Este importatnt ca acest lucru sa se realizeze cât mai curând deoarece, din cauza lipsei de informații veridice pe care copii și adolescenții le primesc, suntem pe locul 2 în Europa în ceea ce privește numarul de adolescente care devin mame. Astfel, in 2015, fiecare al zecelea copil născut in România avea mamă minoră. Totodată, locul 2 în cazul numărului ridicat de avorturi,în 2012 au avut loc 480 de avorturi la 1.000 de sarcini, și la nefolosirea mijloacelor de contracepție.

Este important ca atât publicul larg, cât mai ales autoritățile statului român să facă o diferență clară între turismul montan, așa cum este el prezentat mai sus, și picnicul, ca formă de agrement sezonier pe timp cald. Turismul montan înseamnă, în primul rând, sănătate fizică și psihică. Mai mult, el are o importantă componentă social-culturală, dar și de protecție a mediului înconjurător.

Importanţa iniţiativei porneşte de la recomandările specialiştilor privind încurajarea practicării sportului, în cadru organizat, care ii ajută pe copii să fie mai sociabili, intăreşte imunitatea, previne îmbolnăvirile, previne obezitatea, ajută la dezvoltarea corectă a musculaturii, întăreşte sistemul osos, ajută la o postură corectă şi, nu în ultimul rând, echilibrează sistemul endocrin al copilului. Pe langă aceste efecte asupra organismului, are un rol la fel de important în dezvoltarea mentală şi psihică sanatoasă, mai ales în condițiile în care școlile sunt închise, evenimentele au fost anulate și copiii trebuie să stea departe de prieteni, acestia simtindu-se foarte triști și frustrați.

Palatul copiilor din Constanța, cunoscut și sub denumirea de Clubul Elevilor, un complex de 12 hectare lăsat în paragină de statul român, este locul în care generații întregi de copii au învățat electronică, chimie, pictură, au învățat să cânte și să danseze, să joace teatru sau baschet, să înnoate sau să joace tenis, cu alte cuvinte, să-ți descopere pasiunile. Dar de ani buni de zile, Ministerul Educației nu a mai alocat fonduri pentru modernizarea sau cel puțin pentru întreținerea bazei în care copiii constănțenilor desfășurau activități extracuriculare fără ca părinții să fie nevoiți să scoată o groază de bani din buzunare. Terenurile de fotbal sunt invadate de buruieni și pare că mingea nu a mai fost bătută pe aici de o vreme bună, din fosta pistă de karting au rămas doar câteva cauciucuri aruncate alandala iar mesele din piatră, vopsite atent în pătrate albe și negre, pe care micii școlari învățau odată tainele șahului, au fost sfărâmate de timp și nepăsare. Totul pare abandonat iar soluțiile nu vin de nicăieri. De aceea fac un apel, cu ajutorul vostru, la forurile abilitate să ia măsuri pentru reabilitarea Palatului Copiilor.

În decembrie 2019, încă există burse de 8 (opt) lei. Este cazul copiilor din Pilu, județul Arad. Această realitate contravine Legii Educației Naționale care spune că educația este o prioritate națională. Cu toate acestea, elevii înfruntă zilnic probleme cauzate de lipsa echității din sistem. Reducerea decalajelor este posibilă doar prin impunerea de către Guvernul României, prin hotărâre de guvern, a unui cuantum minim pentru fiecare tip de bursă. Potrivit unui studiu al Institutului Național de Statistică pentru anul 2018, din totalul cheltuielilor de consum ale unei gospodării, lunar, în medie, se investesc doar 9 lei (0,4% din totalul cheltuielilor de consum aferente pentru o gospodărie), pentru educație. În aceste condiții, bursa socială, de studiu, respectiv cea de merit sau performanță reprezintă un stimulent pentru elevii care au potențial în a se dezvolta pe plan profesional, chiar dacă situația financiară nu le permite acest lucru. Astfel, considerăm necesare următoarele sume: – bursa socială: lunar, 30% din salariul minim net pe economie; – bursa de studiu: lunar, 32,5% din salariul minim net pe economie; – bursa de merit: lunar, 35% din salariul minim net pe economie; – bursa de performanță: lunar, 37,5% din salariul minim net pe economie. Note: https://bit.ly/burse%C3%AEncuantumminim

❗️ Primăria Capitalei a anunțat un proiect pentru restaurarea peisagistică a Grădinii Cișmigiu, întins pe 3 ani și care prevede intervenții majore la nivel de vegetație, alei, amenajări peisagistice, ansambluri monumentale și la rețelele de utilități. Aceste lucrări nu respectă caracterul istoric, valoarea peisagistică și ecologică a parcului. 😠 Proiectul a fost aprobat sărind etapele normale pentru o lucrare de acest calibru, fără a avea ca bază de start un PUZ actualizat (documentație de urbanism care reglementează tipurile de intervenții permise într-o zonă clar delimitată a orașului), fără consultare publică, fără concurs internațional de soluții cu juriu și fără a respecta legislația în vigoare pentru parcuri. 👎 Ce este în neregulă cu acest proiect? 1. Lipsa de transparență din partea PMB și ALPAB – deși Grădina Cișmigiu este unul dintre locurile reprezentative pentru București, proiectul nu poate fi consultat de cetățeni. 2. Lipsa unei dezbateri publice înainte de elaborarea temei de proiectare – PMB și ALPAB nu au invitat la dialog reprezentanți ai societății civile și specialiști în domeniu care să expună opiniile comunităților pe care le reprezintă și să contribuie cu idei pentru realizarea proiectului. 3. Schimbarea imaginii cu care Cișmigiul s-a identificat în ultimii 100 de ani – lucrările de reabilitare aprobate vor modifica definitiv, până la mutilare, detalii-simbol ale Grădinii Cișmigiu: pietruirea sau pavarea unor spații verzi identitare (Parterul Central, peluza cu flori dinspre blv. Regina Elisabeta, Rotonda Scriitorilor), reconfigurarea accesului în parc din zona Izvorului lui Eminescu. 4. Reducerea spațiilor verzi din parc, tăierea platanilor monumentali din zona Foișorului sau a altor arbori sănătoși/monumentali din parc vor afecta puternic echilibrul ecosistemului actual. 5. Eliminarea unor funcțiuni introduse de-a lungul vremii și de care depinde comunitatea care folosește zilnic parcul: două locuri de joacă vor fi desființate și al treilea relocat, locul de sport pentru persoanele vârstnice va fi eliminat, iar țarcul de căței va fi înlăturat definitiv. 6. Dublarea unor investiții făcute de curând (sistemul de iluminat a fost refăcut în 2018) sau realizarea altor investiții inutile (stâlpi wi-fi, înlocuirea mobilierului actual). 7. Construirea de noi spații comerciale ce va duce la amplificarea imaginii de târg în loc să mențină liniștea necesară într-un monument istoric, spațiu verde și de relaxare. În prezent, în Grădina Cișmigiu există 12 spații comerciale istorice și construcții temporare, iar prin proiectul aprobat de PMB se va ajunge la un total de 21 de spații comerciale. 👍 Ce ne dorim? 1. Publicarea proiectului complet, plătit din bani publici și realizat de Compania Municipală pentru Dezvoltare Durabilă prin atribuire directă. 2. Dezbatere publică filmată la care să fie invitată comunitatea locală și specialiști în domeniu pentru definirea temei de proiect și a viziunii pentru restaurarea Grădinii Cișmigiu. 3. Refacerea proiectului în urma unui concurs care să genereze cele mai bune soluții pentru a pune în valoare potențialul istoric al Grădinii Cișmigiu și a răspunde nevoilor utilizatorilor frecvenți. 4. Restaurarea Grădinii Cișmigiu să fie facută cu menținerea spațiului verde actual, protejarea arborilor existenți și minimizarea impactului pe care proiectul îl are asupra biodiversității din zonă. Proiectul trebuie să includă un plan de replantări, cu aviz de la Ministerul Culturii, și să nu depășească suprafața admisă pentru alei și pavaje într-un parc (maxim admis 10% alei și pavaje, conform art. 18(7) din legea 24/2007). 5. Realizarea unui studiu sociologic și consultarea comunității de utilizatori frecvenți ai Grădinii Cișmigiu, pentru a reduce impactul lucrărilor asupra acestora (părinți cu copii, oameni în vârstă, posesori de câini). 6. Eliminarea unor noi investiții din proiectul prezentat, care le-ar dubla pe cele făcute deja în ultimii doi ani (iluminatul în parc, restaurarea mobilierului actual). 7. Grădina Cișmigiu trebuie tratată ca o oază de liniște și verdeață în inima capitalei, nu ca un parc de distracții sau o zonă comercială. ➡️ Semnează petiția și luptă alături de noi pentru a proteja Grădina Cișmigiu!

Copiii cu boala Batten au nevoie, o dată la două săptămâni, de o infuzie în creier, care să înlocuiască enzima care lipsește din organism și care are rolul de a încetini evoluția bolii degenerative. Această boală ucide. În România, un copil a murit deja. Sora lui are nevoie de tratament. La fel și o altă micuță. Ele beneficiază de tratament în străinătate, însă acesta poate fi întrerupt oricând. În plus, boala vine la pachet cu o serie de alte griji pentru părinți, care trebuie să ducă copiii zilnic la recuperare medicală, exerciții fizice și terapii. Multe nopți, copiii cu boala Batten nu dorm. De aceea, departe de casă, acești părinți nu au niciun sprijin. Nici moral, dar nici fizic, atunci când sunt epuizați. De aceea, autoritățile trebuie să urgenteze decontarea medicamentului Brienura în România, pentru a le da o șansă la viață acestor micuțe și pentru a îi ajuta pe părinții lor. Doamna ministru Pintea, țineți cont că la spitalul Obreja este deja secția pregătită, echipată corespunzător, pentru ca acești copii să primească infuzia în România. Ne împotmolim într-o semnătură? Nu reușim să înțelegem că birocrația le ucide, la propriu?! E momentul să acționați urgent, să nu ne mai căutați în statistici! Suntem două vieți care pot fi salvate! https://www.youtube.com/watch?v=F-vUuTvBMHQ&feature=youtu.be

Având în vedere toate acestea şi multe altele, vă cerem să vă asumaţi greşelile şi să vă daţi demisia din funcţia de ministru al Educaţiei Naţionale. Sistemul nostru de învăţământ a suferit deja prea multe modificări făcute la întâmplare şi rezultatele se văd. Milioane de elevi, profesori şi părinţi sunt bulversaţi. Avem nevoie, în primul rând, de stabilitate şi de predictibilitate – condiţii esenţiale pentru crearea unui mediu propice învăţării în şcolile noastre. Abia apoi dorim să se ia măsuri noi, gândite de către profesionişti, pe baza unor studii şi analize serioase, nu pe aprobările de formă. Avem nevoie, în fruntea ministerului, de un profesionist mai puţin implicat politic şi mai sincer interesat de soarta copiilor noştri. De treizeci de ani se fac experimente nereuşite pe seama lor, credem că este destul!

Deși reglementările spun că temele nu ar trebui să depășească 2 ore pe zi, în medie, un copil în România petrece aproximativ 3-4 ore pe zi cu această activitate. în Finlanda, țara cu cel mai performant sistem de învățământ din Europa, media este de jumătate de oră. În lume, România ocupă locul 6, după țări cum sunt China, Rusia, Singapore, Kazahstan. De asemenea, reglementările spun ca în timpul vacanțelor copiii să nu primească teme, dar asta nu se respectă aproape niciodată. Deși în 2017 Ministerul Educației a realizat un studiu cu privire la acest subiect și a aflat că 80% dintre respondenți consideră că temele pentru acasă sunt prea multe și prea obositoare, nu s-a schimbat nimic. Momentan, Ordinul nr. 5.893/28.11.2016 spune: „timpul necesar realizării temelor pentru acasă pentru un elev este de cel mult 2 ore, însumând toate disciplinele, în așa fel încât media zilnică a pregătirii elevului, în clasă și în afara ei, să se încadreze în 5 - 8 ore zilnic.” Chiar dacă s-ar aplica, ar fi prea mult pentru un copil - să muncească 8 ore pe zi, la fel ca un adult, mai ales pentru materii care, multe dintre ele, nu îi vor folosi nici în carieră, nici în viața personală - cel puțin dacă nu sunt abordate într-o manieră pluridisciplinară, pentru care nu se realizează proiecte de grup, sau nu se folosesc materiale audio-video. E important să se revizuiască Ordinul nr. 5.893/28.11.2016 și să se reducă la 1 oră timpul pentru teme, în fiecare zi, ca măcar să se aplice în realitate cele 2 ore (fiindcă profesorii vor fi mereu tentați să dea mai mult copiiilor, în lipsa unei reforme și a unei modernizări structurale), pentru ca cei mici să aibă parte de mai multă copilărie, să poată învăța să relaționeze, socializeze, să își dezvolte Stima de sine și Empatia. https://c1.staticflickr.com/5/4804/45811280412_46aeefb377_z.jpg Prea multe teme pentru acasă îl fac pe copilul nostru să fie obosit, stresat, cu mai puțin timp disponibil pentru joaca liberă, timpul petrecut cu familia sau alte activități de dezvoltare personală, ce îi completează educația - fiindcă nu are parte la școală de materii ca: igienă emoțională, managementul conflictelor, descoperirea sensului vieții, șamd. Prea multe teme pentru acasă generează și o situație conflictuală în familie, o relație deficitară cu părinții, care își doresc de la copilul lor să obțină performanță școlară, iar în sistemul nostru educațional asta poate veni la pachet doar cu prea multe sacrificii. În lipsa cursurilor de psihologie, a workshopurilor de dezvoltare personală și a informațiilor privitoare la creșterea copilului într-un mod armonios, părinții pot crea relații deficitare cu copiii pe fondul stresului, producându-le acestora traume emoționale, prin prea multă presiune, compararea cu alți colegi (ceea ce determină în timp sentimentul de invidie, anxietate socială sau depresie), lipsa iubirii și așa mai departe. Părintele din ziua de azi seamănă mai mult cu un antrenor, decât cu un părinte și asta se datorează și sistemului educațional ce presupune prea multe teme pentru acasă. Un alt efect al prea multor teme pentru acasă poate fi atitudinea de respingere a copilului vis-a-vis de școală. Dacă la început ea poate fi o sursă de bucurie, fiindcă înveți lucruri noi și îți faci prieteni, în scurt timp se poate transforma într-un loc al torturii, ce poate avea influență pe termen lung, așa cum dacă în școală ai fost obligat să citești ce nu își plăcea, mai târziu poți respinge cărțile și cititul în general. De asemenea, părinții se implică de multe ori în rezolvarea temelor copiilor, ceea ce, dacă au și un serviciu full-time, le provoacă și lor mult stres, având mai puțin timp pentru ei înșiși, prelucrarea proprilor emoții și gânduri de peste zi sau activități recreative. Iar acest stres se transmite copiilor, afectează și relația de cuplu și stima de sine a adultului. După cum știm, copiii învață cel mai mult prin imitare, așa că astfel nu au parte de un model sănătos (http://ilabs.washington.edu/meltzoff/pdf/99Meltzoff_BornToLearn.pdf) Pentru sănătatea emoțională a tuturor, hai să ne eliberăm viața de lucruri inutile, pentru a invita în ea creșterea armonioasă, întărirea stimei de sine, dezvoltarea empatiei, pentru o societate de adulți care au învățat să învețe, care au o părere bună despre sine și lumea în care trăiesc. --- Surse: https://stiri.declic.ro/studiu-min-educatiei https://stiri.declic.ro/teme-2h

Descentralizarea reală presupune în primul rând reducerea atribuţiilor Inspectoratelor Şcolare, iar în al doilea rând desfiinţarea ARACIP-ului, care nu este altceva decât o instituţie parazitară: „ARACIP-ul este o căpuşă care se hrăneşte cu hârtii”. Odată cu înfiinţarea ARACIP-ului în anul 2005, birocraţia în sistemul de învăţământ a explodat. În loc să aloce mai mult timp muncii de la catedră , cadrele didactice sunt forţate să completeze o mulţime de documente cu utilitate îndoielnică. În loc să lucreze mai mult cu copiii, cadrele didactice se îngroapă tot mai mult în hârtii. ARACIP-ul , la fel ca ISJ-urile, nu face altceva decât să consume resurse care ar putea fi folosite mai bine în altă parte. Totul, în interesul unor indivizi cu competenţe îndoielnice în munca la catedră dar extrem de „competenţi” când vine vorba de hârtii.

Se discută în spațiul public despre reforma planurilor-cadru pentru învățământul liceal, însă, cu dezamăgire, constatăm faptul că aceasta există mai mult la nivel declarativ, întrucât propunerile lansate sunt la fel de rigide și monotone ca cele în vigoare. Ne așteptam ca, după 15 ani, variantele supuse dezbaterilor să aducă o serie de elemente de noutate sistemului, pentru ca acesta să se alinieze cu practicile din țări europene care stau semnificativ mai bine decât noi în termeni statistici. Fie că vorbim despre elevii ce nu termină nici măcar opt clase, de șomajul în rândul tinerilor, sau de adolescenții care nu înțeleg ceea ce citesc, considerăm că rădăcina problemei este faptul că învățământul românesc nu acceptă provocarea de a atinge cele două obiective majore ale educației: integrarea în societate și inserția pe piața muncii. Nevoile elevilor sunt de actualitate și corelate la cerințele secolului curent, spre deosebire de aceste planuri-cadru, o relicvă a unui sistem ce, în loc să faciliteze individualizarea parcursului elevului, își propune să îi uniformizeze printr-o mult prea limitată posibilitate de a alege ce studiază. Începând cu anul 2015, educația este un domeniu care face parte din conceptul de securitate națională extinsă, însă nu considerăm că acesteia îi este acordată atenția cuvenită. Întrucât opiniile elevilor nu au fost consultate pe parcursul elaborării propunerilor de planuri-cadru, ne dorim să ne facem vocea auzită înainte de a fi prea târziu și pentru generațiile ce vin din urmă. Astfel, drag coleg, drag profesor, drag cetățean responsabil căruia îi pasă de viitorul țării, te invităm să semnezi următoarea petiție, prin care solicităm o adevărată reformă a planurilor-cadru!

Pentru copiii cu afecțiuni oncologice, tratamentul stomatologic este vital. O infecție la dinți, netratată la timp, poate provoca septicemie care poate duce chiar la deces. În zonele dezavantajate din mediul rural, deficitul de medici dentiști face ca accesul copiilor la medic dentist să fie extrem de dificil, ceea ce are consecințe grave pe termen lung asupra sănătății lor orale. Cu toate acestea, din cauza faptului că Ministerul Sănătății nu a reglementat în ultimii 11 ani funcționarea cabinetelor medicale mobile, acestea nu pot furniza îngrijiri acolo unde îngrijirile nu pot fi furnizate altfel (pentru copiii care suferă de cancer și sunt internați perioade lungi de timp, neputându-se deplasa la cabinetul medicului dentist, sau pentru copiii din zone dezavantajate unde nu există medic dentist sau, chiar dacă există, situația financiară a familiei nu permite plata serviciilor). Funcționarea cabinetelor stomatologice mobile este reglementată prin Legea 95/2006, titlul VI, art 135, aliniat e)). Deși legea a prevăzut încă de la început obligația Ministerului Sănătății de a elabora normele de aplicare, acest lucru nu s-a întâmplat nici până acum. Consecința este că nu pot fi create cabinete mobile de medicină dentară atâta vreme cât nu există reguli care să stabilească funcționarea lor. În acest timp, în care Ministerul Sănătății nu elaborează normele de aplicare, există categorii sociale care nu beneficiază de dreptul garantat de Constituție de a avea acces la servicii de sănătate. Situația accesului la servicii de medicină dentară pentru copii în mediul rural și pentru copiii cu afecțiuni oncologice este critică: 51% dintre copii trăiesc sub spectrul sărăciei, iar 74% din copiii săraci locuiesc la sat; 75% dintre copiii cu vârste între 6 și 11 ani au carii la dinții temporari și 39% la dinții definitivi; 80% dintre români au probleme dentare; Numai 30% dintre români au toți dinții naturali (media europeană: 41%); Pentru România, motivele ultimei vizite la medicul dentist au fost controlul de rutină sau tratamentele de curăţare (27%), tratamentul de rutină (31%) şi tratamentul de urgenţă (40%); În satele în care există cabinete stomatologice, medicii dentiști nu doresc să facă naveta; Cabinetele stomatologice de la sate sunt o raritate. În România, există județe fără niciun cabinet stomatologic de stat (în 2016 numărul lor a scăzut la 30 în întreaga țară); Pe lângă faptul că părinții nu pot susține financiar tratamentul stomatologic al copilului, lipsa cabinetelor și drumul până la singurul cabinet stomatologic din comună (acolo unde există), reprezintă o reală problemă; pentru copiii cu afecțiuni oncologice, tratamentul stomatologic este vital. Una dintre soluții este crearea de cabinete de medicină dentară mobile care să ofere acces la servicii de medicină dentară persoanelor aflate în localități rurale pentru care transportul este dificil din motive financiare sau fizice (nu se pot deplasa). Pentru ca această soluție să fie posibilă este nevoie de o lege cu norme de aplicare care să permită funcționarea lor. Vă invităm să semnați această petiție pentru ca toți copiii aflați în zone rurale defavorizate, fără infrastructură, fără cabinete în apropiere sau fără posibilități financiare, să poată fi tratați în mod echitabil, cu aceleași drepturi ca și ceilalți cetățeni de pe teritoriul României.