De ce e important: • Pentru ca o societate care își pedepsește mamele, își distruge viitorul. • Pentru că asigurarea medicală NU e un privilegiu - este un drept, mai ales când viața și sănătatea unui copil depind de ea. • Pentru că România are nevoie de familii sănătoase și sprijinite, nu de politici punitive și indiferență  Semnează și distribuie! Ajută-ne să strângem suficiente semnături încât această nedreptate să nu poată fi ignorată. Semnatura ta poate face diferenta pentru zeci de mii de mame și copii! 

 Acesta este un drept al copiilor nostri, iar pana acum CNAS nu a facut nici un demers pentru a veni in sprijinul furnizorilor de servicii in scopul autorizarii! 

Pentru că nu e normal ca cei mulți să suporte austeritatea, în timp ce o minoritate privilegiată primește pensii uriașe, necontribuite, uneori chiar în timp ce ocupă încă funcții publice.  Pentru că mamele, tinerii, bolnavii, antreprenorii și salariații simt pe pielea lor măsurile dure: burse reduse, concedii medicale tăiate, TVA crescut, taxe noi — dar cei cu pensii speciale nu contribuie deloc la acest efort colectiv.  Pentru că fără echitate, nu există încredere în stat. Fără încredere, România se scufundă în proteste, blocaje și haos social.  Reforma pensiilor speciale nu este o opțiune. Este o obligație morală și socială.  Semnează dacă vrei o țară în care toți contribuim, nu doar unii. 

Este datoria noastră, a celor care astăzi mai putem face ceva să prezervam biodiversitatea .Omenirea nu trebuie doar să distrugă pentru a se proteja, se poate o coabitare. 

 Pentru ca viețile oamenilor și ale urșilor să nu mai fie sacrificate din prostie! 

Ce s-a aflat in ultimul an. Si de ce cazul nu mai e despre o gradinita Am initiat aceasta petitie in vara lui 2025, dupa ce copilul meu a ajuns la spital in urma mesei servite la gradinita. Atunci stiam ce stia oricine: ca in mancare s-a gasit o bacterie si ca nimeni nu ne-a spus nimic. De atunci am cerut documente. Am primit sute de pagini de la Directia de Sanatate Publica Timis, de la Institutul National de Sanatate Publica, de la Ministerul Educatiei, de la inspectorate. Le-am citit pe toate. Ce am aflat schimba complet intrebarea. Nu mai intreb cine e vinovat. Intreb de ce nimeni nu a cautat. 1. Trei copii, aceeasi grupa, aceeasi masa. Spitalul le-a facut legatura din prima zi La 22 mai 2025, in jurul orei 20:00, primul copil a ajuns la urgenta. In aceeasi seara, al doilea. A doua zi, al treilea. Toti trei din aceeasi grupa a aceleiasi crese, dintr-o grupa de nouasprezece copii. Legatura dintre ei nu a facut-o un parinte. A facut-o spitalul. Informarea finala a autoritatii de sanatate publica, numarul 302/2 din 27 mai 2025, spune: „Cazurile au fost anuntate de catre Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii «Louis Turcanu» Timisoara." Iar o a doua adresa, numarul 13599 din 6 iunie 2025, arata si ce anume s-a raportat: „In urma raportarii de catre Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii «Louis Turcanu», in data de 23.05.2025, privind adresarea in UPU a 3 copii, cu simptomatologie digestiva, care frecventeaza aceeasi grupa de cresa, s-a initiat efectuarea anchetei epidemiologice." Deci se stia. Din a doua zi. In scris. 2. S-au recoltat opt probe. Niciuna de la copii Ancheta a prelevat doua probe de aliment, una de apa si cinci de sanitatie. In proba din meniul zilei de 22 mai s-a identificat stafilococ coagulazo-pozitiv si valori crescute de enterobacterii. De la copii nu s-a luat nimic. Nicio proba de materii fecale. Nicio proba de lichid de varsatura. De la niciunul dintre cei trei. S-a testat bucataria. S-a testat robinetul. S-au testat suprafetele de lucru. Copiii, nu. 3. Institutul National de Sanatate Publica a confirmat. In patru zile lucratoare In septembrie 2026 am scris institutului national. Am intrebat un singur lucru: ce prevedea metodologia in vigoare la data faptelor. Raspunsul, numarul 15265 din 4 septembrie 2026, semnat de directorul general si de directorii a doua centre nationale: „din informarile transmise de DSP Timis (...) rezulta ca nu au fost recoltate probe de materii fecale sau lichid de varsatura de la niciunul dintre copiii care au solicitat asistenta medicala. In informarea finala este mentionat ca, in aceste conditii, etiologia nu a putut fi identificata." Patru zile lucratoare. Dupa un an in care nimeni nu ma intrebase nimic. 4. Metodologia nationala spunea, in litere, ca recoltarea era obligatorie Metodologia de supraveghere a toxiinfectiilor alimentare, versiunea 2024, aflata in vigoare la 22 mai 2025, prevede: „Investigarea etiologica a cazurilor de TIA internate este obligatorie pentru unitatea sanitara cu paturi." Cuvantul „obligatorie" apare o singura data in cele patruzeci si doua de pagini ale metodologiei. Singura obligatie exprimata ca atare in intregul document national de supraveghere a toxiinfectiilor alimentare este aceasta. Tot metodologia spune cum se confirma un focar: prin izolarea aceluiasi germen si in aliment, si la bolnav. Prima proba a fost luata si a iesit pozitiva. A doua nu a fost luata niciodata. Din acel moment, confirmarea nu mai era greu de obtinut. Devenise imposibila. 5. Statul a scris el insusi de ce nu s-a putut stabili nimic Adresa numarul 17524 din 31 iulie 2025: „nu a fost confirmat focar de toxiinfectie alimentara, ci enterocolita acuta, neputand fi identificata etiologia, deoarece nu au putut fi recoltate probe de materii fecale sau lichid de varsatura de la nici un copil care s-a prezentat cu simptomatologie digestiva in cadrul U.P.U." Nu eu fac legatura dintre omisiune si consecinta. O face autoritatea de sanatate publica, in scris, cu un singur cuvant: deoarece. Iar nicaieri, in niciun document pe care il detin, nu se arata ce anume a facut imposibila, timp de doua zile, recoltarea unei probe de la un copil internat cu tulburari digestive. 6. Focarul nu a fost declarat pentru ca cei trei copii au primit trei diagnostice diferite Autoritatea de sanatate publica a explicat, la 6 iunie 2025, de ce nu a declarat focar: „Urmare a diagnosticelor stabilite de catre medicii care au consultat cei 3 copii in UPU: Gastroenterocolita acuta, 2. SAV, Angina acuta, respectiv 3. Otita medie nesupurata, Viroza respiratorie (...) nu sunt intrunite criteriile pentru declararea unui focar." Trei copii din aceeasi grupa, cu aceleasi simptome, aparute in aceeasi seara, dupa aceeasi masa. Trei diagnostice diferite. Si pe acele trei diagnostice s-a intemeiat concluzia ca nu exista focar. Metodologia defineste focarul prin simptome asemanatoare, nu prin diagnostice identice. 7. Si aici cazul inceteaza sa mai fie al meu Pana in 2022, metodologia nationala avea trei categorii de focar: posibil, probabil, confirmat. In versiunea din 2024 - cea aplicabila in ziua in care copiii au ajuns la spital - acea categorie nu mai exista. Sintagma „focar probabil" nu apare nici macar o data. In schimb, tot in 2024, apare pentru prima data propozitia care pune investigarea obligatorie in sarcina spitalelor. Asadar: obligatia de a recolta a fost scrisa explicit si asezata pe spitale. Iar categoria in care s-ar fi inregistrat focarul atunci cand nu se recolteaza a fost eliminata. Cand nu se recolteaza, evenimentul nu mai are nicio rubrica in care sa existe. Devine, statistic, nimic. Nu stiu de ce a fost facuta aceasta modificare. Nu presupun nimic. Cer sa se afle. CE NU SUSTIN  Nu sustin ca cineva a otravit intentionat vreun copil.  Nu sustin ca alimentul a cauzat imbolnavirea copilului meu. Aceasta legatura nu mai poate fi stabilita - tocmai pentru ca nu s-a recoltat nicio proba. Nu o afirm si nu cer nimanui sa o afirme.  Nu acuz niciun medic si nicio persoana anume. Cer sa se stabileasca, pe baza documentelor, cine avea indatorirea si de ce nu a fost indeplinita.  Nu am nimic impotriva niciunei institutii. Am ceva impotriva unei omisiuni care se poate repeta oriunde, maine.

 Pentru mine și pentru alte mii de femei și familii aflate în situații similare, programul național de susținere a fertilizării in vitro (FIV) reprezintă nu doar o șansă medicală, ci o rază de speranță într-un parcurs extrem de dificil, marcat de suferință și neputință. 

         Salariații din sistemul de asistență socială îngrijesc cele mai vulnerabile categorii de populație, respectiv copii abandonați sau cu părinți plecați în străinătate, persoane cu dizabilități și persoanele în vârstă rămase singure la limita subzistenței.       Pentru că nivelul de salarizare este mult sub cel mediu iar responsabilitatea foarte mare, la care se adaugă blocarea angajărilor în sistemul public, s-a ajuns la un deficit de personal de 40% din necesar, atât personal de specialitate (asistenți sociali, psihologi, educatori, pedagogi de recuperare, kinetoterapeuți, etc) cât și personal de îngrijire (infirmieri, îngrijitori etc). Astfel, în prezent cele mai afectate sunt centrele rezidențiale pentru  persoane adulte cu dizabilități (care au trecut sau trec prin proces de restructurare sau reorganizare prin micșorarea numărului de beneficiari), centrele pentru persoane vârstnice dar și serviciile sociale destinate copiilor și tinerilor instituționalizați unde sunt probleme cu asigurarea continuității activității. Inclusiv compartimentele de monitorizare și consiliere a beneficiarilor de servicii sociale sunt evitate de specialiști motivat de volumul mare de lucru, complexitatea cazurilor și condițiile de muncă ce implică și risc de agresiune verbală, psihică sau chiar fizică din partea beneficiarilor, a persoanelor cu tulburări psihice sau alte tulburări de comportament.          În sistemul de asistență socială avem singura categorie profesională obligată prin lege să efectueze concediul de odihnă împreună cu ”obiectul muncii” fără nici o recompensă pentru îndeplinirea atribuțiilor din fișa postului – asistenții maternali, avem singura categorie profesională din sistemul bugetar care primesc salariul minim garantat în plată și NU beneficiază de aplicarea coeficienților de vechime – asistenții personali, în plus asistenții maternali și asistenții personali muncesc 24 de ore din 24 și 7 zile pe săptămână dar primesc salariul pentru 8 ore/zi,  5 zile/săptămână, diferența fiind ”muncă la negru”, astfel că, eliminarea oricărui drept salarial de care beneficiază în prezent din venitul lor lunar îi  transformă în ”asistați sociali”!          Este nevoie ca salariații din sectorul asistență socială să facă parte din excepții la măsurile de austeritate pentru a-și putea îndeplini cu responsabilitate misiunea lor de sprijin, asistare și îngrijire a celor mai vulnerabile categorii a populației, mai ales în aceste vremuri tulburi în care riscul persoanelor vulnerabile de a ajunge în grija instituțiilor de asistență socială a statului este tot mai mare. 

Salvăm Poarta Mare a Cetății, Constanța cu cea mai veche istorie urbană dintre orașele mari ale României dispune de prea puține obiective istorice cu care să se prezinte vizitatorilor, majoritatea fiind distruse sau îngropate sub orașul nou. Alte orașe au păstrat, conservat și restaurat toate obiectivele istorice, Constanța a îngropat, demolat sau lăsat să se degradeze aproape tot trecutul antic sau mai recent. Să ne imaginăm că și peste Mozaicul Roman sau lăngă se trântea un bloc. Deja s-a făcut asta peste unul din puținele amfiteatre romane ale României. Este momentul să ne recuperăm istoria, acolo unde se mai poate!

Siguranța în orașul nostru nu este un lux, ci o nevoie fundamentală. Când te plimbi pe stradă, când îți duci copilul la școală sau ieși să te plimbi seara, trebuie să te simți protejat, nu în pericol.  În ultimele luni, incidentele de tâlhărie și agresiune au crescut în Arad, iar numărul patrulelor de poliție este insuficient pentru a asigura un răspuns rapid și eficient. Lipsa supravegherii și a prezenței vizibile a forțelor de ordine lasă spațiu pentru infractori, iar noi, cetățenii, trăim cu teama că putem fi următoarea victimă.  Această problemă ne afectează pe toți, dar în mod special pe copiii noștri și pe persoanele vulnerabile, care trebuie să crească și să trăiască într-un mediu sigur și stabil.  Nu este doar o problemă individuală, ci una comunitară — doar dacă ne unim vocile putem forța autoritățile să ia măsuri reale și să aloce resursele necesare.   Imaginează-ți că ai un copil mic și vrei să îl duci liniștit la parc sau la grădiniță fără să te temi că poate fi victima unei tâlhării sau agresiuni. Acum gândește-te că în orașul nostru, în loc să fim protejați, poliția este prea puțin vizibilă și asta încurajează infractorii să acționeze. Nu e normal să trăim cu frica asta! De aceea încerc să schimb lucrurile și am nevoie și de tine. Dacă ne strângem cu toții, cererea noastră va fi auzită, iar Aradul va deveni un loc mai sigur pentru toți.

Pentru că fertilitatea nu este un lux, ci un drept fundamental legat de viață, familie și demnitate. Pentru că fiecare femeie sau cuplu care își dorește un copil ar trebui să aibă o șansă reală — nu doar în teorie, ci și în practică. Programul Național de Fertilizare in Vitro este o promisiune publică care azi zace neaplicată, în timp ce timpul biologic al miilor de oameni trece nemilos. Asta nu e doar o problemă administrativă, e o dramă umană. 

Este important ca noi, cetățenii din comuna Lenauheim și satele aparținătoare Bulgăruș și Grabaț, să ne unim pentru a opri abuzurile, risipa banului public și nepăsarea administrației actuale.    În ultimii ani, proiectele importante pentru comunitate au fost neglijate sau executate cu mari suspiciuni de corupție: grădinițe care plouă înăuntru, drumuri nefinalizate, achiziții de combustibil dubioase, lipsă de transparență totală.    Tăcerea noastră înseamnă complicitate. Dacă nu spunem „Ajunge!” acum, vom lăsa viitorul copiilor noștri în mâinile unor oameni care nu merită încrederea publică.    Această petiție este începutul unei schimbări. Semnează și distribuie, pentru o administrație curată, transparentă și responsabilă!