1. Deficitul de personal medical din multe unități sanitare determină angajații să facă naveta pe distanțe considerabile, întrucât nu există suficiente posturi în localitatea de domiciliu. 2. Costurile ridicate ale carburantului și ale transportului public afectează direct venitul net al cadrelor medicale, în special în contextul actual al creșterii prețurilor la utilități și al inflației. 3. În alte sectoare bugetare (educație, administrație publică, transporturi) există deja reglementări care prevăd decontarea integrală sau parțială a transportului, ceea ce creează un dezechilibru și o discriminare indirectă față de personalul medical. 4. Condițiile de muncă din sistemul sanitar implică adesea ore suplimentare, ture de noapte și gărzi, ceea ce crește și mai mult povara financiară pentru deplasare. Solicităm: • Introducerea în legislația muncii aplicabilă personalului sanitar a dreptului la decontarea cheltuielilor de transport, indiferent dacă este vorba de transport public sau privat. • Posibilitatea decontării în baza documentelor justificative (abonamente, bonuri de carburant) sau prin acordarea unei indemnizații lunare forfetare. • Alinierea drepturilor personalului medical cu cele ale altor categorii profesionale din sectorul public. Considerăm că această măsură ar contribui la creșterea atractivității profesiei, la reducerea migrației personalului medical și la îmbunătățirea calității serviciilor medicale oferite pacienților.

De ce este important? Pentru că actuala lege pedepsește tinerii care aleg să consume canabis în mod responsabil, tratându-i ca pe infractori pentru posesia unor cantități mici, ceea ce le distruge viața și viitorul. Aceasta nu rezolvă problema consumului minorilor și nu reduce piața neagră, ci doar alimentează traficul ilegal și aduce pierderi uriașe la bugetul statului.  Pentru că în România de azi nu ar trebui să ajungă la dosar penal un tânăr care are un gram de canabis sau un joint, ci cei care în mod real pun în pericol societatea, traficanții și criminalii. Să pedepsim consumatorii mici este o povară inutilă și o pierdere de resurse, dar și o nedreptate care distruge vieți și familii.  Pentru că România trece printr-o perioadă grea economic și avem nevoie urgentă de soluții realiste care să aducă venituri la buget și să creeze locuri de muncă. Reglementarea canabisului este o oportunitate uriașă pe care alte țări o valorifică deja , este timpul să nu mai rămânem în urmă.  Pentru că actuala interdicție totală nu face decât să ascundă problema consumului de canabis în rândul minorilor, fără a o rezolva. Un cadru legal bine definit și controlat, similar celui pentru alcool și tutun, este singura soluție viabilă pentru protejarea sănătății publice și a tinerilor.  Pentru că toți ne dorim un mediu sigur pentru copiii și tinerii noștri. În loc să îi criminalizăm, trebuie să le oferim educație, informare și protecție reală, bazate pe experiența altor țări care au reușit să gestioneze responsabil această problemă. Este important pentru că România are nevoie de bani, și nu puțini. În contextul economic actual, cu datorii externe uriașe, taxe mărite și inflație, nu ne permitem să ignorăm o sursă majoră de venit la buget. Canabisul recreațional, reglementat și taxat, poate deveni o industrie care generează miliarde, așa cum se întâmplă deja în peste 20 de țări. Putem atrage investiții, putem exporta, putem crea locuri de muncă și plus valoare pentru întreaga economie. Este important pentru că acești bani nu se duc acum la stat. Se duc la traficanți, rețele ilegale și grupări de crimă organizată. Reglementarea canabisului ar aduce o schimbare reală: ar proteja tinerii, ar reduce criminalitatea, ar aduce bani la buget prin taxe și impozite, ar crea locuri de muncă și ar stimula economia. Mai mult, este un pas firesc spre o Românie modernă, democratică și responsabilă, aliniată la standardele europene. Pentru că este o problemă care afectează pe toți, indiferent dacă consumi sau nu canabis, cu toții plătim costurile unei legislații învechite și ineficiente: prin taxe mai mari, un sistem judiciar suprasolicitat, pierderi economice și o societate mai puțin liberă și echitabilă.  Este important pentru că trăim într-un stat democratic. Aici, libertatea de alegere și drepturile individuale ar trebui să primeze. Niciun tânăr nu ar trebui să își înceapă viața de adult cu un dosar penal pentru un joint. Este important pentru că avem ocazia să schimbăm o lege care produce victime și alimentează rețelele de crimă organizată. Reglementarea înseamnă control, prevenție, educație și bani pentru spitale, școli și servicii publice. Este important pentru că refuzul de a acționa nu mai e o opțiune. Într-o Europă care merge în direcția reglementării, România nu poate rămâne blocată în frică și ipocrizie.  Pentru că este o luptă pentru o societate mai corectă, mai liberă și mai sănătoasă. Oricine își dorește să trăiască într-o țară în care drepturile sunt respectate și problemele sociale sunt tratate cu înțelepciune și empatie trebuie să susțină această schimbare.  Pentru că fiecare dintre noi este afectat de lipsa locurilor de muncă, creșterea taxelor și un sistem fiscal sufocat. Susținând această campanie, susții o Românie mai puternică, cu o economie diversificată și oportunități pentru toți.   Împreună, putem să cerem o lege care să protejeze drepturile tinerilor, să sprijine familiile, să reducă criminalitatea și să aducă dezvoltare economică. Fiecare semnătură înseamnă o voce în plus pentru schimbare și un pas mai aproape de o Românie mai justă și prosperă.  Nu e vorba doar de libertatea de a consuma canabis. E vorba de bani reali, de locuri de muncă, de turism și investiții. Dacă legalizăm și reglementăm, România poate să câștige sute de milioane de euro pe an, bani care se întorc în comunități, în spitale și în școli. Nu mai putem pierde astfel de oportunități!   România are nevoie de bani, de soluții reale, nu de dosare penale pentru oameni care nu fac rău nimănui. Nu mai putem continua să tratăm canabisul ca pe un tabu. Este timpul să îl tratăm ca pe o sursă de venit, locuri de muncă și control eficient.   Nu încurajăm consumul, ci controlul. Așa cum alcoolul și tutunul sunt reglementate, la fel trebuie să fie și canabisul. Mai bine un sistem legal, cu taxe și reguli, decât haos, trafic ilegal și dosare penale .  Dacă am reglementa canabisul, am putea să ținem sub control piața, să reducem traficul ilegal care aduce și alte probleme, iar statul ar câștiga bani din taxe care pot ajuta la sănătate, educație sau alte nevoi urgente. E o schimbare care ne-ar face viața tuturor mai sigură și mai corectă. De aceea chiar contează să susținem asta. 

  De ce este important? Această măsură afectează direct dreptul cetățenilor la o pensie echitabilă și predictibilă, după ani de contribuții deja impozitate. Impozitarea suplimentară a pensiilor private: • Subminează încrederea în sistemul de economisire pentru bătrânețe; • Descurajează responsabilitatea financiară și planificarea pe termen lung; • Creează un precedent periculos de dublă impozitare, care poate fi extins și în alte domenii; • Afectează în special clasa de mijloc, care a contribuit constant și transparent. Este important să apărăm principiul echității fiscale și să cerem transparență și consultare publică înainte de adoptarea unor astfel de măsuri.    De ce ar trebui să ți se alăture și alte persoane în campania ta pentru schimbare? Pentru că puterea stă în număr. Cu cât mai mulți cetățeni își exprimă nemulțumirea: • Cu atât crește presiunea publică asupra decidenților politici; • Se poate obține revizuirea sau suspendarea măsurii; • Se creează un precedent de solidaritate civică, care poate influența și alte politici publice; • Este o oportunitate de a proteja drepturile tuturor contribuabililor, nu doar ale celor afectați direct acum. Această campanie nu este doar despre bani, ci despre respectul față de contribuabili și despre corectitudine în guvernare. 

Pentru că legea ne arată ce contează într-o societate. Iar azi, viața unei femei ucise de partener nu are niciun statut juridic special. Este tratată ca o crimă oarecare, deși în spatele ei se află un întreg mecanism de violență ignorată, frică, control și tăcere socială.  Fără o lege care să numească și să pedepsească femicidul:  • nu putem măsura amploarea reală a fenomenului, • nu putem proteja femeile înainte să fie prea târziu, • nu putem educa justiția, poliția sau opinia publică să vadă acest tip de crimă așa cum este: o formă extremă de violență de gen. 📉 Cifrele nu apar în statistici oficiale. Agresorii sunt judecați ca oricare alții. Victimele devin simple știri de seară.  🧩 Fără un nume, fenomenul rămâne invizibil. Iar ce e invizibil, nu se oprește. Această lege ar însemna: • recunoaștere pentru victime, • mecanisme reale de prevenție, • responsabilitate instituțională. 📣 Nu cerem privilegii. Cerem ca femeile să nu mai moară ignorate. Cerem ca statul să spună, prin lege, că viața unei femei ucise pentru că e femeie contează.  

Jocurile de noroc nu mai sunt o distracție. Au devenit o problemă de sănătate publică. Sălile de jocuri sunt peste tot — la colț de bloc, în sate mici, lângă școli și grădinițe. În fiecare zi, oameni își pierd salariul, casa, liniștea și familia din cauza dependenței. Iar cei care suferă cel mai mult sunt copiii, care trăiesc în nesiguranță și lipsuri. Această campanie este despre protejarea familiilor, a viitorului și a celor vulnerabili. Despre mame care nu mai vor să-și vadă soții pierduți în datorii. Despre copii care merită părinți prezenți, nu captivi într-un joc fără sfârșit. Cerem o măsură simplă, dar cu impact major: limitarea drastică a numărului de săli de jocuri de noroc. Nu putem opri dependența doar cu sfaturi. Trebuie să reducem tentația, să punem reguli clare, să oprim accesul ușor și constant la aceste locuri. Vă invit să vă alăturați pentru că doar împreună putem schimba ceva. Doar dacă suntem mulți, vocea noastră va fi auzită. Hai să spunem STOP abuzului, să reconstruim siguranța comunităților noastre și să cerem legi care ne apără cu adevărat. Sunt mamă și am văzut ce lasă în urmă dependența de jocuri: gol, vinovăție și teamă. Nu vreau ca alte familii să trăiască așa. Vreau o țară care își apără oamenii, nu care-i pierde în jocuri.

Pentru că românii sunt furioși pe nedreptate, iar această furie este perfect justificată. Suntem martori la o realitate absurdă: în timp ce oamenii de rând plătesc taxe din fiecare leu muncit, Guvernul se pregătește să crească TVA-ul – o măsură care lovește direct în populație – în loc să recupereze miliardele datorate de marii evazioniști, precum Robert Negoiță. Această nedreptate fiscală distruge încrederea cetățenilor în stat, alimentează neîncrederea în instituții și deschide larg ușa pentru forme periculoase de extremism și populism. Când oamenii văd că legea nu e egală pentru toți, când simt că plătesc tot mai mult în timp ce privilegiații scapă, încep să respingă complet sistemul – și să migreze către soluții radicale sau autoritare. Într-un asemenea climat, riscul de a trece la un model libertarian sau extremist devine real: unul în care fiecare se descurcă pe cont propriu, în care solidaritatea dispare, iar politica se fracturează și mai mult. Dacă vrem o Românie echitabilă, sigură și stabilă, trebuie să cerem împreună ca Guvernul să aplice legea și să colecteze taxele de la cei care datorează cel mai mult, nu de la cei care au cel mai puțin.

1.  Este un drept social, nu un salariu Indemnizația este oferită pentru că părintele renunță temporar la muncă pentru a avea grijă de copil. Nu este venit pentru o muncă prestată, ci un sprijin social esențial. 2.  Afectează direct veniturile familiilor tinere O reținere de 10% înseamnă: între 400–500 lei mai puțin în fiecare lună o presiune financiară în plus într-o perioadă în care cheltuielile cresc (pampers, lapte, medicamente etc.) 3. Mamele rămân asigurate și fără această reținere Până acum, statul plătea CASS pentru ele, tocmai pentru a asigura accesul la sănătate. Modificarea actuală face ca părinții să-și plătească singuri asigurarea, dintr-un venit deja limitat. 4. Descurajează natalitatea România are deja o rată scăzută a natalității. Orice tăiere de beneficii sociale: descurajează familiile să aibă copii forțează mamele să se întoarcă mai repede la muncă creează inechități sociale 5. Contrazice principiile protecției maternității România și UE recunosc că primii ani din viața copilului sunt critici pentru dezvoltare.  Impozitarea acestui sprijin arată o lipsă de respect față de mamele care aleg să stea acasă cu copiii.

I. Introducere – Cazul care a expus o fisură în sistem  În mai 2025, la Grădinița cu Program Prelungit Șag (Timiș), copii de 3–5 ani au fost hrăniți cu alimente contaminate. DSP Timiș a confirmat oficial contaminarea cu stafilococ coagulazo-pozitiv și enterobacterii (adresa nr. 13599/06.06.2025) și, ulterior, a recunoscut (adresa nr. 23684/25.09.2025) că unitatea funcționa fără aviz sanitar DSP. Două adevăruri oficiale, un singur responsabil moral: DSP Timiș și directorul său, Florin Ardelean.   II. Contextul juridic și normativ  1️⃣ Ordinul MS nr. 1456/2020, art. 4, 10, 14 – interzice funcționarea fără aviz DSP și impune suspendarea activității. 2️⃣ HG nr. 857/2011, art. 62 alin. (2) – stabilește răspunderea pentru lipsa autorizației. 3️⃣ Codul penal, art. 297–298 – sancționează neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu cu consecințe asupra sănătății publice. 4️⃣ Codul administrativ, art. 369–372 – obligă DSP la control preventiv. 5️⃣ Constituția României, art. 34 și 52 – garantează dreptul fundamental la sănătate și răspunderea funcționarilor publici. 6️⃣ Jurisprudență CEDO – Tătar vs. România (2009) – statul are obligația pozitivă de a acționa preventiv. 7️⃣ Carta Drepturilor Fundamentale a UE, art. 35 – dreptul la protecție sanitară și siguranță alimentară.   III. Faptele de inacțiune și protecție instituțională  După incident, DSP Timiș, sub conducerea Florin Ardelean:  • nu a dispus suspendarea activității grădiniței;  • nu a declanșat un control extraordinar;  • a semnat documente contradictorii, recunoscând lipsa avizului dar invocând „lipsa riscului iminent”;  • a omis informarea Ministerului Sănătății, Prefecturii și Senatului;  • a permis continuarea programului „Masă Sănătoasă” într-o clădire neautorizată sanitar.  Aceasta definește neglijența instituțională cu efect public – o complicitate administrativă care subminează încrederea în stat.  III.1. Competența profesională a conducerii DSP Timiș  Potrivit Adeverinței oficiale nr. 15537/18.11.2013 emisă de DSP Timiș, actualul director Florin Ardelean a fost încadrat între 2008 și 2013 în funcția de șofer, cu normă întreagă de 8 ore, în baza unui contract individual de muncă. Ulterior, a fost promovat pe linie administrativă în cadrul aceluiași serviciu, fără a deține o pregătire medicală universitară.  Conform articolului publicat de cotidianul Adevărul la data de 3 ianuarie 2024, peste 40 de angajați ai DSP Timiș și-au exprimat oficial nemulțumirea față de această numire, semnalând lipsa competențelor medicale și experienței în domeniul sănătății publice.  Această situație ridică întrebări fundamentale de etică administrativă:  • Cum poate o instituție sanitară județeană să fie condusă de o persoană fără formare medicală? • Cum poate un fost angajat non-medical să gestioneze decizii care afectează sănătatea publică a copiilor? Aceasta nu este o chestiune personală, ci una instituțională, care privește responsabilitatea Ministerului Sănătății în numirea și supravegherea conducerilor DSP-urilor din România. IV. Analiza doctrinară și comparativă  Conform Harvard Public Health Ethics Framework, inacțiunea într-o situație de risc cunoscut reprezintă institutional omission of duty – culpă instituțională sistemică. În doctrina Oxford School of Governance, omisiunea aplicării unei legi imperative în domeniul sănătății publice este governance failure by omission. CEDO – Tătar vs. România (2009), Stoian vs. România (2021), Fernandes vs. Portugalia (2017) – confirmă obligația pozitivă a statului de a preveni riscurile sanitare, în special pentru minori.  Prin refuzul aplicării Ordinului MS 1456/2020, DSP Timiș a:  • încălcat principiul precauției sanitare; • încălcat dreptul copilului la protecție efectivă (art. 22 și 34 din Constituție, art. 24 Carta UE); • creat un precedent periculos, în care inacțiunea devine normă administrativă.   V. Concluzie și cereri publice  Această petiție cere nu doar o demitere, ci restaurarea principiului legalității în sănătatea publică. Solicităm: 1️⃣ Demiterea imediată a directorului DSP Timiș, Florin Ardelean; 2️⃣ Deschiderea unei anchete disciplinare și penale pentru inacțiune administrativă gravă; 3️⃣ Intervenția corpului de control al Ministerului Sănătății; 4️⃣ Audit național al tuturor unităților școlare fără aviz DSP; 5️⃣ Raport public complet privind acțiunile DSP-urilor după incidente sanitare.   VI. De ce este o cauză publică  Cazul Șag nu este o excepție locală. Este simptomul unui sistem care a încetat să reacționeze. Când o direcție de sănătate publică ignoră legea, copiii devin victimele birocrației. Această petiție este un apel pentru responsabilitate, un document de sănătate publică adresat Guvernului României, Parlamentului European și instituțiilor internaționale de protecție a sănătății.  “România nu are nevoie de un nou scandal sanitar. Are nevoie de instituții care reacționează atunci când viața copiilor este pusă în pericol.” Cazul de la Grădinița Șag nu este doar o abatere administrativă, ci o lecție despre indiferența unui sistem care a uitat că sănătatea publică este o obligație, nu o opțiune. Când o instituție chemată să prevină devine complice prin tăcere, încrederea socială se prăbușește, iar copiii devin victime ale birocrației și neglijenței.  Solicităm Ministerului Sănătății să acționeze ferm și exemplar, prin demiterea directorului DSP Timiș, Florin Ardelean, declanșarea unei anchete administrative și penale, precum și emiterea unei directive naționale prin care nicio unitate de învățământ să nu mai poată funcționa fără aviz sanitar valabil.  Această petiție nu aparține doar unui părinte, ci fiecărui cetățean care crede că legea trebuie să apere viața, nu funcția.

Pentru că fertilitatea nu este un lux, ci un drept fundamental legat de viață, familie și demnitate. Pentru că fiecare femeie sau cuplu care își dorește un copil ar trebui să aibă o șansă reală — nu doar în teorie, ci și în practică. Programul Național de Fertilizare in Vitro este o promisiune publică care azi zace neaplicată, în timp ce timpul biologic al miilor de oameni trece nemilos. Asta nu e doar o problemă administrativă, e o dramă umană. 

Problemele le stim cu totii, intr-o mai mica sau mai mare masura, si cred ca a venit timpul sa ne concentram pe solutii. Pe toti cei care suntem la inceput de drum in a ne crea o familie ne afecteaza criza locuintelor, si intr-o buna masura si pe ceilalti - si daca nu te afecteaza in mod direct acum, o va face peste ani cand copii sau nepotii tai vor dori la randul lor sa isi intemeieze o familie si se vor lovi de exact aceeasi problema nerezolvata: piata imobiliara este o unealta speculativa modelata intentionat pentru a aduce venituri mari pentru unii in timp ce pentru majoritatea duce la scaderea nivelului de trai. Accesul la o locuinta (spatiu de locuit) decenta, la standarde moderne, si nu cutiile de chibrituri construite pe repede inainte in timpul comunismului, tine si de siguranta nationala in masura in care suntem afectati de o grava scadere anatalitatii, pe langa cei care aleg dintr-un motiv sau altul sa emigreze.

 Pentru că orice persoană are dreptul să se deplaseze liber și în siguranță, indiferent dacă merge pe picioarele ei sau folosește un scaun rulant.  Fără un sistem de informare în timp real despre lifturile de la metrou, persoanele cu dizabilități riscă să ajungă în stații unde pur și simplu nu pot ieși la suprafață. Este o situație absurdă, umilitoare și chiar periculoasă. Această petiție nu este doar pentru cei care se confruntă acum cu această problemă. Este pentru toți: pentru părinții cu copii mici, pentru vârstnici, pentru oricare dintre noi care, într-o zi, ar putea avea nevoie de accesibilitate. Un sistem clar de informare ajută și salvează timp, energie și demnitate. Semnează această petiție dacă și tu crezi că transportul public trebuie să fie pentru toți, nu doar pentru cei care pot urca scările.

Pentru că plătim taxe din ce în ce mai mari, în timp ce Biserica nu plătește nimic. Pentru că școlile cad, dar catedralele au acoperișuri de aur. Pentru că nu e normal să ni se bage mâna în buzunar cu scuze „divine”, în timp ce noi muncim pe brânci, iar ei merg cu SUV-ul sfințit. E timpul să cerem echitate fiscală! Religia e o alegere personală – să și-o plătească fiecare. Semnează dacă vrei ca banii tăi să meargă la spitale, nu la clopote aurite.