De la începutul războiului din Ucraina, România a oferit sprijin exemplar pentru mii de refugiați ucraineni. Protecția temporară, acordată din solidaritate, a devenit pentru mulți un mod real de viață. Timp de peste 3 ani, aceste persoane s-au stabilit în România: muncesc legal, plătesc impozite și contribuții sociale, învață limba, își trimit copiii la școală, închiriază locuințe sau își deschid afaceri. Mulți dintre ei nu au plecat în altă parte au ales să rămână și să se integreze.    Cu toate acestea, legislația actuală nu recunoaște această perioadă în calculul vechimii pentru obținerea permisului de ședere permanentă sau a cetățeniei. A rezultat o situație absurdă și profund nedreaptă: persoane perfect integrate, care trăiesc legal și contribuie constant, descoperă că „anii lor în România nu contează”.  Mai grav, mulți nu au știut că trebuie să aplice pentru alte tipuri de permis de ședere pentru a acumula „vechime legală”. În mijlocul unui război, prioritățile lor au fost siguranța și supraviețuirea, nu birocrația. Acum, după trei ani de muncă și integrare, li se spune că trebuie „să o ia de la zero”.  Aceasta afectează:  • Angajați care au lucrat neîntrerupt în România; • Familii cu părinți vârstnici dependenți de copii lor; • Tineri care au urmat licee și universități românești și nu au perspectivă clară de a rămâne după finalizarea studiilor.   Recunoașterea acestor ani este o chestiune de echitate, coerență administrativă și interes național. Ucrainenii contribuie real la economie, ocupă locuri de muncă vacante, își aduc aportul la sistemul social și investesc în viitorul lor aici, în România. Mai multe state europene analizează deja posibilitatea de a include perioada de protecție temporară în calculul rezidenței. România are ocazia de a fi în avangarda acestui demers și de a-și întări angajamentul față de valorile europene: solidaritate, justiție, umanitate.  

  În România există un fenomen larg răspândit și bine documentat: numirea pe criterii politice în funcții bine plătite, făcute adesea fără ca persoanele respective să aibă competențele necesare.       Această risipă afectează bugetul public și crește povara fiscală pe umerii cetățenilor onești, care ajung să suporte creșteri de taxe și impozite.        Înainte de a impune noi taxe sau impozite, este absolut necesar ca aceste cheltuieli inutile să fie reduse sau desființate.        Pentru a proteja interesele populației, este vital să se pună capăt acestor practici și să se ceară transparență și responsabilitate în gestionarea banului public. 

Pentru că eliberarea A.L.P. multiplu pentru aceeași persoană încalcă legea ( e ca și cum dacă mergi într-un an în mai multe țări ar trebui să îți faci buletin pentru fiecare țară pe care o vizitezi ), B.B.C.-iști sunt obligați să plătească taxe pentru fiecare A.L.P., clinicile private și spitalele la presiunea domniei Constanța Popa, cer să avem noile ALP-uri , deși ALP -urile eliberate de DSP sunt valabile și nu ne-au fost retrase de autoritatea emitentă sau prin hotărâri judecătorești, nu vom mai putea activa în laboratoare și toți pacienții care își fac analize vor fi afectați de aceste demersuri abuzive ale OBBCSSR. De asemenea eliberarea ALP pe numele Clinicilor/Spitalelor la care lucrăm duce la imposibilitatea de a deschide PFI/PFA/SRL și afectează astfel taxele fiscale și impozitele către stat! După eliberarea acestor ALP multiple, tot OBBCSSR șantajează pe cei cărora le-a eliberat și îi amenință cu publicarea în presă a suspiciunii OBBCSSR că analizele respective nu pot fi realizate de același biolog biochimist chimist și că fizic este imposibil acest lucru, atrăgând astfel, un val de neîncredere asupra profesionistului și a clinicilor in care lucrează, lezându-le imaginea, într-o piață liberă, privată, în care noi suntem acoperiți de asigurări malpraxis, deși nimeni, nici angajatorul și nici pacienții nu au făcut procese sau sesizări la adresa acestor biologi biochimiști chimiști asupra calității muncii lor! De asemenea din chiar e-mailurile trimise de OBBCSSR legare de avizarea aceasta multiplă, reiese că acest tip de monitorizare a activității Biologilor Biochimiștilor Chimiștilor, este un eșec și este și ilegală!

Numele pe care îl dăm unui loc definește modul în care ne raportăm la el – atât noi, cât și cei care vin din afară. „Drakula” poate părea o alegere atrăgătoare pe termen scurt, dar este o etichetă străină, simplificatoare și adesea greșit înțeleasă, care reduce Transilvania la o legendă întunecată. Noi știm că Transilvania înseamnă mai mult. Înseamnă cultură vie, comunități puternice, istorie reală și valori care merită respectate. Dacă nu spunem clar ce ne reprezintă, o vor face alții în locul nostru – cu povești de marketing, dar fără suflet. Vrem un parc tematic? Da. Dar vrem unul care să ne reflecte. Vrem turism? Sigur. Dar nu cu prețul caricaturizării propriei identități. Proiecte ca Mini Erdély Park sau Csíki Sör au demonstrat deja că se poate construi ceva de succes, atractiv și totodată autentic. De ce să nu continuăm în aceeași direcție? Dacă și tu crezi că Transilvania merită să fie promovată cu demnitate, atunci alătură-te campaniei. E mai mult decât un nume – e vorba despre cine suntem și ce vrem să spunem lumii.

daca legea 154/2021 a fost prorogata 5 ani, iar CCR NU a vazut o problema de constitutionalitate, pe acelasi principiu sa opereze reducerea de 50% a tuturor pensiilor speciale din Romania . Pensiile Speciale afecteaza Enorm din Bugetul National, aplicare de taxe marite, impozite, concedieri de personal, ari fi necesara sa fie acompaniata de reducerea acestor privilegii, care, se stie, sunt unice in Lume.

In perioada in care Nicu Marcu a condus Autoritatea pentru Supraveghere Financiara, au avut loc nu unul, ci doua falimente ale companiilor de asigurari, respectiv Euroins si City Insurance, falimente care ar fi putut fi prevenite. Acest esec a zguduit piata asigurarilor din Romania si a crescut considerabil pretul asigurarilor auto, statul fiind nevoit sa intervina pentru plafonarea pretului asigurarilor. In loc ca acesta sa fie demis, sau sa isi dea demisia, el a primit in anul 2023 prime de „performanta” in valoare totala de 27.700 euro. Ca urmare a neglijentei sau abuzului sau la sefia institutiei, acesta a fost totusi anchetat penal de catre DNA, insa dosarul a fost in mod subit clsat chiar inainte de a fi numit director la Oficiul Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat. Publicatia Recorder tocmai a realizat un reportaj in care dezvaluie cum procurorul de caz a fost mutat intempestiv pe alta sectie, dupa ce il facuse suspect pe Nicu Marcu,  pentru a nu mai putea continua urmarirea penala in respectivul dosar, iar la scurt timp dosarul fusese clasat.  Romanii nu mai tolereaza astfel de numiri pe pile, protejari de tragere la raspundere si sinecuri, astfel ca este important sa ne unim si sa tragem un semnal de alarma cu privire la astfel de personaje toxice la conducerea celor mai inalte functii in stat.

 A Haladás utca állapota rengeteg intézményt és embert érint: itt van például az APIA, a megyei állategészségügy, a vízügy, a vetőmag-felügyelet, a vadgazdálkodási kutatóintézet, a gyermekvédelem (DGASPC), sőt még az erdészet is. Nap mint nap rengeteg dolgozó és több száz ember jár erre – gyalog vagy autóval.  A gond az, hogy nincsenek járdák, a forgalom szűk helyen zajlik, így az utca az egyik legveszélyesebb lett Csíkszeredában. Az emberek kénytelenek az úttesten közlekedni, az autók között, mert máshol egyszerűen nem lehet. Ez főleg reggel és délután igazán veszélyes.  Az autósoknak sem könnyebb: szűk, beláthatatlan kanyar, nehézkes manőverezés plusz a gyalogosok is. És ha ez nem lenne elég, az utca kerülőútként is szolgál – sokan itt próbálják elkerülni a városközpontot.  Egyszerűen szólva: ez mindannyiunkat érint. Ha nem járunk ott naponta, akkor is veszélybe kerülnek barátaink, családtagjaink, munkatársaink.  Épp ezért fontos, hogy hallassuk a hangunkat. Kérjük együtt a várost, hogy foglalkozzon ezzel minél hamarabb – ne várjuk meg, hogy baj történjen. Minél többen vagyunk, annál nagyobb az esély, hogy történik is valami.  Situația de pe Strada Progresului afectează zeci de instituții (APIA Harghita, DSVSA Harghita, SGA Harghita, Inspectoratul Teritorial pentru Calitatea Semințelor și Materialului Săditor, Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Cinegetică și Resurse Montane, DGASPC Harghita, Ocolul Silvic de Regim Ciuc), foarte mulți de angajați și sute de cetățeni care circulă zilnic în această zonă. Lipsa trotuarelor și spațiului suficient pentru trafic face ca această stradă să fie una dintre cele mai periculoase din Miercurea Ciuc.  Oameni care merg la serviciu, la instituții publice, la cercetare sau la DGASPC sunt forțați să meargă pe carosabil printre mașini, expunându-se riscului de accidente. Șoferii, la rândul lor, sunt obligați să manevreze în condiții dificile, cu vizibilitate redusă.  Mai grav, această stradă este folosită ca o rută ocolitoare internă (mini-centură) de foarte mulți șoferi care evită zonele centrale. Cu alte cuvinte, toți suntem afectați, direct sau indirect.  Este important să ne unim vocile și să cerem autorităților locale să trateze această problemă ca o prioritate de siguranță publică. Cu cât mai multe semnături, cu atât mai greu va fi ignorată această solicitare. 

Este important să ne opunem public și ferm oricărei forme de cruzime față de animale, mai ales atunci când aceasta este comisă sau banalizată de persoane publice. Dacă nu reacționăm, riscăm să normalizăm violența și să le arătăm copiilor și tinerilor că faima oferă impunitate. Alăturându-te acestei campanii, transmiți că în România abuzul nu trebuie tolerat și că orice viață, chiar și a unui animal, merită respect și protecție. Împreună putem crea presiune publică pentru aplicarea legii și schimbarea mentalităților.

• În primul rând, de peste 30 de ani, educația socială este tratată marginal și superficial: are alocată o singură oră pe săptămână în gimnaziu, pentru clasele V-VII, iar în liceu nu se studiază absolut deloc. În plus, adesea este predată de cadre didactice fără pregătire de specialitate. • Manualele sunt greoaie, teoretice și lipsite de aplicabilitate practică, cu termeni precum „inamovibil”, „inalienabil”, "doctrină politică", „drept constituțional”, "stat de drept", "segregare", "discriminare", "rasism", "ideologie" – imposibil de explicat coerent într-o oră pe săptămână pentru ciclul gimnazial. • Elevii au adesea câte un alt profesor în fiecare an, ceea ce distruge orice formă de continuitate sau posibilitatea atingerii performanței, deși există elevi pasionați de această disciplină.  • Consilierii școlari, directorii sau titularii pe alte discipline sunt adesea obligați să predea această materie, deși pentru majoritatea nu este o prioritate sau o competență reală. • Concepte fundamentale precum „democrație” sau „cetățean activ” rămân neînțelese de absolvenții claselor terminale, ceea ce se reflectă în nivelul scăzut al implicării civice, al toleranței și al gândirii critice în societate. • Educația socială este esențială pentru formarea competențelor cheie precum conștiința civică, socială și interculturală – toate cerute explicit în profilul absolventului de liceu, dar neacoperite eficient. • Analiza documentelor fundamentale, precum Constituția României sau Declarația Universală a Drepturilor Omului, este imposibil de realizat într-o oră pe săptămână, iar lipsa de continuitate între lecții afectează întelegerea. • În alte state europene (Finlanda, Olanda, Franța), educația pentru cetățenie democratică este predată continuu, cu accent pe empatie, argumentare, implicare, interculturalitate și cultură civică. • Educația socială este o materie-punte, interdisciplinară, care integrează elemente de istorie, drept, educație morală, filosofie, psihologie și geografie umană. • Formarea cadrelor didactice trebuie modernizată pentru a permite predarea acestei materii cu metode echilibrate, adaptate noilor generații, îmbinând pedagogia clasică cu cea modernă. Impactul asupra elevilor În lipsa unei educații sociale coerente, elevii: • Nu înțeleg valorile democratice și civice de bază • Nu recunosc formele de discriminare sau abuz • Nu știu cum să-și revendice drepturile sau să-și exprime opiniile într-un mod argumentat • Nu dezvoltă empatie sau toleranță față de alte culturi, etnii sau stiluri de viață Concluzie Educația socială nu este un moft. Este temelia unei societăți democratice sănătoase. Nu putem forma cetățeni responsabili fără să-i învățăm ce înseamnă cetățenia. Nu putem cere toleranță, civism și echilibru dacă nu oferim un cadru educațional în care acestea să fie dezvoltate. Educația socială trebuie să își recapete statutul de disciplină fundamentală, esențială pentru funcționarea unei societăți democratice și pentru echilibrul comunităților.  Solicităm reformarea ei urgentă, extinderea numărului de ore, introducerea sa în liceu și susținerea profesorilor calificați în acest domeniu. Solicităm Ministerului Educației și decidenților politici să trateze cu responsabilitate această disciplină și să înceapă de urgență reformarea, extinderea și profesionalizarea educației sociale în școlile din România. Este timpul ca educația pentru democrație, drepturi și toleranță să fie luată în serios.  Semnează această petiție dacă îți dorești o Românie cu cetățeni informați, empatici, activi civic și pregătiți pentru diversitatea culturală a lumii în care trăim.

Dragi părinți, Dorim să organizăm o grădiniță de vară în cadrul Grădiniței nr 1 Tunari , pentru perioada 20 iunie- 31 iulie 2025, astfel încât copiii noștri să poată beneficia în continuare de activități educative, recreative și supraveghere adecvată într-un mediu sigur și cunoscut. Pentru a putea desfășura legal acest program, avem nevoie de acordul primăriei si al scolii , iar pentru aceasta este necesar să depunem o cerere semnată colectiv de către părinți. Important: Costurile pentru salariile cadrelor didactice vor fi suportate de noi, Vă rugăm să semnați tabelul anexat cererii, dacă doriți ca această inițiativă să devină posibilă. Fiecare semnătură contează și demonstrează dorința reală a comunității de părinți pentru o soluție pe perioada verii. Vă mulțumim pentru susținere!

În ultimii ani, actele de vandalism desfășurate în parcurile administrate de Primăriei Municipiului București, prin Administrația Lacuri, Parcuri și Agrement București (ALPAB) au adus pagube din ce în ce mai însemnate, iar cazurile de agresiuni în parcuri au luat amploare. Au fost incendiate toalete, locuri de joacă recent modernizate, un frasin secular din Cișmigiu. A fost rupt, mazgalit, aruncat, distrus mobilierul din parcuri. Au fost vandalizate statui, fântâni arteziene și alte obiecte de patrimoniu, unele cu statut de monumente istorice.  Insula plutitoare amplasată de Asociația Parcul Natural Văcărești în colaborare cu ALPAB a fost distrusă, laolaltă cu toate cuiburile păsărilor de pe ea.  De multe ori, plantele perene sau anuale aduse în parcuri sunt rupte sau furate cu tot cu rădăcini. Organizații civice inițiatoare ale petiției: Acțiunea Comunitară Tineretului Grupul de Inițiativă Civică Cișmigiu Grupul de Inițiativă Civică „Spații Verzi Sănătoase” Grupul de Inițiativă Civică Lacul Tei Grupul de Inițiativă Civică I.O.R. Titan Grupul de Inițiativă Civică Parcul Izvor  Asociația Părinți de Cireșari Asociația Incotroceni Organizații care susțin demersul: Asociația ECOTECA Asociația Parcul Natural Văcărești ViitorPlus - asociația pentru dezvoltare durabilă Asociația Grow Up Romania Asociația pentru Consum Sustenabil

În România, violența împotriva femeilor a atins cote alarmante, iar lipsa de reacție a autorităților contribuie la perpetuarea acestui fenomen. Potrivit datelor Eurostat din noiembrie 2024, România se află pe locul patru în clasamentul european la capitolul violență asupra femeilor în familie sau din partea partenerului . În 2024, au fost înregistrate peste 130.000 de intervenții ale poliției în cazuri de violență domestică .    Cazul Teodorei, o femeie însărcinată și mamă a trei copii, ucisă în plină stradă de fostul partener, evidențiază eșecul sistemului de protecție. Deși avea ordin de protecție și depusese plângeri, autoritățile nu au intervenit eficient. Această tragedie reflectă o realitate dureroasă: multe femei trăiesc cu frica constantă de a fi agresate, iar instituțiile menite să le protejeze eșuează în a le oferi sprijinul necesar.    Este esențial ca autoritățile să își asume responsabilitatea și să ia măsuri concrete pentru a preveni astfel de tragedii. Fiecare zi de inacțiune costă vieți.