Viața copiilor contează!  Am inițiat o petiție prin care cerem ca spitalele din România să respecte legea și pacientul:  • Dosarul electronic să funcționeze; • Dosarele medicale să poată fi accesate ușor; • Să existe responsabilitate reală în cazurile în care nu se intervine medical; • Să se sancționeze spitalele care nu respectă drepturile pacienților minori; • Să existe respect și comunicare decentă față de copii și părinți. 📣 Hai să nu mai fim tăcuți. Semnează și distribuie Sănătatea nu e un privilegiu. E un drept. Iar copiii noștri nu trebuie să sufere din cauza unui sistem care nu funcționează.  Numele meu este Oana. În mai 2025, fiica mea de 13 ani a fost internată și operată la Spitalul de Pediatrie „Petrolul” din Ploiești, într-un caz aparent simplu de apendicită. Din cauza întârzierii operației, a făcut peritonită generalizata (apendicita acuta gangrenoasa cu reactie peritoneală fibrino-leucocitara). La externare nu am primit niciun act oficial. Acasă copilul s-a simțit foarte rău din cauza complicațiilor postoperatorii, am ajuns de urgență la un spital din București. Medicul a fost nevoit să trateze copilul fără nicio informație despre tratamentul anterior, analize, evoluție sau complicatii postoperator. Dosarul Electronic al Pacientului (DEP), deși implementat și finanțat cu milioane de euro prin PNRR nu poate fi accesat. Nicio analiză, nicio fișă, nicio externare.    Am cerut dosarul medical de la Spitalul din Ploiești prin e-mail, prin telefon, personal, mergând fizic la spital. Nu am primit nimic. Mi s-a spus că personalul este în concediu. Registratura era închisă. Dosarul electronic – inexistent. Am trimis cerere, reclamație, somație. Tăcere.  Medicii au fost puși în situația de a „ghici” ce s-a întâmplat.    Sănătatea copiilor nu trebuie să depindă de noroc, de cine e de gardă, dacă e vineri la ora 14 sau daca doamna de la registratura e in concediu. Este dreptul nostru să fim informați, respectați și îngrijiți corect.  📎 Semnează și tu această petiție!  Poate mâine vei avea și tu nevoie de un dosar medical. Și sistemul îți va spune:  „E închis. Reveniți marți.”   

Când rezidenții sunt tratați ca forță de muncă ieftină, nu ca viitori specialiști, noi toți pierdem: pacienții primesc îngrijiri întârziate, medicii seniori sunt copleșiți, iar societatea plătește prețul dublu - în bani și în vieți. Imaginează-ți scena: e ora 3 dimineața, iar Maria, rezidentă în anul II, este la a 26-a oră de gardă. Răsfoiește fișe medicale cu genele grele de somn, temându-se să nu greșească o doză de insulină. În salonul alăturat, un pacient așteaptă confirmarea unui antibiotic care nu poate fi eliberat fără semnătura medicului primar, plecat la altă urgență. Minutele trec, iar tratamentul întârzie. Situații ca aceasta se petrec zilnic în spitalele noastre.  Datele vorbesc clar:  • După 12 ore de lucru continuu, riscul de eroare medicală crește cu 38 %; după 24 de ore, se dublează. • În ultimii zece ani, peste 10 000 de medici români au plecat în străinătate, majoritatea invocând epuizarea și lipsa de formare reală. Educația fiecărui medic costă bugetul public în jur de 100 000 € – bani pierduți odată cu exodul. • NHS-ul britanic, după introducerea limitei de 13 ore/tură și a sistemului „Guardian of Safe Working Hours”, a raportat o scădere cu 32 % a incidentelor grave legate de oboseală în primii trei ani. Dar dincolo de cifre e povestea fiecărui pacient și a fiecărui medic.   

Într-o Europă a diversității, a respectului și a incluziunii, România nu poate accepta ca ura față de minorități — fie ele sexuale, etnice, religioase — să fie normalizată, nici direct, nici prin tăcerea complice a statului. Semnează această petiție pentru a cere acțiune fermă, legală și democratică din partea instituțiilor românești. 

Motive de siguranta rutiera

Simțim cu toții ca nu mai putem rămâne tăcuți în fața abuzului. Sunt momente în viață când suntem puși în fața unei alegeri: între ceea ce e comod și ceea ce e corect.   În Gaza, aproape jumatate dintre copiii rămași în viață au gânduri suicidale. Nu din extremism, ci din durere mult prea mare. Sunt oameni care trăiesc fiecare zi între ruine, între frică și întuneric.  Iar noi vedem. Știm. Nu mai putem spune că n-am știut.  Acesta e un abuz — clar, brutal, sistematic.  Un abuz de putere. De control. De tăcere. Chiar acum, pe mare, vasul Madleen înaintează spre Gaza. La bord sunt oameni — femei și bărbați — care nu s-au mulțumit cu mila de la distanță. Au încărcat ajutoare, și-au asumat riscuri, și au plecat cu un singur scop: să ajungă acolo unde e cel mai greu. Să arate că nu toți aleg să tacă. Să arate ca vocea societății civile e importantă și ca instituțiile trebuie să înceapă să o asculte! Nu știm dacă vor fi lăsați să treacă. Dar știm că nu sunt singuri.  Pentru că oriunde există abuz, există și oameni care aleg să-l înfrunte.  Noi nu suntem pe vas. Dar suntem aici. Și chiar și aici, fiecare dintre noi are o voce și o alegere de făcut.   Această petiție nu e o formalitate. E o ruptură în zidul indiferenței și la propriu și la figurat. E o ruptură în punctul de trecere de la Rafah în Gaza pentru a aduce ajutoare umanitare. E dovada că nu suntem spectatori — suntem parte din ceea ce contează.    Adevărata putere nu stă în a construi ziduri.  Stă în curajul de a le sparge.  În forța de a spune „Destul” — nu mâine, ci acum.  Așa că te întreb: Vei alege să taci?  Sau vei fi dintre cei care stau în picioare, cu demnitate și vocea clară? Semnează.  Pentru că știi.  Pentru că îți pasă.  Pentru că e ceea ce trebuie făcut. 

Semnează dacă ai fost vreodată rănită, ignorată sau făcută să taci. Semnează dacă ai avut o prietenă, o soră, o mamă, o colegă care a plâns în tăcere. Semnează dacă știi cum e să ți se spună „exagerezi”, „nu are ce să-ți facă”, „trece de la sine”. Semnează pentru că Teodora nu mai poate. Teodora ținea în brațe copilul ei când a fost împușcată. A fost urmărită, amenințată, ignorată. A fost una dintre noi. Noi, femeile, trebuie să ne sprijinim între noi. Să fim vocea celor care nu mai au curaj. Să fim scutul celor care nu mai pot lupta singure. Semnează ca să arătăm că suntem multe. Că nu mai tăcem. Că ne apărăm una pe cealaltă. Fiecare semnătură e o mână întinsă. E o declarație: „Eu nu accept asta. Eu nu te las singură.”

Pentru că oamenii decenți din această țară nu ar trebui să se lase conduși de astfel de personaje. Ce plus-valoare poate aduce acest individ in legislativul țării? Eu cred că "0".

  Semnează această petiție dacă: • vrei o clasă politică mai curată și mai competentă; • vrei ca integritatea să conteze mai mult decât influența de partid; • crezi că România poate fi guvernată cu seriozitate și profesionalism; • îți dorești ca vocea societății civile să aibă un cuvânt de spus în marile decizii. Nicușor Dan și Ilie Bolojan nu sunt soluția perfectă. Dar sunt, poate, cea mai bună șansă reală pe care o avem acum. Haideți să nu o irosim. Semnează. Susține. Implică-te. 

Nu mai putem tolera privilegiații politic, evazionisti protejați de datorii de catre politicieni.  Nu ii putem lăsa sa omoare clasa de mijloc, care muncește cinstit de atâția ani, ca sa acopere furtul de TVA.  Înainte de orice alte taxe, primele măsuri pentru reducerea deficitului trebuie sa fie creșterea colectarii TVA.  Au reușit Ungaria, Bulgaria, Letonia si multe altele, trebuie sa reușim si noi!  Trebuie doar vointa politică.  Haideți sa punem presiune pe ei sa implementeze masurile necesare. 

Transmiteți primăriei că nu mai vreți organizarea unor concursuri barbare si sadice ci vreți concursuri de frumusețe!  Caii sunt animale maiestuoase,  puternice iar dragostea pentru acest animal nu se arată prin biciuire! Cu cât semnați mai mulți cu atât primăria va răspunde solictării voastre mai repede! 

❗ De ce este important?  Pentru că viețile noastre sunt în pericol în fiecare zi în care autoritățile amână consolidarea clădirilor cu risc seismic din București. Trăim, lucrăm și mergem pe străzi lângă imobile care pot oricând să se prăbușească sau să provoace accidente grave.  Într-un oraș cu mii de clădiri vulnerabile și zeci de mii de oameni expuși direct, tăcerea și nepăsarea nu mai sunt o opțiune. Dacă nu cerem împreună acțiuni urgente, un viitor cutremur va însemna o tragedie previzibilă, dar neprevenită.  Alătură-te acestei petiții pentru că:  • Putem salva vieți – poate chiar pe a ta, a unui prieten sau membru al familiei. • Putem pune presiune pe autorități să treacă de la vorbe la fapte. • Avem dreptul să trăim într-un oraș sigur, unde siguranța oamenilor este mai presus de interesele politice sau comerciale. Doar împreună putem opri această bombă cu ceas!  

Această inițiativă este importantă pentru că afectează profund clasa de mijloc – motorul oricărei economii sănătoase. Introducerea taxei de solidaritate și a impozitării progresive va duce la: • descurajarea muncii corecte și a antreprenoriatului, • migrarea veniturilor către munca „la negru” sau în afara țării, • dublarea poverii fiscale pentru românii care deja susțin bugetul public, • sabotarea încrederii în stat și în contractul social. Nu este normal ca soluția găsită de guvernanți pentru dezechilibrele bugetare să fie impozitarea suplimentară a celor care muncesc mai mult. În loc să taie risipa, pensiile speciale și privilegiile bugetare, statul alege să-i pedepsească pe contribuabilii cinstiți. Această petiție este o reacție necesară, civică și legitimă. Dacă nu ne facem vocile auzite acum, mâine vom plăti și mai mult – în tăcere. Spune și tu: NU SUNT BANCOMATUL STATULUI!