Din cauza administrării deficitare a mobilității comunei Lumina, cei afectați ajung cei mai mici și vulnerabili. Printre ei se numără copiii din localitate, care trebuie să ajungă la școală și grădiniță printre câini, prin drumuri de pământ și în condiții meteo care fac utilizarea infrastructurii dificila, mai ales ca majoritatea nu își permite să utilizeze mașina personală, iar transportul public trece doar prin centru. În acest sens, propunem administrației locale să genereze soluții pentru situația creată - transport de copii pentru că aceștia să poată ajunge în siguranță la școală. De aceea am creat o petiție, depusă deja la Primăria Lumina, alături de petiția online, ca factor de inițiativă pentru autoritățile publice.

Pentru a se gasi fondurile necesare dezvoltarii tarii, platii salariilor si pensiilor.

Nu e important, este vital pentru viitorul acestei tari, numia ROMANIA!

in secolul 21 nu se mai poate cu analfabeti de orice fel, vremea BOSCORODIRII a trecut.

Având în vedere: - Îndatorirea organelor locale ale puterii administrative de a sprijini sectorul educaţional, materializate în alocarea de fonduri bugetare prin finanţarea complementară - Nevoia de sprijin identificată în comunitatea locală atât pentru elevii defavaorizaţi, cât şi pentru cei merituoşi. - Prevederile art. 82 din Legea Educaţiei Naţionale şi a OMECTS 5576/2011, care oferă posibilitatea primăriilor de a aloca 4 tipuri de burse şcolare , şi anume de performanţă, de merit, de studiu şi de ajutor social, fiecare deservind împlinirii unuia dintre scopurile declarate de legiuitor - Situaţia actuală la nivel naţional, Oradea fiind unul din singurele municipii de judeţ în care elevii nu beneficiază de niciun tip de bursă şcolară asigurată din finanţarea complementară

Pur si simplu ne-a exasperat cu lipsa sa de cunostinte in materie de rugby.

Se discută în spațiul public despre reforma planurilor-cadru pentru învățământul liceal, însă, cu dezamăgire, constatăm faptul că aceasta există mai mult la nivel declarativ, întrucât propunerile lansate sunt la fel de rigide și monotone ca cele în vigoare. Ne așteptam ca, după 15 ani, variantele supuse dezbaterilor să aducă o serie de elemente de noutate sistemului, pentru ca acesta să se alinieze cu practicile din țări europene care stau semnificativ mai bine decât noi în termeni statistici. Fie că vorbim despre elevii ce nu termină nici măcar opt clase, de șomajul în rândul tinerilor, sau de adolescenții care nu înțeleg ceea ce citesc, considerăm că rădăcina problemei este faptul că învățământul românesc nu acceptă provocarea de a atinge cele două obiective majore ale educației: integrarea în societate și inserția pe piața muncii. Nevoile elevilor sunt de actualitate și corelate la cerințele secolului curent, spre deosebire de aceste planuri-cadru, o relicvă a unui sistem ce, în loc să faciliteze individualizarea parcursului elevului, își propune să îi uniformizeze printr-o mult prea limitată posibilitate de a alege ce studiază. Începând cu anul 2015, educația este un domeniu care face parte din conceptul de securitate națională extinsă, însă nu considerăm că acesteia îi este acordată atenția cuvenită. Întrucât opiniile elevilor nu au fost consultate pe parcursul elaborării propunerilor de planuri-cadru, ne dorim să ne facem vocea auzită înainte de a fi prea târziu și pentru generațiile ce vin din urmă. Astfel, drag coleg, drag profesor, drag cetățean responsabil căruia îi pasă de viitorul țării, te invităm să semnezi următoarea petiție, prin care solicităm o adevărată reformă a planurilor-cadru!

Vineri, 26 ianuarie, Nicoleta Botan a fost înjunghiată de fostul partener împotriva căruia obținuse un ordin de protecție. Atacul a avut loc în grădinița din București unde Nicoleta Botan lucra și unde se aflau și cei doi copii ai săi. Femeia a murit la scurt timp după atac. În aceeași săptămână, o altă femeie, Alexandra Marin, a fost înjunghiată de fostul partener, militar, în timp ce se afla într-un coafor din Titu și a decedat la scurt timp. Fosta soție a militarului a declarat că l-a reclamat de nenumărate ori la poliție, fără ca poliția să fi luat măsuri, și consideră că se află în viață pentru că a luat decizia de a fugi din țară. Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr 217/2003 vizează introducerea ordinului de protecție provizoriu (art.52, Convenția de la Istanbul), emis de polițist, în baza unui instrument eficient de evaluare, la constatarea faptei de violență, care să asigure o protecție reală și rapidă, asigurarea accesului victimelor violenței la justiție, precum și bugetarea adecvată a adăposturilor și serviciilor de consiliere și suport. Acest proiect de lege a fost semnat de membrii cabinetului anterior și urmează să fie semnat din nou de către membrii noului cabinet pentru a fi apoi transmis către Parlament. Introducerea unor brățări electronice de monitorizare a agresorilor, împotriva cărora s-a obținut un ordin de protecție, împreună cu adoptarea unor proceduri de lucru ale Poliției Române cu privire la normele de implementare și supraveghere a ordinelor de protecție sunt două măsuri concrete, care pot fi adoptate pentru siguranța victimelor violenței în familie.

În România, legislația privind referendumul local este neclară, imprecisă, imprevizibilă și, pe cale de consecință, neconstituțională. Curtea Constituțională deja a sesizat aceste aspecte și a subliniat că reglementarea sau modificarea condițiilor referendumului este de competența exclusivă a legiuitorului, doar că, legiuitorul a avut alte preocupări în ultimii 4 ani. Neclară? Pentru că reglementarea referendumului e instruită în 2 legi diferite. Deși în legea tehnicii legislative este interzisă instituirea acelorași reglementări în mai multe articole/ alineate din același act normativ, ori în două acte normative diferite, în România reglementarea referendumului o găsim în legea Administrației publice locale 215/2001 și în legea 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului. Imprecisă? Legea 215/2001: referendumul trebuie solicitat de 25% dintre locuitorii cu drept de vot; validat dacă se prezintă jumătate + unu din locuitorii cu drept de vot Legea 3/2000: referendumul este valabil dacă participă 30% din numărul persoanelor înscrise în listele electorale; validat dacă 25% din numărul cetățenilor înscriși pe listele electorale permanente exprimă vot valabil. E lesne de văzut cum aceste reguli sunt diferite, lucru care determină ca organizarea unui referendum local să fie foarte dificilă. Imprevizibilă? Legea 215/2001 vorbește despre cetățenii cu drept de vot în timp ce legea 3/2000 vorbește despre persoanele înscrise pe listele electorale permanente. Numărul cetățenilor cu drept de vot NU este egal cu numărul cetățenilor înscriși pe listele electorale permanente. Paradoxul referendumului în România? A declanșa un referendum local este de două ori mai greu decât a valida același referendum. Numărul de semnături necesare pentru declanșare, astăzi, este dublu față de numărul de voturi necesar validării unui referendum. De asemenea, în cazul prezenței minime legale la vot, un referendum este validat de jumătate din oamenii care au semnat pentru declanșarea unui referendum (12,5%+1) În concluzie, dreptul de a declanșa un referendum local pentru demiterea primarului există doar teoretic, în comunitățile mari acest lucru a devenit imposibil. Exercitarea suveranității prin referendum este practic interzisă prin lege.

De ce este important? 1. Lună de lună, fiecare consumator de energie primește în poștă sau pe e-mail factura la energie electrică. Pe lângă costul energiei, sunt facturate certificatele verzi*. Aceste certificate atestă consumul de energie electrică produsă din surse regenerabile (vânt, energie solară, biomasă, hidroenergie). Majoritatea producătorilor de energie respectă legislația națională și europeană, iar unitățile lor de producție au un impact mic asupra mediului. Printre ele însă, se află centrale și turbine care omoară zilnic zeci de păsări, lilieci și pești. Pentru autorizarea microhidrocentralelor din Munții Făgăraș a unor producatori din SRE care au încălcat ulterior legislatia în vigoare, România este acum în proces de infringement. În alte cazuri, instanțele au retras autorizațiile de construire sau funcționare**. Totuși, consumatorul plătește nediferențiat certificatele verzi, inclusiv acelor producători care au distrus natura și o distrug în continuare. E ca și cum cumpărătorul plătește un produs generic, la preț de agricultură ecologică, un produs prezentat ca fiind “verde”, dar care nu este. Dacă furnizorul de electricitate ar fi obligat să publice lista unităților de producție de unde cumpără, sau a producătorilor cu care tranzacționează, atunci consumatorul ar ști dacă plătește subvenții pentru energie produsă iresponsabil și ar putea cere furnizorului său să nu mai cumpere de la producători aflați în ilegalitate! 2. Factura de energie îți spune ce plătești și cât plătești. Însă nu spune dacă energia pe care o primești este de calitate: nivelul de emisii de carbon si alte detalii. Nu are o etichetă care să informeze consumatorul cu privire la mixul primit comparativ cu cel la nivel de Sistem Energetic national. Consumatorul rămâne ignorant față de proveniența electricității consumate. E ca atunci cand cumperi o ciocolată, dar nu știi ce ingrediente conține. 3. Factura ta de energie nu te face un consumator mai informat sau unul mai responsabil. Nu știi dacă consumi mai mult decât ceilalți locuitori din orașul tău. Nu știi dacă ai consumat mai mult decât anul trecut, sau acum doi ani. Nu îți spune decât că trebuie să plătești. E ca o brățară de fitness care îți arată pulsul, fără consumul de calorii, fără istoric sau grafice. Prin urmare, solicitam ANRE sa analizeze oportunitatea de a impune obligativitatea ca furnizorii să ofere lunar consumatorilor date mai detaliate necesare pentru incurajarea unui comportament responsabil atat în rândul consumatorului final, cat și în rândul producătorilor de energie verde. *Conform Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, republicată) ** Curtea de Apel București a anulat autorizațiile de construire a hidrocentralelor din Parcul Național Defileul Jiului. Magistrații din Caraș Severin au anulat autorizația de funcționare a MHC de pe Râul Taia. Tribunalul din Cluj a anulat autorizațiile de construire a MHC Someșul Rece.

România este, din patru în patru ani, o democrație. În ziua votului. După aceea România devine un stat feudal. Primarii, consilierii, prefecții, guvernul, parlamentarii iau în stăpânire, fiecare, felia lor. Alegătorii, adică noi, suntem prizonierii acestor boieri moderni care, în fiecare clipă, pot decide și face ORICE. Nu există feedback, nu putem face nimic. Suntem captivi într-o pseudo-democrație, într-un stat de drept formal în care, de fapt, suntem neputincioși. Nu putem schimba nici măcar un primar de comună dacă se dovedește că el nu servește interesul public, fură, e corupt sau incompetent. Timp de patru ani, între alegeri, NU CONTĂM. Democrația noastră este, de fapt, o democrație DISCONTINUĂ. Planul: Toți alegătorii care se prezintă la vot, DOAR CEI CE VOTEAZĂ, nu toți cei de pe liste, primesc automat user/pass prin care pot acorda ÎN ORICE MOMENT un vot negativ președintelui ales, senatorului, deputatului, primarului care caștigă alegerile, indiferent dacă a votat cu el sau altul. Acest sistem de feedback e electronic, on-line, pentru a fi ieftin, rapid, securizat și actualizat în timp real. Dacă alesul primește, să zicem, peste 50% +1 voturi negative (din voturile exprimate, respectiv 50%+1 din prezența la vot) e suspendat din funcție pe trei luni. Trei luni cu leafa redusă și fără drept de vot sau decizie. Primarul nu semnează, senatorul nu votează. Alegătorul își poate exprima un singur vot negativ până la atingerea pragului de suspendare, adică nu se poate loga de zece ori pe zi și să voteze non-stop, un vot negativ rămâne înregistrat ca vot negativ până la atingerea pragului de suspendare de 50%+1. La expirarea suspendării se anuleaza voturile negative și procedura se reia. După ce expiră suspendarea alegătorul își reprimește automat dreptul de vot negativ iar alesul, postul. Dacă în timpul mandatului său primește trei suspendari, a treia este definitivă, se poate declara vacant postul și organiza noi alegeri în circumscriptia electorală sau primărie, etc. Ce câștigăm: - Responsabilizarea clasei politice și o permanentă comunicare cu alegătorii - O democrație continuă, exercitată în fiecare clipă, responsabilizarea cetățeanului. - Un Parlament în care lichelele nu vor mai putea vota chiar dacă și-au câștigat scaunul. - Oricare dintre noi va fi informat la zi despre activitatea alesului (cred ca vor cere ei înșiși să ne trimita e-mail-uri cu ce-au facut) - Un interes crescut al populației în ceea ce privește politicul și conducerea comunității din care fac parte, oamenii vor simți ca au controlul, puterea și asta îi va responsabiliza și cointeresa. - Un tonus social mai bun având în vedere că fiecare cetatean DEȚINE în orice moment puterea votului. Asta îi va da încredere și își va descoperi importanța și puterea. Ce probleme ar putea apărea: - Mită electorală prelungită și între alegeri - Un permanent razboi politic în cârca cetățeanului între cel ales și oponenții lui care vor încerca să convingă alegatorii să-l suspende - Aleșii care au opțiuni impopulare chiar dacă sunt întemeiate, chiar dacă ei decid corect, riscă să fie suspendați. - Alegătorii ce nu se prezintă la vot nu pot sancționa, ceea ce nu e corect din punct de vedere democratic dar în același timp asta îi va și îndemna să voteze, ca să-și câștige user/pass-ul Din punct de vedere logistic sistemul nu are nevoie decât de un calculator conectat la internet în fiecare sat, poate fi amplasat în piata publică ca un bancomat, orice om se poate duce acolo, se logheaza și voteaza în contul Primarului/Deputatului/Senatorului. Ba chiar ar putea fi un cititor electronic de Cărti de Identitate care să permită logarea în baza CI fără să fie nevoie de user/pass.

Este important pentru viitorul apropiat al nostru și pentru viitorul copiilor și nepoților noștri. Este important pentru că au murit mii de oameni și au suferit milioane de oameni ca să avem o țară, să avem dreptul de a vorbi limba română.