DE CATE ORI NU S-A INTAMPLAT SA NU GASESTI UN LOC DE PARCARE, CA CELE MAI BUNE LOCURI DE PARCARE SUNT OCUPATE CU MASINI ABANDONATE SI TRANSFORMATE IN COSURI DE GUNOI, DEBARALE SAU CAMARE! Si tu esti amendat ca ai parcat in locuri interzise! HAI SA FACEM LOCURI DE PARCARE PRIN RIDICAREA AUTOTURISMELOR ABANDONATE!

Pentru : -dreptul la o viata decenta si demna si la varsta a III a ; -pentru ca pensionar in Romania sa nu mai insemne asistat de familie, sau/si dependent de ajutorul infim primit in rastimpuri ca indexare a pensiei de stat; -pentru ca suntem cetateni europeni, iar scopul fondarii UE nu a fost si nu este sa-si pauperizeze cetatenii, ci dimpotriva; prin urmare, ne dorim sa nu fie nici scopul Guvernului Romaniei , pauperizarea cetatenilor sai.

Daca părinții lor nu dețin acte de identitate(dar nu exclusiv in acest caz) practic acesti copii sunt condamnați la un destin tragic, preluand stilul disfunctional de viata al părinților lor. Este un cerc vicios care stagnează integrarea necesara si cu mult intarziata a romilor in comunitatea noastra, iar legea nu ajuta cu nimic. Amenzile nu rezolva nimic, mustrarile nici atat. Cateva sute de copii ajutati de ONG-uri reprezinta doar o picatura insignifianta (dar totusi de apreciat) de bine, intr-un "ocean" de copii suferinzi si practic abandonați de autoritățile pasive si lipsite de o strategie ampla, care sa abordeze complexitatea epidemiei sociale in mod eficient.

De câțiva ani, lupta surzilor din România s-a amplificat pentru recunoașterea completă a rolului și a participării lor în societatea românească, de asemeni pentru recunoașterea oficială a Limbii Semnelor Române în Parlament, dar o tăcere profundă și o lipsă de cunoaștere încă înconjoară viețile oamenilor surzi. Opiniile surzilor sunt adesea neglijate de societatea romanească, ca și cum situația lor de handicap i-ar împiedica să aibă acces deplin la dezbaterile intelectuale sau politice. Surzii gândesc chiar dacă nu vorbesc!!! In accesibilitatea în ceea ce privește comunicarea informațiilor în viața de zi cu zi este ceea ce generează multe consecințe dezastruoase pentru integrarea surzilor în societate. În formarea copiilor surzi, educația școlară este foarte importantă. În ultimii ani, rata de promovabilitate a elevilor surzi este foarte scăzută. Au fost inițiative, petiții și propuneri cu privire la schimbarea curriculum școlar, a programei de bacalaureat și la adaptarea subiectelor de capacitate și bacalaureat care să fie elaborate special pentru elevii surzi, însă până acum nu a apărut nici o schimbare. Elevii surzi prezintă dificultăți de înțelegere a cerințelor și a problemelor din examene, iar majoritatea sunt depunctați pentru exprimarea scrisă. Elevii surzi sunt cei mai dezavantajați fața de elevii auzitori la examenele de capacitate și bacalaureat, în special la disciplina limba și literatura română, deoarece ei se exprimă în limba lor maternă, limba semnelor. Și implicit, efectele sunt dezastruoase pentru că mulți surzi nu au șansa să termine o școală, să urmeze o facultate și nici să se angajeze în domeniu, fiind nevoiți să trăiască cu venituri foarte mici și să fie discriminați în educație, la locul de muncă și în societate. Li se încalcă cele mai importante drepturi! Și de asta vă rugăm, domnule Chiotan, să vă preocupați în primul rând! În România, cifrele surdității variază în funcție de vârsta la care apare surditatea. Acest handicap este adesea înțeles greșit sau perceput prost de întreaga societate română. Numeroase publicații științifice din străinătate afirmă că limba semnelor în cazul persoanelor surde generează patru funcții importante: • instrument de comunicare: persoana surdă folosește limbajul semnelor pentru a primi și a transmite mesaje, în oral și în scris, adică să răspundă diferitelor cerințe de informare, imaginație etc; • instrument de gândire: limbajul semnelor permite persoanei surde să se numească, identifice, să exploreze, să verbalizeze, să specifice, să organizeze și să conceptualizeze diferitele aspecte ale realității; • instrument de învățare: utilizarea limbajului semnelor permite persoanei surde să testeze în primul rând înțelegerea despre lumea din jur, precum și funcționarea limbajului semnelor. În plus, atunci când învață, persoana surdă dezvoltă un repertoriu al strategiilor de învățare care îi permit să devină un elev autonom; • instrument de construire al identității: limbajul semnelor permite persoanei surde să facă parte din realitatea socială, să se înțeleagă, să se adapteze valorile culturale de care este atașată. Prin limbajul semnelor persoana surdă se afirmă ca identitate, poate exterioriza realitatea și poate descrie ceea ce o înconjoară.

În ultimul timp AGVPS au pierdut multe fonduri de vânătoare, iar cum încasările lor au scăzut, doresc să monopolizeze pescuitul din România. Cum? Simplu: 1. să poată da vânătorii amenzi la pescari 2. pescarii să fie obligați să își plătească permisele la AJVPS-uri În ultimii 60 de ani, de când apele sunt gestionate de AGVPS, pescarii cotizează ca membrii la AJVPS-uri și plătesc permise fără a primi nimic în schimb (cu foarte mici excepții). Nu populări, nu pază, nu curățenie, nu educație, într-un cuvânt, nu primesc înapoi condiții decente de practicare a pescuitului recreativ. Nu mai vorbim de aspectul apelor din România, secate de MHC-uri, betonate și defrișate! Adevărul este că banii pescarilor au finanțat întotdeauna activitatea de vânătoare, iar deciziile în AJVPS-uri au fost luate întotdeauna de vânători, aceste asociații fiind conduse întotdeauna de vânători! În 2017 ANPA a demarat o procedură de atribuire a zonelor de pescuit. Dar această atribuire a fost doar o simulare de a preda în mod legal în gestiune zonele de pescuit AJVPS-urilor (cu mici excepții). Întâmplător președintele ANPA (dl. Nicolae Dimulescu) este membru de onoare AGVPS. La fel de întâmplător, din 447 zone atribuite, 381 au fost contractate de AJVPS-uri. Asta înseamnă că aproape 90% din totalul zonelor de pescuit din România sunt momentan gestionate de vânători! Licitația pentru ape de anul trecut a pornit de la o idee bună, dar a rezultat un dezastru generat de prostie, incompetență și hoție. Miercuri, 14 martie, Camera Deputaților a înaintat spre promulgare la președintele țării o lege care va modifica legislația de pescuit, într-un mod evident în favoarea AJVPS-urilor. Detalii aici: http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?idp=16182 Mai exact, organizațiile vânătorești - NU PESCĂREȘTI!, care au contracte de gestionare a zonelor de pescuit, vor avea competența de a sancționa contravențiile din Legea Pescuitului. Ba mai mult, vor putea instrumenta fapte care constituie infracțiuni. Asta fără a avea pregătirea necesară sau măcar un curs elementar de agent constator, în comparație cu angajații Poliției și Jandarmeriei Române care urmează o școlarizare aparte sau funcționarii publici (angajați ANPA sau ai Gărzii de Mediu), care răspund pentru ceea ce fac! Acești paznici de vânătoare ai AJVPS-urilor sunt de cele mai multe ori slab pregătiți profesional și vor putea să facă abuz de această putere care ar urma să li se dea! Totodată, permisele de pescuit ar fi valabile doar la nivel apelor gestionate de fiecare AJVPS județean, întrucât reciprocitatea deocamdată reprezintă o enigmă în materie de aplicabilitate. Articolele 12, 15 și 18 de aici probează ce am scris mai sus: http://www.cdep.ro/pls/proiecte/docs/2017/pr132_17.pdf Am fi perfect de acord ca permisele să fie valabile doar pe anumite zone de pescuit, atâta timp cât atribuirea zonelor de pescuit s-ar realiza pe criterii de performanță și cu obligații clare de a asigura condiții cât mai bune de practicare a pescuitului recreativ. După mijlocul anilor 2000 au început să apară și alte asociații, multe dintre ele începând să facă treabă bună (Vizpart, Aqua Crisius, CRE Bacău, Asociația Club Sportiv Bucovina Fishing, Grupul Pescarilor Sportivi Orădeni etc.) și implicit să câștige tot mai mulți adepți, în dauna AJVPS-urilor. Practic, prin promulgarea acestei legi, asociațiile de pescari nou înființate ar fi ”moarte din fașă”, iar puținele asociații de pescari care au izbutit să gestioneze câteva ape (14 % din totalul de la nivel național; restul de 86 % sunt gestionate de AJVPS-uri) vor asista neputincioase cum vânătorii pot aplica legea, iar reprezentanții lor nu. Semnează dacă te-ai săturat ca vânătorii să conducă pescuitul din România!

Apreciez ca orice om onest si echilibrat ce doreste sa se implice in actiuni sociale benefice nivelului de trai si cresteri nivelului de civilizare a populatiei si institutiilor, precum si intarirea increderii in varianta democratica a societatii romanesti, gaseste raspuns la importanta propunerii, pana la finalizarea textului de mai sus. PS. Etichetele din dreapta nu pot fi ignorate, insa imi lasa impresia ca cineva imi dicteaza ce sa scriu. Sper ca aveti loc si pentru cosuri de gunoi. Mai important este ca oamenii sa spuna ce gandesc, fara a fi dirijati.

Fiecare schimbare politică din ultimii 15 ani a adus cu sine schimbări în structurile învățământului din Ialomița. S-au înlocuit conducători ai Inspectoratului Școlar Județean, ai inspectorilor școlari și ai directorilor. Nicio funcție de conducere obținută corect prin concurs nu a fost în siguranță. Această lipsă de respect și corectitudine ne afectează pe toți! Elevii, părinții și cadrele didactice suferă de lipsa continuității, de lipsa unei responsabilități a deciziei. Dorim revenirea doamenlor Luminița Barcari și Steluța Mitrea pentru că acestea au respectat mandatele obținute și nu au schimbat oameni în funcție de criterii politice. Dorim profesionalizarea învățământului și încetarea tratării educației ca un instrument politic. Valoarea unui manager este dată de către ablitățile sale demonstrate prin concurs și nu prin culoarea politică a acestuia! Dorim solidarizarea tuturor ialomițenilor cu această cauză și o evaluare corectă a inspectoarelor generale de la Ialomița! În România suntem într-o criză a educației de peste un deceniu. Suntem în top la analfabetism funcțional. Suntem în pană de profesioniști care să își stăpânească meseriile. Suntem lipsiți de dotările necesare în școli care să faciliteze educația. Tineretul ne fuge din țară pentru a se educa în state unde guvernanții văd valoarea adăugată a unei populații educate. Haideți să oprim degradarea sistemului de învățământ! Monitorul Social ne arată simplu unde este România în comparație cu alte țări din Europa. Haideți să nu fim mai prejos de polonezi sau spanioli. https://monitorsocial.ro/content/uploads/2015/04/2015-10.jpg https://monitorsocial.ro/indicator/educatie-bani-putini-rezultate-slabe/

Ieri, 20 Februarie 2018, Drumul Taberei, București, România, Uniunea Europeană, în jurul orei 15 așteptam să traversez spre stația Brașov a tramvaiului 41. Odată cu mine așteptau un tată și copilul său, purtând o discuție la care mi-am permis să trag cu urechea. Se făcea că era ziua de naștere a copilului respectiv, iar în dar din partea tatălui primise o savarină ambalată, probabil cumpărată de la un magazin de cartier și o sticlă de cola la 0,5 l. Tatăl îi recomanda copilului cu un ton calm și iubitor, să nu consume tot sucul în acea zi pentru a mai avea și pentru a doua zi. Nu am auzit reacția copilului și nici mimica feței, însă l-am auzit pe tată spunând: “Stiu că e ziua ta, dar trebuie să mai păstrăm bani și pentru mâncare. Mai am 2,60 lei, cu care trebuie să iau 2 kg de cartofi”. M-am gândit pentru câteva clipe că ar trebui să-i niște bani tatălui pentru a-i lua copilului un cadou care să-l satisfacă pe acesta. Imediat mi-a trecut prin cap, oare nu îl pun pe tată într-o lumină proastă? Oare nu le dau eu bani ca să mă simt mai bine? Sunt egoist? Și în timp ce problematizam cât de moral ar fi din partea mea să fac acest gest s-a făcut verde, iar cei doi s-au evaporat în marea masă de oameni care traversau. Așa mi-am reamintit de niște statistici înfiorătoare. Conform unui studiu World Vizion România, jumătate dintre copiii din România trăiesc în riscul sărăciei, iar 225 000 copii merg la culcare flămânzi. Repet, 225 000! Cu toate acestea, în opinia mea, acest proiect nu ar trebui să se îndrepte doar către copiii care provin din familii cu situație materială precară, ci către toti copiii din țară. Dacă vom ajunge să fie necesară depunerea unui dosar care să cuprindă Adeverințe de venit și tot felul de copii nu vom ajunge nicăieri. În plus, cadoul trebuie să conțină produse de calitate, o carte bună și frumos copertată, un joc Lego, sau ceva pe care fiecare copil să-l aprecieze și un tort care să nu conțină tot spectrul de E-uri cancerigene și 5 kg de zahăr.

Sunt liceeana, iar in timpul orelor, profesorii ne pun sa intram pe dictionarele online deoarece nu mereu dispunem de cele materiale. De exemplu profesorul de istorie care se asigura de fiecare data ca gasim inca din clasa materialele necesare noua. Multe informatii pe care le gasim sunt eronate, insa dansii se asigura ca sunt corecte punandu-ne sa cautam inca din clasa, in ultimele 5 minute de curs. Profesorii ne perchzitioneaza zilnic ca sa se asigure ca le-am pus in "locul amenajat" apoi aruncate in catedra fara incuietoare. Sa fim seriosi oameni buni, asa am ajuns?

Din cauza administrării deficitare a mobilității comunei Lumina, cei afectați ajung cei mai mici și vulnerabili. Printre ei se numără copiii din localitate, care trebuie să ajungă la școală și grădiniță printre câini, prin drumuri de pământ și în condiții meteo care fac utilizarea infrastructurii dificila, mai ales ca majoritatea nu își permite să utilizeze mașina personală, iar transportul public trece doar prin centru. În acest sens, propunem administrației locale să genereze soluții pentru situația creată - transport de copii pentru că aceștia să poată ajunge în siguranță la școală. De aceea am creat o petiție, depusă deja la Primăria Lumina, alături de petiția online, ca factor de inițiativă pentru autoritățile publice.

Vineri, 26 ianuarie, Nicoleta Botan a fost înjunghiată de fostul partener împotriva căruia obținuse un ordin de protecție. Atacul a avut loc în grădinița din București unde Nicoleta Botan lucra și unde se aflau și cei doi copii ai săi. Femeia a murit la scurt timp după atac. În aceeași săptămână, o altă femeie, Alexandra Marin, a fost înjunghiată de fostul partener, militar, în timp ce se afla într-un coafor din Titu și a decedat la scurt timp. Fosta soție a militarului a declarat că l-a reclamat de nenumărate ori la poliție, fără ca poliția să fi luat măsuri, și consideră că se află în viață pentru că a luat decizia de a fugi din țară. Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr 217/2003 vizează introducerea ordinului de protecție provizoriu (art.52, Convenția de la Istanbul), emis de polițist, în baza unui instrument eficient de evaluare, la constatarea faptei de violență, care să asigure o protecție reală și rapidă, asigurarea accesului victimelor violenței la justiție, precum și bugetarea adecvată a adăposturilor și serviciilor de consiliere și suport. Acest proiect de lege a fost semnat de membrii cabinetului anterior și urmează să fie semnat din nou de către membrii noului cabinet pentru a fi apoi transmis către Parlament. Introducerea unor brățări electronice de monitorizare a agresorilor, împotriva cărora s-a obținut un ordin de protecție, împreună cu adoptarea unor proceduri de lucru ale Poliției Române cu privire la normele de implementare și supraveghere a ordinelor de protecție sunt două măsuri concrete, care pot fi adoptate pentru siguranța victimelor violenței în familie.

În ianuarie 2017, când protestele au început intempestiv și au escaladat de la o zi la alta, Jandarmeria Română a demonstrat profesionalism și a gestionar incidentele cu seriozitate și echidistanță. Anul acesta lucrurile par să se fi întors la 180 de grade. Jandarmeria Română pare că a uitat dorința protestatarilor de a lupta împotriva derapajelor politice într-un mod pașnic, dar vizibil. Ultimul caz de violență a pus capacul. Răducu Constantin Serban, Șef de Stat Major, a fost filmat în timp ce aplica o serie de pumni în fața unui domn bătrân, domn evident incapabil de a răspunde la violența arătată de către Jandarm. De ce a fost nevoie de acest moment? Felul în care Jandarmeria a gestionat acest incident demonstrează o schimbare de atitudine față de cetățeni, de oamenii care îi plătesc și pe care îi apără, de fapt. „Rămâneți înapoi, ăsta era scopul acelor lovituri” se apără Răducu Constantin. Pentru noi, o lovitură aplicată unui bătrân nu poate avea un scop nobil. Protestatarii știu limba română. Dar atunci când le este îngrădit spațiul de manifestare și sunt blocați la metrou pentru că nu mai e loc de protest*, aceștia își vor face loc. Fără a lovi Jandarmi, însă. Poziția oficială a Jandarmeriei Române menționează realizarea unei anchete interne care va analiza situația din toate punctele de vedere. Mai pe românește, găsesc ei motiv să disculpe angajatul - vreme nasoală, stres, multe ore de muncă și poate i-a murit și pisica. Să nu uităm că protestatarii aveau aceleași circumstanțe atenuante. Dar nu au reacționat violent. Iar abuzurile comise ajung să sufoce un sistem judiciar deja asaltat prin contestații pe care le depun protestatarii pe bună dreptate**. Când vom începe să primim scuze și asumări de responsabilitate pentru derapajele organelor de forță și ale politicienilor? Susține petiția pentru a ajuta la reclădirea încrederii. Între timp rămânem cu petiția*** care îl sprijină pe domnul Jandarm bătăuș. Felicitări lui... *https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/imbranceli-intre-protestatari-si-jandarmi-dupa-ce-iesirea-de-metrou-spre-universitate-a-fost-blocata.html **https://campaniamea.declic.ro/petitions/proteste-fara-amenzi ***https://www.petitieonline.com/petitie_pentru_sustinerea_jandarmului_raducu_serban