În România, 67% dintre angajați simt că se află în risc de burnout. Asta ne pune pe locul 2 în Europa, imediat după Polonia, în ceea ce privește gradul de risc.  Burnoutul nu e o simplă oboseală. Este o stare profundă de epuizare fizică și emoțională, cauzată de stresul și suprasolicitarea la muncă, recunoscută de Organizația Mondială a Sănătății încă din 2019, ce distruge sănătatea, carierele și familiile. Îl vezi peste tot în jurul tău. Îl vezi în colegul care se retrage tăcut, deși până ieri era foarte entuziasmat de munca lui. În prietena care se prăbușește după încă o zi de presiuni și termene imposibile. În părintele care n-are când să respire între muncă și viață personală. Poate chiar în tine. Cu toate acestea, nu avem o lege care să ne protejeze, iar oamenii sunt lăsați fără apărare în fața acestui fenomen.  Burnoutul nu mai e o problemă individuală, ci o criză de sănătate publică. Costurile tăcerii: burnoutul ne distruge viețile și economia O persoană în burnout: • se simte profund epuizată, fără energie și fără motivație; • dezvoltă o lipsă de sens în ceea ce face, distanțare față de muncă și cinism; • își vede ritmul și calitatea muncii degradându-se treptat; • face mai multe greșeli, ia decizii mai slabe și devine mai puțin creativă; • riscă să dezvolte depresie, anxietate, insomnii sau boli cardiovasculare; • își vede familia și prietenii afectați: copiii cresc într-un mediu tensionat, partenerul privește neputincios cum persoana iubită se prăbușește, iar relațiile apropiate se destramă. O companie cu angajați în burnout: • se confruntă cu o creștere de 37% a absențelor și cu 50% mai multe incidente de siguranță la muncă pentru fiecare angajat în burnout; • pierde angajați valoroși: oamenii epuizați sunt de 2,6 ori mai predispuși să își dea demisia; • pierde anual între 15 și 20% din bugetul de salarii din cauza plecărilor voluntare provocate de epuizare; • suportă costuri mai mari pentru recrutare, formare și adaptarea noilor angajați decât ar costa prevenirea burnoutului; • își afectează reputația și capacitatea de a atrage sau păstra angajați valoroși. O Românie care continuă să ignore burnoutul: • rămâne în urmă, în timp ce alte țări europene (Danemarca, Franța, Letonia, Belgia, Olanda, Portugalia și Suedia) au deja sau dezvoltă soluții împotriva burnoutului; • își pune în pericol viitorul, pentru că fără angajați sănătoși și motivați nu poate exista inovație, creștere și progres; • acumulează pierderi economice uriașe, prin scăderea productivității și competitivității naționale; • se confruntă cu o rată alarmantă a problemelor de sănătate: 23% dintre cazurile de depresie și 8% dintre bolile cardiovasculare sunt direct legate de stresul la muncă. #VremLegeaBurnout vine cu un apel ferm: această lege trebuie repusă urgent pe masa decidenților, într-o formă aplicabilă, coerentă și cu o largă susținere publică.  Legea aduce beneficii pentru toată lumea: angajații au parte de protecție și sănătate, angajatorii de echipe mai stabile și productive, iar statul de o economie mai sănătoasă și de costuri reduse în sistemul medical. România nu-și mai poate permite să ignore această criză de sănătate publică sub pretextul costurilor de implementare sau din lipsa de voință politică. E mai ieftin să previi decât să repari. Ajută-ne să strângem 25.000 de semnături! E un prim pas. Ai putea fi chiar tu, sau cineva drag ție, într-un moment de cumpănă cauzat de burnout. Burnoutul ne privește pe toți și fiecare semnătură contează.  Semnează petiția și dă-o mai departe colegilor, familiei și cunoscuților. Iar dacă ai trăit burnoutul pe pielea ta, spune-ți povestea sub anonimat, dar cu puterea de a fi auzită: https://hackingwork.ro/caut-sprijin. 

  Această problemă depășește granițele unei simple dispute administrative între contribuabili și ANAF. Este vorba despre modul în care statul român tratează cetățenii și firmele care respectă legea și își îndeplinesc obligațiile fiscale la timp.  Declararea abuzivă a unei firme ca fiind „inactivă” are efecte devastatoare: pierderea codului de TVA, imposibilitatea deducerii taxei plătite, blocarea fluxului de numerar și, în multe cazuri, falimentul inevitabil. În realitate, sancțiunea lovește direct în afacerile mici și mijlocii motorul economiei românești – și pune în pericol locurile de muncă ale mii de angajați.  Impactul nu se oprește aici. Când o firmă corectă este scoasă din circuit printr-o decizie administrativă disproporționată, pierd toți:  • Angajații, care își pierd locurile de muncă. • Furnizorii și colaboratorii, care rămân fără clienți și comenzi. • Bugetul de stat, care pierde surse importante de venit din impozite și contribuții. În loc să combată evaziunea fiscală reală, aceste practici creează un climat de teamă și neîncredere între mediul de afaceri și autorități. Legea permite desfășurarea activității la terți și găzduirea legală a sediului social, însă ANAF ignoră aceste prevederi, preferând să aplice măsuri punitive fără a respecta pașii procedurali esențiali, precum notificarea și invitația la clarificări.   Dacă nu luăm atitudine acum, precedentul creat va permite ca orice afacere indiferent cât de corectă și conformă să fie pusă pe butuci dintr-un motiv birocratic arbitrar.   Această petiție nu este doar despre protejarea câtorva firme afectate, ci despre apărarea unui principiu fundamental: instituțiile statului trebuie să aplice legea cu respect, transparență și proporționalitate, nu să își exercite puterea în mod abuziv.   Alăturându-te acestei campanii, trimiți un mesaj ferm către autorități: mediul de afaceri din România merită tratament corect, predictibil și sprijin în loc de sancțiuni aplicate pe nedrept. Împreună, putem opri aceste abuzuri și putem construi un cadru fiscal care să susțină, nu să distrugă, economia națională.  

1. Deficitul de personal medical din multe unități sanitare determină angajații să facă naveta pe distanțe considerabile, întrucât nu există suficiente posturi în localitatea de domiciliu. 2. Costurile ridicate ale carburantului și ale transportului public afectează direct venitul net al cadrelor medicale, în special în contextul actual al creșterii prețurilor la utilități și al inflației. 3. În alte sectoare bugetare (educație, administrație publică, transporturi) există deja reglementări care prevăd decontarea integrală sau parțială a transportului, ceea ce creează un dezechilibru și o discriminare indirectă față de personalul medical. 4. Condițiile de muncă din sistemul sanitar implică adesea ore suplimentare, ture de noapte și gărzi, ceea ce crește și mai mult povara financiară pentru deplasare. Solicităm: • Introducerea în legislația muncii aplicabilă personalului sanitar a dreptului la decontarea cheltuielilor de transport, indiferent dacă este vorba de transport public sau privat. • Posibilitatea decontării în baza documentelor justificative (abonamente, bonuri de carburant) sau prin acordarea unei indemnizații lunare forfetare. • Alinierea drepturilor personalului medical cu cele ale altor categorii profesionale din sectorul public. Considerăm că această măsură ar contribui la creșterea atractivității profesiei, la reducerea migrației personalului medical și la îmbunătățirea calității serviciilor medicale oferite pacienților.

  De ce este important? Această măsură afectează direct dreptul cetățenilor la o pensie echitabilă și predictibilă, după ani de contribuții deja impozitate. Impozitarea suplimentară a pensiilor private: • Subminează încrederea în sistemul de economisire pentru bătrânețe; • Descurajează responsabilitatea financiară și planificarea pe termen lung; • Creează un precedent periculos de dublă impozitare, care poate fi extins și în alte domenii; • Afectează în special clasa de mijloc, care a contribuit constant și transparent. Este important să apărăm principiul echității fiscale și să cerem transparență și consultare publică înainte de adoptarea unor astfel de măsuri.    De ce ar trebui să ți se alăture și alte persoane în campania ta pentru schimbare? Pentru că puterea stă în număr. Cu cât mai mulți cetățeni își exprimă nemulțumirea: • Cu atât crește presiunea publică asupra decidenților politici; • Se poate obține revizuirea sau suspendarea măsurii; • Se creează un precedent de solidaritate civică, care poate influența și alte politici publice; • Este o oportunitate de a proteja drepturile tuturor contribuabililor, nu doar ale celor afectați direct acum. Această campanie nu este doar despre bani, ci despre respectul față de contribuabili și despre corectitudine în guvernare. 

Semnează această petiție dacă vrei să ne facem auzite‼️‼️‼️ Cu durere, dar și speranță, O mamă îngrijorată, cu portofel gol, lacrimi în ochi și un bebeluș strâns la piept.

Mamele sunt vulnerabile în această perioadă, atât fizic cât și psihic, însă nu puține sunt cazurile în care sunt și financiar, iar suma de 2.430 lei/an pentru achitarea contribuției aferente către Casa de Asigurări de Sănătate pentru a-și menține accesul la serviciile de sănătate publică este un efort în plus pentru mamele (sau tații, în unele cazuri) care și așa trec printr-o perioadă dificilă din multe puncte de vedere.

📢 Susține drepturile mamelor aflate în concediu de creștere copil!  Dragilor,  Parlamentul României ia în considerare eliminarea scutirii de la plata contribuției CASS pentru femeile aflate în concediu de creștere copil.  Este o măsură nedreaptă pentru mamele care au muncit ani întregi, contribuind la bugetul de stat, iar acum, în cel mai sensibil moment — când își dedică timpul creșterii și îngrijirii copiilor — sunt pe cale să fie împovărate și mai mult.  🔴 O consultație medicală pentru un copil, mai ales în cazuri speciale (logopedie, terapie, recuperare), poate costa mai mult decât salariul minim pe zi.  🔴 Multe mame se confruntă cu dificultăți în a se reîntoarce în câmpul muncii după această perioadă.  🔴 Eforturile noastre ca părinți trebuie susținute, nu penalizate.  💬 Am inițiat o petiție prin care cerem Parlamentului să NU elimine această scutire. Te invit să o semnezi și tu și să o distribui mai departe. Doar împreună putem face o diferență!  Mulțumesc din suflet pentru sprijin!  Este momentul să ne facem vocile auzite.  Pentru noi. Pentru copiii noștri. Pentru dreptate. ❤️  

         Salariații din sistemul de asistență socială îngrijesc cele mai vulnerabile categorii de populație, respectiv copii abandonați sau cu părinți plecați în străinătate, persoane cu dizabilități și persoanele în vârstă rămase singure la limita subzistenței.       Pentru că nivelul de salarizare este mult sub cel mediu iar responsabilitatea foarte mare, la care se adaugă blocarea angajărilor în sistemul public, s-a ajuns la un deficit de personal de 40% din necesar, atât personal de specialitate (asistenți sociali, psihologi, educatori, pedagogi de recuperare, kinetoterapeuți, etc) cât și personal de îngrijire (infirmieri, îngrijitori etc). Astfel, în prezent cele mai afectate sunt centrele rezidențiale pentru  persoane adulte cu dizabilități (care au trecut sau trec prin proces de restructurare sau reorganizare prin micșorarea numărului de beneficiari), centrele pentru persoane vârstnice dar și serviciile sociale destinate copiilor și tinerilor instituționalizați unde sunt probleme cu asigurarea continuității activității. Inclusiv compartimentele de monitorizare și consiliere a beneficiarilor de servicii sociale sunt evitate de specialiști motivat de volumul mare de lucru, complexitatea cazurilor și condițiile de muncă ce implică și risc de agresiune verbală, psihică sau chiar fizică din partea beneficiarilor, a persoanelor cu tulburări psihice sau alte tulburări de comportament.          În sistemul de asistență socială avem singura categorie profesională obligată prin lege să efectueze concediul de odihnă împreună cu ”obiectul muncii” fără nici o recompensă pentru îndeplinirea atribuțiilor din fișa postului – asistenții maternali, avem singura categorie profesională din sistemul bugetar care primesc salariul minim garantat în plată și NU beneficiază de aplicarea coeficienților de vechime – asistenții personali, în plus asistenții maternali și asistenții personali muncesc 24 de ore din 24 și 7 zile pe săptămână dar primesc salariul pentru 8 ore/zi,  5 zile/săptămână, diferența fiind ”muncă la negru”, astfel că, eliminarea oricărui drept salarial de care beneficiază în prezent din venitul lor lunar îi  transformă în ”asistați sociali”!          Este nevoie ca salariații din sectorul asistență socială să facă parte din excepții la măsurile de austeritate pentru a-și putea îndeplini cu responsabilitate misiunea lor de sprijin, asistare și îngrijire a celor mai vulnerabile categorii a populației, mai ales în aceste vremuri tulburi în care riscul persoanelor vulnerabile de a ajunge în grija instituțiilor de asistență socială a statului este tot mai mare. 

1. Pentru că durerea menstruală nu este un moft • 1 din 4 femei suferă de dismenoree severă, cu dureri similare celor din travaliu. • Cu toate acestea, multe sunt nevoite să meargă la muncă, să se prefacă „că totul e ok”, de frică să nu fie judecate sau penalizate.  "Nu cerem privilegii, ci recunoașterea unei realități fiziologice pe care societatea a ignorat-o prea mult timp."  2. Pentru că tăcerea duce la suferință invizibilă • Femeile îndură în tăcere din rușine sau teamă că vor părea mai „slabe” decât bărbații. • Lipsa unei soluții flexibile duce la: • absenteism nejustificat, • scăderea productivității, • anxietate și epuizare fizică. 3. Pentru că România poate fi un exemplu de empatie legislativă • Spania a adoptat o astfel de lege în 2023. Alte țări discută (Italia, Japonia, Indonezia). • România poate deveni un lider în Europa Centrală și de Est pe tema drepturilor de sănătate feminină.  O zi pe lună poate schimba vieți. Nu e despre lene. E despre respect.”

Nu închide ochii. Străinii care muncesc alături de noi au nevoie de tine. Ei vin aici cu speranță. Lasă în urmă familii, culturi, visuri. Caută o viață mai bună — la fel cum am făcut și noi, când am plecat în alte țări. Dar prea mulți ajung să fie închiși în camere insalubre, să muncească 240 de ore pe lună, plătiți cu 2.000–2.500 de lei. Fără contracte clare. Fără pauză. Fără apărare. Unii sunt păcăliți, forțați să lucreze la negru, sub amenințarea că își vor pierde viza sau pașaportul. Sunt invizibili pentru sistem, dar indispensabili pentru economie. 🤝 Nu cer tratament special. Cer doar dreptate. Să fie tratați uman, corect, egal. Așa cum ne dorim și noi când suntem departe de casă. --- 🔴 Este timpul să spunem STOP abuzurilor. ✔️ Vrem controale reale la angajatori. ✔️ Vrem ca locurile lor de cazare să fie verificate. ✔️ Vrem sprijin pentru cei care rămân fără muncă. ✔️ Vrem legi care protejează, nu care permit exploatarea.

Este singura solutie pentru justitie sociala usor de facut si e folosita de multe tari europene.

Această inițiativă este importantă pentru că afectează profund clasa de mijloc – motorul oricărei economii sănătoase. Introducerea taxei de solidaritate și a impozitării progresive va duce la: • descurajarea muncii corecte și a antreprenoriatului, • migrarea veniturilor către munca „la negru” sau în afara țării, • dublarea poverii fiscale pentru românii care deja susțin bugetul public, • sabotarea încrederii în stat și în contractul social. Nu este normal ca soluția găsită de guvernanți pentru dezechilibrele bugetare să fie impozitarea suplimentară a celor care muncesc mai mult. În loc să taie risipa, pensiile speciale și privilegiile bugetare, statul alege să-i pedepsească pe contribuabilii cinstiți. Această petiție este o reacție necesară, civică și legitimă. Dacă nu ne facem vocile auzite acum, mâine vom plăti și mai mult – în tăcere. Spune și tu: NU SUNT BANCOMATUL STATULUI!