Pentru că Mircea Lucescu nu a fost doar un nume mare din fotbal, ci una dintre personalitățile care au făcut România cunoscută și respectată în lume. A reprezentat excelența, disciplina, inteligența și demnitatea, iar pentru multe generații a fost un reper de caracter și performanță. Propunerea ca pasajul aflat în construcție la intersecția Turnu Măgurele – Șoseaua Berceni să poarte numele „Il Luce” nu este doar un gest simbolic, ci o formă concretă prin care memoria lui poate rămâne vie în orașul de care a fost legat încă din copilărie. Un astfel de nume ar transforma un obiectiv de infrastructură într-un loc cu semnificație, într-un omagiu public și durabil adus unei legende. Alte persoane ar trebui să se alăture acestei campanii pentru că este o inițiativă despre respect, memorie și recunoștință. Este despre a arăta că știm să ne cinstim valorile adevărate, nu doar prin mesaje și emoție de moment, ci și prin gesturi care rămân peste ani. „Pasajul Il Luce” ar fi un simbol pentru București, pentru Berceni și pentru toți cei care cred că marile nume ale României merită să fie păstrate vii în memoria publică.

În prezent, aceste ambalajele de lapte si iaurt nu sunt incluse în sistemul SGR, deși ele reprezintă o sursă semnificativă de deșeuri. Considerăm că această excludere este nejustificată, având în vedere următoarele aspecte: • Ambalajele de lapte și iaurt sunt fabricate din plastic mai gros și mai rezistent, ceea ce le face mai dificil de degradat în natură. • Acestea contribuie în mod semnificativ la poluarea mediului, în special în lipsa unei colectări eficiente. • Lipsa unui stimulent financiar (garanția) reduce motivația consumatorilor de a le returna pentru reciclare. • Includerea lor în SGR ar crește rata de colectare și reciclare, reducând impactul negativ asupra mediului.

De ce este important? Denumirea unui spațiu public nu este un simplu detaliu, ci reflectă valorile, identitatea și respectul unei comunități față de propriile repere. Alegerea numelui „Mircea Lucescu” pentru noul parc din Sectorul 4 ar însemna recunoașterea unei personalități care a contribuit semnificativ la imaginea României în lume și care poate inspira generațiile tinere prin muncă, disciplină și performanță. În același timp, atribuirea unui nume fără legătură directă cu comunitatea locală nu reprezintă interesele și identitatea locuitorilor. Este important ca spațiile publice din București să poarte nume care au relevanță pentru cultura și societatea românească. Prin această petiție, ne dorim să transmitem un mesaj clar: comunitatea trebuie să fie consultată, iar deciziile privind identitatea orașului trebuie să reflecte valorile celor care trăiesc aici.

Vă rugăm să semnați această petiție pentru Oprirea Eutanasieri Obligatorie a câinilor și pisicilor  Județul  Bacău !

Amânarea este importanta pentru regândirea aceste decizii 

Siguranța oamenilor și protecția urșilor nu sunt obiective opuse – ele depind de prevenție, responsabilitate și respectarea legii.  Conflictul dintre oameni și ursul brun nu este doar o problemă de conservare a naturii. Este o problemă care reflectă modul în care sunt aplicate legea, prevenția și responsabilitatea instituțională în gestionarea relației dintre comunități și mediul natural.  De multe ori, acest conflict este prezentat ca o alegere între siguranța oamenilor și protecția urșilor. În realitate, aceste două obiective nu sunt opuse. Experiența științifică și practicile internaționale arată că majoritatea conflictelor pot fi prevenite prin măsuri corecte de management: gestionarea responsabilă a deșeurilor, protejarea habitatului, monitorizarea profesionistă a faunei și intervenții non-letale aplicate la timp.  Atunci când aceste măsuri lipsesc sau sunt aplicate incomplet, conflictul crește, iar reacțiile devin adesea rapide și bazate pe presiune publică sau frică. În astfel de situații, ursul este prezentat ca principalul vinovat, deși cauza reală este lipsa unei prevenții eficiente și a unui management transparent.  La nivel european, cadrul legal este clar. Directiva Habitate 92/43/CEE stabilește că ursul brun este o specie strict protejată, iar intervențiile letale pot fi autorizate doar ca derogări strict justificate și documentate. Acest principiu presupune aplicarea efectivă și verificabilă a măsurilor de prevenție și a intervențiilor non-letale înainte de recurgerea la eliminare. În egală măsură, atunci când se afirmă că aceste măsuri nu au fost eficiente, această concluzie trebuie susținută prin evaluări obiective și documente care să permită verificarea modului în care au fost aplicate.  În același timp, literatura științifică privind comportamentul speciei arată că eliminarea femelelor cu pui poate produce efecte contrare scopului declarat al intervențiilor, deoarece separarea prematură a puilor de mamă perturbă mecanismele naturale prin care aceștia învață evitarea omului. În astfel de situații, intervenția nu reduce riscul pe termen lung, ci poate contribui la apariția unor comportamente dezorientate sau conflictuale.  În aceste condiții, managementul responsabil al speciei trebuie să acorde prioritate prevenției, protejării relației mamă–pui și utilizării intervențiilor non-letale, recurgând la eliminare doar ca ultimă soluție real demonstrată. Vânătoarea recreativă sau de trofee nu poate fi considerată o metodă legitimă de gestionare a unei specii strict protejate.  Această problemă ne privește pe toți, deoarece modul în care gestionăm relația cu fauna sălbatică spune multe despre maturitatea noastră ca societate. O comunitate este cu adevărat sigură atunci când prevenția funcționează, când autoritățile își îndeplinesc responsabilitățile și când deciziile sunt luate pe baza datelor și a bunelor practici, nu a emoției sau presiunii momentului.  Protejarea oamenilor și protejarea ursului brun nu sunt obiective opuse. Ele depind de aceleași lucruri: prevenție reală, transparență, responsabilitate instituțională și implicarea comunității.  Felul în care gestionăm relația cu o specie sălbatică mare spune multe despre societatea în care dorim să trăim. Alegerea nu este între oameni și natură, ci între reacții bazate pe frică și politici publice bazate pe responsabilitate.  Această inițiativă urmărește promovarea unei abordări echilibrate, în care siguranța comunităților și protecția unei specii strict protejate sunt tratate ca obiective complementare, nu ca adversari. Pentru că această inițiativă vine din interiorul comunităților care trăiesc zi de zi realitatea conflictelor om–urs, am elaborat și o propunere de Plan Național de prevenire și coexistență, care include alternative concrete bazate pe bune practici internaționale. Acest plan propune măsuri de prevenție, monitorizare profesionistă, gestionarea responsabilă a deșeurilor, protejarea habitatelor, dezvoltarea unor programe locale de educație și informare privind conviețuirea cu fauna sălbatică — inclusiv în școli și în comunitățile locale — precum și utilizarea intervențiilor non-letale înainte de recurgerea la eliminare. Inițiativa este susținută și de ghiduri practice deja elaborate și puse la dispoziția publicului. De aceea este important ca această schimbare să fie susținută de cât mai multe persoane. Nu este vorba doar despre urși. Este vorba despre siguranța comunităților, despre respectarea legii și despre modul în care alegem să ne raportăm la natură și la viitor. 

Colaborarea între medici și instituții este esențială.

Ne pasă cine ne reprezintă! Mai mult decât politicienii, toponimia locurilor ilustrează istoria locală și națională. De multe ori, cu cât mai important locul, cu atât mai importantă persoana. Primarul Daniel Băluță vrea să numească noul parc din sectorul 4 după președintele SUA, Donald J. Trump. Denumirea locurilor din orașe nu se face de obicei după persoane în viață, dintr-un motiv foarte bun: oricât de admirabilă este considerată la un anumit punct, nimic nu poate garanta actele viitoare ale acesteia, iar numele unui loc se schimbă cu greu. Mai mult, în cazul de față, în timp ce se scrie istoria, nu s-a tras încă linia de total pentru a fi siguri că personajul este de partea bună a balanței. În plus, în România, multe personaje remarcabile au rămas fără recunoaștere toponimică. Una dintre ele este prima femeie doctor din România: Maria Cuțarida-Crătunescu. Deși a fost refuzată la prima încercare de angajare în București după ce a absolvit medicina Magna cum Laude la Paris, a reușit să profeseze și a salvat mii de vieți, înaintând cunoașterea despre procesul de naștere. Cerem să fie luată în considerare ca alternativa locală pentru denumirea parcului.

  Redenumirea Arenei Naționale în „Arena Națională Mircea Lucescu” este importantă deoarece reprezintă un act de recunoaștere publică față de una dintre cele mai mari personalități din istoria sportului românesc. Un stadion național nu este doar o construcție, ci un simbol al identității și performanței unei țări. Prin această inițiativă, transmitem un mesaj clar că România își respectă valorile, își onorează campionii și apreciază contribuțiile excepționale aduse de-a lungul timpului. Numele unui stadion național trebuie să inspire generațiile viitoare, iar asocierea cu un model de profesionalism și succes oferă tinerilor un exemplu concret de urmat. De asemenea, redenumirea ar consolida patrimoniul sportiv și cultural al României, ar crește prestigiul internațional al stadionului și ar crea o legătură emoțională mai puternică între suporteri, sport și istoria fotbalului românesc. În esență, această petiție nu este doar despre schimbarea unui nume, ci despre respect, memorie și recunoștință față de cei care au contribuit decisiv la imaginea și mândria națională. 

Lobby-ul industriei jocurilor de noroc are o influență uriașă în România. Până acum, toleranța autorităților față de industrie a fost aproape totală. Păcănelele și alte jocuri de noroc se află peste tot, chiar și la parterul blocului în care locuim. Nu e de mirare că România ocupă locul 2 în lume după Statele Unite în ce privește numărul de cazinouri autorizate. [1] Deși românii reprezintă 0,24% din populația lumii, din România se joacă 3,1% din cifra totală online pe plan mondial. [2] 1 din 4 adolescenți români a jucat la păcănele. Aproape 25% dintre tineri au început să joace înainte să împlinească 14 ani. Este timpul să creștem alt fel de generație, generația fără păcănele la colț de bloc. [3] În prima jumătate a anului 2025 românii au jucat circa 1,1 miliarde euro la jocurile de noroc. Suma depășește totalul cheltuielilor de cazare în hotelurile din întreaga țară (aproximativ 1 miliard euro). Dependența de jocuri de noroc este clasată în aceeași categorie cu dependențele de substanțe, în baza asemănărilor cu adicția de alcool și droguri. [4] Acum avem, în sfârșit, instrumentul legal pentru a scoate jocurile de noroc în afara localităților. Ordonanța de Guvern nr. 7/2026 oferă consiliilor locale puterea de a decide dacă jocurile de noroc sunt permise sau interzise pe teritoriul localității. [5] Decizia este în mâinile autorităților locale, care pot alege dacă păcănelele rămân la fiecare colț de stradă sau dispar din comunitate. Iar autoritățile locale, primari și consilieri locali, trebuie să asculte ce le cere comunitatea. Semnează și tu și cere-le aleșilor din localitatea ta să scoată jocurile de noroc în afara comunei sau orașului. Dacă majoritatea celor ce i-au votat semnează petiția, vor înțelege că de această decizie depinde viitorul lor politic. [1] - Libertatea - 3 nov. 2025 - România are cele mai multe „cazinouri” din lume, după SUA [2] - HotNews - 6 aug. 2026 - Românii au mizat la jocurile de noroc mai mult decât au cheltuit pe cazare în toate hotelurile din țară [3] - Euronews - 13 iul. 2025 - 1 din 4 adolescenți a jucat la păcănele [4] - National Library of Medicine - 2016 - A review of gambling disorder and substance use disorders [5] - Ordonanța de urgență 7/2026

Daca reușesc guvernanții sa ii pună la plata impozitelor pe clădiri si profitul din vânzări. Daca ar iesi din scoli cu orele lor de religie  din clasele 1-8 si înlocuite cu ore de economie, educație civica, educație sexuala, probabil ca nu am fi pe locul întâi la mame minore in Europa!!? Daca nu ar mai susține rusofilii AUR, POT georgescu ar fi f frumos.  Daca noul purtător de cuvânt nu ar mai ataca public pe oricine din presa libera, ar fi iara un lucru bun. Faptul ca l-au dat afara pe Bănescu e o mare rușine!!!

Fiind al 3-lea cel mai important antrenor din istoria fotbalului si cel mai important antrenor roman din toate timpurile!