• Planurile-cadru au nevoie de o schimbare reală
    Se discută în spațiul public despre reforma planurilor-cadru pentru învățământul liceal, însă, cu dezamăgire, constatăm faptul că aceasta există mai mult la nivel declarativ, întrucât propunerile lansate sunt la fel de rigide și monotone ca cele în vigoare. Ne așteptam ca, după 15 ani, variantele supuse dezbaterilor să aducă o serie de elemente de noutate sistemului, pentru ca acesta să se alinieze cu practicile din țări europene care stau semnificativ mai bine decât noi în termeni statistici. Fie că vorbim despre elevii ce nu termină nici măcar opt clase, de șomajul în rândul tinerilor, sau de adolescenții care nu înțeleg ceea ce citesc, considerăm că rădăcina problemei este faptul că învățământul românesc nu acceptă provocarea de a atinge cele două obiective majore ale educației: integrarea în societate și inserția pe piața muncii. Nevoile elevilor sunt de actualitate și corelate la cerințele secolului curent, spre deosebire de aceste planuri-cadru, o relicvă a unui sistem ce, în loc să faciliteze individualizarea parcursului elevului, își propune să îi uniformizeze printr-o mult prea limitată posibilitate de a alege ce studiază. Începând cu anul 2015, educația este un domeniu care face parte din conceptul de securitate națională extinsă, însă nu considerăm că acesteia îi este acordată atenția cuvenită. Întrucât opiniile elevilor nu au fost consultate pe parcursul elaborării propunerilor de planuri-cadru, ne dorim să ne facem vocea auzită înainte de a fi prea târziu și pentru generațiile ce vin din urmă. Astfel, drag coleg, drag profesor, drag cetățean responsabil căruia îi pasă de viitorul țării, te invităm să semnezi următoarea petiție, prin care solicităm o adevărată reformă a planurilor-cadru!
    22.791 din 25.000 Semnături
    Inițiat de Consiliul Național al Elevilor Picture
  • Acces echitabil la servicii de medicină dentară pentru copiii de la sate și copiii cu cancer
    Pentru copiii cu afecțiuni oncologice, tratamentul stomatologic este vital. O infecție la dinți, netratată la timp, poate provoca septicemie care poate duce chiar la deces. În zonele dezavantajate din mediul rural, deficitul de medici dentiști face ca accesul copiilor la medic dentist să fie extrem de dificil, ceea ce are consecințe grave pe termen lung asupra sănătății lor orale. Cu toate acestea, din cauza faptului că Ministerul Sănătății nu a reglementat în ultimii 11 ani funcționarea cabinetelor medicale mobile, acestea nu pot furniza îngrijiri acolo unde îngrijirile nu pot fi furnizate altfel (pentru copiii care suferă de cancer și sunt internați perioade lungi de timp, neputându-se deplasa la cabinetul medicului dentist, sau pentru copiii din zone dezavantajate unde nu există medic dentist sau, chiar dacă există, situația financiară a familiei nu permite plata serviciilor). Funcționarea cabinetelor stomatologice mobile este reglementată prin Legea 95/2006, titlul VI, art 135, aliniat e)). Deși legea a prevăzut încă de la început obligația Ministerului Sănătății de a elabora normele de aplicare, acest lucru nu s-a întâmplat nici până acum. Consecința este că nu pot fi create cabinete mobile de medicină dentară atâta vreme cât nu există reguli care să stabilească funcționarea lor. În acest timp, în care Ministerul Sănătății nu elaborează normele de aplicare, există categorii sociale care nu beneficiază de dreptul garantat de Constituție de a avea acces la servicii de sănătate. Situația accesului la servicii de medicină dentară pentru copii în mediul rural și pentru copiii cu afecțiuni oncologice este critică: 51% dintre copii trăiesc sub spectrul sărăciei, iar 74% din copiii săraci locuiesc la sat; 75% dintre copiii cu vârste între 6 și 11 ani au carii la dinții temporari și 39% la dinții definitivi; 80% dintre români au probleme dentare; Numai 30% dintre români au toți dinții naturali (media europeană: 41%); Pentru România, motivele ultimei vizite la medicul dentist au fost controlul de rutină sau tratamentele de curăţare (27%), tratamentul de rutină (31%) şi tratamentul de urgenţă (40%); În satele în care există cabinete stomatologice, medicii dentiști nu doresc să facă naveta; Cabinetele stomatologice de la sate sunt o raritate. În România, există județe fără niciun cabinet stomatologic de stat (în 2016 numărul lor a scăzut la 30 în întreaga țară); Pe lângă faptul că părinții nu pot susține financiar tratamentul stomatologic al copilului, lipsa cabinetelor și drumul până la singurul cabinet stomatologic din comună (acolo unde există), reprezintă o reală problemă; pentru copiii cu afecțiuni oncologice, tratamentul stomatologic este vital. Una dintre soluții este crearea de cabinete de medicină dentară mobile care să ofere acces la servicii de medicină dentară persoanelor aflate în localități rurale pentru care transportul este dificil din motive financiare sau fizice (nu se pot deplasa). Pentru ca această soluție să fie posibilă este nevoie de o lege cu norme de aplicare care să permită funcționarea lor. Vă invităm să semnați această petiție pentru ca toți copiii aflați în zone rurale defavorizate, fără infrastructură, fără cabinete în apropiere sau fără posibilități financiare, să poată fi tratați în mod echitabil, cu aceleași drepturi ca și ceilalți cetățeni de pe teritoriul României.
    5.740 din 6.000 Semnături
    Inițiat de Asociatia Merci Charity Boutique Picture
  • Vrem ca toți tinerii sa aibă acces la educație pentru sănătate sexuală în școli!
    https://youtu.be/8Rb8jxJaDc8 România este țara din Uniunea Europeană care ocupă primul loc în ceea ce privește numărul de mame adolescente. În anul 2015, 627 de tinere au născut înainte să fi împlinit vârsta de 15 ani, iar numărul celor care au devenit mame în timp ce aveau vârsta între 15 și 19 ani era de 17621! [5] România este țara europeană cu cel mai mare număr de noi diagnosticări cu HIV în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani, la nivelul anului 2013[6]. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, rata mortalității cauzată de cancerul de col uterin în România este de 2-2,7 ori mai mare decât în majoritatea statelor Europei Centrale și de Est și de 6,3 ori mai mare decât media țărilor din Uniunea Europeană[7]. Cancerul de sân este principala cauza de îmbolnăvire prin cancer în rândul femeilor. Anual în România sunt diagnosticate cu cancer de sân aproximativ 9000 de femei, iar peste 3000 de femei mor în fiecare an din cauza acestei maladii[8]. O cunoaștere corectă a factorilor de risc și formarea unor comportamente sănătoase cresc șansele depistării precoce, a intervențiilor timpurii și a șanselor de supraviețuire. Tot în România, 1 din 4 femei sunt cel puțin o dată în viață agresate fizic sau sexual de partenerul lor. Această situație contravine oricăror norme morale sau legale fiind unul dintre rezultatele lipsei educației pentru egalitate de gen, 79% dintre victime fiind femei[9]. Educația pentru sănătate sexuală înglobează componenta de egalitate de gen a cărui scop este de a acorda șanse egale tuturor cetățenilor unei țări, indiferent de gen, religie sau orientare sexuală. Educație pentru sănătate sexuală include informații care privesc atât dezvoltarea fizică a copilului și adolescentului cât și dezvoltarea lui emoțională, relațională și socială, toate adaptate nivelului de înțelegere a acestora. Accesul la educație pentru sănătate sexuală completează spectrul educației universale și formează, responsabil și adaptat, atitudini responsabile și sănătoase, o înțelegere și o informare corectă, o împuternicire a tinerilor membri ai unor comunități și ai unei societăți românești lipsite de discriminare. 1. ECDC: Surveillance Report. HIV/AIDS surveillance in Europe 2. http://dspvs.ro/dsp2/images/Analiza%20de%20situatie%20Cancer%20de%20Col%20uterin%202014.pdf 3. International Agency for Research on Cancer, http://eco.iarc.fr/eucan/CancerOne.aspx?Cancer=46&Gender=2 4. https://violentaimpotrivafemeilor.ro/statistici-privind-violenta-in-familie-aproape-noua-mii-de-cazuri-de-lovire-si-alte-violente-si-80-de-violuri-in-familie-in-primele-6-luni-ale-anului/ 5. INSEE- Anuarul statistic al României 2016 6. ECDC: Surveillance Report. HIV/AIDS surveillance in Europe 7. http://dspvs.ro/dsp2/images/Analiza%20de%20situatie%20Cancer%20de%20Col%20uterin%202014.pdf 8. International Agency for Research on Cancer, http://eco.iarc.fr/eucan/CancerOne.aspx?Cancer=46&Gender=2 9. https://violentaimpotrivafemeilor.ro/statistici-privind-violenta-in-familie-aproape-noua-mii-de-cazuri-de-lovire-si-alte-violente-si-80-de-violuri-in-familie-in-primele-6-luni-ale-anului/
    8.334 din 9.000 Semnături
    Inițiat de Gabriel Brumariu
  • Apel Dreptul la Educație
    Aceste tendințe ne îndepărtează flagrant de dimensiunea integrării europene, plasându-ne într-o zonă centrifugală în raport cu toate centrele de forță ale civilizației. Suntem convinși că scena educațională românească trebuie să se alinieze modelelor de succes ale Europei, să se situeze în proximitatea calitativă a acestora, nu să se îndepărteze de ele, așezându-ne astfel marginal pe harta dinamicii educaționale europene. NU VREM:  autori de manuale selectați politic!  excluderea a 10.000 de potențiali autori, în favoarea a trei selectați de stat!  autori de manuale care se autoexclud, pentru că refuză tutela statului!  autori de manuale care se autoexclud, pentru că refuză comanda politică!  manuale mai scumpe în timp, ca efect al monopolului!  pierderea unor manuale potențial valoroase!  falimentarea unor edituri profesioniste, care asigură locuri de muncă simultan cu produse de calitate!  anularea posibilității ca edituri prestigioase, cum sunt Oxford, Nathan, Pearson, Cornelsen, Cambridge etc. să lucreze cu autori români!  să dispară oamenii creativi, esențiali pentru o echipă de autori de manuale, pe care un asemenea sistem i-ar exclude din principiu!  limitarea dreptului la asociere în vederea scrierii unui manual!  ca un manual, vremelnic agreat de o conducere politică, poate chiar iubit de profesori, să fie schimbat de următoarea conducere politică, pentru că are clienții ei!  controlul politic al conținuturilor!  cenzura educației!  controlul minților copiilor noștri!  moartea școlii românești! Atragem atenția asupra câtorva principii fundamentale ale educației, încălcate de către recentele inițiative ale MEC în privința manualelor și a auxiliarelor școlare: 1. DREPTUL PROFESORULUI de a-și alege resursele didactice. PROFESORUL trebuie să-și mențină vocația și să reușească să-și cultive, și după 20-30 de ani de carieră, pasiunea pentru munca sa. O poate face DOAR dacă se simte liber, inclusiv prin faptul că toate cărțile pe care și le dorește îi sunt permise. • Acest drept este reglementat chiar în Constituție în mai multe țări (Italia, de exemplu) și în Legile Educației (în aproape toate statele lumii). A-i limita acest drept înseamnă CENZURĂ! 2. DREPTUL DE A PUBLICA. Orice editură și orice autor au dreptul de a publica ORICE carte cu profil educațional: în primul rând MANUALE, dar și culegeri, ghiduri și metodici, manuale digitale etc. Dezvoltarea complexă a pachetelor educaționale în editurile cu profil educațional este CEA MAI CUNOSCUTĂ FORMĂ de CERCETARE-DEZVOLTARE în EDUCAȚIE, la nivel mondial. Exemple strălucite: Pearson, Cambridge sau Oxford, Hachette sau Nathan, Cornelsen, Klett sau Springer. • Acest drept este derivat din DREPTUL LA LIBERĂ EXPRIMARE (Art. 30 din Constituția României), reglementat în Constituție în mai multe țări, dar și prevăzut ca atare în Legile Educației și în Legile Cărții din aproape toate statele lumii. A limita acest drept înseamnă CENZURĂ! 3. DREPTUL PĂRINȚILOR DE A CALIBRA ȘI DIRECȚIONA educația propriilor copii. Statul, școala, profesorii, directorii, agenții economici nu pot impune unui părinte CÂT și DACĂ dorește să plătească pentru resurse educaționale suplimentare. • Drepturile și responsabilitățile părintelui în ceea ce privește educația copilului sunt prevăzute ca atare în legislație. A limita acest drept înseamnă CENZURĂ! 4. DREPTUL STATULUI DE A INVESTI în educație Statul are dreptul (și responsabilitatea) de a investi în educație, fără să încalce însă vreunul dintre celelalte trei principii de mai sus. Statul poate achiziționa manuale, însă DOAR de pe o piață liberă, la prețuri corecte, rezultate în urma unor reguli de competiție corecte, în interesul beneficiarilor. Nu va forța însă o scădere artificială a prețului manualului, întrucât aceasta ar însemna, inevitabil, o reducere a calității. Conform Constituției României, statul dă cetățenilor români dreptul la “învățătură”. Adică educație de calitate. Ingerințele statului prin soluții de tip monopol elimină concurența, iar lipsa concurenței înseamnă calitate mai slabă, prețuri, în timp, mai mari (de monopol). Se atentează astfel la unul dintre drepturile fundamentale ale cetățenilor români, dreptul la învățătură. • Constituția României. Art. 32. (1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare. A limita acest drept înseamnă CENZURĂ! Cele patru principii sunt circumscrise unui drept fundamental: DREPTUL COPILULUI la o educație de calitate. În numele acestui drept, vă solicităm, domnule ministru Liviu Pop, să renunțați imediat la monopolizarea manualelor, la impunerea manualului unic sau la cosmetizarea acestei acțiuni sub forma așa zisei licitații de autori, organizată de editura de casă a statului! 200 de cadre didactice universitare și preuniversitare, academicieni și cercetători au semnat deja această petiție, susținută de Uniunea Editorilor din România (UER) și Asociația Editorilor din România (AER). Dacă sunteți de acord cu aceste principii, semnați petiția și trimiteți-o mai departe!
    4.754 din 5.000 Semnături
    Inițiat de Apel Dreptul la Educație
  • STOP POP! Finanțați SDS!
    - este o rușine națională să avem ministru al educației o persoană agramată - vrem un ministru competent și deschis dialogului cu societatea civilă - educația, domeniu de interes vital, este in colaps - ne trebuie oameni competenți la MEN, începând cu ministrul - nu mai vrem cheltuirea banului public după bunul plac, în defavoarea contribuabililor / copiilor noștri și în folosul unor interese obscure - ne dorim să avem un dialog bazat pe argumente, cu o persoană rezonabilă, capabilă să înțeleagă și să fie disponibilă la un dialog constructiv - RATA ABANDONULUI A AJUNS LA COTE ALARMANTE, NU VREM SA MAI PRODUCEM ANALFABEȚI Pentru toate aceste motive, vă invităm să semnați și să vă alăturați astfel campaniei pentru demiterea ministrului Pop. Copiii noștri, educația românească merită mult mai mult!
    4.448 din 5.000 Semnături
    Inițiat de Laura Greta Marin
  • Mărirea alocației la 150 de lei lunar
    Această mărire a alocațiilor este un factor care poate influența considerabil multe vieți. Privind din punctul de vedere al unei familii cu o situație financiară precară, suma de 82 de lei este una infimă pentru creşterea unui copil. Având în vedere nevoile acestuia, această sumă nu poate să acopere nici măcar alimentele necesare traiului pentru o lună. Copiii din centre de plasament sunt de asemenea, vizați de această problemă a alocației, fiind chiar cei care sunt dependenți de ea.
    1.149 din 2.000 Semnături
    Inițiat de David Banica
  • OPRIȚI ABUZURILE ÎN ȘCOLILE SPECIALE
    Situația din școlile speciale din România NU POATE RĂMÂNE așa! 1. Context ‐ În ciuda discursului oficial, sistemul de învățământ românesc este profund segregat, izolând copiii cu dizabilități în școlile speciale. ‐ Peste 31.000 de copii cu dizabilități sunt izolați în 176 de școli speciale. ‐ Cei mai multi dintre ei sunt victime ale tratamentelor crude, inumane și degradante de către cadrele didactice și personalul auxiliar (bătăi, sedative, contenționări etc.). 2. Statistici și investigații mass‐media ‐ În 30,76% dintre județele din România, parchetele și inspectoratele de poliție au înregistrat plângeri penale legate de abuzurile împotriva copiilor cu dizabilități în școlile speciale doar în 2016. Nu au fost luate măsuri suplimentare. ‐ Mass‐media din România a documentat pe larg abuzurile împotriva copiilor cu dizabilități în școlile speciale. https://vimeo.com/211528383 ‐ Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilități (CEDCD)(www.cedcd.ro) a depus numeroase plângeri penale și petiții la Guvern și Ministerul Educației. Nu a fost luată nicio măsură. - CEDCD a sesizat joi, 30 martie 2017, Parchetul de pe langă Judecătoria Sectorului 4, Avocatul Poprului și Autoritatea Nationala Pentru Protectia Drepturilor Copilului cu privire la abuzurile și relele tratamente aplicate copiilor cu dizabilități din Școala Specială Gimnazială nr. 4 din București. Conform probelor video și înscrisurilor aflate în posesia CEDCD și depuse la dosarul în cauză, copiii cu dizabilități din Școala Specială Gimnazială nr. 4, sunt bătuți cu brutalitate în mod sistematic de cadrele didactice, sunt legați cu funia și transportați către diferite zone ale unității de învățământ, sunt agresați fizic, psihic și emoțional permanent. Conform probelor video și a declarațiilor personalului școlii, copiii sunt dați cu capul de pereți, trântiți pe jos, trași de păr, lăsați nesupravegheați la ore, ținuți dezbrăcați în școală, totul desfășurându-se ”în spatele ușilor închise”, așa cum declară unul dintre profesorii școlii în cauză. Este momentul să ne unim forțele pentru cei mai vulnerabili dintre micii noștri prieteni. Vă cerem tuturor sprijinul pentru a îndrepta un sistem de învățământ care chinuie și pedepsește niște copii fără vină. Semnați și distribuiți, vă rugăm!
    7.140 din 8.000 Semnături
    Inițiat de Madalina Turza
  • Schimbăm centrele de plasament cu locuințe de tip familial
    De mai bine de 27 de ani Sistemul de Protecție a Copilului încearcă să se reformeze însă niciodată nu a urmărit interesul superior al copilului. Recent, mai multe investigații jurnalistice au scos la iveală o serie de abuzuri existente în serviciile de protecție de tip rezidențial și centre de plasament. Conform cercetării realizate de Asociația Desenăm Viitorul Tău în sistemul de protecție a copilului domnește frica. Astfel că mii de copii instituționalizați sunt expuși unei forme de abuz precum cel fizic, psihic, economic și sexual. Sistemul de protecție a copilului și-a demonstrat capacitatea de reorganizare și restructurare creând alternativa de tip familial. Astfel cred că opțiunea cea mai optimă nevoilor reale ale copilului instituționalizat rămân serviciile de tip familial. Sunt sute de studii științifice care ne arată evoluția negativă a copilului crescut într-un centru de plasament, raportat la evoluția pozitivă a unui copil ocrotit într-un serviciu de tip familial. Vă cerem tuturor sprijinul pentru ca acești tineri să aibă, în mod real, o șansă în viață!
    4.838 din 5.000 Semnături
    Inițiat de Visinel Costel Balan
  • Domnilor miniștri, interveniți de urgență în cazul de la Pitești!
    E important ca societatea românească să evolueze, să devină mult mai tolerantă. Toleranța și respectul față de dreptul tuturor la educație și sănătate nu îl vom învăța niciodată excluzându-i! Nu dorim ca acest caz să devină un trist precedent pentru altele asemănătoare. Deși știm că situația în școlile din România e departe de a fi în regulă, cazul de la Pitești rămâne unul extrem, și ne dorim să fie singurul. Ce ne facem dacă acest exemplu va inspira și alți elevi, părinți etc și peste noapte vom realiza că va deveni o modă să ceri ca cei cu dizabilități sau dificultăți de adaptare să fie excluși? Aceste lucruri trebuie împiedicate. ACUM. Pentru binele elevului din Pitești, pentru ca cei ce îi sunt colegi să învețe o lecție corectă, pentru ca acest caz să nu se mai repete.
    562 din 600 Semnături
    Inițiat de Cristina Hurdubaia