Deținatorii de animale de companie vizitează cel puțin o data pe săptămână unul dintre parcurile din Pitesti și petrec cel putin 45 minute. La o estimare grosso modo: la 1000 de deținatori de câini, într-un an de zile vor fi câini în parc timp de 39,000 de ore - timp în care e posibil să apară discutii sau alte neplăceri între proprietarii de câini și parinti, biciclisti, alergatori. Pentru a reduce considerabil numarul unor astfel de situații, crearea unui spațiu de joacă pentru câini ar contribui la siguranta copiilor, care nu s-ar mai intalni cu caini fara lesa, la siguranta biciclistilor si a alergatorilor, care nu vor trebui sa ocoleasca cainii, cat si ar ajuta deținătorii de animale să petreacă timpul într-un singur loc din parc, în care câinii să aibă parte de suficientă mișcare, fără a fi nevoie să scoată lesa în alt loc în afara acestui dorit „dog park”. In plus, acest spatiu dedicat cainilor ar putea creste nivelul igienei intrucat ar putea fi amplasate cosuri de gunoi si pungi, ce ar fi la indemana detinatorilor de caini pentru a strange de fiecare data dupa cainii lor. Asadar, haideti sa ne implicam pentru a face un bine tuturor :)

Un recensământ al tuturor animalelor cu stăpân și verificarea respectării acestor prevederi legale de către proprietari, precum și îndrumarea lor de către organele abilitate pentru a steriliza câinii deținuți și de a nu mai abandona puii ar avea un impact uriaș asupra limitării numărului de animale fără stăpân din Neamț și, implicit, o creștere a confortului și siguranței cetățenilor. Campanie inițiată de Comunitatea Iubitorilor de Animale din Neamț/Asociația Future

Urșii nu au nici o vină. Urșii ”gunoieri” au fost învățați cu hrana dată de om sau găsită la om. Nu trebuie uitat că zeci de ani deja - practica fiind aceasta - ursoaicele au adus pe lume generații de pui care au crescut numai acolo și în acest fel: hrăniți din mână și la tomberoanele cu deșeuri menajere.

Natura trebuie respectata in intregul ei. Dupa ce ani in sir am defrisat zone imense de padure, lasand ursii fara habitatul natural, acum vrem sa-i impuscam.

Fără soluții reale pe termen lung ne vom întoarce la practica veche a vânătorii pentru trofeu a animalelor sălbatice protejate, în defavoarea comunităților locale, a naturii și a societății în general.

Incendiul de la menajeria Circului Globus, în care au murit 11 animale, a scos la iveală o problemă mai veche, şi anume că animalele sălbatice nu sunt făcute să trăiască în circuri. Pentru un tigru sau un elefant viaţa la circ înseamnă agonie şi durere, înghestuiţi în cuşti în care de-abia se pot întoarce. Mereu în turneu, animalele îşi petrec o bună parte din viaţă în spatele camioanelor circului, în condiţii care nu respectă nici măcar cele mai elementare norme pentru protecţia animalelor. Majoritatea animalelor suferă deseori de probleme fizice sau psihice care ori sunt pur şi simplu ignorate sau sunt imposibil de tratat, fiind rezultatul vieţii în captivitate. Când nu sunt pe drumuri, animalele sunt fie supuse “dresajului”, fie sunt expuse în menajeriile circului. “Dresajul” în sine înseamnă pur şi simplu frângerea spiritului animalului prin expunerea sa constantă la tortură, bătăi şi umilinţe. Animalele nu sunt clovni. “Trucurile”, care impresionează atât de mult publicul, pun animalul în ipostaze care nu au nimic în comun cu comportamentul său natural şi sunt rezultatul fricii şi bătăilor sistematice. Animalele din circuri nu sunt artişti, ele sunt doar nişte animale speriate care răspund comenzilor abuzatorilor. Circurile nu sunt o formă de educaţie. Ceea ce văd copiii în arenă nu mai pot fi numiţi lei, tigri, elefanţi sau zebre. Ele sunt doar nişte animale terifiate care au uitat de mult ce înseamă viaţa în libertate. Circul ne învaţă că este normal ca animalele să fie răpite din mediul natural şi să fie tratate ca şi nişte obiecte care există pentru amuzamentul nostru. Dacă vrem ca şi copiii noştri să preţuiască natura atunci este imperativ ca ei să cunoscă animalele în mediul lor natural, nu în cuşti sau arene. Pentru asta, trebuie să începem prin a-i educa despre lumea cea mai apropiată de noi, despre speciile cu care ne împărţim oraşul şi ţara în care trăim. Vrem să trăim într-o lume în care animalele nu sunt chinuite pentru distracţia oamenilor. Salutăm cu această ocazie iniţiativa din Sectorul 1 al Capitalei de a interzice folosirea animalelor sălbatice în circuri. Suntem împotriva ideii că este normal ca un animal non-uman cu interese, sentimente şi nevoi proprii să fie tratat ca un sclav şi umilit pentru amuzamentul publicului. Ţări precum Olanda, Slovenia, Cipru, Grecia, Croaţia, Columbia, Austria şi Iran au interzis deja aceste practici inumane pe teritoriul lor. E momentul ca şi clujenii să ia atitudine împotriva acestor practici barbare şi să spunem răspicat că nu vrem această formă de tortură, deghizată în spectacol, la noi în oraş!

Animalalele salbatice si domestice, deopotriva sunt fiinte constiente, iar viata lor trebuie respectata. Acestea nu pot fi rapite din mediul lor natural si obligate sa suporte conditii de existenta improrii speciei din care fac parte. De aceea, se impune ca omul sa le respecte si sa le admire exclusiv in mediul natural, propriu speciei in care acestea se nasc. Potrivit studiilor unor organizatii non-guvernamentale, Romania nu respecta la nivelul gradinilor zoologice, bunastarea animalelor si conservarea biodiversitatii.

Exploatarea animalelor în circuri reprezintă o formă de abuz îngrozitoare și imposibil de tolerat într-o societate umană civilizată. Mai exact, în circuri, animalele sunt, pur și simplu, victime ale sclaviei și exploatării în cele mai crunte forme posibile, ele fiind biciuite, legate și imobilizate la pământ, lovite cu bâtele, împunse cu furcile, sugrumate și electrocutate. Mai mult decât atât, 96% din viața animalelor de circ se petrece în izolare, în condiții mizerabile, fiind ținute în lanțuri sau în cuști neîncăpătoare, tratament care le deteriorează rapid și dramatic starea de sănătate, deznodământul fiind o moarte prematură, în chinuri. De aceea, multe țări ale lumii au luat măsurile drastice și absolut necesare în acest sens. Astfel, s-a interzis, pe plan local sau de cele mai multe ori național, prin lege, folosirea animalelor sălbatice sau chiar a tututor speciilor, în circurile din Austria, Belgia, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Croația, Cehia, Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Grecia, Ungaria, Irlanda, Letonia, Malta, Olanda, Norvegia, Polonia, Portugalia, Slovenia, Spania, Suedia , Marea Britanie, SUA, Canada, Australia și alte 20 de țări din America de Sud și Asia. Credem, cu tărie, că a venit vremea ca și în România să se ia măsura interzicerii totale a folosirii animalelor în circuri. Vă rugăm să susțineți această cauză nobilă! Semnați petiția și distribuiți-o și prietenilor voștri!

Avem aproximativ 3890 de tigri rămași în libertate pe tot globul. Specia este grav amenințată de dispariție și totuși îi găsim în captivitate peste tot în jurul nostru. Se estimează că doar în SUA trăiesc peste 5000 de tigri în captivitate și din păcate nici țara noastră nu este o excepție. Am putut vedea tigru ținut ca pet la Arad, tigru ținut în cușcă de interlopi și de grădini zoologice improvizate. Iar azi vine vestea că doi tigri au murit într-un incendiu la Circul Globus. Locul animalelor sălbatice nu este în captivitate, ci în libertate. Ideea că încă există locuri unde exploatăm suferința animalelor în scopuri de distracție n-ar mai trebui să fie acceptabilă pentru nimeni. Abia când vom învăța să tratăm animalele din jurul nostru cu respect vom putea spune că am făcut pași spre o societate civilizată.

Cruzimea împotriva animalelor este adesea tolerată, încurajată prin slaba acțiune a autorităților și în prezent a scăpat total de sub control. Cei care cauzează suferință animalelor sunt oameni la fel de periculoși și pentru semeni. Libertatea lor este un pericol iminent. Cazul din Buteni, județul Arad este unul emblematic care a pus capac cetățenilor din România. Cei 4 tineri care au dresat un câine și l-au asmuțit să atace și să omoare alte animale nu trebuie să scape nepedepsiți. În această filmare din ianuarie 2017 se vede cum câinele celor 4 tineri a atacat un alt câine complet lipsit de apărare (ținut în lanț) pe o proprietate privată și și-a blocat colții în gâtul acestuia cauzându-i dureri extreme și sângerare masivă. Un simplu dosar penal nu mai înseamnă nimic în ziua de astăzi. Poliția trebuie să aplice amenda maximă și tinerii implicați în acest caz trebuie să primească pedeapsa maximă în vigoare, 1 an de închisoare. Amenzile și pedepsele prevăzute de legea pentru protecția animalelor 205 din 2004 sunt anemice. Oricât de barbari ar fi unii oameni, pedeapsa maximă posibilă este de numai un an de închisoare. Până în prezent cele mai multe dosare penale nu s-au soldat în favoarea animalelor. De aceea persoanele care comit abuzuri sunt în continuare încurajate să facă noi acte de cruzime și să devină un model negativ pentru societate. De aceea, Camera Deputaților trebuie să aprobe de urgență propunerea legislativă adoptată recent de Senat care prevede majorarea amenzilor și pedepselor pentru cei care comit acte de cruzime împotriva animalelor de la 1 an la 2-7 ani. La rândul lor, toți cetățenii de bună credință trebuie să ia atitudine atunci când sunt martorii unor scene de cruzime. Să facă tot posibilul să oprească cruzimea, să o documenteze și să sesizeze poliția prin apel la 112 atunci când este cazul.

Tocmai am alfat despre vapoarele morții care duc animale vii (viței, oițe, capre și berbecuți) din România tocmai în Orientul Mijlociu unde sunt sacrificate în mod brutal. În fiecare an, peste un million de animale sunt luate de pe pajiștile verzi din România și încărcate cu forța în camioane și apoi pe vapoarele morții până în Iordania, Liban sau Israel. Vapoarele înărcate cu animale speriate și înghesuite pleacă din România pe mare. https://player.vimeo.com/video/190958661 Urmează un șir lung de zile și nopți în care aceste animale înfruntă condiții mizerabile și riscante. Totul pentru a urma apoi un regim de îngrășare rapidă și sacrificare pe pâmânt străin pentru carnea lor prin metode de o cruzime inimaginabilă. Aceste vapoare ale morții servesc unui singur scop, îmbogățirea peste orice măsură a unor companii străine lacome. Prețul este plătit doar de bietele animalele și de fermierii din România. Multe animale mor pe mare și sunt aruncate peste bord. În anul 2015 un vapor vechi de 40 de ani, care tocmai fusese autorizat de autoritățile veterinare Române pentru transport de animale a pornit din portul Midia spre Iordania încărcat cu peste 13.000 de oițe. Mii de animale au murit pe drum în chinuri groaznice. Îmi este rău și sunt revoltat că propria mea țară își abandonează animalele născute și crescute în România pentru a avea o soartă atât de violentă pe mare și în străinătate. Frica și durerea pe care vițeii și oițele le simt sunt la fel ca ale oricărei alte ființe. Mă întreb de ce România permite un comerț care aduce beneficii doar unor companii bogate și lacome din alte țări, și lasă fermierii Români să se zbată la limita supraviețuirii? Exporturile din România se fac cu încălcarea legislației. Se încalcă Regulamentul Consiliului UE 1/2005 și toate standardele OIE (Organizația Mondială a Sănătății Animalelor) în privința cerințelor de bunăstare animală pe timpul transportului, creșterii și sacrificării. Curtea Europeană de Justiție (ECJ) a decis că Regulamentul 1/2005 (care stabilește standardele pentru transportul de animale vii) este aplicabil și în cazul în care destinația (țara de import) animalelor este dincolo de granițele UE. Deși cunosc acest fapt, oficialii responsabili din România continua să emită certificate de export pentru animale vii pentru ca acestea să fie transportate cu vapoare care operează cu încălcarea Regulamentului 1/2005. Această facilitare de către oficialii Români a încălcării legislației UE conduce la acte de cruzime extremă asupra sute de mii de bovine și ovine în fiecare an. Riscurile asociate cu exportul de animale vii sunt atât inutile, cât și imposibil de prevenit. Abandonarea acestor animale în țări străine care nu au legi să le protejeze de acte de cruzime extremă reprezintă un gest imoral.

Lipsa de respect fata de viata a celor investiti cu autoritatea publica produce tot mai multe tragedii. Interactiunea om-animal nu trebuie sa sperie. Este clar că avem nevoie de un regulament privind modul de intervenție și oameni instruiți să poată interveni calm și eficient. Serviciul operaționalizat în toate zonele cu potențial de conflict om-animal ar trebui să aibă competențele și dotările necesare încât să ne asigure că, de fiecare dată, se ia decizia corectă și se intervine calculat, căutând în primul rând soluții care să nu implice împușcarea animalelor. Luati atitudine, avem nevoie de o presiune constanta exercitata asupra autoritatilor pentru trecerea spre o societate cu adevarat civilizata care respecta viata, aanimalele si mediul. 1. Este nevoie de o investigatie publica care sa ne arate ce s-a intamplat exact in acest caz, ce a mers si ce nu si cum s-a ajuns la acest deznodamant, ca altfel este greu sa folosim acest eveniment ca o experienta din care sa invete toata lumea. 2. Trebuie sa existe o investigatie amanuntita si transparenta. Actele si concluziile investigatiei ar trebui sa fie publice. 3. Este urgenta nevoie de infiintarea SUAS: acest serviciu trebuie sa aiba in componenta medic veterinar instruit sa foloseasca arma tranchilizanta, iar vanatorii pot interveni doar cand exista un pericol dovedit real. 4. Este nevoie de o procedura clara, comunicata si transparenta pentru astfel de cazuri, ca abordarea sa fie una eficienta si profesionista.