Pentru a proteja biodiversitatea in padurile si in zonele alpine din Romania.

Lunca râului Moldova este o zonă ,,tampon,, între râul Moldova și terenurile agricole ale cetățenilor.

Pactul Verde european și Strategia UE privind biodiversitatea au marcat un important pas înainte și o schimbare de abordare în discursul politic european. Evaluările actuale arată că soluțiile bazate pe natură sunt cele mai ieftine și mai accesibile pentru a rezolva criza climatică și a biodiversității. În ultimul deceniu, România a suferit pierderi de 365 de milioane de euro în fiecare an din cauza schimbărilor climatice. În 2022, în România a fost doborât recordul de temperaturi maxime: în iulie s-a înregistrat o temperatură de 44,5 grade C și o suprafață record din pădurile noastre a fost mistuită de incendii. Lipsa precipitațiilor a accelerat deșertificarea în cele mai importante regiuni agricole din sudul și estul țării. Numai în județul Dolj deșertificarea afectează 100.000 de hectare, zonă care, din păcate, poate fi numită, pe bună dreptate, Sahara României. În plus, nivelul scăzut al Dunării a obligat sute de nave să aștepte, provocând pagube economice enorme pentru economia românească și europeană: în 20 de locuri, nivelul apei a fost mai mic de 1,3 metri, iar la Giurgiu apa a avut pe alocuri o adâncime de doar 52 cm. Anul 2022 ar putea fi numit anul agriculturii măcinate de schimbările climatice: un total de 555.000 de hectare din 37 de județe ale țării au fost afectate de secetă, iar lipsa apei a făcut imposibilă irigarea, chiar și în locurile cu sisteme de irigații. Se preconizează că această situație se va agrava în anii următori - frecvența și amploarea dezastrelor agricole, sanitare și naturale provocate de schimbările climatice fiind în creștere, ceea ce va determina o creștere exponențială a pierderilor economice pe care le provoacă. Potrivit raportului Agenției Europene de Mediu (AEM) referitor la starea naturii, 81% dintre habitatele protejate se aflau într-o stare nefavorabilă în 2018 (față de 77% în 2013). Multe dintre habitatele care au nevoie de reconstrucție (turbării, păduri, pajiști) sunt deosebit de importante pentru captarea și stocarea carbonului. Refacerea și întreținerea acestora pot contribui în mod semnificativ la atenuarea schimbărilor climatice. Numai refacerea turbăriilor drenate poate capta aproximativ 50 de milioane de tone de dioxid de carbon pe an. Refacerea ecosistemelor sănătoase este, de asemenea, esențială pentru adaptarea la schimbările climatice și pentru atenuarea efectelor dezastrelor naturale. De exemplu, îmbunătățirea stării solului duce la o mai bună absorbție și retenție a apei, la reducerea eroziunii solului și la reducerea temperaturilor acestuia. Reconstrucția terenurilor degradate ar putea fi cel mai important aliat împotriva schimbărilor climatice, pentru atingerea securității alimentare pe termen lung, pentru evitarea fenomenelor naturale extreme și pagubele rezultate în urma acestora. Avem nevoie de această lege ambițioasă pentru refacerea naturii. Nu doar pentru natură, ci mai ales pentru viitorul nostru.

Turismul sustenabil, care presupune activități recreative cu impact minim asupra mediului; precum drumețiile, cicloturismul, alergarea montană, schiul de tură sau fotografierea florei și faunei sălbatice; contribuie semnificativ la conservarea durabilă pentru generațiile următoare a patrimoniului natural unic în Europa al munților României, sursă vitală de aer și ape curate, îndeosebi în contextul climatic actual, și care va genera bunăstare pe termen lung în comunitățile locale prin activități economice complementare, limitând astfel exodul tinerilor din mediul rural, un fapt confimat prin asemenea exemple de bune practici în multe arii naturale protejate din Europa și din lume, inclusiv în comunitățile adiacente acestora. Prin comparație, turismul montan de masă, în afara impactului distructiv evident pe care îl are asupra mediului, nu aduce beneficii reale decât administratorilor domeniilor schiabile și marilor operatori din industria HORECA, comunitățile locale rămânând în mare măsură marginalizate. Nu sacrificați binele tuturor pentru profitul câtorva! Vă mulțumim!

Locuitorii Bucureștiului ar putea avea o speranță de viață mai lungă cu patru ani. Este concluzia oficială a unui raport din 2020 al Institutului Național de Sănătate Publică. Acest lucru s-ar întâmpla dacă autoritățile și-ar îndeplini țintele deja asumate pentru combaterea poluării. De ani buni, Bucureștiul este în top 3 al celor mai poluate capitale din Uniunea Europeană, înregistrând și cele mai mari pierderi bugetare asociate cu tratarea bolilor cauzate sau înrăutățite de poluarea aerului, cu o pierdere anuală de 6,35 miliarde EUR. După ani și ani de atenționări, România este în procedură de infringement și a și fost condamnată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene pentru aerul toxic din București. Până în momentul în care vom remedia situația, amenzile potențial de multe zeci de milioane de euro vor fi plătite de către Primăria Municipiului București, adică din banii noștri, ai tuturor. În același timp, ironic, pădurile din jurul Bucureștiului sunt decimate în mod sistematic. Ultimele rămășițe ale legendarilor codrii ai Vlăsiei sunt zilnic sub asaltul drujbelor. Doar tăierile legale însumează anual echivalentul a 5000 de camioane cu lemne, o cantitate semnificativă date fiind puținele corpuri de pădure rămase în județ. Conform aplicației Inspectorul Pădurilor, în ultimele 12 luni, în Ilfov au fost tăiați peste jumătate de milion de arbori, mai exact 581 287, în peste 700 de lucrări silvice autorizate. Și aceștia reprezintă doar tăierile legale. Astfel de păduri din jurul localităților îndeplinesc un rol social deosebit, îndeosebi cele din jurul marilor aglomerări urbane. Cu toată poluarea din oraș și prin dispariția ultimelor păduri din jurul său, rămânem fără aer. Nu vom avea aer curat în București atâta timp cât, dincolo de măsuri anti poluare luate în interiorul său, în Ilfov nu va exista o centură verde înconjurătoare pentru capitală. Dezvoltarea orașului este strâns legată de ceea ce se întâmplă și se va întâmpla în Ilfov. După deja înființatul Parc Natural Văcărești, această centură verde va reprezenta următorul pas major în materie de plămân verde al Bucureștiului, următorul pas major în materie de calitatea vieții în oraș și în zona metropolitană. Centura Verde București-Ilfov reprezintă un proiect pe care dacă nu îl tratăm acum cu maximă prioritate și seriozitate, viitorul ni-l va impune oricum la un cost de sănătate, economic, ecologic și etic înmiit. Pădurea înseamnă oxigen. Lipsa oxigenului înseamnă lipsa vieții. Lipsa pădurii înseamnă lipsa vieții. Te rugăm frumos, SEMNEAZĂ și ALĂTURĂ-NI-TE ACUM. Nicio semnătură nu este fără însemnătate. Fiecare semnătură este de neprețuit. Alex Găvan și Florin Stoican www.centuraverde.ro *** Partenerii platformei "Împreună pentru Centura Verde" : WWF, GreenPeace, Fauna&Flora, Asociația Kogayon, Grupul de Inițiativă Civică Codrii Vlăsiei, Social Innovation Sollutions, Impact Hub Bucharest, Fundația Comunitară București. Ambasadorii platformei și organizațiile susținătoare se regăsesc pe www.centuraverde.ro "Împreună pentru Centura Verde" este un proiect al Fundației Alex Găvan. #ImpreunaPentruCenturaVerde

România are dificultăți serioase în ceea ce privește gestionarea problemelor de mediu. Vrem o țară curată, dar mizeria se strânge sub ochii noștri, aerul și apa devin din ce în ce mai poluate, iar măsurile întârzie să apară. Odată cu sfârșitul iernii, ies la iveală mormane întregi de gunoaie la marginea orașelor și satelor, de-a lungul drumurilor și al căilor ferate , în păduri și pe malurile apelor. România își pierde din frumusețe, fiind îngropată în pet-uri, doze și mucuri de țigară. Aerul din orașe devine greu de respirat, iar apa fântânilor adeseori nu mai este potabilă. Imaginea noastră de țară are cumplit de suferit, iar brand-ul turistic Grădina Carpaților se transformă într-o glumă proastă. Adeseori, ne petrecem timpul într-un mediu poluat și murdar, deși Constituția României, prin articolul 35, ne spune că avem dreptul la un mediu sănătos. Proiectul Pentru Eco și Turism – o inițiativă civică de curățare a naturii din România (PET România) este derulat de Asociația de Ecoturism din România, în parteneriat cu Asociația de Ecoturism Țara Dornelor, Asociația de Turism Retezat și Asociația Măgura Ecoturistică, cu sprijinul financiar Active Citizens Fund România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org. www.pet.asociatiaaer.ro

Credem că este datoria fiecărui român să se implice și să tragem împreună un semnal de alarmă pentru toată clasa politică din România, ca să schimbe urgent această lege!!!

Până în 2009-2010 nu a existat această activitate în afară de Dunăre (în special Deltă) și Prut, unde pescuitul cu plase și alte unelte de capturare a peștelui este o activitate tradițională. De atunci, niște șmecheri profită de legislația croită anume pentru a le permite braconajul legalizat pe Olt și Siret, dar și pe Prut, deși capturile raportate sunt derizorii și probabil banii negri generați ca urmare a valorificării peștelui plăsuit alimentează buzunarele care trebuie. Continuarea pescuitului comercial pe râurile Olt, Prut și Siret nu are nici o justificare, fie că vorbim din punct de vedere social sau al pescăriei Românești în general, în contextul impactului pe care îl are această activitate asupra biodiversității acvatice. Pe toate cele trei râuri s-au raportat în medie pe an, în perioada 2016-2020, o cantitate de 62,6 tone de pește, provenită din activitatea de pescuit comercial realizată de către 202 de pescari autorizați în medie/an. Adică o medie de 300 de kilograme/pescar comercial/an, cam cât poate să rețină un pescar cu undița în aproximativ 2 luni (legea permite reținerea a 5 kilograme de pește/zi sau a unui exemplar mai mare, dacă este reținut doar acesta). Să nu ne zică cineva că vin pescarii comerciali cu bani de acasă ca să bage plasele în apele patriei! Ori e la mintea cocoșului că nu ai cum să plătești licențe, autorizații și permise pentru practicarea pescuitului comercial, la care se mai adaugă costuri cu combustibilul și întreținerea echipamentelor (bărci, motoare, plase etc.) pentru pește care valorează sub 100 euro/lună (conform unora dintre raportări). Râul Olt: este permis pescuitul comercial pe lacurile de acumulare Ionești, Băbeni, Drăgășani, Strejești, Frunzaru, Rusănești, Izbiceni (în 2022) dar s-au raportat capturi comerciale doar pe primele patru corpuri de apă. În perioada 2016-2020 au fost autorizați în medie/an un număr de 71 pescari profesioniști, cu o creștere de 500% între 2016 și 2020, de la 21 la 99 pescari. În această perioadă aceștia au raportat în medie 25 kg pește/pescar/lună. Pescarii autorizați au raportat în medie/an aproximativ 20.5% din captura totală admisibilă (TAC) alocată pentru lacurile de acumulare de pe râul Olt, conform ordinelor anuale privind aprobarea măsurilor de reglementare a efortului de pescuit şi cotele de pescuit. Râul Prut: este permis pescuitul comercial pe următoarele sectoare Dunăre-confluență râul Elan; confluență râul Elan-km284(Drânceni);km514-km544(Baraj Stânca Costești); lac de acumulare Stânca Costești (km 544-km 614), km 614 (Manoleasa Prut)-km 742 (graniță). În perioada 2016-2020 au fost autorizați în medie/an un număr de 107 pescari profesioniști, numărul rămânând aproximativ constant în toată perioada. În această perioadă aceștia au raportat în medie 28 kg pește/pescar/lună. Pescarii autorizați au raportat în medie/an aproximativ 57 % din captura totală admisibilă (TAC) alocată pentru lacurile de acumulare de pe râul Prut, conform ordinelor anuale privind aprobarea măsurilor de reglementare a efortului de pescuit şi cotele de pescuit. Râul Siret: este permis pescuitul comercial pe lacurile de acumulare Răcăciuni, Berești, Călimănești și Movileni (în 2022). În perioada 2016-2020 au fost autorizați în medie/an un număr de 23 pescari profesioniști, numărul rămânând aproximativ constant în toată perioada. În această perioadă aceștia au raportat în medie 20 kg pește/pescar/lună. Pescarii autorizați au raportat în medie/an aproximativ 26 % din captura totală admisibilă (TAC) alocată pentru lacurile de acumulare de pe râul Siret, conform ordinelor anuale privind aprobarea măsurilor de reglementare a efortului de pescuit şi cotele de pescuit. Cantitățile de pește raportate din pescuitul comercial sunt extrem de mici iar gradul de realizare al cotei este la un procent îngrijorător, cea ce denotă fie o scădere drastică a stocurilor, fie comercializarea peștelui neraportat pe piața neagră. De asemenea atragem atenția asupra unui fenomen îngrijorător de pescuit ilegal, neraportat, nereglementat (INN, despre care am amintit anterior), pentru că altfel nu se poate explica sustenabilitatea activității de pescuit comercial, în contextul în cantitățile raportate lunar de fiecare pescar sunt derizorii și nesustenabile pentru un trai decent sau măcar a amortiza investițiile necesare desfășurării activităților de pescuit comercial. De asemenea, impactul bugetar, prin interzicerea activității de pescuit comercial este infim, deoarece de exemplu pe Olt, în perioada 2016 -2020 s-au încasat la bugetul statului, prin taxe specifice pentru practicarea activităților de pescuit comercial (licențe, autorizații, permise) , în medie 1704 Euro/an. În acest context considerăm că interzicerea pescuitului comercial pe râurile Olt, Prut și Siret este o necesitate URGENTĂ care nu poate suferi amânare, dacă nu vrem să distrugem iremediabil fondurile piscicole unde această activitate este momentan permisă! Mai mult decât atât, pescuitul comercial pe râurile interioare e jaf, e braconaj ”cu perdea”! Sursă date: ANPA (https://www.cdep.ro/)

A. Probleme, observații și rezerve exprimate de locuitorii/proprietarii din aria studiată a proiectului PUZ – VOSS: ➡ Traseul „Variantei Ocolitoare Sibiu Sud” („VOSS”) propus prin PUZ are un impact negativ fundamental asupra calității vieții locuitorilor comunei Rășinari, prin afectarea calității aerului, care va fi poluat cu noxe și particule în suspensie, prin poluarea fonică (viaductul propus în zona Rășinari e poziționat lângă o zonă de teren intravilan, cu case deja construite și locuite. Astfel, fiecare camion sau mașină care va trece peste rosturile de dilatare va produce un zgomot ce nu poate fi anulat de panouri fonoabsorbante. ➡Traseul VOSS înconjoară rezervația naturală protejată Dumbrava Sibiului și întrerupe culoarele de deplasare ale animalelor sălbatice spre apă și surse de hrană, ceea ce va duce la sporirea atacurilor animalelor sălbatice în zonele locuite (în zonă există o prezență dovedită a animalelor mari precum urși, mistreți și căprioare). Prezența urșilor în zonă a fost semnalată, în nenumărate rânduri, chiar de Consiliul Județean Sibiu, care a instalat panouri de informare, conform cărora, turiștii și cei care folosesc pista de biciclete Sibiu-Rășinari sunt avertizați de prezența urșilor; ➡ În Rășinari, zonă montană prin excelență, terenurile agricole sunt puține și constituie încă, pentru mulți cetățeni, sursa de venit și hrană. ➡ Zona tranzitată din comuna Rășinari este o zonă cu livezi de pomi fructiferi (peste 40 de ani vechime), iar drumul va trece chiar prin mijlocul acestor livezi, afectând producătorii locali și distrugând potențialul comunei de a avea un turism durabil și o dezvoltare armonioasă; ➡ Transhumanța (și cu zona Rașinari) a fost înscrisă în Inventarul național al elementelor vii de patrimoniu cultural imaterial. Transhumanța a intrat în Patrimoniul Cultural Imaterial al Umanității UNESCO. Centura ocolitoare va influența negativ acest patrimoniu cultural imaterial. ➡ Traseul străbate zone de intravilan, la o distanță f. mică față de zone rezidențiale locuite (Versailles, Tropinii noi și vechi), creând un disconfort major rezidenților actuali; ➡ Se fracționează un număr uriaș de terenuri agricole și terenuri destinate construcțiilor; ➡ Este necesară exproprierea unor suprafețe mari de teren, în mare parte proprietate privată, ceea ce va conduce la numeroase litigii în instanță între proprietari și autorități; ➡ De asemenea, PUZ - VOSS impune o zonă de 50 de metri, de o parte și de alta a drumului, unde ridicarea de construcții este interzisă. Practic, se anulează orice fel de potențial de dezvoltare imobiliară a zonei; ➡ Există numeroși cetățeni care s-au împrumutat la bănci pentru a cumpăra terenuri în zona Tropinii, pe care nu le vor mai putea exploata în urma construirii VOSS, iar despăgubirile infime pe care le vor primi nu vor acoperi, probabil, nici dobânda bancară; ➡ În comparație cu celelalte variante de trasee propuse, traseul ales pentru construirea VOSS nu e optim: presupune durate lungi de deplasare și nu generează economii (financiare și de timp) ceea ce contravine obiectivului principal al autorităților, stabilit prin Planul de mobilitate urbană durabilă al municipiului Sibiu și al zonei metropolitane (PMUD), respectiv crearea unui sistem de transport care să asigure obținerea unei mobilități urbane durabile ; ➡ Traseul se suprapune peste terenuri/construcții aparținând M.A.P.N., presupunând obținerea de avize și aprobări suplimentare, care ar întârzia considerabil, sau chiar ar putea împiedica, construcția obiectivului propus. ➡ Ordonanţa nr. 43/1997 privind regimul drumurilor prevede: Art. 37.“pentru descongestionarea traficului în localităţi, protecţia mediului şi sporirea siguranţei circulaţiei pe reţeaua de drumuri expres şi drumuri naţionale europene se vor realiza drumuri de tranzit ocolitoare, situate în afara intravilanului localităţilor, pe baza studiilor de trafic. …,, Din analiza textului de lege rezulta caracterul dispozitiv a textului de lege, și fără niciun dubiu, terenurile situate în UAT Rasinari zona Tropini sunt majoritatea în intravilan, astfel că realizarea centurii prin aceasta zonă este în contradicție cu articolul de lege invocat. ➡ Rășinariul prin excelenta este cunoscut la nivel național ca o localitate ridicată de oierii români la poalele Munților Cindrel, făcând parte din zona istorică cunoscută și sub numele de Mărginimea Sibiului. Din strămoși s-au transmis multe tradiții legate de transhumanță, creșterea și păstoritul oilor; iar la Rășinari poți „degusta” anual, în ultimul week-end din luna august produsele la : „Festivalul Brânzei și al Țuicii”. Păstoritul continuă să reprezinte mijlocul principal de existență al unui număr important de păstori din Rasinari astfel ca aceasta construcție impietează și împiedică în același timp acest mod de viață. ➡ Nerespectarea dreptului la viață privată și de familie, a domiciliului și corespondenței – art. 8 din Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale. "(1) Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale ți de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale." ➡ Nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsura care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății și a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora”.

Exploatarea unor resurse nu trebuie să ducă la dispariția unor comunități, ci dimpotrivă, la dezvoltarea acestora.

O mare parte din Valea Răstoliței, cu tot cu confluența celor trei râuri care formează Răstolița (Secu, Pârâul Mijlociu și Tihul), se dorește a fi defrișată și înlocuită cu un lac artificial, fără nicio valoare conservativă. ”IUCN Global Ecosystem Typology 2.0” clasifică astfel de ecosisteme antropice ca fiind biomuri umede artificiale, nici măcar nu le consideră lacuri [1]. În plus, aceste acumulări artificiale emit masiv gaze cu efect de seră, în special metan. Iar suprafața lor mare cauzează pierderi mari de apă prin evaporare, accentuând aridizarea în țări cu climă contintală, precum România. Proiectul hidroenergetic care necesită defrișarea pentru care Hidroelectrica solicită acord de mediu nu implică doar secarea Răstoliței aval de baraj, ci și captarea râurilor Ilva Mare, Valea Bradului, Vișa, Gălăoaia Mare, Gălăoaia Mică, Bistra și Donca. Proiectul nu se oprește la exterminarea rețelei hidrografice de pe versantul sudic al Călimanilor, ci devastează și cursul Mureșului. Aval de confluența cu Ilva debitul Mureșului va fi succesiv diminuat, iar aval de centrala hidroelectrică Mureșul are fi devastat de hydropeaking care se va resimți grav pe zeci de kilometri în aval. După distrugerea Grotelor Luanei de către aceiași ceaușiști, Călimanii au mai rămas cu o singură ”minune”: populația de lostrițe care se încăpățânează să supraviețuiască aici, singura populație românească viabilă de lostrițe. Dacă defrișarea are loc și proiectul hidroenergetic este finalizat, lostrițele nu mai au nicio șansă de supraviețuire, după cum se atrage atenția într-un raport IUCN [2]. Ministerul Mediului (cu cohorta sa de instituții subordonate) uită că este membru IUCN. [1] https://portals.iucn.org/library/sites/library/files/documents/2020-037-En.pdf [2] http://www.iucnffsg.org/wp-content/uploads/2016/12/2015-FFSG-Annual-Report.pdf

Distrugerea Văii Taia a fost contestată încă din 2013, când habitatul prioritar din superba luncă situată amonte de chei a fost defrișat. Apoi societatea civilă a preluat cazul și totul s-a terminat când Curtea de Apel Alba Iulia a respins recursurile depuse de Hidro Clear și APM Hunedoara și a menținut decizia Tribunalului Hunedoara. Aici s-a terminat demersul pentru natură. Dar apoi firma Hidro Clear a dus ”încălcarea regulilor jocului” într-o nouă etapă. În continuare nu mai este doar despre protecția patrimoniului natural, este despre protejarea statului de drept. Deși ca să ceri autorizație de mediu trebuie să ai întâi acord de mediu, iar instanța a anulat și decizia de încadrare care ținea loc de acord de mediu, Hidro Clear a cerut emiterea unei noi autorizații de mediu, iar APM Hunedoara i-a ținut isonul. Statul de drept este esențial într-o democrație, fără el nimic nu funcționează. Încălcare ostentativă a unei decizii judecătorești definitive, chiar de către o instituție publică, reprezintă un precedent de o gravitate extremă. Tribunalul Hunedoara a hotărât, fără echivoc, că microhidrocentrala firmei Hidro Clear nu are ce să caute în locația respectivă, în situl Natura 2000 Grădiştea Muncelului Cioclovina. Chiar și Ministerul Justiției a constatat că APM Hunedoara încalcă cu bună știință decizia instanței, că ceva ce nu are voie să existe evident că nu are voie nici să funcționeze. [2] Miza cazului este și simbolică. APM Hunedoara vrea să emită o nouă autorizație de mediu pentru ca superbul râu de munte Taia să fie din nou băgat în țeavă, după ce a fost eliberat din țeavă în 2018. Este singurul râu de munte din România care a fost eliberat din țeavă, care a fost scăpat din ghearele mafiei microhidrocentralelor, prin intervenția justiției. Avem aici și o crasă bătaie de joc față de locuitorii din Petrila. Li s-a spus că microhidrocentrala ar asigura iluminatul public, când în realitate producția ei mergea direct în sistemul național iar autoritățile locale primeau, în baza acordului de parteneriat, doar cca. 3000 de lei/lună. Ținând cont de populația orașului, revin 0,13 lei/persoană. Dacă am ajuns să ne vindem natura și potențialul ecoturistic fabulos pentru 13 bani înseamnă că suntem mai rău ca băștinașii din insulele exotice care erau ”cumpărați” cu mărgele de sticlă în perioada colonială. [3] Avem și o problemă de siguranță națională aici, din moment ce distrugerea apelor este menționată la art. 3, lit. m) din legea privind securitatea națională a României. În contextul invaziei Rusiei în Ucraina, ar trebui în plus să se verifice dacă firma deținută de Igor Siccardi nu trebuie să facă obiectul unor sancțiuni. [1] http://www.mmediu.ro/articol/studiul-privind-evaluarea-impactului-asupra-mediului-a-constructiei-si-exploatarii-lucrarilor-de-amenajare-pentru-valorificarea-potentialului-hidroenergetic-prin-microhidrocentrale-amplasate-pe-cursurile-de-apa-capra-buda-otic-izvorul-mircea-cuca-cartisoar/4742 [2]https://www.senat.ro/PDFIntrebari/b%20r%2011%2006%20gotiu%202739c%20MJ.pdf [3]https://portals.iucn.org/library/sites/library/files/resrecfiles/WCC_2020_RES_008_EN.pdf