Motive de siguranta rutiera

Simțim cu toții ca nu mai putem rămâne tăcuți în fața abuzului. Sunt momente în viață când suntem puși în fața unei alegeri: între ceea ce e comod și ceea ce e corect.   În Gaza, aproape jumatate dintre copiii rămași în viață au gânduri suicidale. Nu din extremism, ci din durere mult prea mare. Sunt oameni care trăiesc fiecare zi între ruine, între frică și întuneric.  Iar noi vedem. Știm. Nu mai putem spune că n-am știut.  Acesta e un abuz — clar, brutal, sistematic.  Un abuz de putere. De control. De tăcere. Chiar acum, pe mare, vasul Madleen înaintează spre Gaza. La bord sunt oameni — femei și bărbați — care nu s-au mulțumit cu mila de la distanță. Au încărcat ajutoare, și-au asumat riscuri, și au plecat cu un singur scop: să ajungă acolo unde e cel mai greu. Să arate că nu toți aleg să tacă. Să arate ca vocea societății civile e importantă și ca instituțiile trebuie să înceapă să o asculte! Nu știm dacă vor fi lăsați să treacă. Dar știm că nu sunt singuri.  Pentru că oriunde există abuz, există și oameni care aleg să-l înfrunte.  Noi nu suntem pe vas. Dar suntem aici. Și chiar și aici, fiecare dintre noi are o voce și o alegere de făcut.   Această petiție nu e o formalitate. E o ruptură în zidul indiferenței și la propriu și la figurat. E o ruptură în punctul de trecere de la Rafah în Gaza pentru a aduce ajutoare umanitare. E dovada că nu suntem spectatori — suntem parte din ceea ce contează.    Adevărata putere nu stă în a construi ziduri.  Stă în curajul de a le sparge.  În forța de a spune „Destul” — nu mâine, ci acum.  Așa că te întreb: Vei alege să taci?  Sau vei fi dintre cei care stau în picioare, cu demnitate și vocea clară? Semnează.  Pentru că știi.  Pentru că îți pasă.  Pentru că e ceea ce trebuie făcut. 

Semnează dacă ai fost vreodată rănită, ignorată sau făcută să taci. Semnează dacă ai avut o prietenă, o soră, o mamă, o colegă care a plâns în tăcere. Semnează dacă știi cum e să ți se spună „exagerezi”, „nu are ce să-ți facă”, „trece de la sine”. Semnează pentru că Teodora nu mai poate. Teodora ținea în brațe copilul ei când a fost împușcată. A fost urmărită, amenințată, ignorată. A fost una dintre noi. Noi, femeile, trebuie să ne sprijinim între noi. Să fim vocea celor care nu mai au curaj. Să fim scutul celor care nu mai pot lupta singure. Semnează ca să arătăm că suntem multe. Că nu mai tăcem. Că ne apărăm una pe cealaltă. Fiecare semnătură e o mână întinsă. E o declarație: „Eu nu accept asta. Eu nu te las singură.”

Pentru că oamenii decenți din această țară nu ar trebui să se lase conduși de astfel de personaje. Ce plus-valoare poate aduce acest individ in legislativul țării? Eu cred că "0".

  Semnează această petiție dacă: • vrei o clasă politică mai curată și mai competentă; • vrei ca integritatea să conteze mai mult decât influența de partid; • crezi că România poate fi guvernată cu seriozitate și profesionalism; • îți dorești ca vocea societății civile să aibă un cuvânt de spus în marile decizii. Nicușor Dan și Ilie Bolojan nu sunt soluția perfectă. Dar sunt, poate, cea mai bună șansă reală pe care o avem acum. Haideți să nu o irosim. Semnează. Susține. Implică-te. 

Nu mai putem tolera privilegiații politic, evazionisti protejați de datorii de catre politicieni.  Nu ii putem lăsa sa omoare clasa de mijloc, care muncește cinstit de atâția ani, ca sa acopere furtul de TVA.  Înainte de orice alte taxe, primele măsuri pentru reducerea deficitului trebuie sa fie creșterea colectarii TVA.  Au reușit Ungaria, Bulgaria, Letonia si multe altele, trebuie sa reușim si noi!  Trebuie doar vointa politică.  Haideți sa punem presiune pe ei sa implementeze masurile necesare. 

Transmiteți primăriei că nu mai vreți organizarea unor concursuri barbare si sadice ci vreți concursuri de frumusețe!  Caii sunt animale maiestuoase,  puternice iar dragostea pentru acest animal nu se arată prin biciuire! Cu cât semnați mai mulți cu atât primăria va răspunde solictării voastre mai repede! 

❗ De ce este important?  Pentru că viețile noastre sunt în pericol în fiecare zi în care autoritățile amână consolidarea clădirilor cu risc seismic din București. Trăim, lucrăm și mergem pe străzi lângă imobile care pot oricând să se prăbușească sau să provoace accidente grave.  Într-un oraș cu mii de clădiri vulnerabile și zeci de mii de oameni expuși direct, tăcerea și nepăsarea nu mai sunt o opțiune. Dacă nu cerem împreună acțiuni urgente, un viitor cutremur va însemna o tragedie previzibilă, dar neprevenită.  Alătură-te acestei petiții pentru că:  • Putem salva vieți – poate chiar pe a ta, a unui prieten sau membru al familiei. • Putem pune presiune pe autorități să treacă de la vorbe la fapte. • Avem dreptul să trăim într-un oraș sigur, unde siguranța oamenilor este mai presus de interesele politice sau comerciale. Doar împreună putem opri această bombă cu ceas!  

Această inițiativă este importantă pentru că afectează profund clasa de mijloc – motorul oricărei economii sănătoase. Introducerea taxei de solidaritate și a impozitării progresive va duce la: • descurajarea muncii corecte și a antreprenoriatului, • migrarea veniturilor către munca „la negru” sau în afara țării, • dublarea poverii fiscale pentru românii care deja susțin bugetul public, • sabotarea încrederii în stat și în contractul social. Nu este normal ca soluția găsită de guvernanți pentru dezechilibrele bugetare să fie impozitarea suplimentară a celor care muncesc mai mult. În loc să taie risipa, pensiile speciale și privilegiile bugetare, statul alege să-i pedepsească pe contribuabilii cinstiți. Această petiție este o reacție necesară, civică și legitimă. Dacă nu ne facem vocile auzite acum, mâine vom plăti și mai mult – în tăcere. Spune și tu: NU SUNT BANCOMATUL STATULUI!

Semnează și tu pentru ca abuzurile de putere să nu se normalizeze!

Traim in era in care suntem bombardati cu foarte multa informatie, insa nu toti au timpul necesar si/sau capacitatea de a discerne intre realitate si denaturare sau chiar minciuna. Scopul este sa imbunatatim CODUL DEONTOLOGIC AL JURNALISTULUI | Contract 993/2006 si sa il facem aplicabil tuturor persoanelor fizice sau juridice care utilizeaza orice platforma de social media cu scopul de a promova "stiri pe surse" sau care denatureaza realitatea si adevarul, neprezentand si punctul de vedere al celorlalte parti implicate in stire. Mai mult, presa, indiferent de modul de comunicare al ei (TV, radio, online, scrisa, etc) trebuie sa redea obiectiv o data cu stirea comunicata si punctul  de vedere al tuturor partilor implicate in stire sau refuzul acestora de a-si exprima o opinie intr-un timp rezonabil de timp. Astfel, statul roman va putea sa protejeze si sa apere sanatatea mintala si emotionala a cetatenilor sai, prin prezentarea informatiilor corecte si complete, lasand posibilitatea cetatenilor de a accesa si a analiza opiniile si punctele de vedere ale tuturor partilor implicate in fiecare stire in parte.

  De la începutul războiului din Ucraina, România a oferit sprijin exemplar pentru mii de refugiați ucraineni. Protecția temporară, acordată din solidaritate, a devenit pentru mulți un mod real de viață. Timp de peste 3 ani, aceste persoane s-au stabilit în România: muncesc legal, plătesc impozite și contribuții sociale, învață limba, își trimit copiii la școală, închiriază locuințe sau își deschid afaceri. Mulți dintre ei nu au plecat în altă parte au ales să rămână și să se integreze.    Cu toate acestea, legislația actuală nu recunoaște această perioadă în calculul vechimii pentru obținerea permisului de ședere permanentă sau a cetățeniei. A rezultat o situație absurdă și profund nedreaptă: persoane perfect integrate, care trăiesc legal și contribuie constant, descoperă că „anii lor în România nu contează”.  Mai grav, mulți nu au știut că trebuie să aplice pentru alte tipuri de permis de ședere pentru a acumula „vechime legală”. În mijlocul unui război, prioritățile lor au fost siguranța și supraviețuirea, nu birocrația. Acum, după trei ani de muncă și integrare, li se spune că trebuie „să o ia de la zero”.  Aceasta afectează:  • Angajați care au lucrat neîntrerupt în România; • Familii cu părinți vârstnici dependenți de copii lor; • Tineri care au urmat licee și universități românești și nu au perspectivă clară de a rămâne după finalizarea studiilor.   Recunoașterea acestor ani este o chestiune de echitate, coerență administrativă și interes național. Ucrainenii contribuie real la economie, ocupă locuri de muncă vacante, își aduc aportul la sistemul social și investesc în viitorul lor aici, în România. Mai multe state europene analizează deja posibilitatea de a include perioada de protecție temporară în calculul rezidenței. România are ocazia de a fi în avangarda acestui demers și de a-și întări angajamentul față de valorile europene: solidaritate, justiție, umanitate.