Pentru ca tot ce tine de dizabilitati, nu este o proritate si nu va fi niciodata.Copiii cu dizabilitati si implicit familiile acestora sunt din start deja vulnerabile si defavorizate din toate punctele de vedere,nu doar din perspectiva economica.Cea economica este doar inca una in plus. Dizabilitatea nu este doar o problemă a copilului/persoanei care sufera sau a familiei sale, ci este o problema a întregii noastre societati.

Pentru copii noștri și pentru că trebuie făcut ceva, nu sa stăm cu mâinile în sân, și să privim cum cei de sus ne impun legi iar noi trebuie să le acceptăm fără a ne impune dreptul de cetățeni români, dar în primul rând de părinți.

Cu fiecare lovitură de rachetă, cu fiecare glonț, sentimentul de siguranță al copiilor este zdruncinat, cu consecințe grave asupra sănătății lor mentale pe termen lung. Copiii sunt supuși terorii, prin pierderea celor dragi, prin alungarea lor de acasă și prin lipsirea de orice formă de educație. Dacă violențele nu încetează, copiii vor plăti prețul prin viețile și viitorul lor. Fiecare război este un război împotriva copiilor. Împreună, putem proteja copiii lumii de ororile conflictelor. Vă rugăm să nu fiți indiferenți și să susțineți organizației Salvați Copiii pentru a opri războiul împotriva copiilor.

Este important pentru mine acest caz fiind că este vorba despre singurul meu copil, sânge din sângele meu, sufletul meu! Sunt convinsă că și alte mame au fost nedreptățită și nu au putut face nimic. Eu vreau sa fac ceva și să aduc baiatu acasă.

Vine sezonul rece. Copiii nu vor mai putea ieși afară, în curte, așa cum au făcut-o la sfârșitul anului școlar trecut. La întrebarea părinților "unde vor face copiii sportul anul acesta", răspunsul primit a fost "în sala de clasă". Ce părere aveți? Este realizabil? 25 (sau mai mulți) copii și un adult să alerge sau să facă exerciții fizice în mai puțin de 35 metri pătrați, timp de o oră...

Aceste evenimente, pe care le-am putut citi în presa națională doar în ultima săptămână, subliniază nevoia urgentă de a oferi copiilor, încă din perioada claselor primare, într-un cadru instituționalizat, o educație adecvată în ceea ce privește propriul corp, sănătatea sexuală, relațiile și dezvoltarea emoțională. În parale, pentru copiii care nu se află la școală e nevoie de o strategie coerentă de reducere a abandonul școlar și de reintegrare a celor care părăsesc cursurile formale. Abuzurile la adresa fetelor care rămân însărcinate se petrec adesea în familie, sau au autor din apropierea acestora, fapt care subliniază că responsabilitatea ca tinerii să învețe cum să recunoască abuzul, să se protejeze de sarcinile nedorite sau bolile cu transmitere sexuală nu se va găsi întotdeauna în mediul familial. Prin urmare, este crucial să introducem aceste informații în școli, unde elevii pot beneficia de un cadru instituțional în care să dobândească cunoștințe și abilități esențiale pentru viața lor. Prin introducerea obligatorie a orelor de educație sexuală, relațională și emoțională în școlile din România și prin dezvoltarea unei strategii de combatere a abandonului școlar, putem să: Prevenim Sarcinile Nedorite și Bolile cu Transmitere Sexuală: Educația sexuală îi învață pe tineri despre contracepție și igienă sexuală, reducând astfel riscul de sarcini nedorite și de transmitere a bolilor. Promovăm Relațiile Sănătoase și Respectul: Elevii vor învăța despre consimțământ, relații sănătoase și prevenirea violenței domestice. Încurajăm Discuția Deschisă: Educația sexuală creează un spațiu pentru discuții deschise între elevi, părinți și profesori, reducând stigmatizarea și dezinformarea. Reintegram Tinerii în Școli: Dezvoltarea unei strategii de reducere a abandonului școlar și de reintegrare a copiilor care părăsesc cursurile va asigura că niciun tânăr nu rămâne în urmă din cauza circumstanțelor dificile. În calitate de cetățeni preocupați de binele tinerilor noștri și de viitorul societății noastre, cerem Guvernului României și Parlamentului să acționeze acum pentru introducerea obligatorie a orelor de educație sexuală, relațională și emoțională ca materie separată, studiată săptămânal în școlile din România. Aceasta este o măsură esențială pentru a proteja și îndruma tinerele generații spre decizii informate și responsabile în viața lor. Semnați această petiție și susțineți introducerea educației sexuale, relaționale și emoționale în școlile din România pentru un viitor sănătos al tinerilor noștri. Această petiție a fost inițiată de Asociația Dream Project, care susține drepturile mamelor adolescente din România și militează pentru educaţie sexuală, relaţională şi emoţională, atât la şcoală, cât şi în comunităţi. Stăm oricând la dispoziția autorităților abilitate, alături de alți specialiști din mediul ONG, pentru a creiona împreună soluțiile cele mai bune pentru această problemă. Vă mulțumim pentru sprijinul acordat acestei cauze! Vă rugăm să distribuiți această petiție în comunitățile dvs. pentru a avea cât mai multă susținere.

Primii pași în colectivitate sunt, pentru copiii noștri, fundația ce le oferă suportul necesar pentru dezvoltarea lor cognitivă și emoțională pe viitor. Această fundație trebuie clădită cu răbdare și blândețe, prin asigurarea creării unui atașament sigur față de personalul ce este responsabil de îngrijirea copiilor. Atașamentul nu se poate crea peste noapte, ci necesită timp pentru a construi încrederea necesară între copil și personalul ce se ocupă de îngrijirea lor. Situația actuală din creșe și grădinițe, cât si cadrul legal, nu încurajează adaptarea blândă, ci mai degrabă duc la o abordare forțată, creând sau accentuând anxietate în rândul copiilor. Copiii luați plângând din brațele părinților, cărora uneori nu li se permite accesul nici măcar în clădire, copii plângând singuri, fără consolare, copii zbătându-se în brațele părinților numai la vederea grădiniței/creșei. Acest lucru trebuie să înceteze, pentru bunăstarea mintală a copiilor noștri. Se poate asigura un mediu proprice prin schimbarea infrastructurii, organizării și a competențelor cadrelor didactice dar și a celorlalți angajați ce intră în contact cu acei copii ce intră acum în colectivitate. Această petiție solicită asigurarea unei adaptări blânde la creșă sau grădiniță prin implementarea următoarelor modificări: 1. Stabilirea unei metodologii de adaptare blândă și progresivă, atât pentru creșe cât și pentru grădinițe, prin: - introducerea unei perioade de preacomodare, prin participarea progresivă a copilului, alături de părinte (exemplu - câteva zile 30 minute, urmate de câteva zile de 60 de minute, câteva zile de o ora, cu părintele pe hol); acest lucru se poate face pe baza unor programări, astfel încât să nu fie prezent mai mult de un copil + părinte; perioada poate varia în funcție de evoluția copilului, luând în calcul nivelul unic de dezvoltare al fiecăruia (mai scurtă sau mai lungă). - Începerea creșei/grădiniței a nu mai mult de 2 copii per educatoare/săptămână (acolo unde perioada de preacomodare nu este posibilă) 2. Asigurarea pe tot parcursul anului a unui raport copil/personal responsabil care să permită o acomodare blândă: raport de maxim 1:10 între copiii prezenți la grupă și personalul responsabil (educatoare și îngrijitoare) în orice moment 3. Traininguri periodice pentru pentru sensibilizarea personalului legat de metodele de abordare ale despărțirii și anxietății de separare (participarea fiind obligatorie pentru tot personalul ce intră în contact cu copiii ce intră pentru prima dată intr-un ciclu de colectivitate - educatoare, îngrijitoare, asistente). 4. Introducerea unui concediu dedicat părintelui ce se ocupă de adaptarea copilului la creșă sau grădiniță, de 15 zile lucrătoare pe an. 5. Continuitatea prezenței personalului (educatoarele să însoțească grupa timp de 3 ani) pentru menținerea relației de atașament și o reacomodare mai ușoară. Copiii noștri merită cel mai bun start în viață, iar începutul colectivității nu trebuie să facă o excepție.

Statisticile date de INML prin rapoartele anuale de activitate, arata că, începând cu anul 2016, de la an la an numărul expertizelor efectuate cu scopul identificării înstrăinării/alienării parentale de către instituție se DUBLEAZĂ. Totodată, numărul divorțurilor din Romania este pe un trend crescător, mai ales după perioada de pandemie. Copiii noștri au nevoie de noi, de instituțiile statale de protecție a lor, de o legislație acordată la realitatea crudă în care un număr în creștere de părinți își abuzează emoțional copiii, cu cea mai gravă formă de abuz emoțional recunoscută de specialiști: Înstrăinarea/Alienarea parentală.

După cum este definită în proiect, înstrăinarea părintească reprezintă o formă a violenței psihologice, prin care unul dintre părinți, în mod intenționat, urmărit sau asumat, generează sau acceptă și folosește o situație în care copilul ajunge să manifeste reținere sau ostilitate (nejustificate sau disproporționate) față de celălalt părinte. Reținerea pe care o manifestă un copil reprezintă, potrivit inițiatorilor, înfrânarea sentimentelor naturale de afecțiune pe care copilul le simte față de părintele înstrăinat, dar și înfrânarea dorințelor sale de a petrece timp alături de acesta, de a comunica cu el și altele, în timp ce ostilitatea nu este altceva decât manifestarea unor sentimente de dispreț și/sau dușmănie față de părintele înstrăinat. Înstrăinarea părintească va putea fi constatată doar de o instanță de judecată, ce va lua în considerare cu prioritate interesul superior al copilului. Stabilirea existenței unei situații de înstrăinare părintească va avea și o serie de efecte juridice. Printre altele, existența acestei situații va fi avută în vedere atunci când se face analiza generală a interesului superior al copilului, la stabilirea exercitării exclusive a autorității părintești, la stabilirea locuinței copilului la domiciliul unuia dintre părinți și la stabilirea modului în care se vor desfășura relațiile personale ale copilului cu părintele la care nu locuiește. Potrivit proiectului de lege, înstrăinarea părintească va crea prezumția simplă că este în interesul copilului ca autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de către părintele înstrăinat, ca urmare a violenței psihologice la care părintele care înstrăinează și-a supus copilul. În plus, în astfel de situații, din motivele amintite, înstrăinarea părintească va putea înclina balanța către stabilirea locuinței copilului la părintele înstrăinat. Atunci când locuința va fi stabilită, totuși, la părintele care înstrăinează, judecătorii vor trebui să decidă aplicarea mai multor măsuri de remediere a înstrăinării părintești, printre care și: -fixarea unui program amplu de relații personale între părintele înstrăinat și copil, astfel încât să fie descurajate eventualele acțiuni suplimentare de înstrăinare părintească; -stabilirea unor penalități financiare semnificative pentru părintele care înstrăinează, -în cazul nerespectării programului de relații personale; -stabilirea unor ședințe de consiliere psihologică pentru copil și părintele înstrăinat. Proiectul de lege poate fi lecturat integral aici: https://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?idp=20151

Pentru păstrarea adevăratelor valori și a integrității psihice și sufletești a copiilor noștri, viitorul acestei țări.

A fi orfan nu este o alegere! Statutul de orfan și de părinte de orfan vin la pachet cu multe provocări copleșitoare, deseori umilitoare. Acordarea bursei de orfan numai în cazul decesului ambilor părinți pare o soluție crudă de a salva bugetul României!

Craiova nu e groapa de gunoi!!! Vrem sa traim nu vrem sa murim! Mirosul emanat de Groapa de gunoi de la Mofleni deterioreaza calitatea aerului din zonă prin poluanții emiși în atmosferă si pune in pericol sanatatea doljenilor si umbreste toate obiectivele turistice de maxim interes din Dolj!