În România, milioane de copii accesează zilnic site-uri pornografice sau violente fără niciun filtru real. E suficient un telefon, o conexiune la internet și o bifă „Am peste 18 ani”. Atât. Această „ușă deschisă” către conținut explicit afectează profund dezvoltarea emoțională, afectivă și morală a copiilor noștri. Copii de 8–10 ani sunt expuși unor imagini și mesaje care le pot schimba viața. Iar noi, adulții, asistăm în tăcere. În Marea Britanie, autoritatea Ofcom a schimbat regulile jocului. Din iulie 2025, niciun site cu conținut pornografic nu mai poate fi accesat fără o verificare reală a vârstei: recunoaștere facială, identificare bancară, portofel digital. Noi, în România, ce mai așteptăm? Această petiție este despre demnitatea copilăriei. Despre responsabilitatea noastră ca părinți, bunici, educatori, oameni.  Nu este despre cenzură. Este despre protecție. Dacă și tu crezi că minorii trebuie protejați, semnează. Distribuie. Fii parte din valul care schimbă lucrurile.

  ✊ De ce semnez această petiție?      Pentru că:    ·        Vreau să apăr dreptul fundamental la sănătate.   ·        Refuz să trăiesc într-o țară în care mamele, bătrânii și bolnavii sunt lăsați fără protecție medicală.   ·        Cred că putem construi un sistem mai echitabil și mai uman, dacă vocea noastră este ascultată.    🗣 Vrem o Românie în care nimeni nu e lăsat în urmă.   Vrem un sistem de sănătate uman, echitabil și solidar.      ✍️ Semnează acum petiția! Vocea ta poate salva sănătatea cuiva care nu se poate apăra singur.      📣 Semnează și tu dacă vrei o Românie în care nimeni nu este lăsat în urmă!    🔵 Această petiție este inițiată de ARIPA – Asociația Responsabilă cu Informarea și Protejarea Asiguraților, singura organizație din România dedicată exclusiv apărării intereselor persoanelor asigurate în sistemul public de sănătate.  ARIPA militează de peste 5 ani pentru transparență, echitate și acces real la servicii medicale pentru toți cetățenii. Prin această petiție, tragem un semnal de alarmă: peste 650.000 de români – printre care mame în concediu de maternitate, vârstnici, bolnavi cronici și persoane fără venituri – riscă să fie excluși din sistemul de sănătate, ca urmare a noii legi. 

    Pentru că, în fiecare zi, persoanele cu dizabilități din România sunt împiedicate să se deplaseze din cauza nepăsării autorităților și a abuzului unor șoferi care ocupă ilegal locurile lor de parcare. Legea există, dar nu este aplicată. Aceasta nu este o problemă „minoră”, ci una de demnitate, egalitate și respect pentru drepturile omului.        Un stat care ignoră aceste nedreptăți devine complice. De aceea, trebuie să acționăm acum. Nu cerem nimic în plus, doar aplicarea legii, educație civică și măsuri concrete care să schimbe realitatea. 

  Faptul că se reduce o parte din șosea și se extinde zona pietonală e salutar. Este nevoie de modernizare și de o altă valorificare a spațiului, în prezent acesta fiind greu accesibil și subutilizat. Pistele de biciclete care traversează zona și câteva alei pavate sunt idei bune. Însă nu vrem ca acest lucru să se întâmple sacrificând spațiul verde existent deja. Probabil că municipalitatea ar contraargumenta spunând numărul de metri patrați de spațiu verde va fi mai mare după reabilitare și că se vor planta copaci noi. Doar că nu așa funcționează un ecosistem verde cu adevărat. Nu e suficient să însămânțezi iarbă pe un pătrat și să plantezi câțiva copaci inundați de beton. Nu contează suprafața în centimetri pătrați, ci structura și complexitatea spațiului. Iar copacii tineri plantați nu vor înlocui niciodată copacii maturi, 100% sănătoși estetici.    În anul 2025, când ne confruntăm tot mai des cu valuri de căldură și cu o accelerare a schimbărilor climatice, noi turnăm beton peste parcuri, într-un oraș în care deja avem prea mult beton și într-o perioadă în care orașele europene pe care le luăm drept exemplu derulează proiecte de împădurire urbană, nu de pavare.    În concluzie, vrem următoarele:  -          decizii transparente în proiectele care vizează comunitatea;  -          prioritizarea spațiilor verzi în planificarea urbană;  -          protejarea arborilor deja existenți, esențiali pentru umbră și aer curat, atât în această piață, cât și în alte spații din Baia Mare;  -           lucrări de amenajare care să nu afecteze sănătatea arborilor maturi. 

  Un copil care nu se simte în siguranță emoțional nu poate învăța. Sănătatea mintală nu este un „extra” – este temelia învățării. Nu putem vorbi despre performanță școlară fără să vorbim despre siguranță psihologică, relații de încredere și medii de învățare care încurajează întrebările, nu doar răspunsurile corecte.  Fără intervenții acum, vom continua să creștem generații epuizate, resemnate sau anxioase, care învață pe de rost lecții, dar nu știu cum să-și gestioneze gândurile, fricile sau conflictele.  Profesorii sunt într-o demisie tăcută. Mulți dintre ei trăiesc un conflict interior între vocația care i-a adus în învățământ și realitatea zilnică ce le consumă sensul – iar acest conflict devine o sursă de suferință cronică.  Când profesorii nu mai au resurse interioare să țină spațiu pentru alții, ajung, fără voia lor, să perpetueze traumele pe care le-au suferit pentru că un sistem care solicită constant, dar nu oferă sprijin real, generează resemnare, apatie și abandon.  Nu putem cere performanță de la oameni epuizați emoțional, așa cum nici educația nu poate funcționa într-un gol afectiv. Sănătatea mintală din sistemul public de educație nu e un moft sau un trend. E o urgență. Iar prevenția e mult mai ieftină decât tratarea unui sistem în colaps. 

De ce este important?    Pentru că, în România, femeile încă sunt bătute, abuzate, hărțuite sau omorâte — și nimeni nu intervine la timp.    Pentru că, în fiecare zi, o femeie sună la 112 cu voce tremurată și e întrebată dacă are „probe”. Pentru că prea multe plângeri stau ani întregi în sertare, iar când justiția se mișcă, e prea târziu.    Pentru că statul nu are, în 2025, o instituție exclusiv dedicată siguranței femeilor — una care să intervină imediat, cu empatie și eficiență. Avem Poliție, dar nu avem protecție. Avem legi, dar nu avem mecanisme reale care să salveze vieți înainte să ajungă pe prima pagină a ziarelor.    Vrem să schimbăm asta.    Vrem o instituție care să funcționeze ca un scut pentru femei — să trimită echipaje specializate, să le asculte, să le creadă, să le protejeze. Vrem o structură de urgență, profesionistă, umană, unde niciuna să nu mai audă: „Ne pare rău, nu putem face nimic acum.”    Dacă ai o mamă, o soră, o prietenă, o iubită, înțelegi. Dacă ai pierdut pe cineva din cauza violenței, știi. Dacă ai văzut o prietenă plângând în tăcere, știi. Dacă ai fost tu acea persoană, nu trebuie să-ți spunem mai mult.    Această petiție e mai mult decât o semnătură. E un pas spre o lume în care femeile nu mai trebuie să fie curajoase ca să fie în siguranță. Te rugăm: alătură-te. Ajută-ne să facem zgomot. Să devenim o voce pe care autoritățile nu o mai pot ignora. 

Siguranta noastră, a copiilor si a generatiilor viitoare este dată in Special de locul unde locuim! 

Această problemă ne afectează pe toți – nu doar pe cei care vor să urmeze o carieră în structurile MAI, ci și pe noi, ca societate. Tineri inteligenți, capabili și motivați sunt respinși doar pentru că în liceu au avut o abatere disciplinară care le-a scăzut media la purtare. De multe ori, este vorba de o absență nemotivată, o replică impulsivă sau o greșeală de moment. Dar pentru asta, li se blochează complet accesul la un viitor în slujba țării. Vrem un sistem care să judece omul de azi, nu copilul de ieri. Vrem să le dăm o șansă reală celor care s-au maturizat, și-au învățat lecția și vor să devină polițiști, pompieri, jandarmi sau agenți de penitenciare. Nu este corect ca o cifră dintr-un catalog să decidă viața unui om. Dacă și tu crezi că merităm o șansă să demonstrăm cine suntem cu adevărat, semnează și distribuie această petiție!

În 2016, Marian Neacșu a fost condamnat definitiv de judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție la șase luni închisoare cu suspendare pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, după ce și-a angajat fiica la cabinetul parlamentar. Între timp, Marian Neacșu a fost reabilitat, dar asupra sa sunt nenumărate suspiciuni de corupție și impostură.

Vă doriți reformarea ANSVSA? Vă doriți ca această instituție să fie un sprijin pentru cei care luptă pentru protecția animalelor? Cerem: --Audit extern și transparent al tuturor contractelor de gestionare a câinilor fără stăpân încheiate de primării cu entități controlate de angajați sau rude ale angajaților DSVSA; --Reformarea legislației ANSVSA, astfel încât funcțiile de conducere să fie ocupate doar prin concursuri reale, cu criterii de integritate și experiență dovedită; --Înființarea unui mecanism independent de control și sesizare a abuzurilor din cadrul DSVSA, care să poată răspunde rapid și eficient la plângerile cetățenilor, ONG-urilor și specialiștilor; --Interzicerea legală a oricărei forme de conflict de interese între funcționarii sanitar-veterinari și entitățile beneficiare de fonduri publice pentru gestionarea animalelor.

Pentru șansa la o Românie onestă.

Cetățeni ai cartierului Gura-Văii, doar ÎMPREUNĂ avem o voce puternică și putem produce un impact real! Schimbarea nu vine de la o singură persoană, ci datorită unei comunități unite de aceleași valori și scopuri!