„Copilărie sub ANESTEZIE” este un reportaj cutremurător, cu privire la viața copiilor abandonați în casele de copii, condamnați la psihoză prin administrarea tratamentelor anxioliotice, neuroleptice și antiepileptice, într-un mod abuziv. Reportajul a fost realizat de ProTV, în cadrul emisiunii ROMANIA, TE IUBESC!, și a fost difuzat pe 17.03.2019, ora 18:00. Felicitări, Paula Herlo, pentru investigația făcută! Reportajul poate fi urmărit integral pe acest link: https://stirileprotv.ro/romania-te-iubesc/copilarie-sub-anestezie-emisiunea-integrala-17-martie-2019.html Din propria experiență știm cât de greu este să monitorizezi un sistem care, în fiecare zi, mușamalizează abuzuri și strigăte de ajutor. Anul trecut senatorul Vlad Alexandrescu ne-a informat cu privire la vizitele efectuate în centrele de plasament și cu demersurile făcute în vederea reducerii abuzurile identificate de dânsul sau sesizate de tinerii din centre. Timp de un an de zile a anchetat fenomenul psihiatrizării copiilor aflați în grija statului. Până când mai suntem spectatori? E inuman! Sistemul preferă copii sedați, ca să fie liniște. E mai ușor să te folosești de medicamente, decât să intervii cu psihoterapie sau să le faci viața plăcută. Această sedare îndelungă are, desigur, efecte mai târziu, pe care ei le vor simți și care le vor afecta dezvoltarea. Senatorul Vlad Alexandrescu spune: "psihiatrizarea pediatrică trebuie regândită! Mi se pare extrem de grav să condamni un copil la ani de Rispolept, Levomepromazin, Romparkin și alte medicamente extrem de puternice pentru evoluția neuropsihică a copilului. Cred cu tărie că suntem vinovați de starea psiho-educațională a copiilor aflați cu măsura protecției speciale, la nivel național." Semnează și tu petiția online, pentru a le arăta că suntem alături de copiii României. Fiecare dintre noi are o datorie morală față de cei neputincioși, neajutorați.

Deși reglementările spun că temele nu ar trebui să depășească 2 ore pe zi, în medie, un copil în România petrece aproximativ 3-4 ore pe zi cu această activitate. în Finlanda, țara cu cel mai performant sistem de învățământ din Europa, media este de jumătate de oră. În lume, România ocupă locul 6, după țări cum sunt China, Rusia, Singapore, Kazahstan. De asemenea, reglementările spun ca în timpul vacanțelor copiii să nu primească teme, dar asta nu se respectă aproape niciodată. Deși în 2017 Ministerul Educației a realizat un studiu cu privire la acest subiect și a aflat că 80% dintre respondenți consideră că temele pentru acasă sunt prea multe și prea obositoare, nu s-a schimbat nimic. Momentan, Ordinul nr. 5.893/28.11.2016 spune: „timpul necesar realizării temelor pentru acasă pentru un elev este de cel mult 2 ore, însumând toate disciplinele, în așa fel încât media zilnică a pregătirii elevului, în clasă și în afara ei, să se încadreze în 5 - 8 ore zilnic.” Chiar dacă s-ar aplica, ar fi prea mult pentru un copil - să muncească 8 ore pe zi, la fel ca un adult, mai ales pentru materii care, multe dintre ele, nu îi vor folosi nici în carieră, nici în viața personală - cel puțin dacă nu sunt abordate într-o manieră pluridisciplinară, pentru care nu se realizează proiecte de grup, sau nu se folosesc materiale audio-video. E important să se revizuiască Ordinul nr. 5.893/28.11.2016 și să se reducă la 1 oră timpul pentru teme, în fiecare zi, ca măcar să se aplice în realitate cele 2 ore (fiindcă profesorii vor fi mereu tentați să dea mai mult copiiilor, în lipsa unei reforme și a unei modernizări structurale), pentru ca cei mici să aibă parte de mai multă copilărie, să poată învăța să relaționeze, socializeze, să își dezvolte Stima de sine și Empatia. https://c1.staticflickr.com/5/4804/45811280412_46aeefb377_z.jpg Prea multe teme pentru acasă îl fac pe copilul nostru să fie obosit, stresat, cu mai puțin timp disponibil pentru joaca liberă, timpul petrecut cu familia sau alte activități de dezvoltare personală, ce îi completează educația - fiindcă nu are parte la școală de materii ca: igienă emoțională, managementul conflictelor, descoperirea sensului vieții, șamd. Prea multe teme pentru acasă generează și o situație conflictuală în familie, o relație deficitară cu părinții, care își doresc de la copilul lor să obțină performanță școlară, iar în sistemul nostru educațional asta poate veni la pachet doar cu prea multe sacrificii. În lipsa cursurilor de psihologie, a workshopurilor de dezvoltare personală și a informațiilor privitoare la creșterea copilului într-un mod armonios, părinții pot crea relații deficitare cu copiii pe fondul stresului, producându-le acestora traume emoționale, prin prea multă presiune, compararea cu alți colegi (ceea ce determină în timp sentimentul de invidie, anxietate socială sau depresie), lipsa iubirii și așa mai departe. Părintele din ziua de azi seamănă mai mult cu un antrenor, decât cu un părinte și asta se datorează și sistemului educațional ce presupune prea multe teme pentru acasă. Un alt efect al prea multor teme pentru acasă poate fi atitudinea de respingere a copilului vis-a-vis de școală. Dacă la început ea poate fi o sursă de bucurie, fiindcă înveți lucruri noi și îți faci prieteni, în scurt timp se poate transforma într-un loc al torturii, ce poate avea influență pe termen lung, așa cum dacă în școală ai fost obligat să citești ce nu își plăcea, mai târziu poți respinge cărțile și cititul în general. De asemenea, părinții se implică de multe ori în rezolvarea temelor copiilor, ceea ce, dacă au și un serviciu full-time, le provoacă și lor mult stres, având mai puțin timp pentru ei înșiși, prelucrarea proprilor emoții și gânduri de peste zi sau activități recreative. Iar acest stres se transmite copiilor, afectează și relația de cuplu și stima de sine a adultului. După cum știm, copiii învață cel mai mult prin imitare, așa că astfel nu au parte de un model sănătos (http://ilabs.washington.edu/meltzoff/pdf/99Meltzoff_BornToLearn.pdf) Pentru sănătatea emoțională a tuturor, hai să ne eliberăm viața de lucruri inutile, pentru a invita în ea creșterea armonioasă, întărirea stimei de sine, dezvoltarea empatiei, pentru o societate de adulți care au învățat să învețe, care au o părere bună despre sine și lumea în care trăiesc. --- Surse: https://stiri.declic.ro/studiu-min-educatiei https://stiri.declic.ro/teme-2h

În Legea Educației Naționale nr. 1/2011 este stipulat faptul că „Elevilor care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu li se decontează cheltuielile de transport din bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin unităţile de învăţământ la care sunt şcolarizaţi, pe bază de abonament, în limita a 50 km, sau li se asigură decontarea sumei ce reprezintă contravaloarea a 8 călătorii dus-întors pe semestru, dacă locuiesc la internat sau în gazdă.” (art. 84, alin. (3) ). Totodată, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 69/2016 a introdus un tarif maxim per kilometru aferent abonamentului lunar pentru elevi, stabilit prin hotărâre a Guvernului. Astfel, operatorii de transport sunt obligați să respecte un plafon atunci când stabilesc prețul unui abonament lunar pentru elevi. Totuși, o mulțime de elevi sunt obligați să aducă bani de acasă pentru a plăti diferența dintre costul abonamentului lunar și suma decontată de unitatea de învățământ, deși ar trebui ca suma să fie acoperită integral.

Această mărire a alocațiilor este un factor care poate influența considerabil multe vieți. Privind din punctul de vedere al unei familii cu o situație financiară precară, suma de 82 de lei este una infimă pentru creşterea unui copil. Având în vedere nevoile acestuia, această sumă nu poate să acopere nici măcar alimentele necesare traiului pentru o lună. Copiii din centre de plasament sunt de asemenea, vizați de această problemă a alocației, fiind chiar cei care sunt dependenți de ea.

De mai bine de 27 de ani Sistemul de Protecție a Copilului încearcă să se reformeze însă niciodată nu a urmărit interesul superior al copilului. Recent, mai multe investigații jurnalistice au scos la iveală o serie de abuzuri existente în serviciile de protecție de tip rezidențial și centre de plasament. Conform cercetării realizate de Asociația Desenăm Viitorul Tău în sistemul de protecție a copilului domnește frica. Astfel că mii de copii instituționalizați sunt expuși unei forme de abuz precum cel fizic, psihic, economic și sexual. Sistemul de protecție a copilului și-a demonstrat capacitatea de reorganizare și restructurare creând alternativa de tip familial. Astfel cred că opțiunea cea mai optimă nevoilor reale ale copilului instituționalizat rămân serviciile de tip familial. Sunt sute de studii științifice care ne arată evoluția negativă a copilului crescut într-un centru de plasament, raportat la evoluția pozitivă a unui copil ocrotit într-un serviciu de tip familial. Vă cerem tuturor sprijinul pentru ca acești tineri să aibă, în mod real, o șansă în viață!

E important ca societatea românească să evolueze, să devină mult mai tolerantă. Toleranța și respectul față de dreptul tuturor la educație și sănătate nu îl vom învăța niciodată excluzându-i! Nu dorim ca acest caz să devină un trist precedent pentru altele asemănătoare. Deși știm că situația în școlile din România e departe de a fi în regulă, cazul de la Pitești rămâne unul extrem, și ne dorim să fie singurul. Ce ne facem dacă acest exemplu va inspira și alți elevi, părinți etc și peste noapte vom realiza că va deveni o modă să ceri ca cei cu dizabilități sau dificultăți de adaptare să fie excluși? Aceste lucruri trebuie împiedicate. ACUM. Pentru binele elevului din Pitești, pentru ca cei ce îi sunt colegi să învețe o lecție corectă, pentru ca acest caz să nu se mai repete.

Pentru a creste copiii nostri sanatos -afara, la aer, la soare, socializand dar IN SIGURANTA

Pentru ca nu am singur puterea decizionala și vreau să se știe ce se petrece aici Și evident încercarea stopării acestor semnalmente!