❗ De ce e important: •⁠  ⁠Riscul unui atac asupra oamenilor este iminent și crește de la o zi la alta; •⁠  ⁠Grădinile și bunurile cetățenilor sunt distruse frecvent; •⁠  ⁠Oamenii nu mai au siguranță nici măcar în fața casei; •⁠  ⁠Traumele psihologice și stresul continuu afectează grav viața comunității. ‼️ Turiștii nu au siguranță pentru parcurgerea traseelor montane marcate, omologate și a drumețiilor.

Costul unei astfel de reparații este minor în comparație cu beneficiul pe care l-ar aduce: un spațiu revitalizat, unde bucureștenii să se poată retrage în zilele toride de vară, așa cum își doresc într-o capitală europeană modernă. Această nepăsare nu este doar o problemă tehnică, ci un simbol al indiferenței autorităților față de bunăstarea locuitorilor. Într-o zi cu peste 30 de grade Celsius, un cuplu de turiști din Israel, aflat în vizită, m-a întrebat cu o urmă de confuzie: „Aceasta este Grădina Japoneză?”. Răspunsul meu, „Din păcate, da”, a fost urmat de un zâmbet amar al celor doi, care au adăugat: „Ce e de văzut aici?”. Bucureștiul merită mai mult. Locuitorii săi merită o oază de liniște unde să își regăsească echilibrul, iar copiii merită să crească într-un oraș care le oferă bucurii simple. Grădina Japoneză poate redeveni un simbol al frumuseții și al grijii, dar doar dacă autoritățile vor alege să acționeze. Să le fie rușine pentru nepăsare și să pună mâna să schimbe lucrurile – nu pentru turiști, ci pentru noi, cei care trăim aici zi de zi.

  E o chestie de respect, siguranță și civilizație. Gândește-te: trotuarele sunt făcute pentru oameni, nu pentru mașini. Ar trebui să poți merge liniștit cu copilul de mână, cu căruciorul sau pur și simplu să te plimbi fără să fii forțat să cobori pe carosabil printre mașini în mers. Dar în București, aproape zilnic, trebuie să te strecori printre oglinzi, bare, sau să ocolești mașini blocate pe zebră, ca într-un joc video periculos.  Și nu vorbesc doar dintr-un principiu urban. Am văzut persoane în vârstă care nu pot trece strada pentru că vizibilitatea e blocată de mașini. Am văzut copii care trebuie să se strecoare printre mașini parcate chiar pe trecerea de pietoni. O mamă cu un cărucior are efectiv nevoie de acrobații ca să ajungă dintr-un loc în altul. Este frustrant și nedrept.  În plus, există soluții simple: stâlpișori, marcaje mai clare, spații prioritare pentru pietoni. Nu vorbim de lucruri imposibile sau costuri uriașe, ci doar de voință și de o minimă empatie.  Adevărul e că vrem un oraș unde nu doar mașinile să aibă drepturi. Vrem un oraș pentru oameni. Iar dacă nu începem să cerem asta, nimic nu se va schimba. De asta îmi pasă 

S-a ajuns in situatia asta din nepasare, incompetenta si niste legi ambigue. Am pretentia ca factorii de decizie sa fie competenti, nu plasati politic sau prin nepotisme, iar cine nu e capabil nu are ce cauta intr-o functie de decizie.  Cred ca suntem multi cei care gandim asa, cei care vrem ca responsabilii sa plateasca, nu doar sa-si dea demisia, ci sa fie trasi la raspundere, daca este cazul.

 Pentru că arborii maturi nu se pot replanta. Pentru că orașele verzi sunt orașe sănătoase. Pentru că Gheorgheni merită o infrastructură modernă care respectă natura și istoria sa. 

În ultimii ani, actele de vandalism desfășurate în parcurile administrate de Primăriei Municipiului București, prin Administrația Lacuri, Parcuri și Agrement București (ALPAB) au adus pagube din ce în ce mai însemnate, iar cazurile de agresiuni în parcuri au luat amploare. Au fost incendiate toalete, locuri de joacă recent modernizate, un frasin secular din Cișmigiu. A fost rupt, mazgalit, aruncat, distrus mobilierul din parcuri. Au fost vandalizate statui, fântâni arteziene și alte obiecte de patrimoniu, unele cu statut de monumente istorice.  Insula plutitoare amplasată de Asociația Parcul Natural Văcărești în colaborare cu ALPAB a fost distrusă, laolaltă cu toate cuiburile păsărilor de pe ea.  De multe ori, plantele perene sau anuale aduse în parcuri sunt rupte sau furate cu tot cu rădăcini. Organizații civice inițiatoare ale petiției: Acțiunea Comunitară Tineretului Grupul de Inițiativă Civică Cișmigiu Grupul de Inițiativă Civică „Spații Verzi Sănătoase” Grupul de Inițiativă Civică Lacul Tei Grupul de Inițiativă Civică I.O.R. Titan Grupul de Inițiativă Civică Parcul Izvor  Asociația Părinți de Cireșari Asociația Incotroceni Organizații care susțin demersul: Asociația ECOTECA Asociația Parcul Natural Văcărești ViitorPlus - asociația pentru dezvoltare durabilă Asociația Grow Up Romania Asociația pentru Consum Sustenabil

Cartierul Micro 16 este unul dintre cele mai mari cartiere din Satu Mare, dar nu are niciun parc sau teren sportiv modern pentru copii și tineri. Terenurile actuale sunt improvizate, periculoase și neîngrijite, iar lipsa lor duce la inactivitate fizică, izolare și chiar comportamente antisociale în rândul adolescenților. Tinerii din Micro 16 au nevoie de un loc sigur unde să facă mișcare, să socializeze și să se dezvolte sănătos. Avem deja un spațiu folosit de comunitate, dar abandonat de autorități – cerem doar să fie amenajat minim, cu un teren de fotbal, un teren de baschet și câteva bănci. Nu vorbim de un proiect de milioane, ci de o investiție mică, cu impact mare.

Tăul Brazi și Tăul Mare nu sunt doar două lacuri frumoase din Roșia Montană – ele sunt monumente istorice construite cu efortul minerilor acum sute de ani. Fiecare strop de apă adunată în ele vorbește despre tradiția, priceperea și lupta oamenilor locului pentru supraviețuire. Acum, golite sau neîngrijite, taurile riscă să se degradeze. Dacă nu intervenim, pierdem nu doar niște lacuri, ci o parte vitală din patrimoniul UNESCO, din istoria și natura Roșiei Montane.  Conservarea lor nu este doar o obligație față de trecutul nostru, ci și o datorie față de viitor: fără tauri, peisajul, biodiversitatea și atractivitatea zonei pentru comunitate și pentru turiști vor suferi grav.   Patrimoniul cultural și natural al Roșiei Montane nu este o problemă locală, ci un bun comun al tuturor. Dacă lăsăm ca indiferența să distrugă aceste tauri, pierdem cu toții. Fiecare semnătură și fiecare distribuire înseamnă presiune reală asupra autorităților să își respecte promisiunile. Împreună putem arăta că ne pasă și că cerem acțiuni concrete, nu doar vorbe.

 Pentru că trăim într-un cartier tânăr, în plină dezvoltare, dar infrastructura de bază pentru oameni lipsește. Trotuarele sunt prea înguste sau inexistente, trecerile de pietoni sunt prea puține, iar spațiile verzi aproape că nu există. Copiii merg printre mașini, părinții cu căruciorul sunt forțați să circule pe carosabil, iar siguranța pietonilor este ignorată complet.  Ne pasă pentru că trăim aici. Pentru că ne dorim un cartier unde copiii pot merge în siguranță la școală, unde părinții pot ieși cu cei mici la plimbare fără frică, unde spațiul public este gândit pentru oameni, nu doar pentru mașini.  Această schimbare nu se va întâmpla decât dacă ne unim vocile. Semnătura fiecăruia contează. Împreună putem cere respect și investiții reale în calitatea vieții din cartierul nostru. 

📢 Semnează petiția pentru un parc de joacă în Florești! 🌳🏃‍♂️ Dragi locuitori ai Floreștiului, Copiii noștri au nevoie de un loc sigur și modern unde să se joace! În zona străzilor Pădurii și Dealul de Jos, nu există un parc public dedicat celor mici, iar familiile sunt nevoite să meargă distanțe mari pentru a găsi un spațiu adecvat. ‼️ Solicităm Primăriei Florești să amenajeze un parc de joacă în această zonă! Un astfel de proiect ar aduce beneficii uriașe comunității: ✅ Un loc sigur și modern pentru copii ✅ Spațiu verde pentru relaxare și socializare ✅ Creșterea calității vieții în cartier Hai să arătăm împreună că această investiție este necesară! Semnează petiția și fă-ți vocea auzită! 📝✊ 📌 Implică-te acum! Fiecare semnătură contează

Sunt copaci cu care am copilărit, care ne-au adus umbră în zilele de vară și au găzduit opere de artă la festivaluri de mobilitate urbană. Orașul devine din ce în ce mai mult destinat mașinilor, dar orașul este format din oameni, ei îi dau viața și sens. Arborii înseamnă oxigen, avem nevoie de ei ca de aer! 

Delta Dunării este un paradis. Din fericire în anul 2016 s-a mai redat paradisului încă un colțisor. Acest colțișor are mai exact 924 de hectare și o numim incinta Carasuhat. Ea se află în imediata vecinătate a comunei Mahmudia, imediat cum treci dunărea. Inițial parte a deltei, regimul lui Ceaușescu a transformat-o în teren arabil și pășunat, proiect desfășurat între 1985-1989. Mai apoi în 2012 s-a lansat ideea de a rentura acest loc. Pe scurt, proiectul a fost un succes, finalizat în 2016. Din sute de hectare de pârloagă am primit o minunăție, vegetația acoperită de apă a atras o mulțime de specii de pești, peștii au atras păsări, păsările au atras turiști, turiștii au făcut și pescarii să prospere. Lângă incinta aceasta mai extistă o porțiune care se afla în regim de concesiune către câțiva operatori economici. În primăvara anului 2024 digul dintre incintă și terenurile arabile s-a rupt, forțând operatorii economici să evacueze utiljele și animalele. În luna Ianuarie 2025 operatorii economici au câștigat procesul cu administrația locală și au stabilit închiderea incintei până la terminarea repațiilor digului. Închiderea incintei presupune desecarea ei ceea ce duce doar la distrugere, fiind declarată spațiu de refacere. În plus duce la stoparea turismului în 5 sate în detrimentul unor terenuri arabile și pășuni care pot fi localizate și în altă parte.