Incendiul de la menajeria Circului Globus, în care au murit 11 animale, a scos la iveală o problemă mai veche, şi anume că animalele sălbatice nu sunt făcute să trăiască în circuri. Pentru un tigru sau un elefant viaţa la circ înseamnă agonie şi durere, înghestuiţi în cuşti în care de-abia se pot întoarce. Mereu în turneu, animalele îşi petrec o bună parte din viaţă în spatele camioanelor circului, în condiţii care nu respectă nici măcar cele mai elementare norme pentru protecţia animalelor. Majoritatea animalelor suferă deseori de probleme fizice sau psihice care ori sunt pur şi simplu ignorate sau sunt imposibil de tratat, fiind rezultatul vieţii în captivitate. Când nu sunt pe drumuri, animalele sunt fie supuse “dresajului”, fie sunt expuse în menajeriile circului. “Dresajul” în sine înseamnă pur şi simplu frângerea spiritului animalului prin expunerea sa constantă la tortură, bătăi şi umilinţe. Animalele nu sunt clovni. “Trucurile”, care impresionează atât de mult publicul, pun animalul în ipostaze care nu au nimic în comun cu comportamentul său natural şi sunt rezultatul fricii şi bătăilor sistematice. Animalele din circuri nu sunt artişti, ele sunt doar nişte animale speriate care răspund comenzilor abuzatorilor. Circurile nu sunt o formă de educaţie. Ceea ce văd copiii în arenă nu mai pot fi numiţi lei, tigri, elefanţi sau zebre. Ele sunt doar nişte animale terifiate care au uitat de mult ce înseamă viaţa în libertate. Circul ne învaţă că este normal ca animalele să fie răpite din mediul natural şi să fie tratate ca şi nişte obiecte care există pentru amuzamentul nostru. Dacă vrem ca şi copiii noştri să preţuiască natura atunci este imperativ ca ei să cunoscă animalele în mediul lor natural, nu în cuşti sau arene. Pentru asta, trebuie să începem prin a-i educa despre lumea cea mai apropiată de noi, despre speciile cu care ne împărţim oraşul şi ţara în care trăim. Vrem să trăim într-o lume în care animalele nu sunt chinuite pentru distracţia oamenilor. Salutăm cu această ocazie iniţiativa din Sectorul 1 al Capitalei de a interzice folosirea animalelor sălbatice în circuri. Suntem împotriva ideii că este normal ca un animal non-uman cu interese, sentimente şi nevoi proprii să fie tratat ca un sclav şi umilit pentru amuzamentul publicului. Ţări precum Olanda, Slovenia, Cipru, Grecia, Croaţia, Columbia, Austria şi Iran au interzis deja aceste practici inumane pe teritoriul lor. E momentul ca şi clujenii să ia atitudine împotriva acestor practici barbare şi să spunem răspicat că nu vrem această formă de tortură, deghizată în spectacol, la noi în oraş!

Animalalele salbatice si domestice, deopotriva sunt fiinte constiente, iar viata lor trebuie respectata. Acestea nu pot fi rapite din mediul lor natural si obligate sa suporte conditii de existenta improrii speciei din care fac parte. De aceea, se impune ca omul sa le respecte si sa le admire exclusiv in mediul natural, propriu speciei in care acestea se nasc. Potrivit studiilor unor organizatii non-guvernamentale, Romania nu respecta la nivelul gradinilor zoologice, bunastarea animalelor si conservarea biodiversitatii.

Exploatarea animalelor în circuri reprezintă o formă de abuz îngrozitoare și imposibil de tolerat într-o societate umană civilizată. Mai exact, în circuri, animalele sunt, pur și simplu, victime ale sclaviei și exploatării în cele mai crunte forme posibile, ele fiind biciuite, legate și imobilizate la pământ, lovite cu bâtele, împunse cu furcile, sugrumate și electrocutate. Mai mult decât atât, 96% din viața animalelor de circ se petrece în izolare, în condiții mizerabile, fiind ținute în lanțuri sau în cuști neîncăpătoare, tratament care le deteriorează rapid și dramatic starea de sănătate, deznodământul fiind o moarte prematură, în chinuri. De aceea, multe țări ale lumii au luat măsurile drastice și absolut necesare în acest sens. Astfel, s-a interzis, pe plan local sau de cele mai multe ori național, prin lege, folosirea animalelor sălbatice sau chiar a tututor speciilor, în circurile din Austria, Belgia, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Croația, Cehia, Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Grecia, Ungaria, Irlanda, Letonia, Malta, Olanda, Norvegia, Polonia, Portugalia, Slovenia, Spania, Suedia , Marea Britanie, SUA, Canada, Australia și alte 20 de țări din America de Sud și Asia. Credem, cu tărie, că a venit vremea ca și în România să se ia măsura interzicerii totale a folosirii animalelor în circuri. Vă rugăm să susțineți această cauză nobilă! Semnați petiția și distribuiți-o și prietenilor voștri!

Avem aproximativ 3890 de tigri rămași în libertate pe tot globul. Specia este grav amenințată de dispariție și totuși îi găsim în captivitate peste tot în jurul nostru. Se estimează că doar în SUA trăiesc peste 5000 de tigri în captivitate și din păcate nici țara noastră nu este o excepție. Am putut vedea tigru ținut ca pet la Arad, tigru ținut în cușcă de interlopi și de grădini zoologice improvizate. Iar azi vine vestea că doi tigri au murit într-un incendiu la Circul Globus. Locul animalelor sălbatice nu este în captivitate, ci în libertate. Ideea că încă există locuri unde exploatăm suferința animalelor în scopuri de distracție n-ar mai trebui să fie acceptabilă pentru nimeni. Abia când vom învăța să tratăm animalele din jurul nostru cu respect vom putea spune că am făcut pași spre o societate civilizată.

Rezultatele acestor tratamente sunt spectaculoase din punct de vedere medical,ba mai mult marea majoritate care s-au tratat cu canabis, au beneficiat chiar de vindecari sau de imbunatatiri a calitatii vietii.Exista dovezi si marturii in sensul acesta,dovezi care nu se vrea ca fiind luate in considerare. Doresc atat eu, cat si celor care sufera de aceste boli incurabile, si care doresc sa beneficieze de aceasta alternativa terapeutica,sa poata avea dreptul legal si accesul la aceste tratamente,intr-un cadru legal,sustinut si protejat de statul roman,Doresc ca toti cetatenii acestei tari,care din nefericire sunt pecetluiti cu astfel de boli incurabile,sa li se creeze posibilitatea unei noi alterative terapeutice,chiar si unei noi sperante.

Ministerul Culturii a lansat un apel complet de proiecte în data de 9 ianuarie, cu termen limită de depunere la 2 zile şi desfăşurare după alte 6, cu ocazia Zilei Naţionale a Culturii. Însuşi ministerul admite pe site-ul oficial imposibilitatea scrierii unui proiect în 2 zile. Comunitatea artistică s-a mobilizat duminică când a citit anunțul incomplet şi după ce a trimis mii de emailuri către ministru, a primit un regulament de aplicare care îi dă mai puţin de 48 de ore pentru scrierea aplicațiilor. Pentru a completa un formular cu zeci de întrebări, a găsi parteneri şi a mobiliza sume considerabile de bani ca şi contribuţie proprie, 48 de ore fac că cei care, totuşi aplică, să rişte să realizeze lucrări în pripă şi fără vizibilitate. De unde atâta grabă? În medie, unui eveniment cultural de mici proporţii, pentru a fi gândit, scris, manageriat, promovat şi implementat îi ia cel puţin două luni. Chiar dacă nu ar fi deja dedicaţi, cum ne-am obişnuit să se întâmple în cazuri asemănătoare, este păcat ca acești 200.000 de lei din bani publici să fie irosiţi pe propuneri inconsistente. De aceea solicităm Ministerului să aloce 30 de zile, aşa cum prevede legea 350/2005 privind finanţările nerambursabile pentru activităţi de interes public, pentru realizarea acestui apel. Este nevoie de timp pentru ca proiectele finanțate să fie concepute, scrise, implementate și performante și ar trebui să fie în interesul tuturor să se întâmple asta. Cerem mărirea termenului de limită de doar 48 de ore de depunere a proiectelor pentru Ziua Culturii Naționale lansat de Ministerul Culturii! Cei 200.000 de lei alocaţi unor proiecte scrise şi oragnizate pe repede înainte sunt, de fapt, banii noştri și dorim să fie cheltuiţi responsabil şi corect. Şi aşa majoritatea proiectelor independente din România sunt sub-finanţate, cu toate că ele contribuie considerabil la furnizarea serviciilor culturale de calitate şi susţinerea artei de la noi. Ne dorim ca Ministerul Culturii să mărească termenul de depunere a solicitărilor de finanțare pentru Ziua națională a culturii de la 2, la 30 de zile sau, în cazul în care nu își mai găsește mize dincolo de ziua culturii naționale, să anuleze apelul și să transfere această sumă pentru un următorul apel. Este un efort minim pentru o comunitate artistică responsabilă, coerentă și relevantă. Semnatarii sunt deschiși la o întâlnire cu ministrul culturii, Ionuț Vulpescu, în viitorul apropiat precum și reluarea apelurilor Acces și CultIN. Ecouri în presă: Adevărul: Scandal pe ziua lui Eminescu la Ministerul Culturii - https://goo.gl/mLGvEL Mediafax: Ministerul Culturii face licitaţie pentru Ziua Eminescu. Gafă sau ”dedicaţie”? - https://goo.gl/YUbJRu PRO TV: Ministerul Culturii, comunicat care a starnit revolta. Vrea sa organizeze in doar cateva zile un eveniment de amploare - https://goo.gl/DchgPi Inițiatorii petiției: Comunitatea Artistică Independentă Ioana Păun, regizoare Gabriel Sandu, jurnalist și actor Farid Fairuz, artist independent și coregraf Asociația Solitude Project Miki Braniște, Director Festival TEMPS D`IMAGES, Cavaler al Artelor și Literelor - distincție oferită de Guvernul Franței în anul 2015. Florin Caracala, regizor Cristina Bogdan, curator, ODD

Existenta unui skatepark in Timisoara este importanta pentru a oferi un loc sigur, bine delimitat amatorilor acestor sporturi, pentru a incuraja practicarea sportului si comunitatea deja existenta in organizarea de evenimente sportiv-culturale si competitii atat de lipsite si dorite in Timisoara.

Cruzimea împotriva animalelor este adesea tolerată, încurajată prin slaba acțiune a autorităților și în prezent a scăpat total de sub control. Cei care cauzează suferință animalelor sunt oameni la fel de periculoși și pentru semeni. Libertatea lor este un pericol iminent. Cazul din Buteni, județul Arad este unul emblematic care a pus capac cetățenilor din România. Cei 4 tineri care au dresat un câine și l-au asmuțit să atace și să omoare alte animale nu trebuie să scape nepedepsiți. În această filmare din ianuarie 2017 se vede cum câinele celor 4 tineri a atacat un alt câine complet lipsit de apărare (ținut în lanț) pe o proprietate privată și și-a blocat colții în gâtul acestuia cauzându-i dureri extreme și sângerare masivă. Un simplu dosar penal nu mai înseamnă nimic în ziua de astăzi. Poliția trebuie să aplice amenda maximă și tinerii implicați în acest caz trebuie să primească pedeapsa maximă în vigoare, 1 an de închisoare. Amenzile și pedepsele prevăzute de legea pentru protecția animalelor 205 din 2004 sunt anemice. Oricât de barbari ar fi unii oameni, pedeapsa maximă posibilă este de numai un an de închisoare. Până în prezent cele mai multe dosare penale nu s-au soldat în favoarea animalelor. De aceea persoanele care comit abuzuri sunt în continuare încurajate să facă noi acte de cruzime și să devină un model negativ pentru societate. De aceea, Camera Deputaților trebuie să aprobe de urgență propunerea legislativă adoptată recent de Senat care prevede majorarea amenzilor și pedepselor pentru cei care comit acte de cruzime împotriva animalelor de la 1 an la 2-7 ani. La rândul lor, toți cetățenii de bună credință trebuie să ia atitudine atunci când sunt martorii unor scene de cruzime. Să facă tot posibilul să oprească cruzimea, să o documenteze și să sesizeze poliția prin apel la 112 atunci când este cazul.

Iulian Ghergut a fost rapit pe data 4 aprilie 2015 in Burkina Faso si de atunci se pare ca autoritatile romane nu sunt capabile sa faca nimic pentru al aduce pe Iulian acasa. Sa ne aducem aminte din 2005 cand cei 3 jurnalisti romani au fost rapiti in Irak, in fiecare zi aparea acest caz la tv pana au fost rascumparati .Iar de Iulian se pare ca statul roman a uitat complet.

Așa cum cehii îl au pe Kafka, polonezii pe Chopin și sarbii pe Kursturica, așa și românii il au pe Brâncuși. Patrimoniul cultural se află la temelia identității unei națiuni, alături de gesturile pe care le facem pentru conservarea acestuia. Nu în discursuri patriotice răsuflate și nici în arborarea steagului în momentele festive. Haideți să le oferim guvernanților posibilitatea de a fi parte a unui act istoric, cu reale implicații în mijlocul societății care și-a demonstrat sprijinul pentru achiziția Cumințeniei Pământului. Patrimoniul Național este de interes public și trebuie, ca stat, ca cetățeni, să ne străduim să îl protejăm și valorificăm. ---- Pentru cei care consideră ca preţul negociat de Guvern de 11 milioane de euro este un pret mare, vă reamintim că alte doua sculpturi ale lui Brâncuși au fost vândute în trecut la licitație cu 41,5 milioane $ (Madame LR - 2009), respectiv 33,4 milioane $ (Pasărea în Spațiu 2005). Alte state, cum este Polonia, alocă sume considerabil mai mari (2 miliarde de euro) pentru achiziția de opere de artă, care altfel oricum erau accesibile publicului. Toate statele lumii fac eforturi considerabile pentru a-și recupera patrimoniul cultural. E cazul ca și România să ia exemplu și să se poziționeze ferm pentru Cultură, cumpărând opera unuia dintre cei mai mari artiști ai modernismului. Haideți să cerem să fie incluse în bugetul Ministerului Culturii de anul viitor fondurile necesare pentru achiziționarea operei lui Brâncuși, parte a patrimoniului cultural național!

SĂ REVENDICĂM O POLITICĂ JUSTĂ DE LOCUIRE SOCIALĂ. Problema locuirii publice este neglijată de două decenii de către administrația publică locală. Municipiul Cluj se mândrește că este o localitate bogată și prosperă - dar din politica administrației publice în domeniul locuirii rezultă mari inegalități locative ce afectează o mare parte a populației care este împovărată de costurile mari ale chiriilor și locuințelor de pe piața privată. Cei afectați de pierderea domiciliului într-o formă sau alta, mulți deveniți oameni ai străzii sau aglomerați în locuințele cunoștințelor, se uită neputincioși la noile clădiri de locuințe și birouri sau malluri care produc profit mare afaceriștilor imobiliari-bancari. Este timpul ca locuirea socială să devină un capitol central al agendei publice locale, iar Clujul să fie un oraș pentru oameni și nu pentru profit! SĂ SUSȚINEM DREPTURILE MUNCITORILOR DE PE RAMPELE DE GUNOI DIN PATA RÂT. Ei locuiesc în colonia Dallas din Pata Rât, fiind în mare măsură muncitorii care au lucrat și pe vechea rampă de deșeuri a orașului începând cu sfârșitul anilor 1960. Ei au asigurat de patru decenii selectarea deșeurilor în condiții de muncă de mare toxicitate, fără protecție și fără să li recunoscută valoarea muncii lor. O parte dintre muncitori sunt angajați acum cu contract de muncă pe rampa temporară RADP. Dar munca lor este încadrată ca muncă desfășurată in condiții normale și nu primesc sporuri care le-ar asigura salarii mai mari. SĂ SUSȚINEM DREPTUL FIECĂRUI OM SĂ LOCUIASCĂ ÎNTR-UN MEDIU SĂNĂTOS ȘI ÎN CONDIȚII ADECVATE. Zona unde au fost amplasate casele modulare din Pata Rât în 2010 de către administrația publică locală și unde au fost mutați forțat în decembrie 2010 persoanele evacuate de pe strada Coastei este definită ca zonă de locuit. Primăria a transformat această fostă zonă industrială în zonă de locuit atunci când pregătea, conform declarațiilor sale din martie-aprilie 2010, "soluționarea problemei locative a romilor de pe Coastei, Cantonului și Pata Rât." Dar acest fapt nu a contat atunci când, spre toamna anului 2015, noile rampe de stocare temporară a deșeurilor au fost autorizate la o distanță de 300, respectiv 800 de metri de acest teritoriu de către toate instituțiile implicate. Aceste decizii în lanț sunt manifestări ale rasismului de mediu: ele reflectă ideea că zona de locuire unde stau persoane de etnie romă este tratată inegal și nedrept în fața legii, sau că, în ochii celor care iau aceste decizii, romii nu sunt oameni. SĂ SUSȚINEM DREPTUL LA LOCUINȚĂ ȘI PRIN STOPAREA EVACUĂRILOR CE TRANSFORMĂ OAMENI SĂRĂCIȚI ÎN PERSOANE FĂRĂ ADĂPOST. De la containerele de metal ce au fost puse de către Primăria Cluj-Napoca la dispoziția persoanelor lăsate fără adăpost de pe urma evacuărilor din Calea Turzii, Casa Călăului, blocul NATO, Mănăștur, str. Byron, str. Kovari, B-dul Eroilor și alte zone, la începutul anilor 2000 s-a trecut la parteneriatul dintre primărie și organizații umanitare private. Acestea au ridicat pe str. Cantonului 50 de case de termopan de 16 mp și 7 case de lemn de 24 mp. Cele din urmă au fost chiar preluate în patrimoniul de locuințe sociale al municipiului, iar Primăria și-a asumat să asigure grupurile sociale și alte facilități pentru locatari, dar nu și-a respectat obligațiile și nu a recunoscut legalitatea șederii lor în acest teritoriu. Locuirea precară este motivul fundamental care determină problemele actuale și doar mutarea oamenilor în condiții adecvate în oraș reprezintă repararea greșelilor politice și începutul îmbunătățirii vieților lor.

Cel mai spectaculos parc naţional din ţară va fi distrus de la un capăt la celălalt. Defileul Jiului, cu peisajele care îţi taie răsuflarea, cu ultimul râu mare de multe care mai curge liber în Carpaţii Româneşti, cu padurile virgine şi cvasi-virgine care care formează aproape jumătate din mantia verde a versanţilor, se numără, fără îndoială, între cele câteva elemente esenţiale, de valoare supremă, ale patrimoniului natural naţional. Parcurile naționale sunt ultimele refugii ale naturii la scară mare, sunt menite păstrării într-o formă neperturbată măcar a unor eșantioane din magnifica natură pe care am avut-o. Ele sunt protejate cu adevărat în orice țară din lume. Este de neconceput chiar și în lumea a treia ca autoritățile să ia macar în considerare implicarea în distrugerea unui parc național, cum se întâmpla acum la noi. Distrugerea Defileului Jiului, fără sens, nu este doar o tragedie de proporții ci și o rușine națională. Din păcate aceste autorități sunt atât de dedicate distrugerii acestui colț unic de natură vibrantă, copleșitoare, încât doar o opoziție publică masivă poate schimba ceva! ”În cele din urmă, societatea noastră va fi definită nu doar prin ceea ce creăm ci prin ceea ce refuzăm să distrugem.”