Ursoaica Anca are peste 20 de ani. Toată viața și-a trăit-o în captivitate fiind mai puțin norocoasă ca sora ei, Irina, care a fost mutată din grădina zoologică din Piatra Neamț într-un sanctuar. În schimb, Anca în fiecare zi a vieții ei stă închisă la Zoo Cozla. E stresată, apatică și fără chef de viață. Spațiul în care stă e din gratii ruginite și ciment măcinat, iar apa ei este extrem de murdară. Arareori are acces la dealul înverzit de lângă cușcă, mai ales că fiind atracția principală a grădinii zoologice, administratorii vor să fie foarte vizibilă vizitatorilor. Turiștii îi aruncă dulciuri și alte alimente care în mod natural nu au ce căuta în dieta sa. Strigatul, chematul, zgomotele provocate de mașinăriile din parc, flash-urile telefoanelor sunt alte surse de stres pentru ursoaică, alături de ținerea ei în captivitate. Este injust ca un animal să-și trăiască viața în cușcă, privat de libertate în numele distracției și să fie transfomat în obiectul curiozității noastre. Rolul educativ este inexistent în acest caz, copiii învățând doar că locul animalelor sălbatice e în cuști mici și inadecvate - în comparație cu nevoile biologice reale, departe de pădurile lor. Și astfel, rapid, copiii se obișnuiesc că animalele sunt pentru distracția noastră egoistă, că putem să le folosim după bunul plac, că noi putem decide când și cum trăiesc și că e acceptabil să fim cruzi.

Calitatea vieții în oraș are de suferit dacă investițiile principale sunt axate pe asfaltări și inițiative ce favorizează traficul auto personal. Suntem mai mulți oameni decât mașini, de aceea vrem un primar și un Consiliu Local care ascultă vocea cetățenilor. La Terenuri (între pădure – str. Mehedinți - grădini) este cel mai mare spațiu verde folosit în comun al Mănășturului. Este de neacceptat ca spațiul La Terenuri – Mănăștur să fie lăsat să se deterioreze așa cum s-a întâmplat în ultimii ani. Răspândirea mizeriei și degradarea zonei s-au petrecut în ciuda faptului că este utilizată de un număr foarte mare de locuitori care socializează zilnic într-unul din puținele spații pe teren plat ale cartierului care nu este încă ocupat de blocuri sau de alte construcții. Chiar dacă de mai bine de 4 ani inițiativa La Terenuri-Spațiu Comun în Mănăștur împreună cu mănășturenii au ecologizat zona, au construit piese de mobilier temporar și au creat locuri de întâlnire comunitară și culturală considerăm insuficiente aceste eforturi fără aportul și asumarea municipalității clujene.

Petiția aceasta a fost creata din dorința de normalitate. Cu toții avem nevoie de o viață normală cu condiții adaptate secoluluiin care trăim. Repetatele întreruperi în furnizarea energiei electrice dar și a apei datorita lipsei de curent la bazinele de administrare cu apa ne perturba activitățile zilnice, programul copiilor, activitățile legate de igiena casei și de igiena personala ( spălat vase, rufe, igiena corporala) dar și activitățile profesionale fiin cetățeni care lucrează de la domiciliu, de asemenea afectează și buna funcționare a electrocasnicelor. 

Toti ne dorim acelas lucru, dar haideti sa fim uniti si sa adunam cat mai multe semnaturi ! Sa ne facem auziti!

Cu siguranta sunt multe echipe de la multe scoli, care se afla in aceeasi situatie de discriminare si inechitate. Ar trebui sa ne unim pentru recunoasterea si compensarea performantei ca sa putem spera la un viitor prosper in aceasta tara. Prin eliminarea burselor de excelenta olimpica, ii descurajeaza pe acesti elevi sa construiasca un viitor si ii goneste spre unitati de invatamant din alte tari. 

Dreptul la timp personal ar trebui oferit tuturor angajatilor, in mod egal, nedepinzand de angajator/sistem. Angajatii de la stat beneficiaza direct de aceste libere, in timp ce, in mediul privat, salariatii se confrunta cu refuz, lipsa de empatie si negocieri dificile in obtinerea unui numar mai mare de zile libere. Necesitatea de a dispune de mai mult timp pentru viata personala nu ar trebui sa se aplice doar salariatilor din sistemul bugetar.  In plus, la stat, o stim cu totii, programul de lucru este de 8 ore (cu tot cu pauza de masa), beneficiind cu totii de un program mai scurt vinerea (pana la ora 14.00), in timp ce in mediul privat, un angajat lucreaza cel putin 9 ore! Asa zisa pauza de masa nu este aproape niciodata luata in intregime.  In mediul privat, in mare parte din companii, nu exista un echilibru sanatos intre viata personala si cea profesionala. 

Mi se pare nedrept ca niște fete să fie puse în situația de a alege între a merge la școală și a-și proteja sănătatea. Menstruația nu este un subiect rușinos, nu este ceva ce trebuie ascuns, și cu siguranță nu ar trebui să fie un motiv pentru care o elevă să stea acasă. De aceea, cred cu tărie că absorbantele ar trebui să fie disponibile gratuit în școli, iar pentru ca acest lucru să se întâmple, am nevoie de sprijin. Am nevoie de voi.      Pentru că nu e vorba doar despre un produs, ci despre un drept      Mulți oameni privesc absorbantele ca pe ceva banal. Dar adevărul e că, pentru multe fete din România, ele nu sunt deloc ușor de obținut. În special în mediile rurale sau în familiile cu venituri mici, aceste produse sunt un lux. În lipsa lor, fetele se simt rușinate, vulnerabile și uneori forțate să lipsească de la școală. Eu nu pot accepta ca în 2025, într-o țară europeană, o elevă să nu poată învăța doar pentru că nu are acces la un produs de bază. Dacă și tu crezi că educația trebuie să fie pentru toți, indiferent de sex sau situație financiară, atunci locul tău este în această campanie.      Pentru că schimbarea începe cu oameni care au curaj      Poate ți se pare un subiect incomod. Poate nu ai vorbit niciodată despre asta. Știu cum e – și eu am crescut cu ideea că menstruația trebuie ascunsă, că nu e ceva „potrivit de discutat”. Dar tocmai de aceea vreau să rupem tăcerea. Schimbările mari încep de la lucruri mici, iar vocea ta contează. Fie că ești elev, profesor, părinte sau pur și simplu o persoană care vrea o societate mai dreaptă, te invit să te alături. Avem nevoie de voci, de idei, de oameni care să nu se teamă să spună: „da, și mie îmi pasă”.      Pentru că împreună putem crea un precedent      Dacă reușim să facem acest pas, vom deschide ușa pentru multe alte lucruri bune. Vom crea un precedent. Vom arăta că generația noastră nu tace, nu ignoră, nu lasă lucrurile nedrepte să treacă neobservate. Vom arăta că putem construi o școală unde toți copiii se simt în siguranță, respectați și sprijiniți. Poate pare o luptă mică, dar impactul ei este uriaș.  Nu lupt pentru absorbante, ci pentru demnitate, educație și normalitate. Dacă ești de acord că fiecare fată merită să învețe fără rușine și fără teamă, atunci te invit alături de mine. Nu trebuie să faci gesturi mari – uneori, o distribuire, o semnătură sau o discuție pot schimba totul. Împreună, putem face ca absorbantele gratuite în școli să nu mai fie un vis, ci o realitate. 

În prezent, implantul intern este acoperit prin Programul Național, însă procesorul de sunet – elementul esențial fără de care implantul nu funcționează – nu beneficiază de niciun mecanism de protecție financiară. În caz de pierdere, furt sau distrugere accidentală, pacienții și familiile lor sunt obligați să suporte costuri de 6.000–10.000 EUR, sume imposibil de achitat pentru majoritatea. Această situație pune în pericol dreptul fundamental la comunicare și integrare socială al copiilor și adulților născuți cu hipoacuzie profundă, riscând anularea beneficiului adus de implantul deja finanțat de stat. Cerem: 1. Crearea cadrului legal pentru polițe de asigurare dedicate procesorului de sunet și componentelor externe ale implantului cohlear. 2. Posibilitatea ca aceste polițe să fie oferite de asiguratori privați, cu sprijin sau subvenție parțială din partea statului pentru cazurile sociale. 3. Stabilirea unor proceduri clare și rapide de despăgubire în caz de pierdere, furt sau distrugere. Implementarea unei astfel de măsuri ar garanta continuitatea funcționării implantului cohlear, ar proteja investiția statului și ar asigura copiilor și adulților cu hipoacuzie profundă șansa de a duce o viață normală. Semnând această petiție, susținem introducerea unei soluții de asigurare accesibile și echitabile pentru protejarea procesorului de sunet, vital pentru pacienții purtători de implant cohlear.

Pentru că traficul din Pipera ne afectează pe toți: pierdem timp, nervi și bani zilnic. Bariera de pe Șoseaua Petricani, lipsa trotuarelor și a pistelor de biciclete, străzile degradate – toate acestea nu mai pot fi ignorate. Singuri putem fi trecuți cu vederea. Împreună putem cere soluții clare: un pasaj peste calea ferată, un plan coerent de infrastructură și transparență din partea autorităților. Dacă și tu vrei un cartier mai sigur și mai fluid, alătură-te campaniei pentru schimbare!

1. Prevalență scăzută și subdiagnosticare - Bronsiectazia este considerată o boală rară sau „neglijată”. - Mulți pacienți sunt diagnosticați greșit cu astm, bronșită cronică sau BPOC. - Fără date clare de prevalență, autoritățile nu prioritizează elaborarea unui ghid. 🧪 2. Lipsa studiilor locale și a centrelor specializate - Nu există suficiente studii clinice românești care să fundamenteze un protocol adaptat populației locale. - Centrele de pneumologie se concentrează pe boli mai frecvente (TBC, BPOC, astm), iar bronsiectazia rămâne în umbră. 📉 3. Resurse limitate și priorități administrative - Elaborarea unui ghid necesită colaborare între societăți medicale, ministerul sănătății și CNAS. - În lipsa presiunii din partea comunității medicale sau a pacienților, proiectele de acest tip sunt amânate. 🌍 4. Lipsa alinierii cu ghidurile internaționale - Există ghiduri excelente, precum cel al European Respiratory Society (ERS), dar nu au fost traduse, adaptate sau implementate oficial în România. - Medicii folosesc adesea aceste ghiduri internaționale în mod informal, dar fără sprijin instituțional. Vom beneficia, toti cei diagnosticati cu aceasta boala de tratament adecvat.

Semnează acum și distribuie!  Asa putem arăta că România nu tolerează complicitatea cu dictatura și agresiunea militara.

Ar trebui să se alăture și alte persoane pentru că lipsa chioșcului din clădirea noastră îi afectează pe toți elevii. Dacă suntem mai mulți, vocea noastră devine mai puternică și conducerea liceului va înțelege că este o nevoie reală și comună, nu doar o dorință. Doar împreună putem obține o schimbare care să ne ajute pe toți.