Acapararea politică a Centrului Internațional de Artă Contemporană, fosta Baie Turcească, afectează profund întreaga comunitate ieșeană, împreună cu cea artistică și profesională. Iașului i se retează astfel, din start, un potențial important de dezvoltare culturală, prin rolul esențial pe care o instituție culturală, neaservită politic, l-ar putea avea. Cel mai recent studiu,“Topul performanțelor culturale urbane”, publicat de Institutul Național de Cercetare și Formare Culturală, a exclus Iașul din top 10 al orașelor cu performanțe culturale. De asemenea, în cel mai recent studiu “Cultural and Creative Cities Monitor”, realizat pe un eșantion de 40 de oraşe, de către Comisia Europeană, orașul Iași ocupă poziții inferioare aproape la toate capitolele, iar calitatea guvernanței locale în domeniul culturii plasează orașul Iași pe locul 36. Pe de o parte, ieșenii sunt privați de manifestări cultural-artistice calitative, cu caracter de noutate, conectate la scena națională și internațională, purtând nemeritat emblema unei comunități provinciale, amatoare de cultură, cel mai adesea, cu caracter consumist. Pe de altă parte, comunitatea artistică și profesională, fiind decuplată de la comunitățile artistice naționale și internaționale, este împiedicată în dezvoltarea firească a proiectelor axate pe schimburile culturale. Prin aceasta i se atenuează potențialul de a oferi producții culturale calitative prin care ar putea contribui la viața culturală a ieșenilor și la promovarea imaginii Iașului la nivel național și în lume. Singurii BENEFICIARI ai acaparării culturii susținute din resurse publice sunt POLITICIENII, care pun interesele personale și de partid mai presus de interesele comunității. Predarea Centrului Internațional de Artă Contemporană către Ateneul Național din Iași, la propunerea primarului Mihai Chirica, este expresia perfectă a subordonării și acaparării politice totale a culturii ieșene. Cultura contemporană este expresia participării libere și directe a locuitorilor orașului la viața socială, iar rolul unei instituții publice este acela de a facilita, nu de a impune modurile de manifestare culturală ale comunităților. Spune și tu STOP POLITIZĂRII CULTURII IEȘENE! SEMNEAZĂ PETIȚIA pentru a reda comunității ieșene Centrul Internațional de Artă Contemporană - Baia Turcească! 𝗦𝗰𝘂𝗿𝘁 𝗶𝘀𝘁𝗼𝗿𝗶𝗰 𝗶𝗻𝗳𝗼𝗿𝗺𝗮𝘁𝗶𝘃 𝗽𝗿𝗶𝘃𝗶𝗻𝗱 𝗿𝗲𝗮𝗹𝗶𝘇𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗽𝗿𝗼𝗶𝗲𝗰𝘁𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗱𝗲 𝗿𝗲𝗮𝗯𝗶𝗹𝗶𝘁𝗮𝗿𝗲 𝘀̦𝗶 𝗿𝗲𝗳𝘂𝗻𝗰𝘁̦𝗶𝗼𝗻𝗮𝗹𝗶𝘇𝗮𝗿𝗲 𝗮 𝗕𝗮̆𝗶𝗶 𝗧𝘂𝗿𝗰𝗲𝘀̦𝘁𝗶 𝗶̂𝗻 𝗖𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂𝗹 𝗜𝗻𝘁𝗲𝗿𝗻𝗮𝘁̦𝗶𝗼𝗻𝗮𝗹 𝗱𝗲 𝗔𝗿𝘁𝗮̆ 𝗖𝗼𝗻𝘁𝗲𝗺𝗽𝗼𝗿𝗮𝗻𝗮̆   Reabilitarea și refuncționalizarea Băii Turcești a fost realizată datorită unui proiect demarat încă de acum 25 de ani. Conceptul și inițiativa acestui Centru aparține unui grup de ONG-uri culturale ieșene, active în domeniul artelor contemporane, scopul fiind salvarea ruinării clădirii și redarea ei către ieșeni sub forma unei instituții culturale de anvergură internațională: Centrul Internațional de Artă Contemporană. În tot acest timp, primarii Constantin Simirad, Gheorghe Nichita și Mihai Chirica au spus NU proiectului. În ianuarie 2016, grupul ONG-urilor culturale au prezentat acest proiect instituțional Ministrului Culturii, Vlad Alexandrescu, aflat într-o vizită de lucru la Iași. La discuțiile avute, cu primarul Mihai Chirica și ONG-urile culturale, Ministrul Culturii a garantat susținerea proiectului, exprimând faptul că acesta trebuie asumat în comun de către Primăria Municipiului Iași, ca deținătoare a clădirii, și societatea civilă din sectorul cultural independent, căreia îi aparține inițiativa, conceptul și deține know-how-ul pentru realizarea proiectului. Astfel, s-a constituit o echipă de lucru formată din 15 creatori, teoreticieni și manageri culturali care fac parte din, și colaborează cu ONG-urile culturale. Aceștia au lucrat voluntar, fără plată, având o contribuție substanțială atât în faza de întocmire a documentației proiectului, dar și în toate celelalte etape de realizare, fondurile europene fiind obținute, în mare măsură, și datorită acestei munci consistent depuse. În aprilie 2019, în cadrul unei audiențe, aceeași echipă i-a înaintat primarului Mihai Chirica un document prin care propunea un profil instituțional al Centrului Internațional de Artă Contemporană în scopul organizării unei dezbateri pentru a identifica cele mai bune soluții de activare a acestuia. Primarul Mihai Chirica nu a dat curs acestei dezbateri publice. Mai mult, la propunerea sa, în ședința Consiliului Local al Municipiului Iași, din data de 29 noiembrie 2023, consilierii locali, cu o singură excepție, au votat încredințarea noului Centru Internațional de Artă Contemporană în administrarea Ateneului Național din Iași, condus de un politician, coleg de partid cu primarul Mihai Chirica. Ateneul Național din Iași nu are nici o expertiză în domeniul artelor contemporane, promovează cu preponderență forme de cultură tradițională, divertismentul și spectacole bulevardiere, iar în structura echipei acestei instituții, nimeni nu are nicio formare sau experiență în domeniul artei contemporane. Reflectarea cazului în presă: https://revista22.ro/cultura/arta-contemporana-ca-arta-oficiala-cazul-baii-turcesti-de-la-iasi https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/inca-o-bataie-de-joc-la-adresa-culturii-iesene-cazul-baia-turceasca--369069.html https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/baia-turceasca-si-posibilitatea-unei-institutii-a-propunere-de-rezolvare-a-unui-subiect-important-pentru-iasi--369651.html

Târgul originar al orașului este în pericol de a fi înghițit de prea mulți bani. Astăzi nu mai e vorba de vreun regim dictatorial sau de un cataclism natural. Nu e vorba de o conspirație multinațională a supermarketurilor împotriva piețarilor olteni. E vorba de distrugerea benevolă a propriei identități, doar prin incultură! Semnați această petiție pentru a salva unica piață istorică a Craiovei !

Această instalație a atras numeroși turiști și vizitatori din întreaga lume, consolidând statutul Timișoarei ca destinație culturală de top. Păstrarea Pepinierei ar contribui la menținerea interesului pentru oraș și ar stimula turismul. Prin reconversia și menținerea Pepinierii, Timișoara ar sublinia angajamentul său față de conceptele de sustenabilitate și dezvoltare urbană inteligentă. Păstrarea Pepinierei este importantă pentru a continua să valorificăm creativitatea și inovația, pentru a ne conecta cu comunitatea globală și pentru a aduce beneficii culturale, economice și sociale orașului Timișoara.

Am nevoie de susținerea cetățenilor pentru că propunerea a fost făcută verbal și în scris, în urmă cu aproximativ 5 luni, direct președintelui CJ, Bacău, Valentin Ivancea, dar acesta după răspunsurile afirmative inițiale, nu a mai avut nicio reacție. Între timp a fost depusă o solicitare și la registratura instituției. După ce am scris public, recent, pe pagina personală despre această situație, miercuri, 25 octombrie 2023, în plenul Ședinței Ordinare a CJ Bacău, această inițiativă civică a fost pusă în discuție în afara ordinei de zi, dar prezentată eronat de președintele Ivancea care a sugerat consilierilor că nu este nicio grabă să fie transformată în proiect de hotărâre, mai ales că nu vine direct de la un ales public, ceea ce este fals. Mai mult, încalcă dreptul cetățenilor de a petiționa inițiative publice. Crearea unui curent de opinie favorabil ar face ca lucrurile să intre, din timp, într-o dezbatere normală, astfel ca atunci când pavilionul respectiv va fi reabilitat sută la sută să aibă parte, concomitent, și de recunoașterea publică a memoriei donatorilor ”Pavel și Ana Cristea”.

O schimbare la nivelul acestui oras este obligatorie nu doar pt mine ci pentru intreaga comunitate. Lucrarile sunt o debandada pe bani europeni iar cei ce incearca sa isi expuna punctul de vedere sunt fie amendati fie amenintati. In Turda este necesara o schimbare la nivelul conduceri. Consider ca modul de fraudare a fondurilor europene este unul bine pus la punct si aceasta coruptie trebuie taiata. Dorim o administratie transparenta, care isi da interesul pentru locuitorii ( nu doar pt votantii unui anumit om/partid). Lucrarile realizate prost si cu un nivel calitativ scazut trebuie sa fie refacute pe bani acelor firme care le-au realizat si cei ce au facut posibilie aceste deturnari de fonduri europene sa fie pedepsitit in consecinta.

Un numar foarte mare de romani a luat la cunostinta despre decizia ICCJ in cazul lui Gheorghe Ursu, o decizie care denota ca in Romania justitia este inca bolnava. Fiul lui Gheorghe Ursu, Andrei Ursu, continuand un demers inceput acum peste 30 de ani, inca se lupta sa obtina dreptate in cazul tatalui sau. Prin sustinerea acestui proiect, fiecare semnatar adauga un vot impotriva mentalitatii care interzice dreptul la libera expresie, la exercitarea curajului de a spune adevarul, drept pentru care Gheorghe Ursu a fost torturat, umilit si ucis in inchisoare in 1985 de catre regimul ceausisto-securist. Avandu-l pe Gheorghe Ursu ca simbol central deoarece cazul sau, iata, se prelungeste si dupa anul 2023, monumentul va comemora pe toti cei despre care se cunoaste ca au suferit datorita exercitarii dreptului la libertatea de expresie in medii sociale care au interzis dreptul elementar al fiecarei fiinte umane de a gandi si de a se exprima liber.

Cetățenii Bucureștiului s-au trezit cu știrea că stația de metrou Timpuri Noi va fi redenumită Octavian Udriște, după numele inginerului care a semnat punerea în funcțiune a primei linii de metrou din București, obligație din fișa postului, de altfel! Decizia a fost luată cu de la sine putere de conducerea Metrorex S.A., compania națională care asigură transportul subteran în capitală. Motivul invocat este acela că stația a fost denumită inițial după platforma industrială Timpuri Noi, care nu mai există acum. Uzina Timpuri Noi a fost înființată în 1864 și, chiar dacă nu mai există, rămâne o legendă a industriei românești. Și locul Timpuri Noi există în memoria colectivă a bucureștenilor! Toată lumea îl recunoaște și îl numește așa. Mai mult, ansamblul de clădiri de birouri care a fost construit pe vechea platformă industrială poartă numele de Timpuri Noi Square, păstrând astfel memoria locului. Nu credem că toponimia orașului ar trebui stabilită arbitrar de un consiliu de administrație a unei companii. Funcționarii care și-au dedicat activitatea profesională transportului cu metroul pot fi cinstiți în alte moduri, nu modificând numele locurilor din capitală. În plus, există deja în București strada Logofătul Udriște, denumită după numele lui Năsturel Udriște, mare boier și cărturar din Țara Românească din secolul 17. Strada aceasta nu se află în zona Timpuri Noi, iar coincidența de nume ar crea confuzie pentru cei care tranzitează orașul. Toponimia urbană nu trebuie stabilită arbitrar de conducerea unei companii de transport. Autoritățile locale, în consultare cu cetățenii, ar trebui să stabilească numele locurilor publice pe care le frecventează în comunitate.

Pentru ca un astfel de comportament de ev mediu nu mai poate fi tolerat.

Semnează această petiție pentru ca și orașul tău să fie protejat. Locuim împreună în acest oraș și vrem ca cei care fac regulile să verifice respectarea lor pentru ca toți să trăim în locuri frumoase și sigure.

Bucureștiul a pierdut mult prea multe clădiri istorice, mai ales cele aflate în patrimoniul industrial și instituțional. Din cele care se mai află în picioare, majoritatea sunt în stare precară și sunt în risc să fie demolate (sau cel puțin lăsate să decadă) chiar de către proprietarii privați actuali, care au alte interese imobiliare. Aceste clădiri fac parte din memoria colectivă a bucureștenilor și din ceea ce caracterizează cu adevărat Bucureștiul.

Votul este o opțiune, care se poate exprima în mai multe feluri: -direct prin prezență la vot și acordare vot - prin absență neavând încredere în candidați. Dacă tu ști că pe fiecare listă, de la fiecare organizație politică, există cel puțin un candidat care are un dosar penal, a fost condamnat pentru o infracțiune, are legături cu lumea interlopă etc.. ești îndreptățit să nu îți exprimi votul fizic, acordând astfel, un vot de neîncredere. Dacă validarea alegerilor ar fi făcută, dacă prezența la vot, este mai mare de 50%+1, atunci și această exprimare electorală este contorizată și ar bloca abuzurile politice.

Pentru că este cea mai importantă clădire din oraș care ar putea fi transformată în Muzeul Republicii de la Ploiești, de exemplu.