Este o campanie care ajuta intreaga comunitate si ar permite atat automobilelor cat si pietonilor sa circule in conditii decente.

Este inacceptabil și inuman ca sute de câini să fie eutanasiați doar pentru lipsa de locuri în adăpostul public! Ar trebui să se alăture și alte persoane în campania noastră pentru schimbare deoarece problema suprapopulării câinilor fără stăpân afectează nu numai câinii, ci și comunitatea în ansamblu. Suprapopularea poate duce la probleme de sănătate publică, siguranță și mediu, iar câinii fără stăpân care sunt pe străzile orașului SUNT maltratați și batjocoriți. Prin unirea forțelor, putem să atragem atenția autorităților și să obținem măsuri concrete pentru a gestiona această problemă. Extinderea adăpostului public pentru câini și implementarea programelor de sterilizare și adopție vor ajuta la protejarea câinilor și la prevenirea consecințelor negative asupra comunității. Prin alăturarea altor persoane campaniei noastre, putem crește impactul și puterea de a obține schimbarea dorită. Fiecare voce contează și putem face o diferență reală împreună.

Condițiile de viață normale și sănătoase sunt un drept al tuturor și, numai uniți, putem obține ceea ce ni se cuvine!

Fenomenul de umplere ilegala a buteliilor cu GPL auto este tolerat de autoritati si a luat o amploare deosebita in ultimii ani, mai mult de jumatate din buteliile comercializate in piata fiind incarcate la SKID-uri. Mai mult, ANRE care nu are nici o competenta in acest domeniu, a incercat acum cativa ani sa legalizeze aceasta activitate, proiectul legislativ fiind blocat in ultimul moment de opozitia energica a ISCIR. De ce este extrem de periculos acest fenomen? 1. Buteliile astfel incarcate sunt adevarate bombe, deoarece se incarca orice tip de butelie indiferent de starea ei tehnica, iar butelia nu este verificata dupa umplere, la etanseitate. 2. Gazul folosit este interzis a se incarca in buteliile de aragaz deoarece nu contine mercaptan de sulf iar presiunea dezvoltata de GPL-ul auto este mai mare decat presiunea de incercare a buteliilor de aragaz. 3. Gradul maxim de umplere de 80% din volumul buteliei nu se respecta. 4. Skid-urile nu au un parc propriu de butelii, incarca buteliile introduse in piata de operatorii autorizati. Astfel nu au nici obligatia, prezentă la operatorii autorizați, dar nici posibilitatea de a primi buteliile neconforme si a le inlocui cu butelii conforme. Avand in vedere amploarea fenomenului, parcul national de butelii conforme este in pericol pe termen mediu de a fi inlocuit de butelii defecte care reprezinta un pericol grav pentru siguranta consumatorilor.

Credem că este datoria fiecărui român să se implice și să tragem împreună un semnal de alarmă pentru toată clasa politică din România, ca să schimbe urgent această lege!!!

❗ Iulian DUMITRESCU, Roberta ANASTASE și subordonații acestora din PNL și partidele satelit sunt deciși să distrugă Parcul Municipal Ploiești Vest, cu o suprafață de 60 de hectare. După două încercări eșuate în Consiliul local Ploiești, pe 26 ianuarie PNL a organizat o conferință de presă în care practic au spus că decizia e luată: terenul parcului va fi transferat de la Ploiești la Consiliul Județean și se va construi pe el. ✍️ Am scris extensiv despre porcăria asta, dar am să mă refer acum și la prostiile debitate în conferința de presă: 1) Consiliul Județean ar avea un proiect pentru construcția unei săli polivalente de 16.000 de locuri, a unui patinoar și a unui bazin olimpic de înot. 𝐅𝐀𝐋𝐒! Nu există nici proiect, nici finanțare pentru acest proiect, nici măcar studii de fezabilitate. Au fost făcute licitații pentru două studii de fezabilitate, câștigate de Zone Sport Tech.Ro și Intergroup Engineering. Acestea, însă erau licitații pentru studii de fezabilitate pe un teren al CJ din comuna Bărcănești. Le e frică să le dea în lucru și să facă plățile către cele două firme pentru că terenul parcului nu le aparține și asta e graba; 2) Suplimentar, față de cele 3 construcții, mai vor să facă o a 4-a: un muzeu de realitate virtuală cu temă protocronistă. O idioțenie extrem de scumpă de câteva milioane de euro de care Ceaușescu ar fi mândru; 3) Mergem mai departe și presupunem că toate acestea s-ar face (ceea ce nu va fi cazul, dar hai să zicem). PNL susține că spațiul verde nu va fi diminuat. 𝐅𝐀𝐋𝐒! În realitate cam 40% din suprafața actuală de spațiu verde folosit de ploieșteni va dispărea sub betoane și asfalt. Astfel: ▪ Suprafața actuală a parcului este de circa 50 de hectare, la care se adaugă o fâșie de teren viran de 10 hectare lângă centura Ploiești Vest. Din cele 50 de hectare, 𝐩𝐚𝐫𝐜𝐮𝐥 𝐩𝐫𝐨𝐩𝐫𝐢𝐮-𝐳𝐢𝐬, 𝐯𝐢𝐳𝐢𝐭𝐚𝐭 𝐝𝐞 𝐨𝐚𝐦𝐞𝐧𝐢, 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐜𝐢𝐫𝐜𝐚 𝟑𝟓 𝐝𝐞 𝐡𝐞𝐜𝐭𝐚𝐫𝐞, pentru că alte 15 hectare sunt peste zona de conducte, lângă liniile de cale ferată și Gara de Vest (și nu se poate construi acolo, iar oamenii nu se prea aventurează în general până acolo când sunt la plimbare); ▪ 𝐒𝐮𝐩𝐫𝐚𝐟𝐚ț𝐚 𝐬ă𝐥𝐢𝐢 𝐩𝐨𝐥𝐢𝐯𝐚𝐥𝐞𝐧𝐭𝐞: 𝟐 𝐡𝐞𝐜𝐭𝐚𝐫𝐞. Singurele proiecte asemănătoare din România au fost prezentate în București de către fosta ministră Elena Udrea și foștii primari Sorin Oprescu și Gabriela Firea. Udrea propunea o sală de 15.000 de locuri, Oprescu vorbea despre o sală de 12.000 de locuri (licitația a fost anulată de instanță), iar Firea despre o sală polivalentă de 20.000 de locuri. Suprafața doar a sălii ar fi de circa 20.000 de metri pătrați, conform proiectelor prezentate; ▪ 𝐒𝐮𝐩𝐫𝐚𝐟𝐚ț𝐚 𝐩𝐚𝐫𝐜ă𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫: 𝟑-𝟒 𝐡𝐞𝐜𝐭𝐚𝐫𝐞. E mult? Pai hai să vedem: vorbim de o sală cu 16.000 de locuri, deci potențial 16.000 de persoane care se vor buluci simultan în Parcul Municipal Ploiești Vest la un meci sau la un concert. Iar 𝐬𝐢𝐭𝐮𝐚ț𝐢𝐚 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐮𝐫𝐦ă𝐭𝐨𝐚𝐫𝐞𝐚 ș𝐢 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐟𝐢 𝐯ă𝐳𝐮𝐭ă î𝐧 𝐟𝐨𝐭𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢e: în jurul parcului nu există spații publice în care să poți parca. Conform HG 525/1996 pentru aprobarea regulamentului general de urbanism, în cazul sălilor de competiții sportive (polivalente sau specializate) trebuie construit câte un loc de parcare la fiecare 5-20 de spectatori. Pentru că nu există practic niciun loc de parcare în proximitatea parcului, pentru că nu se poate ajunge acolo decât cu mașina personală, este obligatorie construcția de locuri de parcare. Dacă ar fi construit necesarul, am vorbi de 3200 de locuri de parcare care, fără drumuri de acces în interiorul parcării, ar însemna peste 3 hectare de teren, probabil circa 4 hectare cu tot cu acestea. Hai, să zicem, la modul conservator că avem nevoie de 2000 de locuri de parcare: înseamnă, conform normelor legale, în jur de 2 hectare fără drumurile de acces, vreo 3 ha cu tot cu acestea; ▪ 𝐁𝐚𝐳𝐢𝐧 𝐨𝐥𝐢𝐦𝐩𝐢𝐜 𝐝𝐞 î𝐧𝐨𝐭: 𝟏 𝐡𝐞𝐜𝐭𝐚𝐫. Vi se pare și acesta mult? Nu e. Conform proiectului tip de bazin de înot didactic și de agrement (deci clădire de bazin mic) realizat de Compania Națională de Investiții, suprafața minimă acceptată a terenului este de 0,5 ha. În cazul de față vorbim de bazin olimpic de înot. Am găsit un proiect asemănător propus de dl. Țiriac, care avea 0,8 hectare. În cazul Ploieștiului vorbim de un bazin olimpic al statului, care, evident, va trebui să aibă bazin olimpic, bazine didactice, vestiare pentru folosință publică, tribune, încăperi conexe, un minim de parcări și alte mici construcții prin jur etc. Deci, da, 1 hectar. ▪ 𝐏𝐚𝐭𝐢𝐧𝐨𝐚𝐫, 𝐦𝐮𝐳𝐞𝐮 𝐝𝐞 𝐫𝐞𝐚𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐯𝐢𝐫𝐭𝐮𝐚𝐥ă, 𝐭𝐞𝐫𝐞𝐧𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐭𝐞𝐧𝐢𝐬 ș𝐢 𝐚𝐥𝐭𝐞 𝐬𝐩𝐨𝐫𝐭𝐮𝐫𝐢, 𝐝𝐫𝐮𝐦𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐚𝐜𝐜𝐞𝐬, 𝐜𝐥ă𝐝𝐢𝐫𝐢 𝐬𝐮𝐩𝐨𝐫𝐭, 𝐭𝐞𝐫𝐚𝐬𝐞 𝐞𝐭𝐜: adăugați dumneavoastră ce știți că mai este necesar, logic și de bun simț într-un astfel de complex faraonic. Ne ducem cu toate construcțiile vânturate de PNL binișor în jurul a 10 hectare construite sau peste (betonate și asfaltate). 𝐀ș𝐚𝐝𝐚𝐫, asta î𝐧𝐬𝐞𝐚𝐦𝐧ă 𝐜𝐞𝐥 𝐩𝐮ț𝐢𝐧 𝐜𝐢𝐫𝐜𝐚 𝟏𝟎 𝐝𝐞 𝐡𝐞𝐜𝐭𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐞 𝐛𝐞𝐭𝐨𝐚𝐧𝐞 ș𝐢 𝐛𝐢𝐭𝐮𝐦 𝐝𝐢𝐧 𝐜𝐞𝐥𝐞 𝟑𝟓 𝐝𝐞 𝐡𝐞𝐜𝐭𝐚𝐫𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐫𝐞𝐩𝐫𝐞𝐳𝐢𝐧𝐭ă 𝐩𝐫𝐨𝐩𝐫𝐢𝐮-𝐳𝐢𝐬 𝐬𝐮𝐩𝐫𝐚𝐟𝐚ț𝐚 𝐩𝐚𝐫𝐜𝐮𝐥𝐮𝐢. Vorbim de distrugerea Parcului Municipal Ploiești Vest, nu există vreun dubiu, și de înjumătățirea spațiului verde în Ploiești la circa 4-5 m2 pe cap de locuitor, norma europeană fiind de 26 de metri pătrați. 𝐀𝐬𝐢𝐬𝐭ă𝐦 𝐥𝐚 𝐨 𝐠𝐨𝐥ă𝐧𝐢𝐞 𝐟ă𝐫ă 𝐦𝐚𝐫𝐠𝐢𝐧𝐢 ș𝐢 𝐨 𝐜𝐫𝐢𝐦ă 𝐥𝐚 𝐚𝐝𝐫𝐞𝐬𝐚 𝐏𝐥𝐨𝐢𝐞ș𝐭𝐢𝐮𝐥𝐮𝐢, 𝐬𝐢𝐦𝐢𝐥𝐚𝐫ă 𝐜𝐮 𝐜𝐨𝐥𝐞𝐜𝐭𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐝𝐞ș𝐞𝐮𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐬𝐚𝐮 𝐭𝐞𝐫𝐦𝐨𝐟𝐢𝐜𝐚𝐫𝐞𝐚.

Scopul principal este eliminarea principiilor sovietice și lăsarea în urma a fostelor neîntelegeri dintre România și Ucraina! Daca intrăm puțin în istorie, Uniunea Sovietică a anexat aceste teritorii la sfârșitul celui de al doilea război mondial! Dupa război, în Republica Moldova și restul Basarabiei (regiunea Ismail și Bucovina de Nord), a fost instaurată o politică de teroare anti română la care România nu a putut avea nici un raspuns, fiind sub ocupație rusă! Dar, din păcate, după destramarea Uniunii Sovietice și independența Ucrainei, această politică de distrugere a identității românești a continuat! Orice mișcare românească a fost tot timpul strivită în Ucraina, chiar și după ce vremea sovietică a luat sfarșit! Dar, totuși, dupa 9 ani de la caderea lui Viktor Ianukovici si a guvernului pro-rus, Ucraina înca nu a schimbat nimic! Asta în mare parte din cauza relațiilor extrem de reci și de neprietenoase între Ucraina și România! Dar nimeni nu se gândește la aceea populație românească, căreia, pe vremea interbelică, i s-a spus că sovieticii sunt oameni fără Dumnezeu iar ca Uniunea Sovietică este iadul pe pământ și au fost abandonați de o Românie neputincioasă! Acea populație continuă să fie persecutată de mai bine de 78 de ani, până în acest moment! Dar România încă da dovadă de dezinters față de acei oameni! Cărora, la Marea Unire, le-a fost făcută promisiunea că niciodată nu vor fi lasați de patria mamă! În sud-vestul Ucrainei, România este văzută ca inamicul numarul 1 de mai bine de 78 de ani! Inclusiv Ucraina este o mare străină față de români și de România! Relațiile, până în martie, fiind foarte reci, aproape inexistente! Totuși, realizez că Ucraina are propiile sale tulburări, dar acum se poate schimba ceva! În acest moment România și Republica Moldova își pot face vocea auzită în privința românilor și moldoveniilor din Ucraina care au fost persecutați de mai bine de 78 de ani și le-a fost spălată mintea pe vremea Sovietică, care, iată că a disparut de mai bine de 32 de ani, dar nicio schimbare! Dorim într-un număr cât mai mare, o schimbare în relațiile diplomatice dar și un respect reciproc! Inclusiv respectarea românilor și oprirea atacurilor împotriva lor! Eu nu doresc prin aceasta petiție, vre-un atac împotriva Ucrainei ori agitarea populației! Eu doresc doar ca această populație să nu mai fie persecutată!

Sutele de oameni care au stat ore întregi la coada din cauza batjocurii Primăriei Sinaia trebuie sa coalizeze pentru a pune presiune și pentru a putea sa schimbam ceva.

În cartierul Grozavesti locuiesc 10.000 de oameni în aproximativ 40 de blocuri noi și majoritatea locuitorilor sunt familii tinere cu copii mici. Cartierul nostru nu are nevoie de mult prea costisitoarele anvelopări, subvenția la căldură sau modernizare ghene pentru colectare selectivă, etc. precum cartierele cu blocuri vechi, acestea fiind lucruri pe care blocurile noi din cartier deja le au. La un simplu calcul reiese că datorită faptului ca blocurile din cartier nu au nevoie de anvelopări, Primăria Sectorului 6 scutește 32 milioane de euro. Primăria Capitalei, dacă ar fi oferit subvenția la căldură și locuitorilor din blocurile din cartierul Grozavesti ar fi trebuit sa cheltuiască 1 milion de euro pe an. Observăm că Primăria Sectorului 6 și Primăria Municipiului București investesc și cheltuiesc foarte mulți bani în cartierele cu blocuri vechi. Vă rugăm să acordați o mai mare atenție și cartierului Grozavesti ai cărui locuitori se simt neglijați și tratați inechitabil de către autoritățile publice locale și să țineți cont de faptul ca acești tineri cu studii superioare se gândesc deseori să emigreze, lucru dăunător României în contextul unei populații și-așa îmbătrânite și cu o natalitate scăzută.

Este important pentru ca reciclarea sticlelor si dozelor ar reduce cantitatea de gunoi care ajunge in natura si ar ajuta la protejarea ecosistemelor si sanatatii publice. De asemenea, reciclarea ar reduce nevoia de a extrage materii prime noi, ceea ce ar avea un impact pozitiv asupra mediului si economiei. In plus, prin implementarea acestui program "Cash for Trash", am oferi o incentivare pentru oameni de a recicla, si ar face reciclarea mai accesibila si mai convenabila pentru toti. Ar trebui sa se alature si alte persoane campaniei mele deoarece reciclarea este o problema globala care ne afecteaza pe toti si prin munca impreuna putem face un pas important in reducerea impactului negativ asupra mediului si protejarea planetei pentru generatiile viitoare. Daca as vorbi unui prieten despre aceasta problema, i-as spune ca reciclarea este importanta pentru protectia mediului si a sanatatii noastre, si ca prin reciclarea sticlelor si dozelor putem reduce cantitatea de gunoi care ajunge in natura si reduce nevoia de a extrage materii prime noi. As mai spune ca prin implementarea acestui program "Cash for Trash" ne oferim si oportunitatea de a fi recompensati pentru a face ceea ce este corect pentru mediu si ca prin munca impreuna putem face un pas important in protejarea planetei pentru generatiile viitoare.

Până în 2009-2010 nu a existat această activitate în afară de Dunăre (în special Deltă) și Prut, unde pescuitul cu plase și alte unelte de capturare a peștelui este o activitate tradițională. De atunci, niște șmecheri profită de legislația croită anume pentru a le permite braconajul legalizat pe Olt și Siret, dar și pe Prut, deși capturile raportate sunt derizorii și probabil banii negri generați ca urmare a valorificării peștelui plăsuit alimentează buzunarele care trebuie. Continuarea pescuitului comercial pe râurile Olt, Prut și Siret nu are nici o justificare, fie că vorbim din punct de vedere social sau al pescăriei Românești în general, în contextul impactului pe care îl are această activitate asupra biodiversității acvatice. Pe toate cele trei râuri s-au raportat în medie pe an, în perioada 2016-2020, o cantitate de 62,6 tone de pește, provenită din activitatea de pescuit comercial realizată de către 202 de pescari autorizați în medie/an. Adică o medie de 300 de kilograme/pescar comercial/an, cam cât poate să rețină un pescar cu undița în aproximativ 2 luni (legea permite reținerea a 5 kilograme de pește/zi sau a unui exemplar mai mare, dacă este reținut doar acesta). Să nu ne zică cineva că vin pescarii comerciali cu bani de acasă ca să bage plasele în apele patriei! Ori e la mintea cocoșului că nu ai cum să plătești licențe, autorizații și permise pentru practicarea pescuitului comercial, la care se mai adaugă costuri cu combustibilul și întreținerea echipamentelor (bărci, motoare, plase etc.) pentru pește care valorează sub 100 euro/lună (conform unora dintre raportări). Râul Olt: este permis pescuitul comercial pe lacurile de acumulare Ionești, Băbeni, Drăgășani, Strejești, Frunzaru, Rusănești, Izbiceni (în 2022) dar s-au raportat capturi comerciale doar pe primele patru corpuri de apă. În perioada 2016-2020 au fost autorizați în medie/an un număr de 71 pescari profesioniști, cu o creștere de 500% între 2016 și 2020, de la 21 la 99 pescari. În această perioadă aceștia au raportat în medie 25 kg pește/pescar/lună. Pescarii autorizați au raportat în medie/an aproximativ 20.5% din captura totală admisibilă (TAC) alocată pentru lacurile de acumulare de pe râul Olt, conform ordinelor anuale privind aprobarea măsurilor de reglementare a efortului de pescuit şi cotele de pescuit. Râul Prut: este permis pescuitul comercial pe următoarele sectoare Dunăre-confluență râul Elan; confluență râul Elan-km284(Drânceni);km514-km544(Baraj Stânca Costești); lac de acumulare Stânca Costești (km 544-km 614), km 614 (Manoleasa Prut)-km 742 (graniță). În perioada 2016-2020 au fost autorizați în medie/an un număr de 107 pescari profesioniști, numărul rămânând aproximativ constant în toată perioada. În această perioadă aceștia au raportat în medie 28 kg pește/pescar/lună. Pescarii autorizați au raportat în medie/an aproximativ 57 % din captura totală admisibilă (TAC) alocată pentru lacurile de acumulare de pe râul Prut, conform ordinelor anuale privind aprobarea măsurilor de reglementare a efortului de pescuit şi cotele de pescuit. Râul Siret: este permis pescuitul comercial pe lacurile de acumulare Răcăciuni, Berești, Călimănești și Movileni (în 2022). În perioada 2016-2020 au fost autorizați în medie/an un număr de 23 pescari profesioniști, numărul rămânând aproximativ constant în toată perioada. În această perioadă aceștia au raportat în medie 20 kg pește/pescar/lună. Pescarii autorizați au raportat în medie/an aproximativ 26 % din captura totală admisibilă (TAC) alocată pentru lacurile de acumulare de pe râul Siret, conform ordinelor anuale privind aprobarea măsurilor de reglementare a efortului de pescuit şi cotele de pescuit. Cantitățile de pește raportate din pescuitul comercial sunt extrem de mici iar gradul de realizare al cotei este la un procent îngrijorător, cea ce denotă fie o scădere drastică a stocurilor, fie comercializarea peștelui neraportat pe piața neagră. De asemenea atragem atenția asupra unui fenomen îngrijorător de pescuit ilegal, neraportat, nereglementat (INN, despre care am amintit anterior), pentru că altfel nu se poate explica sustenabilitatea activității de pescuit comercial, în contextul în cantitățile raportate lunar de fiecare pescar sunt derizorii și nesustenabile pentru un trai decent sau măcar a amortiza investițiile necesare desfășurării activităților de pescuit comercial. De asemenea, impactul bugetar, prin interzicerea activității de pescuit comercial este infim, deoarece de exemplu pe Olt, în perioada 2016 -2020 s-au încasat la bugetul statului, prin taxe specifice pentru practicarea activităților de pescuit comercial (licențe, autorizații, permise) , în medie 1704 Euro/an. În acest context considerăm că interzicerea pescuitului comercial pe râurile Olt, Prut și Siret este o necesitate URGENTĂ care nu poate suferi amânare, dacă nu vrem să distrugem iremediabil fondurile piscicole unde această activitate este momentan permisă! Mai mult decât atât, pescuitul comercial pe râurile interioare e jaf, e braconaj ”cu perdea”! Sursă date: ANPA (https://www.cdep.ro/)

Bucureștiul a pierdut mult prea multe clădiri istorice, mai ales cele aflate în patrimoniul industrial și instituțional. Din cele care se mai află în picioare, majoritatea sunt în stare precară și sunt în risc să fie demolate (sau cel puțin lăsate să decadă) chiar de către proprietarii privați actuali, care au alte interese imobiliare. Aceste clădiri fac parte din memoria colectivă a bucureștenilor și din ceea ce caracterizează cu adevărat Bucureștiul.