieni. Curatarea acestuia si plantarea copacilor este un bun inceput pentru a combate problemele grave cu care ne confruntam. Copacii, dupa cum bine stim, sunt o sursa de oxigen, o bariera impotriva razelor soarelui, un filtru care se poate permite noua, cetatenilor celor doua localitati, sa ne bucuram de o gura de aer proaspat. Schimbarea trebuie sa inceapa, asa ca de ce sa nu inceapa acum? Cu totii ne dorim sa lasam mostenire copiilor si nepotilor nostri ,un camin care sa sustina viata. Nu putem realiza acest lucru daca suntem impanziti de gunoaie, de aer murdar, de terenuri defrisate sau lasate in paragina. Aceasta initiativa are scopul atat de a strange semnaturi pentru a o putea pune in practica, dar si de a semnaliza nevoia de voluntari care sa ajute la intemeierea acestui vis: al unei planete mai curate. Schimbarea incepe cu noi!

Timpul nostru e singura resursa irecuperabila asa ca hai sa facem un cadou cui alegem noi, nu sa fim ilegal obligati la un drept din timpul nostru.

În data de 25 iunie, Guvernul României a adoptat Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2019, prin care a eliminat transportul județean din sfera serviciilor publice, la solicitarea conducerilor consiliilor județene și a transportatorilor. Cel mai proeminent efect al acestei modificări este, din nefericire dispariția obligațiilor transportatorilor de a acorda reduceri pentru elevi la transportul județean, precum și de a stabili tarife diferite pentru elevi, conform OUG 69/2016. Astfel, Legea educației naționale nr. 1/2011 prevede, la art. 84 alin. (1) și (2) dreptul tuturor elevilor de a beneficia de tarif redus cu 50% la transportul local în comun (inclusiv între localitățile unui județ) pe tot parcursul anului calendaristic. Astfel, operatorii de transport sunt obligați să asigure elevilor abonamente cu reduceri. Or, obligarea transportatorilor de a acorda aceste tarife reduse reprezintă o obligație de serviciu public prevăzută în contractele încheiate între operatori și consilii județene. Tot în baza acestui contract, operatorii primesc compensații (subvenții) pentru a acoperi diferența de tarif și a nu funcționa în pierdere. Din nefericire, însă, odată cu eliminarea transportului județean din sfera serviciilor publice, nu mai există contracte, obligații sau compensații de serviciu public, deci operatorii de transport nu mai pot fi obligați să acorde reduceri. Totodată, la art. 84, alin. (3), Legea nr. 1/2011 prevede dreptul elevilor ce nu au profilul sau specializarea dorită sau nu au o unitate de învățământ liceal în localitatea de domiciliu de a beneficia de decontarea integrală a navetei. Punând în practică, acest lucru înseamnă că elevul își cumpără abonamentul cu tarif redus de la transportator, iar diferența de preț o poate deconta de la unitățile de învățământ, primind finanțare de la bugetul de stat pentru acest lucru. Totuși, în anul 2016, Guvernul a impus operatorilor de transport plafoane pentru prețurile pe care le pot practica în vânzarea abonamentelor elevilor, instituind tarife maximale, ce constituie obligații de serviciu public. Astfel, în momentul eliminării transportului județean din sfera serviciilor publice, operatorii nu mai pot fi obligați să respecte aceste tarife maximale, motiv pentru care prețurile la abonamentele elevilor pot crește foarte mult, mai ales având în vedere faptul că, spre deosebire de serviciile publice, atunci când transportul se efectuează în regim de concurență (așa cum se întâmplă ca urmare a adoptării OUG nr. 51/2019), transportatorii își pot stabili prețurile în mod discreționar. Astfel, prețurile foarte mari ce vor fi practicate de transportatori vor duce la imposibilitatea decontării navetei elevilor. Pentru mai multe detalii tehnice: https://asociatiaelevilor.ro/wp-content/uploads/2019/07/Comunicat-de-presă-FER-5_2019.pdf

Din experiența noastră, aceste lipsuri în acoperirea legală traumatizează suplimentar și inutil părinții. Părinții copiilor născuți morți (la 28 săptămâni sau mai mult) sunt obligați să umble la starea civilă în același loc cu părinții copiilor născuți vii, iar spitalele în general nu își respectă obligația legală de a pune în vedere părinților dreptul de a-și înhuma copilul. Întreg OM prezentat este scris în limbajul utilitarist specific medicinei moderne care consideră copilul înainte de naștere „produs de concepție”, iar pe cel născut fără viață înainte de limita minimă recomandată de Organizația Mondială a Sănătății (28 de săptămâni), „avorton”. Familiile ce trec prin aceasta experiență au nevoie de susținere și liniște. Pierderea unui copil, fie el și nenăscut încă, reprezintă un moment greu de acceptat și de traversat, iar legea și comportamentul medical nu oferă sprijinul necesar.

Fie că suntem pacienti, fie că lucrăm în sistemul de sănătate, cu toti am trecut prin momente de iritare, nerăbdare, disperare, din cauza sistemului informatic folosit de CNAS, care este prea ambițios în raport cu posibilitatile reale de a realiza scopul propus. Ca pacient, este neplăcut să te afli în cabinet și să te uiți în gol în timp ce medicul încearcă din răsputeri să deblocheze sistemul informatic, pentru a putea să iți dea o retetă compensată sau un bilet de trimitere. Pacientul are nevoie ca medicul să se ocupe de el, nu de calculator. Medicul are nevoie de informații utile, în timp real, pentru a își ajuta pacientii: ar fii util să știe ce medicamente se găsesc în farmacii și ce e de negăsit, ce laboratoare mai au fonduri pentru analize, ce specialiști sunt disponibili în raza sa teritorială etc. Dar, în ciuda operării ONLINE, într-un așa numit Sistem Informatic Unic Integrat, aceste informații nu sunt disponibile.!! Mai mult, medicii din spital sau specialistii din ambulatoriu, nu pot să vadă antecedentele pacientului, iar medicul de familie nu poate să afle relații despre pacientul internat. Toate serviciile medicale sunt online, dar plimbăm în continuare hârtii între cabinete: scrisori medicale, retete, bilete de trimitere. Se pune intrebarea: cui servește SIUI dacă nu este de folos nici cadrelor medicale nici pacientului? Credem că este foarte important să folosim softuri de gestiune a serviciilor medicale, atât pentru păstrarea datelor medicale ale pacientului, cât și pentru decontarea serviciilor de către casele de asigurări, dar credem că aceste obiective se pot atinge și prin inregistrarea offline a serviciilor si datelor, fără sincopele actuale. Am arătat doar câteva aspecte care ne determină, cadre medicale și pacienți deopotrivă, în calitate de furnizori de servicii medicale și asigurați, să vă cerem să faceți astfel încât SIUI SĂ FUNCȚIONEZE! Vă asigurăm de sprijinul nostru în cazul în care veți identifica soluții !