Din păcate, suntem nevoiți să constatăm că modul viciat în care este organizată dezbaterea (post factum și cu un acces autoridiculizant la documente) pune sub semnul întrebării intenția autentică a Primăriei Cluj-Napoca de a-și susține proiectul în fața comunității.  Privind argumentele tehnice, proiectul de “metrou” în “consultare” este unul problematic. Conform documentației, 1. aproape toate stațiile vor fi săpate deschis în intersecții majore sau drumuri circulate. Spre exemplificare, -Stația Sfânta Maria (Calea Mănăștur colț cu Câmpului) înseamnă o groapă de 250 metri (cât 2 terenuri jumate de fotbal) la adâncime de 27 metri adâncime (cât un bloc de 9 etaje) -Stația Piața Mărăști - din fața Pieței Mărăști până dincolo de sensul giratoriu, înseamnă o groapă de 275 metri (peste 2 terenuri jumate de fotbal lungime) pe 18 metri adâncime (cât un bloc de 6 etaje) -Stația Muncii (colț prelungire str. Beiușului) înseamnă o groapă de 220 metri (2 terenuri de fotbal lungime) pe 18 metri adâncime (cât un bloc de 6 etaje adâncime).  2. În timpul lucrărilor, vor fi distruse un număr semnificativ de lucrări de infrastructură noi:   -Calea Floresti -Calea Mănăștur (aflată acum în drum spre licitarea lucrărilor) -Moților -Piața Unirii -Bulevardul 21 Decembrie 1989 (aflat acum în modernizare). Având în vedere și că săpăturile pentru stații vor ocupa întreaga lățime a carosabilului, și aceste lucrări vor contribui la paralizarea întregului oraș, timp de ani de zile.  3. Conform Memoriului Tehnic, după stația Piața Mărăști aproape toate forajele executate atât pe aliniamentul estic al metroului, cât și pe cel sudic au întâlnit la adâncimi cuprinse între 12,50 și 25m un depozit de sare care induce riscuri geotehnice asupra structurilor metroului. Acestea trebuie eliminate prin stabilirea unor soluții tehnice adecvate. Concret, în condițiile unui pământ instabil, trebuie găsite soluții de stabilizare a săpăturilor deschise ca să nu se prăbușească. Dar Memoriul Tehnic nu suflă o vorbă despre care ar fi acestea. Mai multe stații vor fi săpate la mai puțin de 10 metri de blocuri înalte (vezi Mănăștur, Mărăști). Nu ne-a ajuns dezastrul recent de pe str. Victor Papilian, care deja pune în pericol viața familiilor de pe o stradă întreagă?   Având în vedere cele de mai sus, noi, cetățenii Clujului, ne exprimăm nevoia de a avea argumente solide și credibile că transformarea orașului într-un șantier deschis, distrugerea lucrărilor de infrastructură existente și asumarea unor riscuri geotehnice mari, merită - întrucât am dezvolta pe termen mediu și lung, o mobilitate urbană la standarde europene de performanță și eficiență. Din păcate, în locul acestor argumente solide și credibile, la ora aprobării proiectului, Studiul de Fezabilitate al metroului nu va fi gata. Noul Plan de Mobilitate Urbană nu va fi gata. În fapt, niciun document strategic de mobilitate urbană în vigoare azi NU recomandă metroul. Toate argumentează în favoarea extinderii tramvaiului.  Atunci, tot ce avem azi sunt promisiuni politice, o documentație problematică, și o prefăcătorie numită consultare publică - pe un proiect care va fi deja aprobat în Comisia Europeană în momentul în care va fi propus dezbaterii la Cluj-Napoca.  Noi, cetățeni responsabili ai acestui oraș, nu putem fi de acord cu această calitate îndoielnică a argumentației tehnice, a formatului administrativ și a demersului politic.  Corolar, solicităm actorilor vizați  1. să ia act de argumentele formulate mai sus ca fiind un prim set de observații vizavi de cadrul și conținutul dezbaterilor pe proiectul de "metrou". 2. să ia act de angajamentul nostru de-a contribui la creionarea soluțiilor optime privind mobilitatea urbană a municipiului Cluj-Napoca - în consultări democratice, cu datele în față, în cunoștință de cauză și cu șanse reale de a interveni asupra proiectului 3. să ia act de angajamentul nostru de a vă ține la curent, în viitorul imediat, cu noi argumente, propuneri de îmbunătățire și soluții alternative privind proiectul de "metrou", generate în cadrul unor noi dezbateri cetățenești, în spiritul valorilor democratice europene pe care le promovăm.

Astfel, se va rezolva problema exodului medicilor precum și acoperirea deficitului de medici pe specialitățile deficitare, dar mai ales cea a medicilor de familie din mediul rural.

După 6 ani de facultate care implică studiu intens și foarte mult stres, un absolvent de Medicină Generală se vede după absolvire în postura în care nu are niciun aviz de liberă practică în a profesa fiind condiționat de a da un alt examen național și acela foarte greu. Nici acest examen de rezidentiat nu îți oferă garanția că iți alegi o specializare pentru care ai vocație și aptitudini, mai mult, sunt mai multe locuri decât posturi pe specializări și nici după terminarea rezidențiatului, medicul specialist nu are garanția unui loc de muncă. Cerem astfel aviz de liberă practică și ca rezidențiatul să fie o continuare firească a programelor de pregătire în profesia de medic fără a mai fi condiționată de susținerea unui examen. Teoretic având statutul de studenți al ciclului 3 de învatamant universitar, studenții mediciniști nu trebuie să fie conditionați de un examen pentru a intra în programul de rezidențiat, acest examen trebuind sa fie dat doar pentru obținerea gradului de specialist.

Pastrarea colectivelor din care fac parte elevii claselor a V-a in formula in care au finalizat clasa a IV-a.

Pentru viitorul nostru și al copiilor noștri, avem nevoie să ne asigurăm ca autoritățile publice - în speță Primǎria, Consiliul Local Cluj-Napoca și Inspectoratul de Stat in Construcţii (ISC) își fac treaba cu respectarea deplină a legii. În interesul cetățenilorşi al orașului. Dezvoltarea imobiliară rapace însoțită de atitudinea disprețuitoare a autorităților față de drepturile și proprietatea cetățenilor este într-o escaladare îngrijorătoare la Cluj-Napoca. Acest fenomen ne va afecta viețile și ne va distruge orașul. Fără intervenția fermă a autorităților publice, dezastrele de pe străzile Victor Papilian, Edgar Quinet și Făgetului vor continua și se vor repeta. Avem nevoie sǎ te implici şi tu! Hai să ne ajutăm reciproc, și să ne asigurăm împreună cǎ autoritǎţile respectǎ, monitorizeazǎ și promoveazǎ principiile, normele legale și bunele practici în domeniul urbanismului! O facem pentru noi înșine, pentru familiile noastre, pentru orașul nostru! Avem nevoie şi de semnǎtura ta! Spune-le şi prietenilor şi cunoscuţilor tǎi de aceastǎ petiţie! O facem pentru noi toți!

Nu doar comunitățile mari, urbane, merită modernul! Și zonele rurale își doresc să se simtă europene. Băiculești își dorește ceva elementar, dar vital. APĂ. Totul depinde însă de niște oameni dezinteresați și politizați. Aceștia nici măcar nu se obosesc să promită. Lasă totul la voia întâmplării și speră ca oamenii să obosească și să tacă. Băiculești nu mai vrea să tacă. Nu mai vrea ”și așa”. Vrea schimbare!

Împreună putem face Consiliul Local Bragadiru să fie mai receptiv la astfel de inițiative. Dacă locuiești în Bragadiru sau împrejurimi semnează petiția pentru ieși din monotonia cauzată de pandemia Covid 19. Semnează pentru a nu mai fi nevoit să mergi în centrul vechi dacă vrei sa vezi o piesă de teatru! Semnează dacă nu mai vrei să mergi până la Cluj pentru a participa la un festival! Semnează dacă vrei să înveți să dansezi la tine în parc! Semnează pentru tine, pentru noi, pentru toți!

Muzeul Mineritului al fostei Întreprinderi miniere de stat din Roșia Montană a fost înființat în 1981 la inițiativa și sub coordonarea ing. şef Aurel Sântimbrean. Acesta adăpostește o reţea subterană de galerii romane (monument istoric ”Exploatarea minieră romană de la Alburnus Maior, Masivul Orlea” / cod AB-I-m-A-00065.02), instalaţii de măcinare a minereului, un Lapidarium aflat în prezent în restaurare prin efortul voluntarilor inițiativei Adoptă o Casă și o colecție de fotografii ce ilustrează tehnici şi tehnologii de extragere şi prelucrare a aurului în zona Roşia Montană. În ianuarie 2020, Ministerul Culturii anunța, în contextul reluării procedurilor de includere a sitului în Patrimoniului Mondial, că va iniția discuțiile cu Ministerul Economiei și cu Minvest S.A. pentru transferul Muzeului Mineritului din administrarea Întreprinderii Miniere Roșia Montană (filială Minvest S.A.) în cea a Ministerului Culturii. Scopul declarat era acela de a înființa Muzeul Național al Mineritului Aurifer. Ulterior, acest transfer a fost menționat și în programul de guvernare cu care Florin Cîțu a cerut votul de investire Parlamentului României. De atunci însă nu s-a făcut niciun progres. Clădirile continuă să se degradeze în ritm accelerat, colecțiile se deteriorează. Deși sute de turiști vizitează zilnic muzeul în zilele de vară, acesta riscă să se prăbușească complet, în timp ce nenumărate piese romane stau încuiate în depozitele companiei miniere canadiene…

Cărbunele este cel mai poluant combustibil pe care îl folosim pentru a produce energie. Cărbunele este depășit tehnologic, și orice măsuri compensatorii am încerca să luăm pentru reducerea impactului asupra mediului, ele ar fi foarte costisitoare și nu l-ar diminua semnificativ. Știm că în PNRR, Ministrul Energiei și-a luat angajamentul de a elimina treptat cărbunele până în 2032, iar Complexul Energetic Oltenia, cel mai mare producător de cărbune din România, are în lucru un nou plan de decarbonizare, care va reduce drastic unitățile de producție pe bază de cărbune. Mai știm, de asemenea, că este planificat ca o mare parte din activele pe cărbune să fie înlocuite cu centrale pe bază de gaz fosil. În același timp, oamenii de știință de la IPCC spun că întregul continent european ar trebui să renunțe la cărbune până în 2030 (1) pentru a putea atinge obiectivele climatice ale Acordului de la Paris, de a limita creșterea temperaturii globale la 1,5°C. Suntem aproape de a rata această țintă, indică primul capitol al raportului IPCC 6 publicat recent (2). Pe deasupra, înlocuirea energiei pe cărbune cu gaz fosil nu pare a fi nici aceasta o idee bună. Conform raportului Agenției Internaționale pentru Energie, extinderea infrastructurii de aprovizionare cu combustibili fosili nu mai trebuie încurajată nicăieri în lume (3). Același raport, dar și statisticile europene arată că consumul de gaz va scădea în următoarele decenii, transformând noile investiții în pierderi financiare. De asemenea, gazul fosil contribuie fără îndoială la încălzirea globală. Metanul din gazele fosile se pierde la fiecare etapă, de la extracție la consumator, iar când pierderile se ridică la peste 3%, nu există niciun beneficiu climatic al utilizării gazelor fosile în comparație cu petrolul sau cărbunele (4). Mai multe despre impactul cărbunelui asupra mediului și oamenilor puteți citi în raportul „Cărbunele în România” (5). La finalul raportului veți regăsi o listă extinsă de recomandări pentru o tranziție energetică ce ar putea contribui cu adevărat la combaterea schimbărilor climatice, cu un impact social redus. (1) https://climateanalytics.org/media/report_coal_phase_out_2019.pdf (2) https://www.ipcc.ch/report/ar6/wg1/downloads/report/IPCC_AR6_WGI_SPM.pdf, vezi punctul B.1, p. 17 (3) https://www.iea.org/reports/net-zero-by-2050 (4) https://www.scientificamerican.com/article/methane-leaks-erase-some-of-the-climate-benefits-of-natural-gas/ (5) https://bankwatch.ro/wp-content/uploads/2021/08/Raport-Carbunele-in-Romania.pdf

Pentru că avem dreptul la apă și pentru că încă sunt sate în metropola Cluj care nu au rețea de apă (Săliște, Pruniș, Pădureni). În anul 2021. Pentru că întreaga comună Ciurila nu are rețea de canalizare, iar practicile de evacuare a apelor uzate în satele care sunt racordate la o rețea de apă sunt un pericol real pentru sănătatea publică și pentru mediu.

Avem un băiat de 16 ani care a înotat in finala olimpică și 5 care s-au înecat în Siret! Diferența este ca unul știa să înoate! De ce trebuie ca zeci de copii să se înece în fiecare vară în România??? Dacă înotul s-ar deprinde la școală, în câțiva ani, marea majoritate a copiilor vor ști să înoate! Susține înotul ca disciplină opțională în școli!

Imaginați-vă că părinții voștri cu pensii mici, după 40 de ani de vechime în muncă, în vârstă, cu boli cronice, au nevoie de operații de cataractă pentru a continua să fie independenți, să poată merge încă la cumpărături și la câte o plimbare singuri, să poată citi, să poată să își vadă încă nepoții și copii și să se bucure de restul de viață pe care îl mai au. Orașul în care locuiesc ei nu le poate oferi servicii medicale oftalmologice în Spitalul Public. Secția de Oftalmologie s-a desființat. Intervențiile chirurgicale oftalmologice se pot face doar într-un alt oraș la o ora distanță de mers cu mașina. În condițiile în care orice deplasare cu mașina și stresul inevitabil pot fi fatale pentru ei odată ajunși la destinație pe masa de operații, având în vedere vârsta și alte afecțiuni de care suferă, este mai mult decât necesar ca într-o țară membră a Uniunii Europene, un municipiu să fie echipat cu o Secție de Oftalmologie în Spitalul său public, cel puțin ca respect pentru părinții și bunicii săi și mai mult decât atât ca o dovadă de normalitate și înțelegere a nevoilor populației acelui municipiu și localităților aferente.