Rafinăria și Câmpina au trăit în simbioză timp de peste 100 de ani. Cu bune și cu rele, Rafinăria a influențat decisiv dezvoltarea și destinul Câmpinei, precum și cel al României și chiar al Europei. Fiind una din cele mai vechi rafinării din Europa și, la vremea înființării, cea mai mare și mai modernă, Rafinăria „Steaua Română” a adus în zonă prosperitate și specialiști de pe toate meridianele. Mărturie din acele vremuri stau, încă, unele clădiri centenare și instalații cu valoare istorică ce datează chiar de la începuturile activității. Clădiri și instalații unde s-a produs combustibil încă de la începuturile exploatării industriale a petrolului din România și care au fost martore și sunt, astăzi, mărturii ale începuturilor industrializării României. Clădiri și instalații ce au supraviețuit bombardamentelor de amploare din timpul celui de-al Doilea Război Mondial - atunci când Rafinăria a jucat un rol cheie strategic, combustibilul produs aici alimentând invazia susținută de trupele germane. Clădiri și instalații ce au supraviețuit erei comunismului și, de asemenea, ce au trecut cu bine prin două mari cutremure. Clădiri și instalații ce nu au putut fi, deci, distruse, în ciuda încercărilor istoriei și evenimentelor fulminante în care au fost implicate. Clădiri și instalații ce au influențat Câmpina și comunitățile din zonă încă de la sfârșitul secolului XIX și care continuă să aibă un loc special în sufletele celor din zonă. Ne dorim ca aceste mărturii și repere istorice să fie corect recunoscute și să fie integrate în viitoarele dezvoltări. Astfel, ne vom asigura că păstrăm o bucată importantă de istorie europeană și, în același timp, vom ajuta Rafinăria să dea o nouă șansă Câmpinei. Avem șansa de a salva o bucată din istoria Europei iar, împreună cu aceasta, avem șansa de a salva un oraș. Prin conservarea patrimoniului industrial și prin identificarea unor direcții de dezvoltare care să țină cont de și să pună în valoare acest patrimoniu, putem creiona un proiect care să reprezinte o nouă șansă pentru Câmpina și pentru locuitorii din jur - un proiect comparabil cu proiecte de protejare și revitalizare a patrimoniului industrial din Europa și din lume. Așa cum la înființare Rafinăria „Steaua Română” punea Câmpina - un orășel ce număra atunci 2500 de suflete - pe harta Europei, așa și acum, la mai bine de 125 de ani de la acel moment, Rafinăria poate repune Câmpina pe acea hartă. Împreună putem transforma asta în realitate.

Nu peste mult timp fabrica I.A.I.F.O. Zalău, cu toate clădirile sale, nu va mai exista. Recent, partea care a rămas din ea a fost vândută companiei Petron, care va demola clădirile rămase și va construi altceva în spațiul înainte ocupat de cea mai mare fabrică din orașul Zalău. In doi ani vom merge la cumpărături într-un mall, fără să ne mai amintim de fabrica întinsă pe 9 hectare, cu toate halele, depozitele, atelierele și anexele sale. Nu ne vom mai aminti de cei 25.000 oameni care au muncit acolo în condiții inacceptabile pentru zilele noastre și care au contribuit la dezvoltarea Municipiului, pe parcursul a peste 50 de ani de existență. Simbolurile IAIFO sunt un mozaic impresionant de pe fața unei clădiri, o statuie în bronz a unui muncitor din turnătorie și un robinet industrial gigantic, produsul emblematic al fabricii. Ele trebuie salvate. Cerem Primăriei și Consiliului Municipal Zalău să recupereze și să introducă în patrimoniul material al Municipiului Zalău aceste trei elemente emblematice ale I.A.I.F.O. „Armătura”, în semn de respect pentru miile de foști angajați ai acestei unități și familiile acestora. Mozaicul de pe clădire, ilustrând muncitori în fabrică, realizat în stilul brutalist specific arhitecturii comuniste, a fost realizat de către artiștii Ion Mitrea și Liviu Florean din Cluj-Napoca. Mozaicul ar putea fi amplasat în unul dintre parcurile orașului. Statuia muncitorului a fost concepută și realizată de către domnul Asztalos Ștefan maistrul turnător care a pus în operă și statuia Discobolului din fața Sălii Sporturilor din Zalău precum și alte busturi din Municipiul Zalău. Robinetul este unul dintre cele mai mari robinete industriale exportate pe piața SUA sub emblema IAZ (Întreprinderea de Armături Zalău). Îi îndemnăm pe reprezentanții Primăriei și ai consiliului local să intre în contact cu actualii proprietari ai fostei „Armătura” pentru a recupera cele 3 obiecte artistice, a le recondiționa și a le pune în valoare, astfel încât și următoarele generații de zălăuani să se bucure de ele și să își amintească de această filă din istoria orașului, la care aproape fiecare familie a contribuit. Uneori ca să mergi înainte, trebuie să arunci o privire în spate! Noi ce vom vedea?

In acest moment foarte multe obiecte de colectie cu caracter istoric sau artistic de origine Romaneasca se afla in strainatate. Monede rare, carte, timbre, pictura, sculptura, piese arhiologice, etc ce se gasesc in mari colectii private ajung fregvent pe piata libera in cadrul unor licitatii internationale. Exista colectionari Romani care ar dori sa repatrieze aceste valori dar costurile cu TVA si taxe vamale sunt prohibitive. Eliminarea acestor costuri ar incuraja colectionari si iubitori de arta si istorie din tara sa repatrieze aceste valori fara nici un efort pentru stat si ar pune colectionarii Romani pe picior de egalitate cu colectionarii din alte tari dezvoltate.

În ultimii ani, Bucureștiul a suferit o degradare masivă atât în ceea ce privește calitatea și cantitatea noilor construcții, cât și în ceea ce privește calitatea vieții bucureștenilor. La baza acestei deteriorări se află, în opinia noastră, gestionarea deficitară a bugetului capitalei și corupția din zona urbanismului și a protejării mediului înconjurător. O consecință directă a corupției din urbanism este aceea că Bucureștiul a devenit un „anti-oraș”, un spațiu nociv care ne agravează bolile cronice și ne scurtează viețile. Astfel recent, chiar Primarul General Nicușor Dan a declarat că incidența bolilor cauzate de poluare este în continuă creștere, iar orașul - locul în care trăim și muncim - este poluat, manelizat și sufocat de construcții edificate cu nerespectarea Legii 50/1991. Dorim ca Noul București să devină unul cu adevărat european, modern, cu respect pentru trecut, cultură și pentru memoria culturală. Un oraș pe care să îl iubim și de care să fim mândri. Dorim ca Noul București să ne includă.

RO: Luna aceasta Anna Marossy ar fi împlinit, dacă nu ar fi plecat prea devreme spre o lume mai bună, 90 de ani. Reputatul biolog, vajnic apărător al patrimoniului natural județean și nu numai, deși a fost o doamnă în adevăratul sens al cuvântului, foarte apreciată de cei care au cunoscut-o și care au interacționat cu ea, a beneficiat de o recunoaștere publică modestă. Aleea din Parcul Libertății situat în municipiul Oradea îi poartă numele (alee, nu stradă!), iar asociația Aqua Crisius a realizat, la un an de la dispariția sa, un monument în onoarea domniei sale, amplasat în Rezervația Naturală Pârâul Pețea, pe malul fostului lac termal de la 1 Mai. Din păcate monumentul a fost vandalizat în repetate rânduri, iar momentan este puternic deteriorat. Tot pentru a o comemora pe doamna Marossy, Fundația Comunitară Oradea a dezvelit, în toamna anului 2020, o placă pe aleea care îi poartă numele. Mesajul acesteia este deja dificil de înțeles, întrucât metalul din care este realizată s-a oxidat, deteriorând placa. Pentru a ne arăta respectul față de cine a fost și pentru a putea să o comemorăm corespunzător pe doamna Anna Marossy, solicităm amplasarea unei statui/unui bust, care să o reprezinte și care să devină un loc de pelerinaj pentru cei care doresc să o omagieze pe cea care a fost unul dintre cei mai reputaţi biologi români, membră a Academiei Române. În memoria Anna Marossy (12.03.1931-18.10.2015). HU: Ha nem távozott volna el egy jobb világba, ebben a honapban lett volna 90 éves. Annak ellenére hogy mint neves biologust és a megye természeti örökségének ádáz védelmezőjét értékelték azok akik ismerték, nem sok nyilvános elismerésben volt része. A Nagyváradon található Libertății Park sétánya a nevét viseli (egy sétány, nem egy utca!). Az Aqua Crisius egyesület, eltávozása után egy évvel emlékművet emelt tiszteletére a Pârâul Pețea Természetvédelmi Területen, a volt termál-tó partján. Sajnos az emlékmű töbször vandalizmus áldozatává vált, jelenleg is darabokban hever. 2020 őszén a Nagyváradi Közösségi Alapítvány leleplezte a Marossy Anna sétányon a biológus nevét viselö emléktáblát. Az emléktábla üzenetét már nehéz megérteni, mivel a fém, amelyből készült, oxidálódott, károsítva a lemezt. Annak érdekében, hogy tisztelettel adózunk aziránt, aki volt, és hogy megfelelően emlékezhessünk Marossy Annára, egy szobor / mellszobor elhelyezését kérjük, amely a tiszteletadás jeléül szolgálna az egyik leghíresebb román biológusnak, a Román Akadémia tagjának. In memoriam Marossy Anna (12.03.1931 – 18.10.2015)

Padurea TOPANA este supranumita si PADUREA BERZELOR NEGRE, in ea traind aceste pasarin ocrotite de lege, dar si alte 92 de specii de pasari, 9 specii de liliac, cerbi lopatari si carpatini, veverite, jderi, pisici salbatice, acvile tipatoare mici, egrete, corbi, starci, ciocanitori uriase negre, serpi(sarpele maroniu protejat de lege), salamandre, tritoni, radasca, mai multe specii de croitor, radasca rinocer, orhidee(valea raului Vedea e plina de orhidee), irisul salbatic albastru etc. Tot in aceasta suprafata inca supravietuiesc aproximativ 150 de stejari pedunculati multiseculari (300-800 de ani), precum si un soi rar de garnita supranumita si "abanosul Europei". Din anul 2017 ma lupt cu mafia padurilor, reusind sa opresc, momentan, taierile sa sa particip hotarator, prin denunturi cu probe, la deschiderea a 5 dosare penale, unul aflandu-se la Sectia Urmarire Penala si Criminalistica din Parchetul General. L-am adus in zona pe ministrul COSTEL ALEXE, acesta dand niste ordine clare, dar care nu au fost duse la indeplinire decat partial. Prin avocata lui Agent Green, am deschis unproces civil, in Bucuresti si a fost informata si Comisia Europeana cu privire la aceasta padure. Am vorbit de 8 ori la Radio Antena Satelor, implorand toti factorii de raspundere sa salveze aceasta padure.

Este strigător la cer ca in 2020 o tara membra UE sa nu dispuna de site-uri e-commerce pentru muzee și atracții turistice cu vanzare de bilete on-line . Nu avem un program puternic de promovare ( nimic nou aici) . Pierdem zeci , sute de milioane de euro pe an din doua motive: 1. Turistul nu este informat corect despre fiecare locație in parte. 2. Romania are peste 3500 de muzee și atracții turistice in tara , majoritatea aparținând de consiile județene care blochează orice forma de plata a biletelor in afara de plata cu numerar. Avem mai putin de 10 muzee in toata tara care accepta alternativ plății cu numerar și plata cu cardul , evident asta duce la sifonarea a milioane si milioane de euro anual . Probabil cel mai important aspect in aceasta perioada este căutarea de soluții optime pentru a stoparea pandemiei , distantarea sociala etc , accesul în muzee fiind restrictionat pentru a nu aglomera locațiile. Achiziționarea de bilete on-line este singura soluție de bun simț in acest mod reducând considerabil posibilele aglomerații la casele de bilete . Functioneaza perfect peste tot în lume , noi suntem printre puținele tari unde turistul este obligat sa plătească numerar ceea ce creează o mare problema și nu de putine ori renunțarea la a achiziționa biletul de acces a respectivei locații.

-pentru ca este datoria noastra sa aparam patrimuniul orasului -pentru ca autoritatile sa auda si sa tina seama de parerile cetatenilor

Salvarea imobilului ar reprezenta în plus o restituție simbolică pentru cartierul Uranus, care are una dintre cele mai valoroase contribuții la patrimoniul istoric. Din observațiile noastre este o construcție circa 1900, înrudită ca formă cu mănăstirea Antim. Noi cetățenii și ong-urile semnatare dorim să sprijinim ulterior la găsirea de soluții referitoare la restaurarea și valorificarea ulterioară a clădirii și redarea ei comunității. Semnatari: arh. Dorothee Hasnas, Uranus ACUM Comunitatea Rahova-Uranus OARB – Grupul de lucru pentru patrimoniu ProPatrimonio Comunitatea locuitorilor din Uranus demolat Asociatia laBombastudios Asociația Ideilagram Asociația Planeta Petrila ARCEN Asociația Zeppelin Asociația 37 The Ark

În orașul Horezu, între străzile la Est - str. Independenței; Sud - str. Tudor Vladimirescu; Vest - str. 1 Decembrie (inclusiv); Nord - str. Nicolae Iorga, intersecție cu str. Unirii , există Centrul istoric al oraşului Horezu/Ansamblu urban construit între anii 1850-1920 care cuprinde un fond construit de o deosebită valoare istorică şi arhitecturală și de aceea a fost încadrat la lista monumentelor istorice cu codul LMI 2004 VL-II-s-B-09787, conform Ordinul nr. 2314/2004 privind aprobarea Listei monumentelor istorice. Între străzile Unirii și 1 Decembrie există un scuar care face trecerea între aceste străzi și este utilizat de toți locuitorii zonei și de vizitatori ca loc de promenada și odihnă fiind singurul spațiu verde din zonă și din Centrul istoric cu zonele comerciale, a zonei cu instituții, Primărie, bănci și Judecătorie. Mulți dintre noi am crescut în acest părculeț unde iarna se organiza un orășel al copiilor, ne cățăram în pinii, merișorii și trovanții aduși acolo. În perioada actuală era un loc în care părinții își aduceau copiii la spațiul de joacă, pentru socializare sau de așteptare pentru eliberarea deciziilor sau documentelor eliberate de instituțiile din zonă. În acest moment, se implementează Proiectul cu codul 117762 și cu titlul „Amenajarea zonei centrale pietonale a stațiunii turistice Horezu, județul Vâlcea, în vederea consolidării identității locale și dezvoltării turismului” finanțat prin Programul Operaţional Regional 2014-2020, Axa prioritară 7, Prioritatea de investiții 7.1. Perioada de implementare a acestui proiect este de 49 luni, respectiv între data 07.09.2017 şi data 30.09.2021. Părţile contractante sunt: Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene – în calitate de Autoritate de management (AM) pentru programul Operaţional Regional 2014-2020, Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia – în calitate de Organism Intermediar (OI) şi Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Horezu – în calitate de Beneficiar al finanţării. Inițial, prin prezentările inițiale, acest proiect includea o toaletă publică îngropată cu acoperiș verde care nu afecta prea mult deschiderea zonei, spațiul verde și ansamblul clădirilor istorice din zonă. În data de 09.09.2020, am descoperit cum în locul acelei toalete publice îngropate a apărut o construcție supraterană care ocupă aprox. 40% din suprafața scuarului, afectând urbanismul zonei prin obturarea imaginii către Primărie și Judecătorie. Pe scurt, a apărut o construcție cu rol de toaletă publică care: - distruge aproximativ 40% din spațiul verde și așa insuficient; - are rol de toaletă publică în fața unor instituții într-o zonă monument istoric; - distruge urbanismul zonei monument istoric prin reducerea perspectivelor și aglomerarea zonei; - încalcă procedurile de emitere pentru PUG/PUZ sau PUD - nu au fost realizate consultări publice privind zona scuarul-parc. Facem precizarea că, în zona menționată, aleile sunt subdimensionate, băncile sunt prea puține, spațiul verde este de cele mai multe ori insuficient atunci când toată lumea așteaptă rezolvarea instituțiilor sau finalizarea cumpărăturilor. În plus este o zonă unde nu există locuri de parcare suficiente, străzile din perimetru sunt foarte înguste iar zona menționată este extrem de aglomerată îndeplinind cu greu rolul de spațiu verde, acesta fiind în mod necesar mai mare pentru zona centrală având în vedere că autoritățile administrației publice locale au obligația de a asigura din terenul intravilan o suprafață de spațiu verde de minimum 26 m2/locuitor, pana la data de 31 decembrie 2013 și că în perimetrul respectiv locuiesc peste 1000 de persoane. Modul în care au fost obținute avizele pentru o construcție de dimensiuni mari pe spațiul verde intravilan ne îndreptățește să credem că au fost folosite și căi mai puțin legale, drept pentru care cerem verificarea documentațiilor și autorizațiilor obținute de către titularul proiectului. Până la clarificarea situației de mai sus solicităm stoparea lucrărilor aferente construcției de pe spațiul verde din fața Primăriei și Judecătoriei Orașului Horezu și repunerea în domeniul public a scuarului-parc, respectiv la situația inițială de spațiu verde. Semnați petiția!

Recent bucureștenii au văzut șocați cum se mai demolează o clădire (bd. Pache Protopopescu nr. 33) în stare foarte bună în zonă istorică protejată, demolare cu toate avizele și autorizațiile necesare, adică acceptată de către Direcția de Cultură care are ca misiune conservarea și valorificarea patrimoniului bucureștean. Având în vedere gradul avansat de degradare al patrimoniului construit al Municipiului București și numeroasele proiecte imobiliare avizate în ultimii 5 ani (2015-2020) care agresează imobilele înscrise pe Lista monumentelor istorice și zonele construite protejate definite în HCGMB 279/2000, considerăm că dl. Frăsineanu nu și-a îndeplinit sarcinile de serviciu prevăzute în Regulamentul de organizare și funcționare a Direcțiilor Județene pentru Cultură și Patrimoniul Național, respectiv a municipiului București aprobat prin OM 2080/27.02.2012: „Art.7. – (1) Obiectul de activitate al Direcției îl constituie protejarea și punerea în valoare a patrimoniului cultural național, verificarea respectării legislației specifice domeniului său în scopul atribuțiilor ce îi revin […..]” Cu toate acestea in perioada 2015-2020, Direcția de Cultură București a avizat proiecte urbanistice care au adus pierderi ireparabile patrimoniului arhitectural si urbanistic al Bucureștiului, a refuzat să claseze imobile istorice cu valori arhitecturale si urbanistice incontestabile, a ignorat agresiuni asupra patrimoniului, precum publicitatea stradală în zone construite protejate și pe monumente istorice (bd. Magheru si bd. Lascăr Catargiu), și distrugerea cu intenție a imobilelor istorice (Palatul Știrbey și Casa Nanu Muscel). Mai jos, lista celor mai mari distrugeri în perioada 2015-2020: 1. Ion Filibiliu nr. 9 (fostul azil de bătrâni Elisabetheu). Ansamblu reprezentativ pentru arhitectura bucureșteană de sfârșit de secol XIX și început de secol XX. Imobil emblematic al cartierului evreiesc, unul dintre cele mai vechi cartiere bucureștene, grav afectat de demolările din perioada comunistă. Ansamblul a fost construit în jurul anului 1910 și includea o frumoasă sinagogă de incintă. Deși a supraviețuit aproape intact în perioada comunistă, imobilul a fost lăsat să se degradeze odată cu retrocedarea către fundația Caritatea in anii 2000. Fundația Pro Patrimonio a solicitat Direcției de Cultură clasarea de urgență pe lista monumentelor istorice, având in vedere agresiunile asupra imobilului. Clasarea a fost respinsă de Direcția de Cultură a Municipiului București condusă de dl. Dragoș Frăsineanu. Fundația Caritatea a solicitat aviz pentru desființarea imobilului și, deși Comisia Zonală a Monumentelor Istorice București – Ilfov a respins solicitarea în repetate rânduri în perioada 2014-2015, dl. Frăsineanu a avizat demolarea parțială a imobilului. Din ansamblul Elisabetheu au fost păstrați doar trei pereți exteriori, astfel a dispărut substanța istorică si valoarea culturală a clădirii. 2. Dionisie Lupu 39 - Imobilul este o locuință burgheză de tip urban de sfârșit de secol XIX cu acces lateral. Este remarcabilă păstrarea integrală a fațadei dinspre stradă construită de Albert Galleron în 1885. Deoarece proprietarii solicitaseră avizarea unui plan urbanistic zonal care includea desființarea imobilului, Fundația Pro Patrimonio a solicitat în iunie 2016 clasarea în regim de urgență a imobilului. Direcția de Cultură a refuzat cererea de clasare. 3. Tudor Arghezi 4 - Imobil construit înainte de 1850 (vechime mare), bine integrat urbanistic în zona protejată 21 Jean Louis Calderon, grad de protecție maxim. Proprietarul imobilului a solicitat desființarea, dar Comisia Zonală a Monumentelor Istorice București-Ilfov a respins cererea. În aprilie 2018, Dl. Frăsineanu a semnat avizul de desființare ignorând, astfel, opinia experților în patrimoniu. 4. Calea Victoriei 200 - Imobil istoric, parte din zona construită protejată Calea Victoriei (grad de protecție maxim), în imediata vecinătate a monumentului istoric Casa cu Cariatide, vizavi de Muzeul Național de Muzică George Enescu. Direcția de Cultură a emis aviz pentru desființarea parțială a imobilului, supraetajarea cu două niveluri si construirea unui imobil de 5 etaje pe fundul de lot. Cu toate că studiul istoric menționează faptul ca interioarele prezintă detalii valoroase de arhitectură, Direcția de Cultură avizează demolarea integrală a interiorelor. Avizul DCMB permite distrugerea substanței istorice a imobilului si afecteaza calitatea urbanistică si arhitecturală a Căii Victoriei. 5. Calea Victoriei 174 - Casa Cesianu, fosta Legație Germană, monument istoric B-II-m-B-19872, LMI, poz. 2218. Direcția de Cultură a avizat Planul Urbanistic Zonal care prevede desființarea parțială și supraetajarea corpului de clădire de pe bulevardul Dacia. Se pierde astfel din substanța istorică și este afectată valoarea urbanistică a zonei. 6. Aleea Modrogan 1 - Vila Filipescu-Brâncoveanu înconjurată de parcul Filipescu, LMI poz.1526 B-II-m-B-19227, parte din zona construită protejată nr. 48, parcelarea Filipescu. În perioada 2018-2019, Direcția de Cultură București avizează Planul Urbanistic Zonal Aleea Modrogan 1A. Ignoră astfel, definiția monumentului istoric din Legea 422/2001, art. 3, alin (a) și Planul Urbanistic Zonal al zonei construite protejate care definește ansamblul vilei și spațiul verde aferent ca având protecție maximă. Direcția de Cultură București nu se sesizează cu privire la cu privire la dezmembrarea monumentului, dezmembrare făcută fără avizul Direcției de Cultură și din care a rezultat parcela pe care se vor construi patru blocuri. 7. Visarion 8 - Imobil istoric reprezentativ pentru zona construită protejată 12, parte din Ansamblul de arhitectură “Bd. Lascăr Catargiu”, perfect integrat în contextul istoric și arhitectural. Vila a fost demolată ilegal de către proprietar pentru a specula imobiliar terenul. Direcția de Cultură rămîne un observator pasiv al acestui act ilegal.

Patrimoniul construit este o resursă neregenerabilă. Credem cu tărie că situația sa este gravă și că se îndreaptă accelerat spre distrugere. Zonele construite protejate sunt atacate constant prin demolarea sau mutilarea unor clădiri valoroase, precum și prin construcții noi, străine caracterului locului. Lista Monumentelor Istorice nu este nici până astăzi completă. Clasările inițiate de organizații profesionale și de ONG-uri sunt blocate de o metodologie greoaie, gândită parcă pentru a fi imposibil de aplicat, precum și de aparatul administrativ. Multe clădiri neclasate sunt astfel iremediabil pierdute. Cadrul legislativ de protecție a patrimoniului este încă neadaptat la practica europeană, permițând, fără riscul unei sancțiuni, derapaje în procedurile de avizare și intervenții de natură să distrugă moștenirea culturală locală și contribuția națională la patrimoniul european. Celor care ar avea în continuare rezerve față de propunerile de mai sus, opunându-le retorica economică facilă a dezvoltării imediate și cu orice preț, le reamintim că păstrarea și valorizarea patrimoniului reprezintă o „investiție pe termen lung” care – așa cum a demonstrat-o experiența internațională – participă în mare măsură la dezvoltarea unei țări. Turismul cultural, intrinsec legat de protejarea și punerea în valoare a patrimoniului istoric, este o componentă esențială a industriei turismului care aduce unor țări ca Franța, Italia sau Spania venituri anuale de zeci de miliarde de euro. Și nu este vorba doar de patrimoniul major, de marile monumente, ci de patrimoniul urban și rural în ansamblul lor! Nu dorim să facem comparații forțate, dar patrimoniul istoric al României este suficient de valoros și de divers pentru a se bucura de toată atenția. Acestea sunt gândurile prin care noi, semnatarii acestei scrisori, arhitecți, profesori, oameni de cultură, cetățeni, vă cerem, domnule Ministru al Culturii, să dispuneți măsurile necesare în vederea opririi acestui adevărat atentat la adresa istoriei și patrimoniului cultural național! Această scrisoare a fost semnată de 170 de personalităţi, instituţii şi organizaţii, dintre care redăm doar câteva, în ordinea alfabetică a numelor: Vlad Alexandrescu – prof. univ., senator, fost ministru al Culturii Flavius Baias – prof.univ., fost Decan al Facultăţii de Drept, UB Ana Blandiana Lidia Bodea – director editura Humanitas Librăriile Cărtureşti Ştefan Câlţia - pictor Magda Cârneci – scriitor şi critic de artă Rodica Crişan - arhitect, prof. UAUIM Mihaela Criticos – arhitect, conf. UAUIM, Expert atestat MC Diana Culescu – peisagist, dr., preşedinte AsoP Hanna Derer – arhitect, dr.habil.arh. Constantin Flondor - pictor Vlad Gaivoronschi – arhitect, prof. Alexandru Găvozdea – arhitect, Preşedinte Ordinul Arhitecţilor din România Ştefan Ghenciulescu – arhitect, conf. UAUIM, partener revista Zeppelin Mihai Ghyka – fost Secretar de Stat, Ministerul Culturii Dan Grigore – pianist concertist şi profesor ICOMOS România Augustin Ioan – arhitect, prof. UAUIM Marcel Iureş - actor Emil Ivănescu – arhitect, preşedinte OAR - Bucureşti Miklós Köllö – arhitect, expert atestat MC Nicolae Lascu – arhitect, prof. UAUIM Gabriel Liiceanu – Universitatea Bucureşti Răzvan Luscov - arhitect, profesor UAUIM Marius Manole – actor TNB Claudiu Mesaroş - Prodecan, Facultatea de Științe Politice, Filosofie și Științe ale Comunicării, UVT Radu Mihăilescu - arhitect Mariana Mihuţ - actriţă Bodgan Mincă – conf. Facultatea de Filozofie, UB Dan Mohanu – profesor UNARTE Horia Moldovan – arhitect, conf., Decan Facultatea de Arhitectură UAUIM Petru Mortu – arhitect, conf. UAUIM, specialist atestat MC Tatiana Niculescu - scriitoare Edmond Niculuşcă – fondator ARCEN Mihai Opreanu – arhitect, conf. UAUIM, expert atestat MC Radu Paraschivescu - scriitor Lila Passima – şef secţie educaţie muzeală MŢR Theodor Paleologu – preşedinte Fundaţia Paleologu, fost ministru al culturii Horea Paştină - pictor Ioana Pavelescu - actriţă Eugen Pănescu – arhitect Ioana Pârvulescu - eseist Oana Pelea - actriţă Andrei Pleşu Nicolae Raţiu – Preşedintele “Centrul Raţiu pentru Democraţie” Victor Rebengiuc - actor Andrei Rosetti – pictor, membru fondator NOIMA Ana Scarlat – membră UNITER, fost diplomat cultural la Budapesta, ICR Virgil Scripcariu - sculptor Iulia Stanciu – arhitect, prof. UAUIM, coordonator GL Patrimoniu OAR Bucureşti Şerban Sturdza – arhitect, Preşedinte Fundaţia Pro Patrimonio Mihai Şora Alexandru Tomescu - violonist Şerban Ţigănaş – arhitect, secretar general UIA Ion Vianu – scriitor Matei Vişniec Sever Voinescu – redactor şef “Dilema Veche” Ana Maria Zahariade – arhitect, prof. UAUIM, vicepreşedinte OAR Pentru lista completă puteți accesa link: https://stiri.declic.ro/scrisoare-deschisa-salvare-cladiri-patrimoniu