Școlile de vară, atelierele pentru copii și tineri, programele de formare, taberele de patrimoniu și activitățile cu elevi și studenți depind de vacanțele școlare și universitare. O finanțare disponibilă abia spre sfârșitul verii le face imposibile sau le lipsește tocmai de participanții cărora le sunt destinate. Activitățile de cercetare, documentare, inventariere, conservare preventivă și lucru pe teren depind, la rândul lor, de anotimp, de condițiile meteorologice și de accesibilitatea siturilor. Ele nu pot fi amânate sau comprimate, fără pierderi serioase de calitate, în ultimele câteva luni ale anului. Multe inițiative reunesc patrimoniul și educația prin cultură: școli de vară organizate în jurul monumentelor, ateliere de meserii tradiționale, programe pentru pregătirea tinerilor specialiști, activități de descoperire a patrimoniului local și proiecte care implică direct comunitățile. Tocmai aceste proiecte, cu efecte durabile și cu o puternică dimensiune publică, sunt dezavantajate de noul calendar.   O dublă lovitură pentru sectorul cultural independent  Impactul noii structuri este, astfel, de două ori nefast: pe de o parte, reducerea plafonului pe proiect diminuează capacitatea reală de organizare și obligă operatorii culturali să facă mai mult cu resurse mai puține; pe de altă parte, mutarea patrimoniului și a educației prin cultură în sesiunea de primăvară împinge implementarea proiectelor în afara perioadelor în care activitățile sunt necesare și posibile.  Cele mai afectate sunt organizațiile culturale independente, inițiativele locale și proiectele desfășurate în comunități mici sau în mediul rural.  Un proiect finanțat insuficient și contractat după trecerea perioadei în care trebuia să se desfășoare nu este un proiect sprijinit mai eficient.    Solicităm AFCN:  -       să revizuiască decizia de a exclude ariile Patrimoniu cultural material, Patrimoniu cultural imaterial și Educație prin cultură din sesiunea de toamnă;  -       să adopte de urgență, pentru anul 2027, o soluție care să permită evaluarea și contractarea proiectelor înaintea perioadei de primăvară–vară, inclusiv printr-un apel distinct lansat până la sfârșitul anului 2026, dacă actuala sesiune nu mai poate fi completată;  -       să includă în viitor aceste arii în sesiunea de toamnă sau să instituie pentru ele un apel cu un calendar echivalent, astfel încât proiectele să poată fi pregătite și desfășurate pe întreg parcursul anului;  -       să reanalizeze reducerea plafonului maxim pe proiect și să coreleze nivelul finanțării cu evoluția reală a costurilor;  -       să publice fundamentarea bugetară și analiza de impact care au stat la baza noii structuri, inclusiv bugetul anual estimat al finanțărilor, repartizarea sa între cele două sesiuni și plafoanele avute în vedere pentru fiecare arie;  -       să consulte organizațiile și profesioniștii din domeniile afectate înaintea definitivării noii strategii de finanțare.    Patrimoniul și educația prin cultură nu sunt domenii secundare și nu pot primi doar lunile rămase la sfârșitul anului. Ele contribuie la formarea publicului, la transmiterea cunoașterii, la consolidarea comunităților și la protejarea unei resurse culturale fragile și de neînlocuit.  Finanțarea culturală trebuie să urmeze calendarul firesc al activităților pe care le susține și să răspundă costurilor reale ale acestora, nu să le restrângă până la pierderea sensului și eficienței. 

  Pentru că transparența salarială ne privește pe toți. Fără reguli clare, angajații nu pot afla dacă sunt plătiți corect și dacă primesc un salariu egal pentru o muncă de valoare egală. Lipsa transparenței favorizează discriminarea, inechitatea și diferențele salariale nejustificate.  Cu cât suntem mai mulți, cu atât mesajul nostru devine mai greu de ignorat. Semnătura fiecăruia va susține solicitarea adresată Parlamentului European, Comisiei Europene și doamnei Roxana Mînzatu, pentru ca drepturile prevăzute de Directiva europeană privind transparența salarială să fie aplicate efectiv și în România.  Alătură-te campaniei! Semnătura ta contează și ne ajută să ducem la Bruxelles vocea angajaților din România. 

Pentru ca meritam lucruri frumoase si trebuie sa actionam in acest sens, pentru ca trebuie sa ingrijim si conservam ce ne-au daruit cei de dinaintea noastra, pentru ca lucruri ca aceasta bijuterie arhitecturala nu se mai fac in vremea noastra. Pentru ca este pacat sa stea in ruina intr-un parc central al capitalei si sa se degradeze mai tare in timp. O privesc de 10 ani de cand m-am uitat in zona cu tristete, gandindu-ma mereu cum ar arata ingrijita si functionala, sunt convinsa ca ar fi un obiectiv minunat si ar aduce plus valoare parcului si noua, tuturor.

  Până când mai cărăm kilograme de fiare pe scări? Românii din cartiere plătesc aceleași taxe! În timp ce Centrul Istoric primește toate facilitățile și adăposturi smart, peste 80% din populația orașului Oradea locuiește în cartierele de blocuri. Aici, să ai o bicicletă a devenit o pedeapsă fizică și un risc financiar de mii de lei dacă o lași în fața blocului. Este o discriminare! Mobilitatea durabilă nu trebuie să fie doar un hobby de week-end în centru, ci o realitate zilnică pentru toți orădenii. Cerem Primăriei un program de finanțare pentru boxe securizate și monitorizate între blocuri! Destul cu promisiunile! Semnează acum și cere respect pentru cartierul tău !   Voir moins 

  În prezent, serviciile de dializă pediatrică sunt disponibile doar în câteva centre medicale universitare din România, precum București, Cluj-Napoca și Iași. Din această cauză, copiii din regiunea Oltenia diagnosticați cu insuficiență renală sunt nevoiți să călătorească sute de kilometri pentru acces la tratamente vitale și monitorizare de specialitate. Considerăm că este esențial ca noul Spital Regional de Urgență Craiova să includă un Centru de Dializă Pediatrică care să deservească județele Dolj, Olt, Gorj, Mehedinți și Vâlcea, reducând astfel inegalitățile de acces la servicii medicale specializate.   Niciun copil din Oltenia nu ar trebui să fie obligat să părăsească regiunea și familia pentru a beneficia de un tratament care îi menține viața. Noul Spital Regional de Urgență Craiova reprezintă oportunitatea de a corecta această lipsă majoră din sistemul medical și de a oferi copiilor cu afecțiuni renale șansa la îngrijire modernă, aproape de casă.

Când sună RO-Alert, știm cu toții senzația: mesajul doar ne anunță că e un pericol pe cer, dar nu îl oprește. Până la urmă, este vorba strict despre liniștea noastră de acasă. De ce contează: • Avem nevoie de protecție, nu doar de alerte: Monitorizarea unei drone de la sute de kilometri distanță nu ne ferește casele, școlile sau străzile dacă aparatul se prăbușește. Vrem echipamente care să oprească fizic pericolul la graniță, nu doar mesaje de avertizare. • Nu mai vrem să fim lăsați la urmă: Am așteptat deja decenii întregi după drumuri bune și spitale. Siguranța familiilor noastre nu poate fi tratată ca o prioritate secundară. De ce e nevoie și de tine: • O voce e ignorată, mii de oameni se fac auziți: O plângere izolată primește cel mult un răspuns birocratic. Când cerem același lucru împreună — oameni din Iași, Botoșani, Suceava, Neamț și Vaslui, fără să excludem nici un judet din Romania  —, autoritățile sunt obligate să pună fonduri și echipamente pe masă. • Trăim sub același cer: O dronă scăpată de sub control nu alege peste cine cade. Fiecare semnătură adăugată transformă îngrijorarea firească într-o forță reală care cere măsuri concrete.

Lipsa trotuarelor si a arborilor pentru umbrire afecteaza direct siguranta si confortul celor peste 2.500 de adulti, precum si al copiilor care locuiesc in aceasta zona.  Solicitam Politiei, Primariei Voluntari, Prefecturii jud. Ilfov si ISC National: 1. Verificarea de urgenta a autorizatiilor si a documentatiilor aprobate pentru ansamblurile de pe Sos. Bucuresti Nord;  2. Verificarea situatiei din teren;  3. Dispunerea masurilor necesare pentru realizarea unor trotuare conforme, cu latimea de 1,5 m, precum si pentru plantarea de arbori pentru umbrire;  4. Prezentarea unui calendar clar pentru remedierea situatiei.

Este un eveniment care a debutat pe șesul satului Rogoz. Sunt amintirile noastre de 8 ani de zile.

România a ratat termenul de 31 august 2026 pentru adoptarea noii Legi a salarizării, dar autoritățile au anunțat că reforma va continua, cu intenția adoptării până la sfârșitul anului. Tocmai de aceea trebuie să intervenim acum, înainte ca noua lege să fie adoptată. Varianta de lucru din 20 august 2026 conține, în Anexa IX, coeficienți eșalonați pentru funcțiile de demnitate publică în perioada 2026/2027–2031.     La o valoare de referință menținută ipotetic la 4.000 de lei, coeficienții respectivi ar conduce, de exemplu: – pentru un senator sau deputat, de la aproximativ 19.411 lei brut la 24.000 de lei brut; – pentru un secretar de stat, de la aproximativ 17.467 lei brut la 22.400 de lei brut; – pentru un subsecretar de stat, de la aproximativ 15.444 lei brut la 20.400 de lei brut. Valorile de aproximativ 19.400 lei pentru parlamentari și 17.400 lei pentru secretarii de stat reprezintă prima etapă din grila propusă,  nu salariile actuale.  Acestea sunt calcule orientative, realizate pe baza coeficienților din varianta de lucru.  Nu reprezintă sumele nete, nu includ toate beneficiile și nu constituie o prognoză certă, deoarece proiectul poate fi modificat, iar valoarea de referință pentru anii următori poate fi schimbată. Problema nu este numai valoarea indemnizațiilor. Problema este că oamenilor li se cer sacrificii imediate, în timp ce pentru cei care conduc statul sunt pregătite mecanisme de creștere viitoare. Funcțiile de demnitate publică trebuie remunerate corect. Statul are nevoie de oameni competenți și responsabili. Dar „remunerare corectă” nu trebuie să însemne majorări automate, beneficii ascunse sau drepturi salariale desprinse de situația financiară a țării. O asemenea măsură nu va acoperi singură deficitul României. Ar demonstra însă că disciplina bugetară începe de la vârful statului și că sacrificiul nu este rezervat exclusiv cetățenilor. Semnând această petiție, cerem o regulă simplă: Nicio majorare automată pentru demnitari cât timp România nu își respectă țintele fiscale, iar populației i se cer taxe mai mari și restrângerea cheltuielilor. Sacrificiul, dacă este cu adevărat necesar, trebuie împărțit echitabil.

Pentru promovarea altor persoane competente

  Prevenirea pierderii de vieți omenești: DN73 este un drum național intens tranzitat de mașini de mare tonaj și șoferi în tranzit. Accidentul de ieri demonstrează că zona este un punct negru pe hartă; un semafor cu buton este singura barieră fizică ce poate opri traficul pentru a proteja copiii. Responsabilizarea autorităților: Instituțiile (Primăria, CNAIR, Poliția Rutieră) tind să amâne proiectele de infrastructură din cauza birocrației sau a lipsei de fonduri. Petiția transformă o problemă ignorată într-o prioritate administrativă urgentă. Sănătatea emoțională a comunității: Părinții nu ar trebui să trăiască zilnic cu frica și anxietatea că își trimit copiii la școală pe un drum periculos. Siguranța stradală oferă liniște întregii comunități din Cristian.    Puterea stă în număr: Autoritățile pot ignora sesizarea unui singur cetățean, dar nu pot ignora o comunitate unită. Cu cât sunt mai multe semnături, cu atât presiunea publică și media este mai mare, forțând primarul sau directorii CNAIR să ofere răspunsuri oficiale. Este o problemă generală, nu individuală: Chiar dacă unii localnici nu au copii la școală, fiecare locuitor din Cristian folosește DN73 ca pieton sau șofer. Un accident sau un blocaj rutier afectează calitatea vieții tuturor celor din zonă. Solidaritate civică: Schimbările reale în infrastructura din România s-au făcut aproape întotdeauna după ce comunitatea s-a revoltat și a cerut măsuri. Semnătura fiecărui om este un vot pentru o comună mai sigură și mai civilizată. 

Este foarte important siguranța traficului a șoferilor auto cat si a celor care conduc astfel de trotinete electrice sau motociclete electrice fara nici macar un minim de cunoștințe