Refuzul de a permite o tragere la răspundere transparentă, la nivel național, nu face decât să creeze un precedent periculos și să deschidă și mai mult calea spre iresponsabilitate și neglijență în gestionarea unor situații de criză cu impact major asupra oamenilor și mediului.

Pentru că în 1622, Alba Iulia a fost aleasă ca locul unde s-a deschis primul colegiu academic de elită din Transilvania. Pentru că astăzi, copiii orașului învață în clase aglomerate și fără spații suficiente. Pentru că acele clădiri, în loc să fie un simbol viu al educației, sunt ocupate de o unitate militară cu activitate redusă și fără planuri clare de restaurare. Vrem ca aceste spații să fie folosite din nou pentru EDUCAȚIE. Vrem să redevenim un oraș al cunoașterii, nu doar al istoriei. Cerem respect pentru viitorul copiilor noștri, care se nasc să învețe să fie, să facă, să aibă, să dăruiască, ca să ne putem bucura de viața bună, împreună!

Costul unei astfel de reparații este minor în comparație cu beneficiul pe care l-ar aduce: un spațiu revitalizat, unde bucureștenii să se poată retrage în zilele toride de vară, așa cum își doresc într-o capitală europeană modernă. Această nepăsare nu este doar o problemă tehnică, ci un simbol al indiferenței autorităților față de bunăstarea locuitorilor. Într-o zi cu peste 30 de grade Celsius, un cuplu de turiști din Israel, aflat în vizită, m-a întrebat cu o urmă de confuzie: „Aceasta este Grădina Japoneză?”. Răspunsul meu, „Din păcate, da”, a fost urmat de un zâmbet amar al celor doi, care au adăugat: „Ce e de văzut aici?”. Bucureștiul merită mai mult. Locuitorii săi merită o oază de liniște unde să își regăsească echilibrul, iar copiii merită să crească într-un oraș care le oferă bucurii simple. Grădina Japoneză poate redeveni un simbol al frumuseții și al grijii, dar doar dacă autoritățile vor alege să acționeze. Să le fie rușine pentru nepăsare și să pună mâna să schimbe lucrurile – nu pentru turiști, ci pentru noi, cei care trăim aici zi de zi.

Reprezentanții Primăriei Mândra trebuie să respecte şi să sprijine comunitatea din Şona, cu adaptarea nivelului taxelor în raport cu starea reală de dezvoltare a satului şi veniturile localnicilor. Şonerii cer rămânerea satului în zona fiscală categoria D. 

Imaginează-ți, pentru câteva secunde, cum ar arăta orașul tău dacă parcările subterane ar fi o regulă, nu o excepție, cel puțin în cazul construcțiilor noi. Nu vorbim despre un moft, ci despre o soluție normală pentru orașe civilizate. Semnează petiția și ajută-ne să transformăm normalul în realitate.

Este o inițiativă pornită de societatea civilă, nu are legătură cu vreun partid politic sau cu autoritățile publice. Este un gest de respect și justiție pentru istoria noastră. „Putem negocia tactici și strategii dar NU negociem principii” Corneliu Coposu

Pentru că ceea ce se întâmplă în Râmnicu Vâlcea este un precedent periculos. Această hotărâre locală nu doar că încalcă legea națională, dar transmite și un mesaj profund greșit: că bunătatea trebuie pedepsită, iar compasiunea față de animale e o crimă. În realitate, hrănirea animalelor fără stăpân este un act de empatie și responsabilitate socială. Dacă acceptăm astfel de măsuri, riscăm să devenim o societate mai rece, mai violentă și mai nepăsătoare. Vrem ca animalele abandonate să fie tratate cu respect și ca cei care le ajută să fie sprijiniți, nu intimidați. Această petiție este despre dreptate, umanitate și respect față de lege. Semnează dacă și tu crezi că protejarea animalelor și a celor care le ajută trebuie să fie o prioritate!

  Pentru că animalele de companie fac parte din familiile noastre, iar Mediașul a rămas în urmă în ceea ce privește facilitățile dedicate lor.  Un parc pentru câini nu este un moft – este o necesitate într-un oraș în care tot mai mulți oameni aleg să adopte sau să crească un câine.  Un astfel de spațiu ar:  • reduce stresul și agresivitatea câinilor ținuți mereu în lesă • încuraja responsabilitatea și socializarea între stăpâni • proteja alte spații publice (parcuri pentru copii, zone verzi comune) • crea o comunitate activă în jurul grijii față de animale • ar reduce numarul cainilor care latra si deranjeaza vecinii doar pentru simpul fapt ca nu sunt socializati destul De ce ar trebui să ți se alăture și alte persoane în campania ta pentru schimbare? Pentru că schimbările reale pornesc din comunitate. Dacă și tu te-ai simțit frustrat că nu ai unde să-ți lași câinele liber în siguranță, că ai fost privit ciudat pentru că ai un cățel energic, sau că nu ai un loc unde să socializezi cu alți iubitori de animale, atunci e momentul să ne unim vocile.   Fiecare semnătură arată că suntem mulți. Cu toții vrem un oraș în care să fim respectați și să avem condiții decente 

Nu închide ochii. Străinii care muncesc alături de noi au nevoie de tine. Ei vin aici cu speranță. Lasă în urmă familii, culturi, visuri. Caută o viață mai bună — la fel cum am făcut și noi, când am plecat în alte țări. Dar prea mulți ajung să fie închiși în camere insalubre, să muncească 240 de ore pe lună, plătiți cu 2.000–2.500 de lei. Fără contracte clare. Fără pauză. Fără apărare. Unii sunt păcăliți, forțați să lucreze la negru, sub amenințarea că își vor pierde viza sau pașaportul. Sunt invizibili pentru sistem, dar indispensabili pentru economie. 🤝 Nu cer tratament special. Cer doar dreptate. Să fie tratați uman, corect, egal. Așa cum ne dorim și noi când suntem departe de casă. --- 🔴 Este timpul să spunem STOP abuzurilor. ✔️ Vrem controale reale la angajatori. ✔️ Vrem ca locurile lor de cazare să fie verificate. ✔️ Vrem sprijin pentru cei care rămân fără muncă. ✔️ Vrem legi care protejează, nu care permit exploatarea.

  E o chestie de respect, siguranță și civilizație. Gândește-te: trotuarele sunt făcute pentru oameni, nu pentru mașini. Ar trebui să poți merge liniștit cu copilul de mână, cu căruciorul sau pur și simplu să te plimbi fără să fii forțat să cobori pe carosabil printre mașini în mers. Dar în București, aproape zilnic, trebuie să te strecori printre oglinzi, bare, sau să ocolești mașini blocate pe zebră, ca într-un joc video periculos.  Și nu vorbesc doar dintr-un principiu urban. Am văzut persoane în vârstă care nu pot trece strada pentru că vizibilitatea e blocată de mașini. Am văzut copii care trebuie să se strecoare printre mașini parcate chiar pe trecerea de pietoni. O mamă cu un cărucior are efectiv nevoie de acrobații ca să ajungă dintr-un loc în altul. Este frustrant și nedrept.  În plus, există soluții simple: stâlpișori, marcaje mai clare, spații prioritare pentru pietoni. Nu vorbim de lucruri imposibile sau costuri uriașe, ci doar de voință și de o minimă empatie.  Adevărul e că vrem un oraș unde nu doar mașinile să aibă drepturi. Vrem un oraș pentru oameni. Iar dacă nu începem să cerem asta, nimic nu se va schimba. De asta îmi pasă 

Este un eveniment amplu de educație emoțională, atât de necesară în contextul social actual, dedicat publicului larg și oferit gratuit. 

❗ De ce este important?  Pentru că viețile noastre sunt în pericol în fiecare zi în care autoritățile amână consolidarea clădirilor cu risc seismic din București. Trăim, lucrăm și mergem pe străzi lângă imobile care pot oricând să se prăbușească sau să provoace accidente grave.  Într-un oraș cu mii de clădiri vulnerabile și zeci de mii de oameni expuși direct, tăcerea și nepăsarea nu mai sunt o opțiune. Dacă nu cerem împreună acțiuni urgente, un viitor cutremur va însemna o tragedie previzibilă, dar neprevenită.  Alătură-te acestei petiții pentru că:  • Putem salva vieți – poate chiar pe a ta, a unui prieten sau membru al familiei. • Putem pune presiune pe autorități să treacă de la vorbe la fapte. • Avem dreptul să trăim într-un oraș sigur, unde siguranța oamenilor este mai presus de interesele politice sau comerciale. Doar împreună putem opri această bombă cu ceas!