Siguranța cetățenilor ar trebui să fie o prioritate pentru orice agent al ordinii publice. De asemenea ne simțit profund jigniți de eticheta pusă de aceștia (cum că fata ar fi fost doar o c....ă), înainte de a ancheta cazul și de a avea toate datele situației. Datoria lor este să apere toți cetățenii, în mod egal, nu să pună etichete. Decizia de suspendare a unui ofițer de poliție ar trebui luată în cazul în care există o acuzație de o conduită incorectă sau o conduită greșită, interesul public o cere, având în vedere natura acuzației și orice alte considerente relevante, și a fost luată în considerare o mutare temporară către o nouă locație sau rol, dar nu este adecvată în circumstanțele date.

Alexandra a devenit, fără să ştie şi fără intenţie, un erou al României de azi. Demnitatea şi curajul ei au rămas fără răspuns din partea unui Stat indolent, deprofesionalizat şi corupt. Alexandra a sperat în propria ei viaţă, şi prin aceasta a sperat în România, într-o ţară, o naţiune, instituţii moderne şi normale. Moartea (am putea spune, fără exagerare, martiriul) acestui om inocent ne îngrozeşte, ne ruşinează, ne umple de oroare. Un gest naţional și statal de comemorare/ recunoaştere e minimum-ul pe care România şi românii îl pot face, salutându-i nevinovăţia, puterea şi speranţa și recunoscându-i excepţionala demnitate.

Până în data de 28 iunie a.c., transportul județean de persoane era serviciu public. În acest caz, autoritățile publice aveau obligația să asigure, prin licitație, deservirea tuturor localităților dintr-un județ şi un special în mediul rural prin intermediul obligațiilor de serviciu public asumate. În urma OUG 51/2019, transportatorii nu mai pot fi obligați să practice traseele ce nu le aduc profit, la prețuri stabilite împreună cu administrațiile locale, iar zonele rurale mai puțin populate devin izolate, oamenii fiind nevoiți să folosească cursele de ocazie, aspecte puse în vederea Guvernului chiar și de către Consiliul Concurenței prin punctul de vedere emis.

S-a vorbit zilele acestea despre toate tarele sistemului care a permis aceasta nenorocire si prea putin despre ultimii oameni cu care a vorbit Alexandra Macesanu. 112 ar trebui sa fie o mana de ajutor intinsa catre cel care nu mai are alta optiune. In aceste zile, cazul Alexandra ne-a aratat cat de departe este adevarul de aceasta imagine. Noi toti am povestit cum am fost tratati cu acelasi sictir, aceeasi aroganta si aceeasi atitudine mizerabila de cate ori am apelat acest serviciu. Diferenta este ca noi am apucat sa mai scriem despre asta. Alexandra, nu. Da, e putrezit sistemul, procedurile, echipamentele, sefii. Dar cand incetam sa mai fim oameni, restul nu mai conteaza. Cand incetam sa mai fim oameni, nu mai avem ce cauta intr-un serviciu creat pentru a ajuta oameni. Sta in puterea noastra sa cerem pedepsirea lor. Sa aratam ca tara asta e si a noastra si NOI suntem cei care o putem schimba. Fiindca vedem iar ca pentru ca raul (Ghe. Dinca) sa invinga, e suficient ca binele (112, politia, statul) sa nu faca nimic.

Anual, mii de tineri ies de sub tutela statului și pășesc în viața reală complet nepregătiți pentru ce îi așteaptă. Nu primesc sprijinul de care au nevoie, ci sunt lăsați singuri în fața unor provocări mult prea mari. O mare parte dintre ei nu reușesc să se adapteze schimbării bruște, nu se integrează pe piața muncii și nu duc o viață stabilă. Mulți ajung pe străzi ori cad pradă exploatării de către rețele de crimă organizată. Nu știm numărul lor exact pentru că nu există un instrument de monitorizare post-instituționalizare. În centrele de tip rezidențial ori sub îngrijirea asistenților maternali, abuzurile suferite de copii rămân nedescoperite și nesancționate. Mijloacele pe care minorii și tinerii le au la dispoziție pentru a reclama abuzurile fie sunt ineficiente, fie nu există. În jurul făptuitorilor se ridică adeseori ziduri birocratice menite să-i protejeze. grafică: Dan Perjovschi Textul integral al memorandumului poate fi consultat aici: https://voceacopiilor.ro/wp-content/uploads/2019/08/Memorandum-copii-institu%C8%9Bionaliza%C8%9Bi-final-1.pdf

Vorbim aici de persoane marcate de copilăria zdrobită de lipsa a unuia sau chiar ambilor părinți. Istoria lor se repetă, astăzi, când statul îi uită intenționat. Legea 225 /2019 a fost modificată chiar înainte de votul din Plenul Camerei Deputaților, unde au fost excluși în cunoștință de cauză. Povestea multora urmează tipare înduioșătoare. Vă voi povesti istoria mea, în mențiunea că nu sunt singura în această situație. În anul 1948, tatăl meu, Gheorghe Ardelean, care nu împlinise încă 19 ani, a fost ridicat din Centrul Universitar Cluj, unde era student, și încarcerat pentru vina de a fi participat la mitingul pentru susținerea Regelui Mihai. La câteva luni după arestare, părinții lui au fost expropriați de tot ce aveau. După 30 de ani, casa a fost demolată. Tatăl meu a făcut prima serie de ani grei de închisoare, dar la ieșire a intrat la Facutatea de Drept din Cluj. S-a căsătorit cu mama și au avut împreună doi copii, pe mine și pe fratele meu. În 1958, când eu aveam 3 ani, iar fratele meu 1 an, toți foștii deținuți politic au fost închiși din nou, urmare a contrarevolutiei din Ungaria. Printre ei și tatăl meu. Au urmat percheziții dure în casă, la care am participat cu toții: bunicii, mama și noi, copiii. Ofițerii de securitate veneau după ora 2 noaptea și scotoceau toată locuința, încercând să ne intimideze pe toți. La strigătele mele speriate, au declarat că și pe noi ar trebui să ne omoare, ca să nu ducem mai departe ideile tatălui nostru. E o amenințare de care îmi aduc aminte cu oroare, și a cărei amintire mă va urmări toată viața. Tatăl meu a mai executat 7 ani și trei luni de pedeapsă în cele mai crunte condiții. S-a întors în 1964 fără un plămân, cu cavernă TBC la celălalt plămân și aproape fără vedere. Noi copiii am dus, până la Revoluție, o viață marcată adânc de aceste nenorociri, nu am putut niciodată înainta în ierarhie conform pregătirii noastre universitare, iar fratele meu a fost nevoit să plece din țară. Acum locuim amândoi în România, în condiții dificile. Deși instanța ne-a recunoscut drepturile legale asupra proprietăților familiei noastre, nu am fost recompensați de fapt. În urma proceselor, am primit și dreptul pentru a fi recompensați pentru anii de închisoare ai tatălui nostru, dar nici acest lucru nu s-a întâmplat. Aceasta este povestea tristă a majorității celor care au avut un părinte, sau chiar doi în temnițele comuniste. Deci, vă rog să ne ajutați să reparăm această nedreptate. Am sprijini, nu pentru mult timp, pentru că beneficiarii sunt în vârstă, pe fii martirilor noștri. Ajutorul acesta le-ar permite să se încălzească mai bine iarna, să își cumpere medicamentele care se compensează mai nou simbolic, să își cumpere o carte pe care și-o doresc. Ar fi și o recunoaștere a faptului că au suferit, alături de părinții lor, o copilărie nedemnă de o ființă omenească care nu a făcut nici un rău societății, dar a primit din start numai lovituri nemeritate. Lovituri care i-au marcat pentru toată viața!

Incalzirea globala cauzata de poluarea masiva isi revarsa consecintele asupra fiecaruia dintre noi. Toti trebuie sa luam atitudine deoarece schimbarea vine prin fiecare gest al nostru de a ne proteja planeta. Terenul in cauza este lasat de izbeliste de foarte multi ani, oamenii vin si arunca gunoaie fara a fi sanctionati, asa ca in loc sa fie un posibil spatiu verde, a devenit o groapa de gunoi impanzita de buruieni. Curatarea acestuia si plantarea copacilor este un bun inceput pentru a combate problemele grave cu care ne confruntam. Copacii, dupa cum bine stim, sunt o sursa de oxigen, o bariera impotriva razelor soarelui, un filtru care se poate permite noua, cetatenilor celor doua localitati, sa ne bucuram de o gura de aer proaspat. Schimbarea trebuie sa inceapa, asa ca de ce sa nu inceapa acum? Cu totii ne dorim sa lasam mostenire copiilor si nepotilor nostri ,un camin care sa sustina viata. Nu putem realiza acest lucru daca suntem impanziti de gunoaie, de aer murdar, de terenuri defrisate sau lasate in paragina. Aceasta initiativa are scopul atat de a strange semnaturi pentru a o putea pune in practica, dar si de a semnaliza nevoia de voluntari care sa ajute la intemeierea acestui vis: al unei planete mai curate. Schimbarea incepe cu noi!

Deoarece în ultimele zile ne am scăldat într o mizerie de nedescris, mizerie făcută de cetățenii acestui oraș, cred ca este timpul ca Urziceniului sa iasă din zona de confort și cu ajutorul nostru sa se stabileasca ordinea și liniștea acestui municipiu.

Timpul nostru e singura resursa irecuperabila asa ca hai sa facem un cadou cui alegem noi, nu sa fim ilegal obligati la un drept din timpul nostru.

Poliţia locală este o instituţie publica aflata în slujba comunităţii locale, relaţia cu cetatenii bazându-se pe încredere, respect si sprijin reciproc. Scopul principal al acesteia este de a asigura ordinea si liniştea publică, siguranţa cetăţeanului şi a comunității locale respectând următoarele principii: legalitate, proximitate, deschidere și transparență, răspundere și responsabilitate, imparțialitate și nediscriminare. În exercitarea atribuțiilor de serviciu, poliţiştii locali îşi desfășoară activitatea în locuri de muncă ce au caracter specific care implică riscuri deosebite, suprasolicitare neuro-psihică și expunere profesională la condiţii de mediu nefavorabile - climat cu temperaturi extreme. În cadrul activitatii desfasurate se înmultesc tot mai mult amenințările şi vulnerabilităţile la adresa vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii poliţiştilor locali, unele dintre aceste agresiuni fizice sau atacuri având urmare vătămarea corporală sau chiar decesul poliţiştilor locali (din anul 2011 au fost înregistrate cazuri de politisti locali ultragiați și un numar de decese). Proiectul de lege privind statutul politistului local, inregistrat la Camera Deputatilor sub nr. PL-x nr. 226/2019, urmareste reglementarea profesiei specifice de politist local privind: drepturi si obligații, incompatibilități, carieră și evaluare profesională corespunzatoare acestei categorii profesionale. Aceasta situatie trebuia reglementată după anul 2010, dar din pacate autoritatile si legislativul au tot amanat luarea unor decizii, fapt ce a dus la consecințe tot mai grave în activitatea acestei categorii profesionale. Proiectul de lege aflat acum in Parlament asigură, pe lângă reglementarea unor drepturi si obligatii, stabilirea normelor, regulilor și procedurilor privind: profesionalizarea domeniul de activitate, specificul condițiilor de munca și recunoașterea termenilor specifici ocupației prin lege. Drept urmare va rugam sa semnați aceasta petitie in vederea reglementării situației acestei categorii profesionale, prin aceasta contribuind la asigurarea unui climat de siguranta si liniste publica cetățenilor din cadrul comunităților locale dar nu vom putea face toate aceste lucruri dacă acest Pl-x226/2019 nu va fi adoptat !

Dorim să sesizăm faptul că începând cu data de 29.05.2019, în zona Nicolina-CUG (șos. Nicolina nr.76B, mun.Iași, jud.Iași), un beneficiar privat a început să execute lucrări de construiere a unui bloc de locuințe cu regim de înălțime D+P+3E+Etaj4 redus. Precizăm că la moment se desfășoară lucrări de săpături mecanizate cu un buldoexcavator pe șenile și demolări de elemente din beton-armat (canivouri cu rețele subterane de termoficar, apă și canalizare care deservesc mai multe blocuri vecine). Rog implicare/demarare petiție pentru oprirea lucrărilor de construcție demarate, întrucât la blocul cel mai apropiat de zona în care se execută lucrările de săpături au început să apară degradări/crăpături, iar continuarea lucrărilor pun în pericol stabilitatea și rezistența structurii blocului in care locuiesc; în zona excavată s-au depistat canivouri cu rețele subterane de termoficare, apă și canalizare care deservesc mai multe blocuri; zgomot infernal; praf-poluare peste limitele normale; ocuparea abuzivă a spațiului de parcare pentru desfășurarea șantierului. Până în acest moment s-au strâns mai multe liste cu semnăturile locatarilor nemulțumiți din zona Nicolina-CUG - IASI (peste 250 semnături), din blocurile afectate de lucrările care au început pe Șoș. Nicolina nr.76B, la construirea unui bloc de locuințe colective între alte 7 blocuri, într-o zonă deja sufocată de dezvoltarea haotică a Iașului din ultima perioadă, de lipsa locurilor de parcare, de lipsa spațiilor verzi, de o poluare a aerului peste limitele normale și legale reglementate. Proprietarii de apartamente și locatarii din zonă sunt revoltați și deranjați de lucrările demarate (persoane cu dizabilități, familii cu copiii mici, persoane în vârstă etc.) și nu ne-am dat acceptul și nu suntem de acord cu construirea unui imobil (bloc de locuințe colective - regim de înălțime D+P+3E+Etaj4 redus) pe o zonă de spațiu verde și parcare comună de autoturisme, blocând astfel accesul vehiculelor autospeciale pentru stingerea incendiilor și a vehiculelor speciale de la ambulanță / SMURD. Este inadmisibil cum se poate elibera o astfel de autorizație de construire pentru amplasarea unui bloc de locuințe cu regim de înălțime D+P+3E+Etaj4 redus, fără a avea loc o consultare și dezbatere publică cu proprietarii direct afectați și asociațiile de proprietari din stricta vecinătate a zonei în care se dorește de construit acest bloc. Dorim oprirea lucrărilor de construire a blocului de locuințe colective cu regim de înălțime D+P+3E+Etaj4 redus, anularea Autorizației de construire nr.359 din 03.04.2019 și refacerea zonei de spațiu verde și parcare comună pentru locatarii din blocurile învecinate. Mulțumim anticipat pentru implicare în aceste problemele semnalate de locatarii direct afectați. Cu stimă, Asociația de proprietari "CONFORT" și locatarii blocurilor 989A, 991A, 991B, 993, 995,1006A și 1006B

Comuna Brebu din judetul Prahova a fost printre putinele care au avut dupa anii 1990 si chiar 2000, o sala de gimnastica pentru uz scolar, unde se puteau efectua orele de Educatie Fizica si Sport conform programei de invatamant a catedrei si a normelor Ministerului Educatiei Nationale. De cativa ani buni nu se mai foloseste si este incuiata, fara geamuri, etc, doar timide carpaceli efectuate de mantuiala in vederea ,,conservarii". Conform ultimului recensamant populatia este de aproximativ 7 200 de oameni. Multe persoane nu sunt de acord si isi manifesta nemultumirea fata de cele doua aspecte in grupurile Facebook ,,Comuna Brebu" si ,,Brebu Mereu Aproape". Doresc ca prin intermediul dumneavoastra sa mai facem o ultima incercare, poate ni se vor alatura toti fostii elevi sau atleti ai profesorului Neculai Dragan, in prezent ei insisi parinti de elevi in comuna sau Municipiul Campina. Poate vor semna petitia si alti cetateni cinstiti, curajosi si intelepti ai comunei , poate si cei care au construit-o efectiv si cunosc parametrii si durata de viata estimata a cladirii. Cladirea Scolii Gimnaziale ,,Matei Basarab" Brebu- Localul A este mai veche decat sala de sport, desi ambele au fost constuite in anul 1975(sala ulterior scolii) nu beneficiaza in prezent de acelasi tratament in ceea ce priveste investitiile in infrastructura. Scoala este izolata termic astfel incat nu se pot vedea cu ochiul liber eventualele defecte structurale. Sala nu. Probabil ca inginerii inteleg ce vreau sa spun. Poate vom reusi restaurarea statuii si reabilitarea cladirii salii de sport ,,Prof. Neculai Dragan" astfel incat elevii sa o poata folosi in orice anotimp conform programei scolare, sa se poata face ore de Educatie Fizica si Sport, acesta fiind conceptul initial al construirii salii: sala de gimnastica scolara! Alte comune isi ridica sali de sport, mult mai mari, de la zero si noi nu suntem in stare sa intretinem ceea ce avem si ce a fost functional pana in anii 2014-2015, avand toate dotarile necesare, apreciate in comentariile din reteaua Facebook de catre fostii elevi sau de catre cei care au vizitat-o in perioada cand era deschisa tuturor celor care vroiau sa faca miscare! E important sa nu asistam impasibili ci sa luam atitudine cu totii, timpul trece, iar problemele nu se vor rezolva de la sine!