Deși s-a dorit decontarea integrală a costurilor cu transportul pentru elevii navetiști, efectele preconizate nu s-au concretizat. În zone rurale, școlile lipsesc pe raze de zeci de km. Elevii nu își permit transportul în comun sau autocare, așa că parcurg aceste distanțe pe jos. „Atunci când plouă ne luăm cizme, dar uneori nici alea nu ne ajută fiindcă este noroi până la genunchi, trece de cizme, ne murdărim și ne udăm toți.” „A fost iarna aceea în care a nins atât de tare încât nici căruțele nu mai mergeau spre noi, ca să facă urme prin care să pășim. Am făcut noi până la urmă cărare, unul în spatele altuia.” „La început era mai greu pentru că nu cunoșteam pe nimeni cu care să merg. Acum mai am prieteni, colegi. Așa le-a fost și mai ușor părinților știind că nu mai vin singură.” În urma unui studiu realizat de către Consiliul Național al Elevilor* s-a constatat că există nenumărate cazuri în care beneficiarilor primari ai educației nu li se acoperă decât un procent mic din prețul real al abonamentului, după cum urmează: - doar 13% dintre elevii navetiști beneficiază de decontul integral al navetei, - 41% primesc înapoi mai puțin de o treime din costul real al abonamentului, - procentaje minuscule sunt și în cazul elevilor care primesc un decont în valoare de mai mult de 70% din costul total (3%), cât și pentru cei ce primesc între 50-70% (4%), - din 2013, aproximativ 30.000 de elevi nu mai frecventeze cursurile unei unități de învățământ din cauza incapacității de a acoperi cheltuielile de transport. Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier a întocmit un număr de (doar) patru procese-verbale pentru nerespectarea tarifului maxim impus de către Guvern, în contextul în care hotărârea de Guvern care stabilește prețurile practicate este datată din anul 2016 și un procent uriaș de elevi nu beneficiază de decontarea integrală a costurilor cu transportul. Lipsa de reacție a prefecților în cazul neaplicării legii de către consiliile locale și județene are un impact puternic negativ în facilitarea frecventării orelor de curs pentru elevii care nu pot fi școlarizați în localitatea de domiciliu și în posibilitatea acestora de a călători cu costuri reduse în cadrul unităților administrativ-teritoriale ale României, așa cum au dreptul. Pentru elevii de azi și de mâine, semnează petiția! * Raport privind implementarea Statutului Elevului la nivel național, în anul școlar 2017-2018”: https://rebrand.ly/statut-elev-national

Noi, mănășturenii, suntem peste 100.000 de persoane și nu avem destule locuri de joacă pentru copiii noștri. De aceea, propunem deschiderea unui asemenea spațiu la Cinema Dacia, mai ales pentru sezonul rece și pentru perioadele în care plouă. Accesul la locurile de joacă private private costă 40 de lei câteva ore și se află la distanțe mari de cartier, în mall-uri. Vrem servicii publice de calitate. Creșterea calității vieții la Cluj se poate crea și prin amenajarea ca proiect-pilot a unui spațiu de joacă în interior, idee care se poate extinde apoi la toate centrele Primăriei din alte cartiere.

Prin proiectul „GROwth – investim în copii, investim în viitor”, un investitor care primește finanțarea nerambursabilă din partea statului și construiește o grădiniță sportivă de la 0 este obligat să asigure 8% locuri gratuite din total. Pentru privații care renovează clădiri existente, procentul este de 4% locuri gratuite din total. După patru ani de la finalizarea construcției, obligația de a asigura locuri gratuite dispare. De exemplu, în cazul unei grădinițe cu o grupă de 25 de copii, 8% înseamnă 2 locuri gratuite. Pentru aceeași grupă de copii, 4% înseamnă un singur loc gratuit. Un studiu INS ne arată că, în 2016, în România erau aproximativ 1.000.000 de copii cu vârste cuprinse între 0 ș 4 ani. Dintre aceștia, doar 344.000 erau înscriși la creșe și grădinițe. Asta în timp ce numărul unităților preșcolare era de 1.177. Pe lângă numărul mic de grădinițe raportate la numărul de copii, se mai adaugă și lipsa resurselor financiare. Realitatea pentru o majoritate, invizibilă pentru cei care gândesc politici publice în educație, este că lipsa banilor este unul dintre principalele motive pentru care copiii nu ajung în grădinițe. Însă, Guvernul are soluția pentru rezolvarea problemei din educația preșcolară românească. Să construiască 1.000 de grădinițe sportive private, finanțate cu banii contribuabililor.

Petiția noastră este importantă deoarece educația este esențială, iar acești copii nu pot ajunge la a-și exercita dreptul garantat de Constituție pentru că este prea scumpă deplasarea. Pentru a ajunge la liceu din Băneasa, elevii din localitățile Carvăn, Canlia și Coslugea plătesc între 300 și 336 RON pe lună. Din această sumă, numai 74 RON sunt decontați, prea puțin pentru ca aceștia să își permită să meargă la școală. Domnul primar nu dorește să ofere transport și nici nu asigură venit pentru plata celui particular. Răspunsul său la multe întrebări este „Liceul nu este în comună". Nu acceptăm acest lucru! Dreptul la educație este garantat prin Constituție iar lipsa infrastructurii educaționale este o problemă a autorităților, nu a cetățenilor care trebuie să compenseze financiar.

Sunt deja 39 de morți din cauza gripei , nu vrem și alții , semnați petiția Protejați-vă copii

1. România este pe ultimul loc în Uniunea Europeană la colectare selectivă a deșeurilor, o schimbare imediată în această privința este absolut necesară. 2. România este sancționată de Uniunea Europeană pe tema deșeurilor și pierde banii cetățenilor pentru că nu pune în practică reciclarea și colectarea selectivă. 3. O schimbare a mentalității societății referitoare la reciclare este necesară iar această se poate face concret prin implementarea colectării selective.

Minorii răspund penal de la vârstă de 14 ani. Lipsa unei educații juridice în școli ne-a adus ca țară în impasul de astăzi: foarte multe procese în instanțe, penitenciare suprapopulate și familii distruse. Obiectivul principal este acela ca elevii să dezvolte noi abilități și cunoștințe despre informarea legislativă în vigoare, informarea asupra pedepselor cât și conștientizarea acestora.

Deși reglementările spun că temele nu ar trebui să depășească 2 ore pe zi, în medie, un copil în România petrece aproximativ 3-4 ore pe zi cu această activitate. în Finlanda, țara cu cel mai performant sistem de învățământ din Europa, media este de jumătate de oră. În lume, România ocupă locul 6, după țări cum sunt China, Rusia, Singapore, Kazahstan. De asemenea, reglementările spun ca în timpul vacanțelor copiii să nu primească teme, dar asta nu se respectă aproape niciodată. Deși în 2017 Ministerul Educației a realizat un studiu cu privire la acest subiect și a aflat că 80% dintre respondenți consideră că temele pentru acasă sunt prea multe și prea obositoare, nu s-a schimbat nimic. Momentan, Ordinul nr. 5.893/28.11.2016 spune: „timpul necesar realizării temelor pentru acasă pentru un elev este de cel mult 2 ore, însumând toate disciplinele, în așa fel încât media zilnică a pregătirii elevului, în clasă și în afara ei, să se încadreze în 5 - 8 ore zilnic.” Chiar dacă s-ar aplica, ar fi prea mult pentru un copil - să muncească 8 ore pe zi, la fel ca un adult, mai ales pentru materii care, multe dintre ele, nu îi vor folosi nici în carieră, nici în viața personală - cel puțin dacă nu sunt abordate într-o manieră pluridisciplinară, pentru care nu se realizează proiecte de grup, sau nu se folosesc materiale audio-video. E important să se revizuiască Ordinul nr. 5.893/28.11.2016 și să se reducă la 1 oră timpul pentru teme, în fiecare zi, ca măcar să se aplice în realitate cele 2 ore (fiindcă profesorii vor fi mereu tentați să dea mai mult copiiilor, în lipsa unei reforme și a unei modernizări structurale), pentru ca cei mici să aibă parte de mai multă copilărie, să poată învăța să relaționeze, socializeze, să își dezvolte Stima de sine și Empatia. https://c1.staticflickr.com/5/4804/45811280412_46aeefb377_z.jpg Prea multe teme pentru acasă îl fac pe copilul nostru să fie obosit, stresat, cu mai puțin timp disponibil pentru joaca liberă, timpul petrecut cu familia sau alte activități de dezvoltare personală, ce îi completează educația - fiindcă nu are parte la școală de materii ca: igienă emoțională, managementul conflictelor, descoperirea sensului vieții, șamd. Prea multe teme pentru acasă generează și o situație conflictuală în familie, o relație deficitară cu părinții, care își doresc de la copilul lor să obțină performanță școlară, iar în sistemul nostru educațional asta poate veni la pachet doar cu prea multe sacrificii. În lipsa cursurilor de psihologie, a workshopurilor de dezvoltare personală și a informațiilor privitoare la creșterea copilului într-un mod armonios, părinții pot crea relații deficitare cu copiii pe fondul stresului, producându-le acestora traume emoționale, prin prea multă presiune, compararea cu alți colegi (ceea ce determină în timp sentimentul de invidie, anxietate socială sau depresie), lipsa iubirii și așa mai departe. Părintele din ziua de azi seamănă mai mult cu un antrenor, decât cu un părinte și asta se datorează și sistemului educațional ce presupune prea multe teme pentru acasă. Un alt efect al prea multor teme pentru acasă poate fi atitudinea de respingere a copilului vis-a-vis de școală. Dacă la început ea poate fi o sursă de bucurie, fiindcă înveți lucruri noi și îți faci prieteni, în scurt timp se poate transforma într-un loc al torturii, ce poate avea influență pe termen lung, așa cum dacă în școală ai fost obligat să citești ce nu își plăcea, mai târziu poți respinge cărțile și cititul în general. De asemenea, părinții se implică de multe ori în rezolvarea temelor copiilor, ceea ce, dacă au și un serviciu full-time, le provoacă și lor mult stres, având mai puțin timp pentru ei înșiși, prelucrarea proprilor emoții și gânduri de peste zi sau activități recreative. Iar acest stres se transmite copiilor, afectează și relația de cuplu și stima de sine a adultului. După cum știm, copiii învață cel mai mult prin imitare, așa că astfel nu au parte de un model sănătos (http://ilabs.washington.edu/meltzoff/pdf/99Meltzoff_BornToLearn.pdf) Pentru sănătatea emoțională a tuturor, hai să ne eliberăm viața de lucruri inutile, pentru a invita în ea creșterea armonioasă, întărirea stimei de sine, dezvoltarea empatiei, pentru o societate de adulți care au învățat să învețe, care au o părere bună despre sine și lumea în care trăiesc. --- Surse: https://stiri.declic.ro/studiu-min-educatiei https://stiri.declic.ro/teme-2h

Elevii orfani din invatamantul preuniversitar de stat sunt pusi in situatia de a alege intre bursa de orfan si cea de studiu, neputandu-le cumula. Cu alte cuvinte, au de ales dintre o stare de fapt pentru care nu au nici o vina si una care le rasplateste eforturile. Se ajunge in situatia in care colegi cu medii mai mici beneficiaza de bursa de studiu pentru ca au norocul de a avea ambii parinti in viata. Ce argument pot avea eu, mama a doi copii orfani de clasa a-V-A si a-VI-a, elevi straluciti, care ma privesc cu ochii in lacrimi pentru aceasta absurda nedreptate?

Libertatea religioasă reprezintă un act de credință personal, determinat de conştiinţa fiecăruia. Ca şi oricare altă manifestare de conștiință, aceasta credință religioasă trebuie să fie liberă. Asadar fiecare trebuie sa-si sustina spiritualitatea, statul nu trebuie sa ia parte in aceste aspecte, statul trebuie sa fie laic. Revoluția franceză a statuat pentru prima oară în istorie noțiunea de stat laic. Aflată în fața unei multitudini de opțiuni religioase, națiunea franceză – prin intermediul unor minți luminate ale sale – a hotărât că Franța trebuie să păstreze o distanță imparțială față de aspectele religioase. Ceea ce s‐a și întâmplat, iar modelul lor a fost treptat îmbrățișat de multe alte state. Într‐o oarecare măsură se poate spune că democrația merge azi mână în mână cu laicitatea statului. Un stat laic nu este însă un stat anti‐religios, ci doar unul care alege să nu se pronunțe în a judeca dogmele, valorile, simbolurile și practicile nici unei religii, lăsându‐le complet în seama cetățenilor și oferindu‐le cadrul de a se manifesta religios așa cum doresc (atâta timp cât nu intră în conflict cu legile statului). Pe cale de consecință un stat laic nu este un stat ateu, pentru că ateismul este negarea oricărei religiei, ceea ce nu este nici pe departe o atitudine neutră. Din perspectiva unui stat laic, ateii sunt la fel cu creștinii, budiștii sau musulmanii – nici unii dintre ei nu dețin adevărul absolut în materia religiei.

Până nu ești părinte, nu te lovești de o serie de probleme care demonstrează incompetența sistemului nostru de educație. În această toamnă soția mea și-a încheiat concediul de maternitate. Am decis să înscriem copilul la creșă, lucru care am crezut că va fi destul de ușor. Am depus dosarul și, în naivitatea noastră, am așteptat liniștiți răspunsul. Surpriza a venit când am fost refuzați. Cerând audiență cu doamna directoare, am fost pus la curent cu situația de fapt din Sibiu: anual mii de copii rămân în afara grădinițelor și creșelor din cauza lipsei de locuri. La creșa de care vorbesc, pentru 18 locuri au fost înscriși 120 de copii. Adică mai mult de 6 copii pe loc! Conform INS-ului, în Sibiu există 8021 de copii cu vârste între 0-4 ani. Dintre ei, numai 3913 merg la creșă sau grădiniță.* Peste jumătate dintre copiii sibieni nu beneficiază de cea mai importantă etapă a educației: „Cu cât copiii sunt înscriși mai devreme la creșă,daycare sau grădiniță, cu atât mai câștigați sunt în dezvoltarea lor. Primii 5 ani sunt esențiali pentru pregătirea copiilor pentru viață. Un program educațional normal pentru aceaste vârste ajută dezvoltarea socială a copiilor în următoarele direcții: -> dezvoltarea capacităților sociale - copiii învață să se joace, să înțeleagă reguli -> aptitudinile de auto-cunoaștere a copilului la nivel emoțional -> abilitatea de a lega prietenii, de a se adapta noilor împreujurări -> dezvoltarea inteligentei emoțională” ** Dacă sunteți de acord că Primăria ar trebui să intervină, atunci vă rog semnați această petiție. Haideți să ne preocupăm de viitorul nostru! *Audit Urban: https://stiri.declic.ro/audit-urban ** https://stiri.declic.ro/importanta-cresei

Prin reducerea orelor de munca de la 8 la 6 pe tura se vor dubla locurile de munca si deci somajul va tinde catre zero. Timpul liber rezultat poate fi destinat dezvoltarii personale sau educatiei propriilor copii rezultand o societate cu valori mai ridicate. Reducerea orelor de munca de la 8 la 6 vor crea si un plus de profit pentru angajator prin aceea ca vor fi ore de munca efective, productive.