Bolnavii cronici sau cei care au fost mai des prin spitale au șanse mai mari sa fie lăsați în cele din urmă sa moară. Una dintre persoanele care au beneficiat de acest tratament inuman, a fost si soția mea, Dumitrescu Jageta, bolnavă de cancer la plămâni. După ultimul CT, acesta fiind în regresie. Îmbolnăvirea cu Clostridium Difficile in Spitalul Clinic Județean de Urgenta Sf Apostol Andrei şi lipsa unui diagnostic timp de 3 săptămâni, o săptămână la Galați, doua la Institutul Oncologic București, au condus la moartea soției mele. Infectarea cu Clostridium am descoperit-o după 4 săptămâni de boală și de stat în doua spitale, după ce am fost la o clinică privată. Internarea în Spitalul Clinic Județean de Urgență Sf Apostol Andrei și aducerea ei în stare de soc HIPOVOLEMIC, lăsarea ei în comă aproape 3 ore cu buna știintă. Spun asta în baza afirmațiilor unei doamne doctor: „Oricum trebuia să moară". Faptul ca nu i-au mai făcut trasfuzii cu sânge pentru ca „oricum murea” mă fac să cred că a fost aleasă să moară. Este important ca Ministrul Sănătății să rezolve această situația din sistemul medical pentru că pacienții din spitale se îmbolnăvesc de alte boli luate din acestea, pentru ca sunt lăsați să moară, cu bună știintă, sau ajutați să moară pentru că nu au plătit șpagă.

Orice alegere – inclusiv cea propusă de referendumul de modificare a constituției inițiat de Coaliția pentru Familie (CpF) – trebuie să se bazeze pe o informare corectă asupra subiectului abordat. Din păcate, din diverse motive, o mare parte din populația României mai este încă tributară unei mentalități învechite și consideră că orientarea homosexuală este ceva anormal, mai exact o boală psihică. În realitate, după cum orice psiholog sau psihiatru știe, homosexualitatea a fost eliminată din rândul bolilor psihice în SUA din 1987 (vezi DSM-III-R) iar, la nivel mondial, OMS a decis aceeași măsură în 1990 (vezi ICD-10). Ca atare, cei care intenționează sa voteze la referendum ”pentru” redefinirea căsătoriei ca fiind exclusiv uniunea dintre un bărbat și o femeie ar trebui să cunoască adevărul despre persoanele vizate în mod voalat de acest demers. Cea mai simplă și legitimă cale de informare a publicului în acest sens este recunoașterea oficială – în perioada premergătoare votului – de către autoritatea guvernamentală de cel mai înalt rang, Ministerul Sănătății, că homosexualitatea nu este o boală. Mulțumim pentru vot!

- Recunoasterea infirmierilor, îngrijitorilor, brancardierilor ca si echipa medicala cu o retributie corecta, mărită odată cu cea a medicilor și a asistenților, ar duce la obținerea de performanțe in muncă, din punct de vedere al Sistemului de management al calitatii, orientarea spre pacient, munca de calitate si constiiciozitate, fără discriminari si diferentieri intre personalul medical. - Ne cerem un drept, care in urma investigatiilor facute in tarile UE, infirmierii, îngrijitorii, brancardierii, împreună cu medicii și asistenții=Cadre medicale= Echipa medicală. - Dorim ca remunerarea să fie făcută, în funcție de pregătirea profesională, vechime, competențe profesionale și performanțe în domeniul sanitar. - Fara infirmieri, îngrijitori, brancardieri, spitalele nu ar putea functiona! - O infirmiera face si munca asistentelor! -Sustineti Sanatatea Romanilor! -Sustineti Cerintele acestui personal considerat auxiliar și discriminat! Vrem calitate? Trebuie respectat acest personal!

Declaraţia făcută astăzi este intolerabilă într-un stat de drept democratic. În statele democratice din occident politicienii de rang înalt şi-au dat demisia şi pentru mai puţin. Respingerea dialogului în sine este deja de condamnat, dar instigarea la ură împotriva etniei maghiare este inacceptabilă şi de neiertat. Cerem demisia imediată a primului ministru şi renunţarea la mandatul obţinut.

Constatăm agravarea fenomenului de violență sexuală cu victime minore. În ultimele săptămâni presa a reflectat un număr alarmant de cazuri de viol, viol în grup și agresiune sexuală, cazuri în care victima este minoră. O trăsătură îngrijorătoare care accentuează mai mult caracterul de pericol social al faptei este înregistrarea violului și distribuirea imaginilor pe rețelele sociale. În comunicatele de presă ale DIICOT numai din ultima lună sunt prezentate 8 cazuri ce conțin atât violuri împotriva minorilor, cât și pornografie infantilă. Numărul mare de dosare cu fapte de violență sexuală înregistrate numai în ultima lună la nivelul instanțelor din România este alarmant. Aceasta nu este nici pe departe dimensiunea corectă pentru că dosarele în care sunt implicați minori, precum recentul caz de la Vrancea, nu sunt publice în sistemul ECRIS. De asemenea ridică un semn de întrebare situațiile în care, în astfel de dosare, suspecții sau inculpații agresori sexuali sunt judecați în stare de libertate, crescând astfel riscurile la care este expusă victima. Eliberarea acestora, mai ales a celor înregistrați în materialele pornografice, duce la creșterea riscurilor de intimidare a victimei, repetarea faptei, răzbunare și, la nivelul societății, transmite mesajul că faptele de această natură nu reprezintă un pericol social. Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice (Convenția de la Istanbul), intrată în vigoare în România la 1 septembrie 2016, prevede în art. 56, alin. 1, literele a-i și alin. 2 răspunderea statului de a lua măsuri în vederea protecţiei victimelor, precum şi protecţiei familiilor lor şi a martorilor faţă de intimidare, represalii şi victimizare repetată și, în mod deosebit, protecția copilului victimă căruia “trebuie să îi fie oferite, dacă este cazul, măsuri de protecţie speciale, luând în considerare cele mai bune interese ale copilului.”

Sistemul medical din România se confruntă de mai bine de două decenii cu o criză majoră care afectează vizibil pacienții și cadrele medicale. În prezent tot mai mulți pacienți își pierd încrederea în actul medical oferit de spitalele din România, iar tot mai mulți profesioniști din domeniu aleg să lucreze în sisteme medicale performante din alte țări. În acest context, Noi, tineri medici, actuali și viitori specialiști în domenii medicale, Vrem să ne utilizăm expertiza medicală, cu prioritate, în beneficiul concetățenilor noștri, a pacienților din România. În ciuda dorinței noastre, condiția profesioniștilor din sistemul sanitar autohton este foarte precară, condițiile de muncă sunt de cele mai multe ori inacceptabile, iar perspectiva de a profesa în România este descurajantă. Tineri medici, colegi din generația noastră de studenți și tineri absolvenți, aleg, azi, să lucreze în alte state, membre ale Uniunii Europene sau din afara Uniunii, alăturându-se celor câteva zeci de mii de specialiști care au părăsit deja țara. Nu condamnăm ideea de a valorifica un drept fundamental, facilitat prin integrarea în Uniunea Europeană, dar ne este limpede că la scara unei întregi societăți, pierderea unui volum atât de mare de specialiști se va citi în scăderea calității vieții și în creșterea mortalității cetățenilor din România. De aceea ne dorim ca sistemul sanitar din țara noastră să fie reformat pentru a readuce pacienților încrederea în sistemul medical din România, pentru a readuce medicilor speranța unei cariere medicale în România, pentru a asigura medici eficienți pentru cetățenii români.

La șapte ani de la adoptarea Legii dialogului social (Legea 62/2011), în România este foarte dificil să-ți aperi drepturile de lucrător, cu sau fără contract de muncă. Articolul 40 din Constituția României garantează dreptul oricărui cetățean de a se asocia liber în sindicate. Cu toate acestea, în 2015, cercetările arătau că în 95% din firmele din România existau peste 1 milion de persoane cărora legislația le-a restrâns libertatea de a constitui organizaţii sindicale. La nivel sectorial întreprinderile cu sub 15 angajați reprezintă 68% din industria textilă și 95% din industria comerțului. De asemenea, peste 40% din populația ocupată este reprezentată de lucrătorii pe cont propriu și lucrătorii familiali neremunerați, care nu au dreptul de a constitui sau face parte din sindicate și, datorită practicilor manageriale de intimidare și amenințare tolerate de actualul cadru legislativ și instituțional, nivelul mediu de sindicalizare a scăzut simțitor. Negocierile colective la nivelul sectoarelor de muncă au atins în 2017 un minim fără precedent, în acest moment neexistând nici un contract colectiv de muncă la nivel sectorial, 66% dintre angajații din România nefiind protejați de niciun contract colectiv de muncă. Și asta în contextul în care Codul Muncii face de 62 de ori trimitere la contractul colectiv de muncă, pentru reglementari, cum ar fi planul de formare profesionala, pauza de masa, zile libere suplimentare. Legislația cu privire la dialogul social adoptată în 2011 încalcă Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii, Convenţia ILO nr. 87 privind libertatea sindicală şi protecţia dreptului sindical, 1948 şi Convenţia OIM nr. 98 privind aplicarea principiilor dreptului de organizare şi negociere colectivă, 1949, ratificate de România.

În România sunt active zeci de mii de organizații neguvernamentale care oferă populației servicii critice în domeniul sănătății, educației, asistenței sociale, protecției mediului, culturii, dezvoltării comunitare și multe altele. În ansamblul lor aceste organizații deservesc milioane de persoane și contribuie la creșterea calității vieții în majoritatea comunităților românești. Persoanele juridice au o contribuție financiară majoră prin sponsorizările făcute către organizațiile neguvernamentale, aducându-și astfel aportul la impactul social și economic al organizațiilor. Conform datelor de la ANAF, în 2015 din cele 150.541 de societăți comerciale care au realizat profit 23% au înregistrat cheltuieli cu sponsorizarea, bursele private sau mecenat în valoare totală de peste 157 de milioane de Euro, contribuind astfel la dezvoltarea societății românești. Ordonanța 3/2017 reduce dramatic numărul firmelor care beneficiază de această facilitate fiscală și va afecta tot sectorul neguvernamental însă mai ales organizațiile din localități mai mici care nu pot accesa finanțările marilor corporații sau fondurile publice și care depind tocmai de sponsorizările pe care le pot obține de la agenții economici locali, în marea lor majoritate microîntrprinderi. Nu în ultimul rând prezenta ordonanță generează un mediu ne-echitabil pentru micii întreprinzători care pentru un comportament identic nu beneficiază de același facilități fiscale ca societățile comerciale impozitate pe baza profitului. În plus credem că micii întreprinzători sunt cei care au nevoie și mai mult ca aceste comportamente de solidaritate și implicare socială să fie încurajate.

Planul Național de Gestionare a Deșeurilor se află până în luna octombrie 2017 în dezbatere publică și mai poate suferi modificări. El va fi aprobat până la finalul acestui an prin Hotărâre de Guvern. Dacă se aprobă în forma actuală, nicio investiție publică sau privată pentru tratarea deșeurilor în județul Sibiu nu va primi acord de mediu și nu se vor putea implementa soluții alternative transportării deșeurilor la Alba, întrucât toate deciziile legate de gestionarea deșeurilor la nivel judeţean se vor lua de către autoritatea de mediu cu respectarea strictă a planurilor naționale aprobate. Soluția actuală propusă de PNGD obligă județul Sibiu la costuri suplimentare constând în construirea cel puţin a unei stații de transfer, achiziţia unor autospeciale de mare tonaj, cu transferul efectiv al deşeurilor în județul vecin, cu operaţiunile de tratare mecanico-biologică a deşeurilor în județul Alba și transportarea materialului rezultat în urma tratării înapoi la Sibiu. Județul Sibiu este unul dintre puținele județe din țară în care proiectele europene care au introdus sistemul de management integrat al deșeurilor au început să dea rezultate. Investițiile în noul sistemul integrat de colectare selectivă a deșeurilor s-au finalizat și funcționează. E important ca PNGD să permită în următorii ani dezvoltarea acestui sistem la nivel de județ, nu să vină cu restricții care încalcă principiile europene în gestionarea deșeurilor, cum ar fi principiul proximității. Textul planului poate fi consultat pe site-ul Ministerului Mediului, la Transparență Decizională: https://goo.gl/mpBnNy

Natura trebuie respectata in intregul ei. Dupa ce ani in sir am defrisat zone imense de padure, lasand ursii fara habitatul natural, acum vrem sa-i impuscam.

Aproape 4 (patru) milioane cetateni romani din diaspora nu isi pot exercita in mod asemanator cu romanii din tara un drept elementar statuat de Constitutie. Atat votul la sectii de votare, cat si votul prin corespondenta presupune eforturi inutile si absurde ptr. votanti si cei care organizeaza actul electoral. Cel mai bine s-a vazut aceasta la alegerile din dec. 2014, cand romanii au fost efectiv umiliti de guvernantii RO in tarile de resedinta, cu toate ca si-au asumat drumuri de sute km ptr. a ajunge la putinele sectii de vot, multe din ele alese parca din adins ptr. a-i impiedica la vot. O majoritate covarsitoare din romanii din diaspora dispun de tot ce ar fi necesar ptr. a vota electronic: un CNP, un laptop/ PC, o adresa de email valida, un celular cu nr. de apel.

Primarul Constantin Toma spune că acest demers al parlamentarilor PSD Buzău reprezintă mai mult decât o nevoie stringentă, invocând faptul că Buzăul nu îndeplineşte norma europeană de a avea 26 de metri pătraţi de spaţiu verde pe cap de locuitor, în prezent cifra fiind de aproximativ 14 metri pătraţi. Un alt motiv invocat de primar este acela că, dacă Pădurea Crâng va trece în proprietatea municipalităţii, atunci se vor putea elimina din spaţiile verzi din municipiu, în locul acestora putând fi amenajate parcări! Dorim să atragem atenţia domnului primar şi domnilor parlamentari că suprafaţa verde pe cap de locuitor nu este doar o formalitate de îndeplinit, ea este o condiţie esenţială pentru a asigura un mediu de viaţă sănătos locuitorilor oraşului şi nu se rezolvă din pix. Propunem în schimb iniţierea unei dezbateri publice cu locuitorii municipiului Buzăului, pentru a identifica posibile terenuri disponibile pentru împădurit şi soluţii inteligente la problema parcărilor, fără a tăia copaci şi fără răpi oraşului dreptul la un mediu verde. În timp ce la Ghimbav şi la Braşov trebuie să plantezi mai întâi copaci pentru a primi autorizaţie de construire, Buzăul rămâne anchilozat într-o mentalitate de tip industrial şi extractiv, dispus să sacrifice mediul înconjurător de dragul parcărilor. Trecerea pădurii în proprietatea municipalităţii deschide posibilitatea periculoasă ca pe viitor primăria să permită defrişări şi să emită autorizaţii de construire în pădure. Nu trebuie ignorat nici riscul de a folosi pădurea drept garanţie pentru eventuale credite pe care municipalitatea va dori să le încheie la un moment dat. Dorinţa noastră este aceea de a bloca această iniţiativă legislativă şi de a lupta pentru ca Pădurea Crâng să rămână în proprietatea publică a statului, astfel nefiind posibile ulterioare intervenţii asupra fondului forestier în scopuri ascunse sau modificări de structură a acestuia. De asemenea, atragem atenţia asupra riscului punerii în pericol a florei şi faunei din pădure, dat fiind faptul că Primăria Buzău nu deţine resursele necesare întreţinerii şi protejării ariei naturale ce are o vechime de peste cinci secole.