Sunt deja 39 de morți din cauza gripei , nu vrem și alții , semnați petiția Protejați-vă copii

1. România este pe ultimul loc în Uniunea Europeană la colectare selectivă a deșeurilor, o schimbare imediată în această privința este absolut necesară. 2. România este sancționată de Uniunea Europeană pe tema deșeurilor și pierde banii cetățenilor pentru că nu pune în practică reciclarea și colectarea selectivă. 3. O schimbare a mentalității societății referitoare la reciclare este necesară iar această se poate face concret prin implementarea colectării selective.

Minorii răspund penal de la vârstă de 14 ani. Lipsa unei educații juridice în școli ne-a adus ca țară în impasul de astăzi: foarte multe procese în instanțe, penitenciare suprapopulate și familii distruse. Obiectivul principal este acela ca elevii să dezvolte noi abilități și cunoștințe despre informarea legislativă în vigoare, informarea asupra pedepselor cât și conștientizarea acestora.

Deși reglementările spun că temele nu ar trebui să depășească 2 ore pe zi, în medie, un copil în România petrece aproximativ 3-4 ore pe zi cu această activitate. în Finlanda, țara cu cel mai performant sistem de învățământ din Europa, media este de jumătate de oră. În lume, România ocupă locul 6, după țări cum sunt China, Rusia, Singapore, Kazahstan. De asemenea, reglementările spun ca în timpul vacanțelor copiii să nu primească teme, dar asta nu se respectă aproape niciodată. Deși în 2017 Ministerul Educației a realizat un studiu cu privire la acest subiect și a aflat că 80% dintre respondenți consideră că temele pentru acasă sunt prea multe și prea obositoare, nu s-a schimbat nimic. Momentan, Ordinul nr. 5.893/28.11.2016 spune: „timpul necesar realizării temelor pentru acasă pentru un elev este de cel mult 2 ore, însumând toate disciplinele, în așa fel încât media zilnică a pregătirii elevului, în clasă și în afara ei, să se încadreze în 5 - 8 ore zilnic.” Chiar dacă s-ar aplica, ar fi prea mult pentru un copil - să muncească 8 ore pe zi, la fel ca un adult, mai ales pentru materii care, multe dintre ele, nu îi vor folosi nici în carieră, nici în viața personală - cel puțin dacă nu sunt abordate într-o manieră pluridisciplinară, pentru care nu se realizează proiecte de grup, sau nu se folosesc materiale audio-video. E important să se revizuiască Ordinul nr. 5.893/28.11.2016 și să se reducă la 1 oră timpul pentru teme, în fiecare zi, ca măcar să se aplice în realitate cele 2 ore (fiindcă profesorii vor fi mereu tentați să dea mai mult copiiilor, în lipsa unei reforme și a unei modernizări structurale), pentru ca cei mici să aibă parte de mai multă copilărie, să poată învăța să relaționeze, socializeze, să își dezvolte Stima de sine și Empatia. https://c1.staticflickr.com/5/4804/45811280412_46aeefb377_z.jpg Prea multe teme pentru acasă îl fac pe copilul nostru să fie obosit, stresat, cu mai puțin timp disponibil pentru joaca liberă, timpul petrecut cu familia sau alte activități de dezvoltare personală, ce îi completează educația - fiindcă nu are parte la școală de materii ca: igienă emoțională, managementul conflictelor, descoperirea sensului vieții, șamd. Prea multe teme pentru acasă generează și o situație conflictuală în familie, o relație deficitară cu părinții, care își doresc de la copilul lor să obțină performanță școlară, iar în sistemul nostru educațional asta poate veni la pachet doar cu prea multe sacrificii. În lipsa cursurilor de psihologie, a workshopurilor de dezvoltare personală și a informațiilor privitoare la creșterea copilului într-un mod armonios, părinții pot crea relații deficitare cu copiii pe fondul stresului, producându-le acestora traume emoționale, prin prea multă presiune, compararea cu alți colegi (ceea ce determină în timp sentimentul de invidie, anxietate socială sau depresie), lipsa iubirii și așa mai departe. Părintele din ziua de azi seamănă mai mult cu un antrenor, decât cu un părinte și asta se datorează și sistemului educațional ce presupune prea multe teme pentru acasă. Un alt efect al prea multor teme pentru acasă poate fi atitudinea de respingere a copilului vis-a-vis de școală. Dacă la început ea poate fi o sursă de bucurie, fiindcă înveți lucruri noi și îți faci prieteni, în scurt timp se poate transforma într-un loc al torturii, ce poate avea influență pe termen lung, așa cum dacă în școală ai fost obligat să citești ce nu își plăcea, mai târziu poți respinge cărțile și cititul în general. De asemenea, părinții se implică de multe ori în rezolvarea temelor copiilor, ceea ce, dacă au și un serviciu full-time, le provoacă și lor mult stres, având mai puțin timp pentru ei înșiși, prelucrarea proprilor emoții și gânduri de peste zi sau activități recreative. Iar acest stres se transmite copiilor, afectează și relația de cuplu și stima de sine a adultului. După cum știm, copiii învață cel mai mult prin imitare, așa că astfel nu au parte de un model sănătos (http://ilabs.washington.edu/meltzoff/pdf/99Meltzoff_BornToLearn.pdf) Pentru sănătatea emoțională a tuturor, hai să ne eliberăm viața de lucruri inutile, pentru a invita în ea creșterea armonioasă, întărirea stimei de sine, dezvoltarea empatiei, pentru o societate de adulți care au învățat să învețe, care au o părere bună despre sine și lumea în care trăiesc. --- Surse: https://stiri.declic.ro/studiu-min-educatiei https://stiri.declic.ro/teme-2h

Elevii orfani din invatamantul preuniversitar de stat sunt pusi in situatia de a alege intre bursa de orfan si cea de studiu, neputandu-le cumula. Cu alte cuvinte, au de ales dintre o stare de fapt pentru care nu au nici o vina si una care le rasplateste eforturile. Se ajunge in situatia in care colegi cu medii mai mici beneficiaza de bursa de studiu pentru ca au norocul de a avea ambii parinti in viata. Ce argument pot avea eu, mama a doi copii orfani de clasa a-V-A si a-VI-a, elevi straluciti, care ma privesc cu ochii in lacrimi pentru aceasta absurda nedreptate?

Libertatea religioasă reprezintă un act de credință personal, determinat de conştiinţa fiecăruia. Ca şi oricare altă manifestare de conștiință, aceasta credință religioasă trebuie să fie liberă. Asadar fiecare trebuie sa-si sustina spiritualitatea, statul nu trebuie sa ia parte in aceste aspecte, statul trebuie sa fie laic. Revoluția franceză a statuat pentru prima oară în istorie noțiunea de stat laic. Aflată în fața unei multitudini de opțiuni religioase, națiunea franceză – prin intermediul unor minți luminate ale sale – a hotărât că Franța trebuie să păstreze o distanță imparțială față de aspectele religioase. Ceea ce s‐a și întâmplat, iar modelul lor a fost treptat îmbrățișat de multe alte state. Într‐o oarecare măsură se poate spune că democrația merge azi mână în mână cu laicitatea statului. Un stat laic nu este însă un stat anti‐religios, ci doar unul care alege să nu se pronunțe în a judeca dogmele, valorile, simbolurile și practicile nici unei religii, lăsându‐le complet în seama cetățenilor și oferindu‐le cadrul de a se manifesta religios așa cum doresc (atâta timp cât nu intră în conflict cu legile statului). Pe cale de consecință un stat laic nu este un stat ateu, pentru că ateismul este negarea oricărei religiei, ceea ce nu este nici pe departe o atitudine neutră. Din perspectiva unui stat laic, ateii sunt la fel cu creștinii, budiștii sau musulmanii – nici unii dintre ei nu dețin adevărul absolut în materia religiei.

Până nu ești părinte, nu te lovești de o serie de probleme care demonstrează incompetența sistemului nostru de educație. În această toamnă soția mea și-a încheiat concediul de maternitate. Am decis să înscriem copilul la creșă, lucru care am crezut că va fi destul de ușor. Am depus dosarul și, în naivitatea noastră, am așteptat liniștiți răspunsul. Surpriza a venit când am fost refuzați. Cerând audiență cu doamna directoare, am fost pus la curent cu situația de fapt din Sibiu: anual mii de copii rămân în afara grădinițelor și creșelor din cauza lipsei de locuri. La creșa de care vorbesc, pentru 18 locuri au fost înscriși 120 de copii. Adică mai mult de 6 copii pe loc! Conform INS-ului, în Sibiu există 8021 de copii cu vârste între 0-4 ani. Dintre ei, numai 3913 merg la creșă sau grădiniță.* Peste jumătate dintre copiii sibieni nu beneficiază de cea mai importantă etapă a educației: „Cu cât copiii sunt înscriși mai devreme la creșă,daycare sau grădiniță, cu atât mai câștigați sunt în dezvoltarea lor. Primii 5 ani sunt esențiali pentru pregătirea copiilor pentru viață. Un program educațional normal pentru aceaste vârste ajută dezvoltarea socială a copiilor în următoarele direcții: -> dezvoltarea capacităților sociale - copiii învață să se joace, să înțeleagă reguli -> aptitudinile de auto-cunoaștere a copilului la nivel emoțional -> abilitatea de a lega prietenii, de a se adapta noilor împreujurări -> dezvoltarea inteligentei emoțională” ** Dacă sunteți de acord că Primăria ar trebui să intervină, atunci vă rog semnați această petiție. Haideți să ne preocupăm de viitorul nostru! *Audit Urban: https://stiri.declic.ro/audit-urban ** https://stiri.declic.ro/importanta-cresei

Prin reducerea orelor de munca de la 8 la 6 pe tura se vor dubla locurile de munca si deci somajul va tinde catre zero. Timpul liber rezultat poate fi destinat dezvoltarii personale sau educatiei propriilor copii rezultand o societate cu valori mai ridicate. Reducerea orelor de munca de la 8 la 6 vor crea si un plus de profit pentru angajator prin aceea ca vor fi ore de munca efective, productive.

Sistemul român de învățământ aduce foarte multe cunoștințe teoretice, însă foarte puțină practică. Învățăm comentarii la opere literare, însă nu le discutăm și nu înțelegem clar foarte multe nuanțe. Ne dorim să ne îmbunătățim abilitățile critice, să învățăm să analizăm singuri textele pe care le citim. Consider că având posibilitatea de a alege o operă din programă, dar care să fi inspirat fiecare elev, va aduce un beneficiu clar. Un alt motiv important este nivelul de stres pe care fiecare elev îl simte în jurul acestor examene. Trebuie să învățăm pentru bacalaureat dar și pentru admiterea la facultate. Mulți dintre noi nu putem să le facem pe toate, iar promovabilitatea este foarte scăzută. Considerăm că sistemul de educație din România ar trebui să fie mai compatibil cu nevoile societății în care ne pregătim să intrăm, iar studiul comentariilor deja scrise la limba română nu ne va ajuta deloc. Sunt sigură că putem mai mult de atât!

În Legea Educației Naționale nr. 1/2011 este stipulat faptul că „Elevilor care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu li se decontează cheltuielile de transport din bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin unităţile de învăţământ la care sunt şcolarizaţi, pe bază de abonament, în limita a 50 km, sau li se asigură decontarea sumei ce reprezintă contravaloarea a 8 călătorii dus-întors pe semestru, dacă locuiesc la internat sau în gazdă.” (art. 84, alin. (3) ). Totodată, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 69/2016 a introdus un tarif maxim per kilometru aferent abonamentului lunar pentru elevi, stabilit prin hotărâre a Guvernului. Astfel, operatorii de transport sunt obligați să respecte un plafon atunci când stabilesc prețul unui abonament lunar pentru elevi. Totuși, o mulțime de elevi sunt obligați să aducă bani de acasă pentru a plăti diferența dintre costul abonamentului lunar și suma decontată de unitatea de învățământ, deși ar trebui ca suma să fie acoperită integral.

Trebuie sa ne ajutam fratii de aceasta spalare etnica demarata de statul ucrainian .

Muzeul este rodul muncii de o viata a profesorului Tiberiu Boscaiu impreuna cu elevii sai. Sunt expuse acolo documente de valoare, carti, colectii de ziare si reviste, fotografii inedite, obtinute in timpul unor excursii de informare si documentare organizate de profesorul Boscaiu cu generații de elevi. Muzeul e o valoare nu numai pentru orasul Otelu Rosu, fiind inclus in circuitul national al muzeelor si avand colaborari cu un muzeu din Franta.