Gândește-te cum ar fi să mergi la un restaurant și să ți se spună că, pentru a sta la aceeași masă cu copilul tău, trebuie să plătești extra. Dacă nu e normal în oricare altă situație, de ce ar fi „normal” în avion? Separarea familiilor a transformat un minim standard într-o taxă ascunsă. În plus, menținerea familiei împreună este mai eficientă pentru toți: îmbarcare mai rapidă, mai puțin stres pentru părinți, pasageri și echipaj.  Știm că se poate. Vola a demonstrat prin inițiativa „Locuri gratuite pentru familii” că măsura este implementabilă, iar cererea este foarte mare pentru acest serviciu. Dacă o platformă de rezervări poate, companiile aeriene și autoritățile o pot transforma într-un standard obligatoriu. Semnează și tu petiția pentru un zbor mai corect, mai simplu și fără taxe ascunse pentru familii. Susține un drept de bun-simț: să stăm împreună atunci când zburăm împreună.

  De ce? În 10 puncte simple:  1. Creșterea bruscă a taxelor ne scufundă.  Așa cum „gâsca nu trebuie jumulită excesiv”, și firmele au o limită. Impozitele prea mari ne lasă fără resurse.  2. Taxele ridicate descurajează investițiile.  Investitorii – mai ales românii – nu mai pot planifica afaceri stabile într-un regim fiscal schimbat de 3 ori în 8 ani.  3. Afectează firmele corecte, nu pe cele „fantomă”.  Antreprenorii care plătesc tot sunt taxați tot mai mult, în timp ce zona gri și neagră rămâne aproape neatinsă.  4. Statul crede că va încasa mai mult, dar realitatea este exact opusul.  Taxarea excesivă taie motivația de conformare și împinge antreprenorii să își reducă distribuirea profiturilor sau să caute soluții legale de optimizare. Rezultatul? Statul colectează mai puțini bani reali, nu mai mulți – fenomen explicat de teoria economică a „Laffer Curve” (efectul Laffer), care arată cum taxarea exagerată reduce drastic veniturile bugetare.  5. Decapitalizează firmele românești.  Antreprenorii vor scoate dividende înainte de mărirea taxei, iar firmele rămân fără bani pentru investiții și fără protecție în perioade de criză.  6. Crește riscul de falimente în 2026–2028.  Firmele slăbite de taxe mari vor rezista mai puțin în cazul unei recesiuni – ceea ce afectează și locurile de muncă, și bugetul statului.  7. Companiile străine se pot reloca ușor, cele românești nu.  Măsura lovește disproporționat capitalul autohton, nu pe cel internațional.  8. Nu este etic să taxezi excesiv pe cei care plătesc, în timp ce mari zone economice rămân netaxate.  Statul trebuie să înceapă cu evaziunea, nu cu antreprenorii corecți.  9. Economia gri și neagră (25–35% din PIB) este adevărata sursă de bani.  Dacă aceste zone ar fi fiscalizate, nu ar mai fi nevoie să crească taxele firmelor care deja contribuie.  10. Cerem revenirea la 10% până după o reformă reală.  Majorarea trebuie amânată până când statul demonstrează că reduce evaziunea, crește colectarea și aplică reguli corecte pentru toți. 

În fiecare an, în perioada sărbătorilor, mii de animale trăiesc momente de panică intensă. Mulți dintre noi am văzut cu ochii noștri cum câinii și pisicile se ascund tremurând, încercând să scape de zgomotele puternice. Pentru ei, bubuiturile nu sunt divertisment — sunt o reală amenințare. Chiar și animalele sălbatice fug dezorientate, riscând accidente sau moartea. Focurile de artificii produc zgomote ce depășesc frecvent 120–150 decibeli, un nivel traumatizant pentru urechile sensibile ale animalelor. Multe orașe din Europa și din lume au făcut deja acest pas, demonstrând că respectul față de viață poate merge mână în mână cu celebrarea.  Vă rugăm din suflet să protejați animalele orașului nostru și să luați în considerare adoptarea unor măsuri care să reducă sau să elimine folosirea focurilor de artificii zgomotoase. Comunitatea noastră merită să sărbătorească într-un mod modern, responsabil și empatic. Vă mulțumim pentru atenție și pentru dorința de a crea un mediu mai sigur pentru toate ființele.

Pentru că situația este de așa natură. Acum, putem lăsa în urmă limbajul cosmetizat și s-o spunem drept. Acum, vă vorbim vouă, semnatarilor, nu celor de la primărie. Dacă ești membru al comunității liceului, cu siguranță te-ai lovit de problemele prezentate mai sus, iar dacă ești elev sau profesor, ele au devenit o constantă în viața ta. Clădirea liceului este depășită, supracapacitată, clasele sunt supraaglomerate, mobilierul este inadecvat, iar orarul devine un haos. Simplu, nu mai este spațiu! Așa arată realitatea! Și vă întrebăm pe voi, cei care acum citiți aceste rânduri, care este părerea voastră? Putem, oare, continua așa? Se impune un categoric nu, desigur, din partea celor cărora nu le place suferința. Și spunem aici suferință, pentru că altceva nu poate fi. Plăcere, nicicând, iar dacă n-am simți nimic, atunci care ne-ar diferenția de niște roboți? Doar ei pot executa ordine fără ca puțin să le pese, pentru că nu gândesc. Noi suntem oameni, însă continuăm să operăm într-un mediu care ne face rău fără să opunem rezistență. Vă întrebăm, oare asta ne face cinste? Așa că, dacă ești membru al comunității, o ultimă întrebare; ce zici, putem continua așa? Răspunsul tău stă în petiția asta. Și dacă nu ești membru al comunității, ceva totuși ne unește. Cu toții suntem cetățeni. Indiferent cum ai ajuns aici, din întâmplare sau la recomandarea cuiva, susținerea ta e la fel de importantă. Nu ne dorim decât să fim tratați așa cum se cuvine, să ne fie recunoscută și respectată existența. Știm cu toții, ca cetățeni avem atât drepturi cât și îndatoriri, însă autoritățile par să închidă ochii la prima și să întindă mâna la a doua. Drepturile cer îndatoriri, iar îndatoririle cer drepturi, altfel am vorbi despre un schimb inegal. Dorim ca și comunitatea noastră să fie respectată în baza contribuției fiecărui membru ca cetățean. În orice sistem de învățământ competitiv este nevoie de niște standarde minime. Vorbim despre un spațiu adecvat procesului de învățare, dotări decente, condiții de siguranță și confort. Comunitatea noastră dorește să aspire la același nivel, la standarde europene reale. Pentru asta, este imperativ necesar să avem baza asigurată. O investiție în infrastructura școlară este o declarație despre cât preț punem pe educație. Este, indirect dar limpede, o investiție în viitorul elevilor și profesorilor, în respectul și protecția oferită lor. Nu cerem nimic altceva. Vrem bun-simț. Pentru mai multe detalii asupra demersului, vezi Programul, planul de acțiune pentru Cervantes.

Daca sunteti o persoana rezidenta in zona Piata Catedralei cunoasteti aceasta situație și ipostaza incomoda in care suntem pusi din cauza Primăriei Arad Locatarii din zona au parte de gălăgie, mizerie, aglomeratie pe tot parcursul festivalelor. Lucru care mai este tolerabil dar interzicerea parcării sau folosirea portii curtii personale pentru 50 zile este un lucru prea aspru cerut de Primărie. Consider ca ar putea alege si ei calea de mijloc si sa nu ingreuneze circulația si parcarile in acea zona pentru locatari deoarece spatiu pentru roata si casute este suficient in parc, partea carosabila ar trebui sa fie libera cum este si normal.

1. *Distanța și accesibilitatea*: Mutarea liceului în altă locație ar face ca mulți elevi să aibă dificultăți în a ajunge la școală, mai ales cei care folosesc transportul public sau vin pe jos. Acest lucru ar putea duce la întârzieri, absențe și scăderea performanțelor academice. 2. *Identitatea și spiritul de școală*: Liceul nostru are o istorie și o tradiție bogată, și mutarea sa ar însemna pierderea identității și a spiritului de școală. Elevii și profesorii au o legătură puternică cu școala și mutarea ar fi un șoc pentru toți. 3. *Infrastructura și resursele*: Liceul nostru are o infrastructură modernă și bine întreținută, cu laboratoare, biblioteci și alte resurse educaționale de calitate. Mutarea ar însemna pierderea acestor resurse și ar putea duce la o scădere a calității educației. *Ce putem obține împreună?* - Păstrarea liceului în locația actuală - O școală mai bună și mai sigură pentru toți elevii - O comunitate mai puternică și mai unită - O voce mai puternică pentru elevi și părinți *Alătură-te nouă!* Fiecare persoană contează, și împreună putem face o diferență!

Impreuna putem imbunatatii siguranta rutiera! 

De ce îmi pasă. De ce ar trebui să-ți pese și ție. În România, tot mai multe femei sunt ucise de parteneri, foști soți sau bărbați din familie. Le vedem la știri, dar de prea multe ori trecem mai departe, pentru că ni se pare că nu e „despre noi”. Dar este. Fiecărei femei i s-a spus, măcar o dată, să nu vorbească prea tare, să nu iasă prea târziu, să nu-l provoace. Fiecărui bărbat i s-a spus, când era copil, că „băieții nu plâng”. Așa începe tăcerea. Așa ajungem să ne obișnuim cu frica, cu violența, cu nedreptatea. Feminicidul nu este un accident. Este ultima treaptă a unei violențe ignorate. Și în România, statul încă nu numește această crimă pe nume. Nu există o definiție clară în lege. Nu există un plan național de prevenire. De prea multe ori, femeile cer ajutor și nu sunt ascultate — până e prea târziu. Nu cerem privilegii. Cerem viață. Cerem respect, protecție și acțiune reală. Cerem ca fiecare femeie să se întoarcă acasă în siguranță. Semnează această petiție dacă crezi că nicio femeie nu trebuie să moară pentru că este femeie. Pentru că, într-o societate care tace, fiecare semnătură este o voce. Și uneori, o voce poate salva o viață.

Siguranța pietonilor este o problemă reală și urgentă în România. Zilnic, persoane care respectă regulile de circulație sunt rănite sau chiar își pierd viața pe trecerile de pietoni -locuri care ar trebui să le ofere protecție, nu pericol. Statisticile Poliției Rutiere arată că România rămâne una dintre țările europene cu cele mai multe accidente mortale la trecerea de pietoni, multe cauzate de viteza excesivă, neatenție sau lipsa unei infrastructuri rutiere sigure. Pentru că oricine poate fi pieton - astăzi tu, mâine cineva drag ție. Semnând această petiție, transmiți un mesaj clar către autorități: că ne pasă de viețile celor din jur, că cerem străzi mai sigure, și că nu acceptăm nepăsarea sau amânarea.  Împreună, printr-o voce comună, putem determina autoritățile să trateze siguranța pietonilor ca pe o prioritate, nu ca pe o formalitate. Fiecare semnătură contează. Fiecare mesaj contează. Împreună putem salva vieți.

- COVID-19 nu a dispărut dar au apărut tulpine noi , iar lipsa testării duce la diagnostic greșit și expunere nejustificată.   - Ambulanțele și spitalele nu dispun de testare  la momentul intervenției, ceea ce compromite trierea, protecția personalului medical și tratamentul corect.   - Testarea în farmacii nu este integrată în sistemul public, nu este validată oficial și nu protejează circuitul medical.   - Fără testare, nu există diagnostic. Fără diagnostic, nu există tratament.

- Pentru fiecare câine sau pisică abandonată există un stăpân iresponsabil și o autoritate nepăsătoare. - Pentru fiecare animal care moare de foame pe stradă, există o primărie care nu și-a făcut datoria. - România nu mai poate fi o țară a nepăsării, a violenței și a abandonului. Animalele nu cer mult – doar respect, grijă și un minim gest de responsabilitate: sterilizarea. Este singura cale umană, civilizată și eficientă pentru a opri suferința. Fiecare primar are obligația legală și morală de a acționa. Fiecare om are datoria de a cere asta.

Prin prezenta, facem un apel mobilizator către toți cetățenii României: semnați și distribuiți această petiție pentru a arăta autorităților că societatea civilă nu mai tolerează inacțiunea în fața violenței de gen. Cerem autorităților să adopte urgent și definitiv măsurile de mai sus, pentru ca tragediile precum cele ale Irinei Vrabie, Andei Gyurca sau femeii din Teleorman să nu se repete. Avem datoria morală să sprijinim victimele și copiii afectați de violență – semnăturile voastre pot împinge factorii de decizie să acționeze. Semnatarii acestei petiții reprezintă persoane din întreaga societate, unindu-se într-un front comun pentru dreptate și siguranță. Acționați acum împreună cu noi!