La Râmnicu Vâlcea există două cinematografe: Cel de stat cu o imagine și sunet foarte bune, dar scaunele nu sunt grozave, barul a fost desființat de ani buni, nu au POS, nu au site să rezervi locurile sau să cumperi bilete, au un singur rând unde există spațiu pentru picioare... În rest, stai cam înghesuit. In plus, în ultimă perioada au redus din ce in ce mai mult numărul de filme populare... Și uneori ești nevoit să te duci la Cinema City, unde e și mai scump - și din cauza faptului că sala e folosita pentru festivaluri de teatru... În ceea ce privește Cinema City - avantajele sunt că scaunele sunt grozave, există spații pentru picioare și între scaune, sunt sali suficiente pentru a proiecta multe filme simultan, au site prin care poți să cumperi bilet... Dar dezavantajele sunt mai mari: imaginea e nasoală, se vede în ceață/ neclar, în special la 3D și sunetul nu e bine echilibrat.... Nu mai spun de preturi... Cineplexx este la un cu totul alt nivel - are sunet Dolby Atmos în toate orașele și cel mai probabil că în toate orașele sunt mai bine pusi la punct din toate punctele de vedere. De curând s-a deschis un Decathlon și urmează să se deschidă un Starbucks - deci orașul începe să devină mai vizibil. Cineplexx ar putea să închirieze spatii la River Plaza Mall sau la Winmarkt Cozia.

Pentru a convinge legiuitorul sa legifereze o lege în vederea interzicerii celor 2 aplicatii

Inființat în anul 1992, cu rolul de a valorifica şi promova cultura traditională din zona Olteniei, fiind unicul ansamblu profesionist din județul Dolj, de-a lungul timpului, și-a câștigat și menținut statutul de instituție culturală etalon în păstrarea și tezaurizarea patrimoniului tradițional la nivel național și internațional. Folclorul, traditiile, dansurile populare sunt elemente constitutive care ne ofera identitate nationala si ne ofera o imagine unica in lume.

Cu cât mai multe semnături strânse, cu atât vom arăta că românii iubesc muzica "străină" și că ar plăti și 1000 de euro pentru artiștii lor preferați.

COMA au marturisit anul acesta la Radio Guerilla ca au cantat de-a lungul celor 23 de ani de existenta a trupei de doar 2 ori in orasul nostru, ceea ce este trist avand in vedere ca exista fani care cu siguranta nu ar ezita sa vina la un concert de-al lor dupa o absenta indelungata.

România merita mai multe concerte de-ale artiștilor internaționali. Merităm sa nu mai fie nevoie sa acoperim costuri suplimentare pentru zboruri si hoteluri care consista in salarii intregi. Creștem economiile altor tari și nu mai avem bani de mâncare.

Un numar foarte mare de romani a luat la cunostinta despre decizia ICCJ in cazul lui Gheorghe Ursu, o decizie care denota ca in Romania justitia este inca bolnava. Fiul lui Gheorghe Ursu, Andrei Ursu, continuand un demers inceput acum peste 30 de ani, inca se lupta sa obtina dreptate in cazul tatalui sau. Prin sustinerea acestui proiect, fiecare semnatar adauga un vot impotriva mentalitatii care interzice dreptul la libera expresie, la exercitarea curajului de a spune adevarul, drept pentru care Gheorghe Ursu a fost torturat, umilit si ucis in inchisoare in 1985 de catre regimul ceausisto-securist. Avandu-l pe Gheorghe Ursu ca simbol central deoarece cazul sau, iata, se prelungeste si dupa anul 2023, monumentul va comemora pe toti cei despre care se cunoaste ca au suferit datorita exercitarii dreptului la libertatea de expresie in medii sociale care au interzis dreptul elementar al fiecarei fiinte umane de a gandi si de a se exprima liber.

Cerem demisia lui Mihai Tomescu,președinte al ANPDPD pentru comportamentul inacceptabil și atitudinea avuta la adresa persoanelor cu dizabilități și a asistenților personali ai acestora in cadrul emisiunii „România, te iubesc”, difuzată în data de 9 aprilie pe canalul PRO TV Persoanele cu dizabilități, familiile lor și asistenții personali cer demisia lui Mihai Tomescu. Cer dreptul la o viață decentă și respect Cer să fie văzuți și acceptați.

Credem că acest gest ar putea da un semnal că premiile din teatrul românesc funcționează ca peste tot în lumea de azi, unde abuzatorii sunt retrași din listele de nominalizări la cea mai mică suspiciune în această privință.

Cetatenii ar trebui sa mi se alature pentru ca acest lucru se intampla foarte des in ultima perioada, cea ce determina deteriorarea imagini orasului Voluntari si creeaza probleme directe unor cetateni din acest oras.

Clujul este un oraș cultural prin tradiție și suntem mândri de asta. Avem zeci de instituții de cultură și peste 1000 de organizații și firme care produc mii de evenimente culturale pe an. În termeni de ofertă culturală, orașul nostru se aliniază din ce în ce mai mult la orașele europene. Totuși, pe lângă lărgirea binevenită a ofertei de produse culturale - aduse la Cluj într-o cheie antreprenorială și în logica pieței, avem, din păcate, și reversul medaliei: scăderea alarmantă a producției culturale locale. Un număr îngrijorător de locuri de producție culturală se află acum într-o situație critică, iar în ultimii ani multe s-au și închis, mai ales din cele care puneau în valoare procesul pe lângă produsul cultural - generând modele de organizare socială alternative și fiind active pe parcursul întregului unui an, construind relații constante cu publicul, și în comunitatea locală. Acest sector, care se manifestă de multe ori autoreflexiv, contribuie activ la redefinirea comunității noastre, tinzând spre o societate echilibrată și reprezentativă pentru toate categoriile sociale. Cu toate că dezvoltarea economică a orașului pare să fie în creștere, azi, la Cluj-Napoca, cultura și implicit artiștii, producătorii și spațiile care o susțin sunt într-o situație din ce în ce mai precară. Marea majoritate a organizațiilor culturale existente se află permanent la limita supraviețuirii în absența unor structuri solide de infrastructură și finanțare locală, iar sectorul cultural suferă constant pierderi, unele recente precum închiderea unor spații precum Fabrica de Pensule și ZUG.zone. Semnalăm cu îngrijorare faptul că dimensiunea socială a producției culturale locale nu poate fi suplinită de dimensiunea economică a culturii. Riscăm să pierdem tocmai procesele producției culturale locale care ne dau șansa să ne redefinim apartenențele la multiplele noastre comunități și apartenența la oraș. Or, neglijând producția propriilor sale identități culturale, Clujul ajunge să își piardă nu doar unicitatea culturală născută din diversitate, dar și coeziunea comunităților sale. Pledăm deci pentru elaborarea, asumarea și implementarea unei viziuni ample care să-și asume în mod real rolul esențial al culturii în societate: un loc de întâlnire și cunoaștere/dezvoltare a diverselor comunități. Semnatari: Diana Aldea, Centrul de Creație Maidan Zenkő Bogdán, producător independent, Universal Pleasure Factory Miki Braniște, manager cultural, ColectivA Simina Corlat, Asociația LaPătrat Alexandra Felseghi, dramaturg Andreea Iacob, Asociația Create.Act.Enjoy Levente Imecs-Magdó, președinte, Asociația Váróterem Projekt Petro Ionescu, Reactor de creație și experiment Csongor Köllő, președinte, Asociația Teatrală Shoshin Csilla Könczei, președinte, Fundația Tranzit Diana Moga, manager cultural Noémi Magyari, Fundația Tranzit Lorand Maxim, Fundația Tranzit & Asociația Reciproca Filip Odangiu, profesor de actorie Miruna Runcan, critic de teatru Monica Sebestyen, președinte, Asociația ARTA în dialog / Cinema ARTA Ioana Sileanu, dramaturg István Szakáts, președinte, Fundația AltArt Helga Thies, ArtCrawl Cluj Doru Taloș, Reactor de creație și experiment Oana Mardare, Reactor de creație și experiment

Teatrul trebuie să fie un spațiu al toleranței și al solidarității, un spațiu al valorilor și al adevărului. În spiritul acestor valori, trebuie să denunțe nedreptatea și să condamne agresorul. Altfel e o făcătură tristă. Domnul Mircea Rusu, directorul Teatrului Național București, interzice angajaților săi exprimarea solidarității față de artiștii din Ucraina și proiectarea steagului Ucrainei pe clădirea TNB. Această atitudine dictatorială nu își are locul într-o instituție de cultură, cu atât mai puțin într-o perioadă atât de tulbure cum e cea curentă. Ulterior, într-o dubioasă tentativă de detur naționalist, pe fațada TNB se proiectează steagul României... Ba mai mult, apar steagurile Ucrainei și ale Federației Ruse împreună (???), în condițiile în care armata rusă ucide civili în Ucraina, făcându-se vinovată de crime de război! Acesta nu este un mesaj de susținere al Ucrainei! E o rușine și o ipocrizie plină de cinism! Teatrul Național București merită mai mult, merită empatie și adevăr! Pentru că empatia și adevărul stau la temelia artei, nu naționalismul deșănțat și sinistre influențe putiniste!