Aşa cum Curtea Constituţională l-a obligat pe Preşedintele Klaus Iohannis să o demită pe dna. Kovesi de la DNA tot aşa Curtea Constituţională poate obliga Parlamentul să ţină cont de referendumul din 2009. Referendumul din 2009, deşi s-a numit consultativ, este OBLIGATORIU conform deciziei 682/2012 a Curţii Constituţionale din care cităm: "Nici nu ar fi admisibil într-un stat de drept ca voinţa populară, exprimată cu o largă majoritate (în cazul de faţă, 83,31% dintre voturile valabil exprimate), să fie ignorată de reprezentanţii aleşi ai poporului (...) ceea ce distinge un referendum consultativ de unul decizional nu este, în principal, chestiunea privitoare la respectarea sau nu a voinţei populare - această voinţă nu poate fi ignorată de aleşii poporului, întrucât este o expresie a suveranităţii naţionale -, ci caracterul efectului referendumului (direct sau indirect). Spre deosebire de referendumul decizional, referendumul consultativ produce un efect indirect, în sensul că necesită intervenţia altor organe, de cele mai multe ori a celor legislative, pentru a pune în operă voinţa exprimată de corpul electoral." Deşi conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice nu beneficiază de o definiţie constituţională elementele care caracterizează această instituţie sunt însă conturate de jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Astfel Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia Nr.270/2008 a Curţii Constituţionale a României „Conflictul juridic de natură constituţională între autorităţi publice presupune acte sau acţiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe îşi arogă puteri, atribuţii sau competenţe, care, potrivit Constituţiei, aparţin altor autorităţi publice, ori omisiunea unor autorităţi publice, constând în declinarea competenţei sau în refuzul de a îndeplini anumite acte care intră în obligaţiile lor, fără însă a considera că nu se mai pot ivi şi alte categorii de conflicte juridice de natură constituţională.” Mai multe detalii le puteţi găsi aici: http://www.mariuspitigoi.ro/2018/11/08/aplicarea-referendumului-din-2009-depinde-de-judecatori/ UPDATE: Pe 23 Ianuarie 2019, între orele 09:00 - 11:00 vom protesta în faţa sediului CSM. Protestul este aprobat de PMB. Va rog sa sustineti si pagina de facebook a evenimentului: https://www.facebook.com/events/576689796126399/ UPDATE 2: Detalii despre evenimentul nostru http://epochtimes-romania.com/video/protest-la-csm-se-cere-aplicarea-referendumului-privind-reducerea-numarului-de-parlamentari-la-300---3185?fbclid=IwAR3zo3pNcGFvxPoaqZQH-UsP1sduNPR4L1WhthG0hmJHyR6tix4NEmGb4Ng Din păcate nici o veste de la CSM

Deși reglementările spun că temele nu ar trebui să depășească 2 ore pe zi, în medie, un copil în România petrece aproximativ 3-4 ore pe zi cu această activitate. în Finlanda, țara cu cel mai performant sistem de învățământ din Europa, media este de jumătate de oră. În lume, România ocupă locul 6, după țări cum sunt China, Rusia, Singapore, Kazahstan. De asemenea, reglementările spun ca în timpul vacanțelor copiii să nu primească teme, dar asta nu se respectă aproape niciodată. Deși în 2017 Ministerul Educației a realizat un studiu cu privire la acest subiect și a aflat că 80% dintre respondenți consideră că temele pentru acasă sunt prea multe și prea obositoare, nu s-a schimbat nimic. Momentan, Ordinul nr. 5.893/28.11.2016 spune: „timpul necesar realizării temelor pentru acasă pentru un elev este de cel mult 2 ore, însumând toate disciplinele, în așa fel încât media zilnică a pregătirii elevului, în clasă și în afara ei, să se încadreze în 5 - 8 ore zilnic.” Chiar dacă s-ar aplica, ar fi prea mult pentru un copil - să muncească 8 ore pe zi, la fel ca un adult, mai ales pentru materii care, multe dintre ele, nu îi vor folosi nici în carieră, nici în viața personală - cel puțin dacă nu sunt abordate într-o manieră pluridisciplinară, pentru care nu se realizează proiecte de grup, sau nu se folosesc materiale audio-video. E important să se revizuiască Ordinul nr. 5.893/28.11.2016 și să se reducă la 1 oră timpul pentru teme, în fiecare zi, ca măcar să se aplice în realitate cele 2 ore (fiindcă profesorii vor fi mereu tentați să dea mai mult copiiilor, în lipsa unei reforme și a unei modernizări structurale), pentru ca cei mici să aibă parte de mai multă copilărie, să poată învăța să relaționeze, socializeze, să își dezvolte Stima de sine și Empatia. https://c1.staticflickr.com/5/4804/45811280412_46aeefb377_z.jpg Prea multe teme pentru acasă îl fac pe copilul nostru să fie obosit, stresat, cu mai puțin timp disponibil pentru joaca liberă, timpul petrecut cu familia sau alte activități de dezvoltare personală, ce îi completează educația - fiindcă nu are parte la școală de materii ca: igienă emoțională, managementul conflictelor, descoperirea sensului vieții, șamd. Prea multe teme pentru acasă generează și o situație conflictuală în familie, o relație deficitară cu părinții, care își doresc de la copilul lor să obțină performanță școlară, iar în sistemul nostru educațional asta poate veni la pachet doar cu prea multe sacrificii. În lipsa cursurilor de psihologie, a workshopurilor de dezvoltare personală și a informațiilor privitoare la creșterea copilului într-un mod armonios, părinții pot crea relații deficitare cu copiii pe fondul stresului, producându-le acestora traume emoționale, prin prea multă presiune, compararea cu alți colegi (ceea ce determină în timp sentimentul de invidie, anxietate socială sau depresie), lipsa iubirii și așa mai departe. Părintele din ziua de azi seamănă mai mult cu un antrenor, decât cu un părinte și asta se datorează și sistemului educațional ce presupune prea multe teme pentru acasă. Un alt efect al prea multor teme pentru acasă poate fi atitudinea de respingere a copilului vis-a-vis de școală. Dacă la început ea poate fi o sursă de bucurie, fiindcă înveți lucruri noi și îți faci prieteni, în scurt timp se poate transforma într-un loc al torturii, ce poate avea influență pe termen lung, așa cum dacă în școală ai fost obligat să citești ce nu își plăcea, mai târziu poți respinge cărțile și cititul în general. De asemenea, părinții se implică de multe ori în rezolvarea temelor copiilor, ceea ce, dacă au și un serviciu full-time, le provoacă și lor mult stres, având mai puțin timp pentru ei înșiși, prelucrarea proprilor emoții și gânduri de peste zi sau activități recreative. Iar acest stres se transmite copiilor, afectează și relația de cuplu și stima de sine a adultului. După cum știm, copiii învață cel mai mult prin imitare, așa că astfel nu au parte de un model sănătos (http://ilabs.washington.edu/meltzoff/pdf/99Meltzoff_BornToLearn.pdf) Pentru sănătatea emoțională a tuturor, hai să ne eliberăm viața de lucruri inutile, pentru a invita în ea creșterea armonioasă, întărirea stimei de sine, dezvoltarea empatiei, pentru o societate de adulți care au învățat să învețe, care au o părere bună despre sine și lumea în care trăiesc. --- Surse: https://stiri.declic.ro/studiu-min-educatiei https://stiri.declic.ro/teme-2h

Medicii rezidenti care nu au cetatenie romana dar sunt etnici romani sustin acelasi examen de rezidentiat ca si medicii rezidenti de nationalitate romana. Munca pe care o presteaza este la fel. Fac garzi la fel ca rezidentii romani, au acelasi program de munca. Cu alte cuvinte, lucreaza cot la cot cu medicii rezidenti romani! Si ca sa o citez pe doamna ministru a muncii: "pentru munca egala sa se acorde salariu egal". Exact acelasi lucru doresc si colegii nostri, medici rezidenti etnici romani de nationalitate non-romana! Actualmente, medicii rezidenti care nu au cetatenie romana dar sunt etnici romani, primesc pentru munca prestata un "salariu" de 350 ron. Lucrul acesta se intampla deoarece legislatia cu privire la aceasta categorie de medici este prost reglementata. Ar putea foarte bine sa plece la ei in tara, ar zice multi, insa acesti medici iubesc Romania si sunt mai romani decat ati crede. Ei vor sa salveze vieti in Romania. Cand trendul medicilor in Romania este de a emigra, acesti rezidenti vor sa ramana in Romania. Vor sa investeasca in Romania. Credem ca merita respect din partea statului roman!

Bolnavii cronici sau cei care au fost mai des prin spitale au șanse mai mari sa fie lăsați în cele din urmă sa moară. Una dintre persoanele care au beneficiat de acest tratament inuman, a fost si soția mea, Dumitrescu Jageta, bolnavă de cancer la plămâni. După ultimul CT, acesta fiind în regresie. Îmbolnăvirea cu Clostridium Difficile in Spitalul Clinic Județean de Urgenta Sf Apostol Andrei şi lipsa unui diagnostic timp de 3 săptămâni, o săptămână la Galați, doua la Institutul Oncologic București, au condus la moartea soției mele. Infectarea cu Clostridium am descoperit-o după 4 săptămâni de boală și de stat în doua spitale, după ce am fost la o clinică privată. Internarea în Spitalul Clinic Județean de Urgență Sf Apostol Andrei și aducerea ei în stare de soc HIPOVOLEMIC, lăsarea ei în comă aproape 3 ore cu buna știintă. Spun asta în baza afirmațiilor unei doamne doctor: „Oricum trebuia să moară". Faptul ca nu i-au mai făcut trasfuzii cu sânge pentru ca „oricum murea” mă fac să cred că a fost aleasă să moară. Este important ca Ministrul Sănătății să rezolve această situația din sistemul medical pentru că pacienții din spitale se îmbolnăvesc de alte boli luate din acestea, pentru ca sunt lăsați să moară, cu bună știintă, sau ajutați să moară pentru că nu au plătit șpagă.

Orice alegere – inclusiv cea propusă de referendumul de modificare a constituției inițiat de Coaliția pentru Familie (CpF) – trebuie să se bazeze pe o informare corectă asupra subiectului abordat. Din păcate, din diverse motive, o mare parte din populația României mai este încă tributară unei mentalități învechite și consideră că orientarea homosexuală este ceva anormal, mai exact o boală psihică. În realitate, după cum orice psiholog sau psihiatru știe, homosexualitatea a fost eliminată din rândul bolilor psihice în SUA din 1987 (vezi DSM-III-R) iar, la nivel mondial, OMS a decis aceeași măsură în 1990 (vezi ICD-10). Ca atare, cei care intenționează sa voteze la referendum ”pentru” redefinirea căsătoriei ca fiind exclusiv uniunea dintre un bărbat și o femeie ar trebui să cunoască adevărul despre persoanele vizate în mod voalat de acest demers. Cea mai simplă și legitimă cale de informare a publicului în acest sens este recunoașterea oficială – în perioada premergătoare votului – de către autoritatea guvernamentală de cel mai înalt rang, Ministerul Sănătății, că homosexualitatea nu este o boală. Mulțumim pentru vot!

- Recunoasterea infirmierilor, îngrijitorilor, brancardierilor ca si echipa medicala cu o retributie corecta, mărită odată cu cea a medicilor și a asistenților, ar duce la obținerea de performanțe in muncă, din punct de vedere al Sistemului de management al calitatii, orientarea spre pacient, munca de calitate si constiiciozitate, fără discriminari si diferentieri intre personalul medical. - Ne cerem un drept, care in urma investigatiilor facute in tarile UE, infirmierii, îngrijitorii, brancardierii, împreună cu medicii și asistenții=Cadre medicale= Echipa medicală. - Dorim ca remunerarea să fie făcută, în funcție de pregătirea profesională, vechime, competențe profesionale și performanțe în domeniul sanitar. - Fara infirmieri, îngrijitori, brancardieri, spitalele nu ar putea functiona! - O infirmiera face si munca asistentelor! -Sustineti Sanatatea Romanilor! -Sustineti Cerintele acestui personal considerat auxiliar și discriminat! Vrem calitate? Trebuie respectat acest personal!

Declaraţia făcută astăzi este intolerabilă într-un stat de drept democratic. În statele democratice din occident politicienii de rang înalt şi-au dat demisia şi pentru mai puţin. Respingerea dialogului în sine este deja de condamnat, dar instigarea la ură împotriva etniei maghiare este inacceptabilă şi de neiertat. Cerem demisia imediată a primului ministru şi renunţarea la mandatul obţinut.

Constatăm agravarea fenomenului de violență sexuală cu victime minore. În ultimele săptămâni presa a reflectat un număr alarmant de cazuri de viol, viol în grup și agresiune sexuală, cazuri în care victima este minoră. O trăsătură îngrijorătoare care accentuează mai mult caracterul de pericol social al faptei este înregistrarea violului și distribuirea imaginilor pe rețelele sociale. În comunicatele de presă ale DIICOT numai din ultima lună sunt prezentate 8 cazuri ce conțin atât violuri împotriva minorilor, cât și pornografie infantilă. Numărul mare de dosare cu fapte de violență sexuală înregistrate numai în ultima lună la nivelul instanțelor din România este alarmant. Aceasta nu este nici pe departe dimensiunea corectă pentru că dosarele în care sunt implicați minori, precum recentul caz de la Vrancea, nu sunt publice în sistemul ECRIS. De asemenea ridică un semn de întrebare situațiile în care, în astfel de dosare, suspecții sau inculpații agresori sexuali sunt judecați în stare de libertate, crescând astfel riscurile la care este expusă victima. Eliberarea acestora, mai ales a celor înregistrați în materialele pornografice, duce la creșterea riscurilor de intimidare a victimei, repetarea faptei, răzbunare și, la nivelul societății, transmite mesajul că faptele de această natură nu reprezintă un pericol social. Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice (Convenția de la Istanbul), intrată în vigoare în România la 1 septembrie 2016, prevede în art. 56, alin. 1, literele a-i și alin. 2 răspunderea statului de a lua măsuri în vederea protecţiei victimelor, precum şi protecţiei familiilor lor şi a martorilor faţă de intimidare, represalii şi victimizare repetată și, în mod deosebit, protecția copilului victimă căruia “trebuie să îi fie oferite, dacă este cazul, măsuri de protecţie speciale, luând în considerare cele mai bune interese ale copilului.”

Sistemul medical din România se confruntă de mai bine de două decenii cu o criză majoră care afectează vizibil pacienții și cadrele medicale. În prezent tot mai mulți pacienți își pierd încrederea în actul medical oferit de spitalele din România, iar tot mai mulți profesioniști din domeniu aleg să lucreze în sisteme medicale performante din alte țări. În acest context, Noi, tineri medici, actuali și viitori specialiști în domenii medicale, Vrem să ne utilizăm expertiza medicală, cu prioritate, în beneficiul concetățenilor noștri, a pacienților din România. În ciuda dorinței noastre, condiția profesioniștilor din sistemul sanitar autohton este foarte precară, condițiile de muncă sunt de cele mai multe ori inacceptabile, iar perspectiva de a profesa în România este descurajantă. Tineri medici, colegi din generația noastră de studenți și tineri absolvenți, aleg, azi, să lucreze în alte state, membre ale Uniunii Europene sau din afara Uniunii, alăturându-se celor câteva zeci de mii de specialiști care au părăsit deja țara. Nu condamnăm ideea de a valorifica un drept fundamental, facilitat prin integrarea în Uniunea Europeană, dar ne este limpede că la scara unei întregi societăți, pierderea unui volum atât de mare de specialiști se va citi în scăderea calității vieții și în creșterea mortalității cetățenilor din România. De aceea ne dorim ca sistemul sanitar din țara noastră să fie reformat pentru a readuce pacienților încrederea în sistemul medical din România, pentru a readuce medicilor speranța unei cariere medicale în România, pentru a asigura medici eficienți pentru cetățenii români.

La șapte ani de la adoptarea Legii dialogului social (Legea 62/2011), în România este foarte dificil să-ți aperi drepturile de lucrător, cu sau fără contract de muncă. Articolul 40 din Constituția României garantează dreptul oricărui cetățean de a se asocia liber în sindicate. Cu toate acestea, în 2015, cercetările arătau că în 95% din firmele din România existau peste 1 milion de persoane cărora legislația le-a restrâns libertatea de a constitui organizaţii sindicale. La nivel sectorial întreprinderile cu sub 15 angajați reprezintă 68% din industria textilă și 95% din industria comerțului. De asemenea, peste 40% din populația ocupată este reprezentată de lucrătorii pe cont propriu și lucrătorii familiali neremunerați, care nu au dreptul de a constitui sau face parte din sindicate și, datorită practicilor manageriale de intimidare și amenințare tolerate de actualul cadru legislativ și instituțional, nivelul mediu de sindicalizare a scăzut simțitor. Negocierile colective la nivelul sectoarelor de muncă au atins în 2017 un minim fără precedent, în acest moment neexistând nici un contract colectiv de muncă la nivel sectorial, 66% dintre angajații din România nefiind protejați de niciun contract colectiv de muncă. Și asta în contextul în care Codul Muncii face de 62 de ori trimitere la contractul colectiv de muncă, pentru reglementari, cum ar fi planul de formare profesionala, pauza de masa, zile libere suplimentare. Legislația cu privire la dialogul social adoptată în 2011 încalcă Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii, Convenţia ILO nr. 87 privind libertatea sindicală şi protecţia dreptului sindical, 1948 şi Convenţia OIM nr. 98 privind aplicarea principiilor dreptului de organizare şi negociere colectivă, 1949, ratificate de România.

În România sunt active zeci de mii de organizații neguvernamentale care oferă populației servicii critice în domeniul sănătății, educației, asistenței sociale, protecției mediului, culturii, dezvoltării comunitare și multe altele. În ansamblul lor aceste organizații deservesc milioane de persoane și contribuie la creșterea calității vieții în majoritatea comunităților românești. Persoanele juridice au o contribuție financiară majoră prin sponsorizările făcute către organizațiile neguvernamentale, aducându-și astfel aportul la impactul social și economic al organizațiilor. Conform datelor de la ANAF, în 2015 din cele 150.541 de societăți comerciale care au realizat profit 23% au înregistrat cheltuieli cu sponsorizarea, bursele private sau mecenat în valoare totală de peste 157 de milioane de Euro, contribuind astfel la dezvoltarea societății românești. Ordonanța 3/2017 reduce dramatic numărul firmelor care beneficiază de această facilitate fiscală și va afecta tot sectorul neguvernamental însă mai ales organizațiile din localități mai mici care nu pot accesa finanțările marilor corporații sau fondurile publice și care depind tocmai de sponsorizările pe care le pot obține de la agenții economici locali, în marea lor majoritate microîntrprinderi. Nu în ultimul rând prezenta ordonanță generează un mediu ne-echitabil pentru micii întreprinzători care pentru un comportament identic nu beneficiază de același facilități fiscale ca societățile comerciale impozitate pe baza profitului. În plus credem că micii întreprinzători sunt cei care au nevoie și mai mult ca aceste comportamente de solidaritate și implicare socială să fie încurajate.

Planul Național de Gestionare a Deșeurilor se află până în luna octombrie 2017 în dezbatere publică și mai poate suferi modificări. El va fi aprobat până la finalul acestui an prin Hotărâre de Guvern. Dacă se aprobă în forma actuală, nicio investiție publică sau privată pentru tratarea deșeurilor în județul Sibiu nu va primi acord de mediu și nu se vor putea implementa soluții alternative transportării deșeurilor la Alba, întrucât toate deciziile legate de gestionarea deșeurilor la nivel judeţean se vor lua de către autoritatea de mediu cu respectarea strictă a planurilor naționale aprobate. Soluția actuală propusă de PNGD obligă județul Sibiu la costuri suplimentare constând în construirea cel puţin a unei stații de transfer, achiziţia unor autospeciale de mare tonaj, cu transferul efectiv al deşeurilor în județul vecin, cu operaţiunile de tratare mecanico-biologică a deşeurilor în județul Alba și transportarea materialului rezultat în urma tratării înapoi la Sibiu. Județul Sibiu este unul dintre puținele județe din țară în care proiectele europene care au introdus sistemul de management integrat al deșeurilor au început să dea rezultate. Investițiile în noul sistemul integrat de colectare selectivă a deșeurilor s-au finalizat și funcționează. E important ca PNGD să permită în următorii ani dezvoltarea acestui sistem la nivel de județ, nu să vină cu restricții care încalcă principiile europene în gestionarea deșeurilor, cum ar fi principiul proximității. Textul planului poate fi consultat pe site-ul Ministerului Mediului, la Transparență Decizională: https://goo.gl/mpBnNy