Constatăm agravarea fenomenului de violență sexuală cu victime minore. În ultimele săptămâni presa a reflectat un număr alarmant de cazuri de viol, viol în grup și agresiune sexuală, cazuri în care victima este minoră. O trăsătură îngrijorătoare care accentuează mai mult caracterul de pericol social al faptei este înregistrarea violului și distribuirea imaginilor pe rețelele sociale. În comunicatele de presă ale DIICOT numai din ultima lună sunt prezentate 8 cazuri ce conțin atât violuri împotriva minorilor, cât și pornografie infantilă. Numărul mare de dosare cu fapte de violență sexuală înregistrate numai în ultima lună la nivelul instanțelor din România este alarmant. Aceasta nu este nici pe departe dimensiunea corectă pentru că dosarele în care sunt implicați minori, precum recentul caz de la Vrancea, nu sunt publice în sistemul ECRIS. De asemenea ridică un semn de întrebare situațiile în care, în astfel de dosare, suspecții sau inculpații agresori sexuali sunt judecați în stare de libertate, crescând astfel riscurile la care este expusă victima. Eliberarea acestora, mai ales a celor înregistrați în materialele pornografice, duce la creșterea riscurilor de intimidare a victimei, repetarea faptei, răzbunare și, la nivelul societății, transmite mesajul că faptele de această natură nu reprezintă un pericol social. Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice (Convenția de la Istanbul), intrată în vigoare în România la 1 septembrie 2016, prevede în art. 56, alin. 1, literele a-i și alin. 2 răspunderea statului de a lua măsuri în vederea protecţiei victimelor, precum şi protecţiei familiilor lor şi a martorilor faţă de intimidare, represalii şi victimizare repetată și, în mod deosebit, protecția copilului victimă căruia “trebuie să îi fie oferite, dacă este cazul, măsuri de protecţie speciale, luând în considerare cele mai bune interese ale copilului.”

Considerăm că este în interesul general al societății (indiferent de opțiunile politice personale) în a avea o legislație în domeniul luptei anti-corupție cât mai stabilă și mai predictibilă. Considerăm că efectele generate de modificările aduse prin ordonanțe de urgență ale guvernului pot aduce atingere idei de justiție. Considerăm că puterea de a legifera, mai ales în domenii critice, trebuie să fie exercitată direct de către Parlament, în urmă unei proceduri transparente, care să includă consultări cu societatea civilă și celelalte puteri ale statului. Considerăm că modul în care este utilizată instituția ordonanțelor de urgență (art 115(4) din Constituție) este unul abuziv, nejustificat de situația de fapt. În realitate nu ne aflăm într-o situație de urgență care să necesite o astfel de procedura, ci se dorește “scurtcircuitarea” procedurilor democratice prevăzute de Constituție, pentru a eliminarea mecanismelor de control (consultarea societății civile și a celorlalte instituții, blocarea dreptului președintelui de a refuză promulgarea, limitarea dreptului de exprimare al cetățenilor cu privire la un proiect de act normativ, accesul liber al presei). Daca mai ai un minut, semneaza si petitia "Stop Amnistiei": https://campaniamea.de-clic.ro/petitions/stop-proiectului-de-amnistie