• Interzicerea Artificiilor și Folosirea banilor în scopuri caritabile
    Campania este importantă pentru că: - Artificiile sunt toxice, punând în pericol sănătatea și viața oamenilor și animalelor. - Poluarea fonică face ca animalele să se sperie și să fugă de acasă, sau chiar să moară. Păsările sunt cele mai afectate și cad moarte pe jos. Verificați singuri, vă rugăm. - Oamenii care suferă de epilepsie, ADHD, bătrânii care suferă de afecțiuni de inimă, oamenii care suferă de PTSD(post-traumatic stress disorder ) sunt afectați în acele momente de aceste zgomote care seamănă cu focurile de armă. - Artificiile conțin compuși cancerigeni. Acești compuși sunt inhalați de noi în timpul focului de artificii, ajung în apă și în sol și apoi în mâncarea noastră. Merită? - Banii publici arși pe cer. Pentru Primării banii cresc în copaci, nu? NU! NOI CHIAR MUNCIM CA EI SĂ NE ARDĂ BANII NOȘTRI PE CER! Ha-ha! Iar noi ne bucurăm de asta? De ce? De ce nu realizăm că sunt bani irosiți?
    237 din 300 Semnături
    Inițiat de Iacob Ioan
  • Vrem conditii decente de transport la CFR !
    Sunt tanar, am 30 de ani si circul des cu CFR ( singurul operator feroviar pentru rutele frecventate de mine ). Cred in contributia pe care o are fiecare asupra calitatii mediului, a aerului, si de aceea aleg sa ma deplasez in oras doar cu bicicleta, iar intre orase cu trenul. De fiecare data cand sesizez mizeria, intarzierea sau lipsa de implicare a controlorilor, mi se spune ca sunt singurul "reclamagiu" si ca lumea tolereaza. SEMNEAZA petitia ca sa le aratam ca suntem multi care vrem conditii decente in transportul feroviar de calatori.
    26 din 100 Semnături
    Inițiat de Anghel C
  • Împreună pentru autostrada A8!
    Doar cu autostrăzi ne putem dezvolta!
    47 din 100 Semnături
    Inițiat de Ciprian Alexa
  • Stop Alergiei - Stop Ambroziei
    Ambrozia este responsabilă de cele mai mai frecvente alergii respiratorii.O singură plantă matură poate elibera până la 8 miliarde de grăunțe de polen și până la 30.000 de semințe, care își păstrează calitățile germinative timp de 40 de ani.Manifestările pot fi diferite de la un pacient la altul, însă majoritatea pacienților acuză strănut frecvent, mâncărime nas/ ochi, secreții nazale abundente, ochi roșii (hiperemie conjunctivală). În plus, mulți dintre acești pacienți sunt predispuși la apariția manifestărilor de astm (dificultăți în respirație, tuse, respirație șuierătoare).
    218 din 300 Semnături
    Inițiat de Florin-Claudiu Visan
  • Reformați sistemul dând crezare victimelor!
    Constatăm cât este de frecventă neîndeplinirea atribuțiilor legale ale unor instituții esențiale în stat, precum poliția. Astfel Poliția Română are conform legii atribuțiile de “apărare a drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, prevenirea și descoperirea infracțiunilor” (conform Legii 218/2002 republicată). Numeroasele cazuri semnalate în media după crima de la Caracal, la care se adaugă femeile care se adresează direct organizațiilor noastre, indică faptul că lipsa de reacție în cazul Alexandrei nu este ceva izolat, ci este simptomatică unui mod de lucru care a ajuns să predomine în cazul infracțiunilor cu victime femei (mai ales cele de natură sexuală), un mod de lucru ce încalcă menirea acestor instituții. În timp ce agresorilor li se asigură prezumția de nevinovăție, noi am constat din nenumărate cazuri în care am acordat asistență victimelor că prezumția de vinovăție planează asupra majorității fetelor și femeilor când raportează violență sexuală. Cuvintele femeilor si fetelor, strigătele de ajutor și chiar plângerile penale sunt ignorate, tergiversate, puse la îndoială. Prejudecățile despre fete și femei afectează grav modul în care acționează oamenii legii, contribuind la ineficacitate în apărarea dreptului la viață și integritate fizică, garantat de Constituție. Se pretinde de la victime să vină ele însele cu toate dovezile și sunt blamate dacă nu au suficiente dovezi, deși atribuții legale de cercetare și de colectare de probe au instituțiile judiciare. Este rolul lor să depună eforturi active pentru a determina dacă o faptă se probează sau nu. Această situație este extrem de gravă, punând în pericol și siguranța comunităților la nivel mai larg. Ineficacitatea și performanța slabă a instituțiilor cu atribuții în domeniul siguranței cetățenilor duce la pierderea încrederii cetățenilor în instituțiile statului, iar pe acest fond infracționalitatea nu poate decât să crească.
    1.566 din 2.000 Semnături
    Inițiat de A.L.E.G. Asociația pentru Libertate și Egalitate de Gen
  • Cerem suspendarea activității celor doi polițiști care au refuzat să acorde ajutor fetei
    Siguranța cetățenilor ar trebui să fie o prioritate pentru orice agent al ordinii publice. De asemenea ne simțit profund jigniți de eticheta pusă de aceștia (cum că fata ar fi fost doar o c....ă), înainte de a ancheta cazul și de a avea toate datele situației. Datoria lor este să apere toți cetățenii, în mod egal, nu să pună etichete. Decizia de suspendare a unui ofițer de poliție ar trebui luată în cazul în care există o acuzație de o conduită incorectă sau o conduită greșită, interesul public o cere, având în vedere natura acuzației și orice alte considerente relevante, și a fost luată în considerare o mutare temporară către o nouă locație sau rol, dar nu este adecvată în circumstanțele date.
    217 din 300 Semnături
    Inițiat de Mădălina Scarlat
  • Doliu naţional pentru Alexandra Măceşanu
    Alexandra a devenit, fără să ştie şi fără intenţie, un erou al României de azi. Demnitatea şi curajul ei au rămas fără răspuns din partea unui Stat indolent, deprofesionalizat şi corupt. Alexandra a sperat în propria ei viaţă, şi prin aceasta a sperat în România, într-o ţară, o naţiune, instituţii moderne şi normale. Moartea (am putea spune, fără exagerare, martiriul) acestui om inocent ne îngrozeşte, ne ruşinează, ne umple de oroare. Un gest naţional și statal de comemorare/ recunoaştere e minimum-ul pe care România şi românii îl pot face, salutându-i nevinovăţia, puterea şi speranţa și recunoscându-i excepţionala demnitate.
    1.704 din 2.000 Semnături
    Inițiat de Dumitru Cornel Vilcu Picture
  • Vrem opțiune de transport public pentru mobilitatea județeană
    Până în data de 28 iunie a.c., transportul județean de persoane era serviciu public. În acest caz, autoritățile publice aveau obligația să asigure, prin licitație, deservirea tuturor localităților dintr-un județ şi un special în mediul rural prin intermediul obligațiilor de serviciu public asumate. În urma OUG 51/2019, transportatorii nu mai pot fi obligați să practice traseele ce nu le aduc profit, la prețuri stabilite împreună cu administrațiile locale, iar zonele rurale mai puțin populate devin izolate, oamenii fiind nevoiți să folosească cursele de ocazie, aspecte puse în vederea Guvernului chiar și de către Consiliul Concurenței prin punctul de vedere emis.
    15 din 100 Semnături
    Inițiat de Veronica Enuşcă Picture
  • Cerem demisia urgenta a operatorului și politistilor care au vorbit cu Alexandra la 112
    S-a vorbit zilele acestea despre toate tarele sistemului care a permis aceasta nenorocire si prea putin despre ultimii oameni cu care a vorbit Alexandra Macesanu. 112 ar trebui sa fie o mana de ajutor intinsa catre cel care nu mai are alta optiune. In aceste zile, cazul Alexandra ne-a aratat cat de departe este adevarul de aceasta imagine. Noi toti am povestit cum am fost tratati cu acelasi sictir, aceeasi aroganta si aceeasi atitudine mizerabila de cate ori am apelat acest serviciu. Diferenta este ca noi am apucat sa mai scriem despre asta. Alexandra, nu. Da, e putrezit sistemul, procedurile, echipamentele, sefii. Dar cand incetam sa mai fim oameni, restul nu mai conteaza. Cand incetam sa mai fim oameni, nu mai avem ce cauta intr-un serviciu creat pentru a ajuta oameni. Sta in puterea noastra sa cerem pedepsirea lor. Sa aratam ca tara asta e si a noastra si NOI suntem cei care o putem schimba. Fiindca vedem iar ca pentru ca raul (Ghe. Dinca) sa invinga, e suficient ca binele (112, politia, statul) sa nu faca nimic.
    173 din 200 Semnături
    Inițiat de Silvana Vulcan
  • Copiii din orfelinate au nevoie de ajutor
    Anual, mii de tineri ies de sub tutela statului și pășesc în viața reală complet nepregătiți pentru ce îi așteaptă. Nu primesc sprijinul de care au nevoie, ci sunt lăsați singuri în fața unor provocări mult prea mari. O mare parte dintre ei nu reușesc să se adapteze schimbării bruște, nu se integrează pe piața muncii și nu duc o viață stabilă. Mulți ajung pe străzi ori cad pradă exploatării de către rețele de crimă organizată. Nu știm numărul lor exact pentru că nu există un instrument de monitorizare post-instituționalizare. În centrele de tip rezidențial ori sub îngrijirea asistenților maternali, abuzurile suferite de copii rămân nedescoperite și nesancționate. Mijloacele pe care minorii și tinerii le au la dispoziție pentru a reclama abuzurile fie sunt ineficiente, fie nu există. În jurul făptuitorilor se ridică adeseori ziduri birocratice menite să-i protejeze. grafică: Dan Perjovschi Textul integral al memorandumului poate fi consultat aici: https://voceacopiilor.ro/wp-content/uploads/2019/08/Memorandum-copii-institu%C8%9Bionaliza%C8%9Bi-final-1.pdf
    1.835 din 2.000 Semnături
    Inițiat de Grupul pentru Dialog Social
  • Solidaritate cu urmasii detinutilor politici
    Vorbim aici de persoane marcate de copilăria zdrobită de lipsa a unuia sau chiar ambilor părinți. Istoria lor se repetă, astăzi, când statul îi uită intenționat. Legea 225 /2019 a fost modificată chiar înainte de votul din Plenul Camerei Deputaților, unde au fost excluși în cunoștință de cauză. Povestea multora urmează tipare înduioșătoare. Vă voi povesti istoria mea, în mențiunea că nu sunt singura în această situație. În anul 1948, tatăl meu, Gheorghe Ardelean, care nu împlinise încă 19 ani, a fost ridicat din Centrul Universitar Cluj, unde era student, și încarcerat pentru vina de a fi participat la mitingul pentru susținerea Regelui Mihai. La câteva luni după arestare, părinții lui au fost expropriați de tot ce aveau. După 30 de ani, casa a fost demolată. Tatăl meu a făcut prima serie de ani grei de închisoare, dar la ieșire a intrat la Facutatea de Drept din Cluj. S-a căsătorit cu mama și au avut împreună doi copii, pe mine și pe fratele meu. În 1958, când eu aveam 3 ani, iar fratele meu 1 an, toți foștii deținuți politic au fost închiși din nou, urmare a contrarevolutiei din Ungaria. Printre ei și tatăl meu. Au urmat percheziții dure în casă, la care am participat cu toții: bunicii, mama și noi, copiii. Ofițerii de securitate veneau după ora 2 noaptea și scotoceau toată locuința, încercând să ne intimideze pe toți. La strigătele mele speriate, au declarat că și pe noi ar trebui să ne omoare, ca să nu ducem mai departe ideile tatălui nostru. E o amenințare de care îmi aduc aminte cu oroare, și a cărei amintire mă va urmări toată viața. Tatăl meu a mai executat 7 ani și trei luni de pedeapsă în cele mai crunte condiții. S-a întors în 1964 fără un plămân, cu cavernă TBC la celălalt plămân și aproape fără vedere. Noi copiii am dus, până la Revoluție, o viață marcată adânc de aceste nenorociri, nu am putut niciodată înainta în ierarhie conform pregătirii noastre universitare, iar fratele meu a fost nevoit să plece din țară. Acum locuim amândoi în România, în condiții dificile. Deși instanța ne-a recunoscut drepturile legale asupra proprietăților familiei noastre, nu am fost recompensați de fapt. În urma proceselor, am primit și dreptul pentru a fi recompensați pentru anii de închisoare ai tatălui nostru, dar nici acest lucru nu s-a întâmplat. Aceasta este povestea tristă a majorității celor care au avut un părinte, sau chiar doi în temnițele comuniste. Deci, vă rog să ne ajutați să reparăm această nedreptate. Am sprijini, nu pentru mult timp, pentru că beneficiarii sunt în vârstă, pe fii martirilor noștri. Ajutorul acesta le-ar permite să se încălzească mai bine iarna, să își cumpere medicamentele care se compensează mai nou simbolic, să își cumpere o carte pe care și-o doresc. Ar fi și o recunoaștere a faptului că au suferit, alături de părinții lor, o copilărie nedemnă de o ființă omenească care nu a făcut nici un rău societății, dar a primit din start numai lovituri nemeritate. Lovituri care i-au marcat pentru toată viața!
    1.292 din 2.000 Semnături
    Inițiat de Maria Bologa
  • Curatarea si plantarea de copaci pe terenul dintre Manasia si Urziceni
    Incalzirea globala cauzata de poluarea masiva isi revarsa consecintele asupra fiecaruia dintre noi. Toti trebuie sa luam atitudine deoarece schimbarea vine prin fiecare gest al nostru de a ne proteja planeta. Terenul in cauza este lasat de izbeliste de foarte multi ani, oamenii vin si arunca gunoaie fara a fi sanctionati, asa ca in loc sa fie un posibil spatiu verde, a devenit o groapa de gunoi impanzita de buruieni. Curatarea acestuia si plantarea copacilor este un bun inceput pentru a combate problemele grave cu care ne confruntam. Copacii, dupa cum bine stim, sunt o sursa de oxigen, o bariera impotriva razelor soarelui, un filtru care se poate permite noua, cetatenilor celor doua localitati, sa ne bucuram de o gura de aer proaspat. Schimbarea trebuie sa inceapa, asa ca de ce sa nu inceapa acum? Cu totii ne dorim sa lasam mostenire copiilor si nepotilor nostri ,un camin care sa sustina viata. Nu putem realiza acest lucru daca suntem impanziti de gunoaie, de aer murdar, de terenuri defrisate sau lasate in paragina. Aceasta initiativa are scopul atat de a strange semnaturi pentru a o putea pune in practica, dar si de a semnaliza nevoia de voluntari care sa ajute la intemeierea acestui vis: al unei planete mai curate. Schimbarea incepe cu noi!
    302 din 400 Semnături
    Inițiat de Georgiana Munteanu