București – șapte orașe într‐unul singur Bucureștiul este singura capitală europeană care are șapte primari aleși prin vot direct și șapte bugete anuale. Capitala are șase primării de sector plus Primăria Generală, fiecare cu bugete, aparate administrative și instituţii subordonate proprii. Primăria Capitalei nu coordonează activitatea sectoarelor și, de cele mai multe ori, nici măcar nu este la curent cu decizii importante luate de primarii de sector. Doar apartenenţa la același partid facilitează uneori comunicarea între decidenţi însă, din punct de vedere legal, sectoarele au autonomie și libertate la abordări diferite de administrare și dezvoltare. Multe dintre problemele orașului vin (așadar) din suprapunerea responsabilităţilor și din neclarităţile, impreciziile și confuziile pe care le generează sistematic actuala împărţire administrativă. Centrul fragmentat între sectoare Modelul sectoarelor delimitează zone mari și neuniforme din punct de vedere al dezvoltării urbane și sociale, ignorând modelul organic de creștere și formare a orașului. Cel mai bun exemplu în acest sens este zona centrală a Bucureștiului, care este astăzi împărţită administrativ între mai multe sectoare. Acest lucru îngreunează gestionarea optimă a serviciilor oferite de autorităţile publice și face imposibilă o planificare urbană coerentă în vederea conservării valorilor arhitecturale și culturale ale orașului.

În ziua de azi, tot mai multe animale sunt luate din mediul lor natural și sunt duse în grădini zoologice pentru amuzamentul și distracția oamenilor. Acest fapt nu este nici pe departe moral: să luăm niște făpturi nevinovate din habitatul lor natural fără să avem vreun motiv rațional și să le punem în niște cuști ca mai apoi, oamenii să vină și să se distreze pe seama lor.

A reînceput școala, este important sa fie infiintata o linie care sa faca legatura orașul Voluntari și comuna Tunari, Mall Baneasa și comuna Tunaru. Traseul de aproximativ un kilometru și jumătate ar ajuta sute de locuitori ai comueni Tunari care nu beneficiază în prezent de transport civilizat și suficient către centrul Municipiul București. Măsura ar fi benefică și pentru Societatea de TransportVoluntari care ar avea mai mulți călători pe o distanță pe care, în prezent, autobuzele circulă aproape goale. Cerem primăriei înființarea unei linii de transport care ar fluidiza traficului în nordul Capitalei și ar crește standardele de viață.

Orașele se dezvoltă și, pe măsură ce o fac, costul locuirii crește enorm. Pentru câteva categorii sociale, problema poate trece neobservată, dar ce se întâmplă cu ceilalți? Ce se întâmplă cu mamele, unchii, prietenii și rudele cu venituri medii, cheltuite jumătate pe chirii și rate, ce se zbat pentru a o scoate la capăt zi de zi? Mai ales acum, în contextul pandemiei, trebuie să ne mobilizăm pentru sutele de mii de persoane care locuiesc în condiții precare, riscându-și constant sănătatea. Trebuie să ne pregătim împreună și pentru momentul în care, în contextul crizei economice, vor dispărea multe locuri de muncă, punând multe persoane în incapacitatea de a plăti costurile locuirii (chirie ori credit). Ca să putem trece cu bine peste această provocare mondială, criza locuirii trebuie rezolvată. Locuințele adecvate, accesibile ca preț raportat la venit, nu ar trebui să fie un vis îndepărtat, ci o realitate, cu termen limită de maxim 2 ani! Ce sunt locuințele sociale și cine are dreptul la una? Locuințele sociale țin de domeniului public și se atribuie cu chirie subvenționată unor persoane sau familii a căror situație economică nu le permite accesul la o locuință în proprietate sau închirierea unei locuințe în condițiile pieței. Cetățenii pot aplica pentru o locuință socială dacă venitul lor este până la salariul mediu pe economie. Care este problema cu locuințele sociale acum? Accesul la acestea este limitat, formalitățile sunt complicate, iar mulți dintre solicitanți trebuie să reia procedura complicată de întocmire anuală a dosarului, an după an, ajungând să aștepte și până la 20 de ani pentru o locuință. Cum putem soluționa problema și ce le cerem viitorilor aleși locali? ● Vrem ca noile persoane alese pe posturi de primar, viceprimar și consilier local să asigure servicii publice adecvate ce includ asigurarea unui stoc de locuințe sociale care răspunde nevoilor locale și se înscrie printre obligațiile municipalității ● Vrem o administrație publică locală interesată de problema locuirii, care găsește soluții inovatoare la una dintre cele mai mari probleme ale cetățenilor: costurile exorbitante și în continuă creștere ale locuințelor de pe piață. ● Vrem o administrație care, potrivit Legii locuinței și Codului Administrativ, ia decizii privind realizarea fondului de locuințe sociale, fie prin construcții noi, fie prin reabilitarea unor construcții existente, pentru a oferi cetățenilor îndreptățiți, în timpul cel mai scurt posibil, locuințe sociale. Vrei să ajuți? Implică-te! Semnează petiția și dă mai departe! De ce este important să semnezi? • Pentru a responsabiliza viitorii aleși să nu lase pe nimeni fără locuință adecvată prin găsirea de soluții inovatoare, ce folosesc toate pârghiile legale, pentru rezolvarea crizei locuirii. • Deoarece Covid-19 ne-a arătat cât de vulnerabili suntem toți și că doar prin solidaritate vom putea avea un oraș al tututor. • Pentru că locuirea este o nevoie primordială, iar dreptul la locuire este un drept universal al omului. Acasă ne îngrijim sănătatea și ne refacem energia pentru muncă, învățare și implicare socială. Pentru asta, înainte de toate este necesară o locuință adecvată, cu costuri accesibile, raportate la venit.

Rafinăria și Câmpina au trăit în simbioză timp de peste 100 de ani. Cu bune și cu rele, Rafinăria a influențat decisiv dezvoltarea și destinul Câmpinei, precum și cel al României și chiar al Europei. Fiind una din cele mai vechi rafinării din Europa și, la vremea înființării, cea mai mare și mai modernă, Rafinăria „Steaua Română” a adus în zonă prosperitate și specialiști de pe toate meridianele. Mărturie din acele vremuri stau, încă, unele clădiri centenare și instalații cu valoare istorică ce datează chiar de la începuturile activității. Clădiri și instalații unde s-a produs combustibil încă de la începuturile exploatării industriale a petrolului din România și care au fost martore și sunt, astăzi, mărturii ale începuturilor industrializării României. Clădiri și instalații ce au supraviețuit bombardamentelor de amploare din timpul celui de-al Doilea Război Mondial - atunci când Rafinăria a jucat un rol cheie strategic, combustibilul produs aici alimentând invazia susținută de trupele germane. Clădiri și instalații ce au supraviețuit erei comunismului și, de asemenea, ce au trecut cu bine prin două mari cutremure. Clădiri și instalații ce nu au putut fi, deci, distruse, în ciuda încercărilor istoriei și evenimentelor fulminante în care au fost implicate. Clădiri și instalații ce au influențat Câmpina și comunitățile din zonă încă de la sfârșitul secolului XIX și care continuă să aibă un loc special în sufletele celor din zonă. Ne dorim ca aceste mărturii și repere istorice să fie corect recunoscute și să fie integrate în viitoarele dezvoltări. Astfel, ne vom asigura că păstrăm o bucată importantă de istorie europeană și, în același timp, vom ajuta Rafinăria să dea o nouă șansă Câmpinei. Avem șansa de a salva o bucată din istoria Europei iar, împreună cu aceasta, avem șansa de a salva un oraș. Prin conservarea patrimoniului industrial și prin identificarea unor direcții de dezvoltare care să țină cont de și să pună în valoare acest patrimoniu, putem creiona un proiect care să reprezinte o nouă șansă pentru Câmpina și pentru locuitorii din jur - un proiect comparabil cu proiecte de protejare și revitalizare a patrimoniului industrial din Europa și din lume. Așa cum la înființare Rafinăria „Steaua Română” punea Câmpina - un orășel ce număra atunci 2500 de suflete - pe harta Europei, așa și acum, la mai bine de 125 de ani de la acel moment, Rafinăria poate repune Câmpina pe acea hartă. Împreună putem transforma asta în realitate.

Animalele sunt tratate in mod inuman, din ce am vazut. O grădină zoologică este un loc în care animalele captive sunt expuse pentru ca oamenii să le vadă. Animalele aflate în captivitate suferă de plictiseală, stres și izolare. Îndepărtarea animalelor din sălbăticie pune în pericol și mai mult populația sălbatică, deoarece populația rămasă în sălbăticie va fi mai puțin diversă din punct de vedere genetic și pot avea dificultăți mari de a se reproduce. Dacă oamenii doresc să vadă animale sălbatice, le pot observa în natură sau pot vizita un sanctuar. (Un adevărat sanctuar nu cumpără, nu vinde sau reproduce animale, ci primește animale de companie exotice nedorite, animale în exces din grădini zoologice sau animale sălbatice rănite care nu mai pot supraviețui în sălbăticie.)

Animalele trebuie sa fie libere. O grădină zoologică este un loc în care animalele captive sunt expuse pentru ca oamenii să le vadă. Animalele aflate în captivitate suferă de plictiseală, stres și izolare. Îndepărtarea animalelor din sălbăticie pune în pericol și mai mult populația sălbatică, deoarece populația rămasă în sălbăticie va fi mai puțin diversă din punct de vedere genetic și pot avea dificultăți mari de a se reproduce. Dacă oamenii doresc să vadă animale sălbatice, le pot observa în natură sau pot vizita un sanctuar. (Un adevărat sanctuar nu cumpără, nu vinde sau reproduce animale, ci primește animale de companie exotice nedorite, animale în exces din grădini zoologice sau animale sălbatice rănite care nu mai pot supraviețui în sălbăticie.)

Fiindcă animalele acelea trăiesc în condiții mizere, sunt subnutrite, spatiile sunt foarte mici, vara situația fiind și mai gravă. Acele animale au nevoi speciale, trebuie să aibă spatiu, țarcurile amenajate in așa fel încât să reproducă habitaclul real, să aibă copaci, fauna, vegetație, apa și multe alte necesități, care lipsesc complet de aici. Împreună putem scăpa aceste animale de chinul prin care trec zi de zi.

O grădină zoologică este un loc în care animalele captive sunt expuse pentru ca oamenii să le vadă. Animalele aflate în captivitate suferă de plictiseală, stres și izolare. Îndepărtarea animalelor din sălbăticie pune în pericol și mai mult populația sălbatică, deoarece populația rămasă în sălbăticie va fi mai puțin diversă din punct de vedere genetic și pot avea dificultăți mari de a se reproduce. Dacă oamenii doresc să vadă animale sălbatice, le pot observa în natură sau pot vizita un sanctuar. (Un adevărat sanctuar nu cumpără, nu vinde sau reproduce animale, ci primește animale de companie exotice nedorite, animale în exces din grădini zoologice sau animale sălbatice rănite care nu mai pot supraviețui în sălbăticie.)

Pentru a educa noua generatie si pentru bietele animale, sa aiba o viata normala, libera. Pentru oameni, pedeapsa cea mai mare este inchisoare, lipsirea de libertate. Consider ca la fel este si pentru ele, o pedeapsa.

Primăria Municipiului Oradea promite să dezvolte Oradea într-un oraș pentru oameni. Credem în acest caz că trebuie să fie conștientă că zona malului drept al Crișului a devenit un real spațiu al comunității, un spațiu viu în care oamenii își petrec timpul în principal datorită faptului că pot lua contact cu natura în mijlocul orașului. Considerăm că suntem norocoși să avem un astfel de spațiu verde, traversat de apă în centrul orașului. Este un loc unic prin diversitatea naturală cât și prin poziționarea sa. În toate orașele europene astfel de locuri sunt protejate de către cetățeni împreună cu autoritățile locale și se derulează acțiuni de extindere a acestora. Astfel de zone ne protejează de poluarea inerentă vieții la oraș și nu întâmplător a devenit un spațiu al comunității, locul preferat de întâlnire a localnicilor de toate vârstele. Mai mult decât atât, a devenit și o atracție turistică. Această zonă s-a mai aflat în pericolul intervenției Primăriei în urmă cu 15 ani, când ecologiștii orădeni s-au opus stând în fața buldozerelor, moment în care Primăria Municipiului Oradea a agreat că nu va interveni în această zonă a malului al Crișului Repede. Context: În data de 05.05.2021, Primăria Municipiului Oradea, prin firma executantă RER Vest au demarat procedurile de decolmatare a malului drept al Crișului Repede în Oradea în zona Parcului Libertății - Pod Dacia. Au tăiat un arbore. În data de 06.05 au continuat lucrările, tăind alți doi arbori. Există un proiect de construire a unei rampe de acces pentru mame cu cărucioare și persoane cu dizabilități, proiect de care orădenii află din presă și care nu este făcut public. Semnează și tu petiția prin care cerem protejarea naturii din centrul orașului!

Animalele au spatii foarte mici si alimentație precară. O grădină zoologică este un loc în care animalele captive sunt expuse pentru ca oamenii să le vadă. Animalele aflate în captivitate suferă de plictiseală, stres și izolare. Îndepărtarea animalelor din sălbăticie pune în pericol și mai mult populația sălbatică, deoarece populația rămasă în sălbăticie va fi mai puțin diversă din punct de vedere genetic și pot avea dificultăți mari de a se reproduce. Dacă oamenii doresc să vadă animale sălbatice, le pot observa în natură sau pot vizita un sanctuar. (Un adevărat sanctuar nu cumpără, nu vinde sau reproduce animale, ci primește animale de companie exotice nedorite, animale în exces din grădini zoologice sau animale sălbatice rănite care nu mai pot supraviețui în sălbăticie.)