Ne dorim spatii verzi unde putem sa ne intalnim , sa ne relaxam, sa petrecem in aer liber timp de calitate singuri, impreuna cu familia sau cu ceilalti membri ai comunitatii. Dorim respect atat pentru noi cat si pentru mediul in care traim .Dorim ca viitorul comunitatii- copiii nostri, sa creasca intr-un mediu sanatos si echilibrat.  Facem apel la ARTICOLUL 35 (Constitutia Romaniei) Dreptul la mediu sănătos. (1) Statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic. (2) Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept. (3) Persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a proteja şi a ameliora mediul înconjurător.     

Mamele sunt temelia unei societăți sănătoase. Ele nu doar aduc pe lume viitorul nostru, ci îl cresc, îl formează și îl pregătesc pentru viață. Într-o Românie în care natalitatea este în scădere alarmantă, alegerea de a deveni părinte ar trebui să fie însoțită de sprijin, nu de piedici.  Legislația actuală permite părinților să stea acasă cu copilul până la împlinirea vârstei de 2 ani. Însă, conform modificărilor introduse prin Ordonanța de Urgență nr. 164/2022 și Hotărârea nr. 865/2023, ultimele două luni din acest interval sunt condiționate: dacă tatăl nu utilizează acele două luni de concediu (așa cum se întâmplă în cele mai multe situații), mama nu mai primește indemnizație. Practic, femeile sunt forțate fie să revină mai devreme la serviciu, fie să continue concediul fără plată. Aceste femei au lucrat și au plătit taxe înainte de a rămâne însărcinate! Au dreptul la indemnizație și la asigurare de sănătate!  Este o lovitură grea dată mamelor exact într-o perioadă în care ele sunt vulnerabile. O mamă care își dedică timpul copilului în primii doi ani nu este o povară pentru stat, ci o investiție în viitorul acestuia. În lipsa creșelor suficiente și a unor condiții decente pentru copii, multe mame nu au alternativă: fie se întorc la muncă cu inima strânsă, fie își pun cariera pe pauză și își restrâng drastic viața de zi cu zi. Această măsură nu înseamnă "co-responsabilizare", ci penalizare. Este o decizie care descurajează maternitatea, lovește în echilibrul familiilor tinere și subminează viitorul demografic al țării.

Pentru că fertilitatea nu este un lux, ci un drept fundamental legat de viață, familie și demnitate. Pentru că fiecare femeie sau cuplu care își dorește un copil ar trebui să aibă o șansă reală — nu doar în teorie, ci și în practică. Programul Național de Fertilizare in Vitro este o promisiune publică care azi zace neaplicată, în timp ce timpul biologic al miilor de oameni trece nemilos. Asta nu e doar o problemă administrativă, e o dramă umană. 

Combaterea acestei probleme este importantă atât pe plan medical (pentru a ne proteja de bolile transmise prin pișcăturile de țânțari) cât și pe plan personal (pentru a ne bucura de spațiul verde/parcurile din oraș, pentru a fi posibil să ținem un geam deschis sau pentru a fi posibil să mergem la magazin fără a "achizitiona" alte înțepături proaspete)

➡️ Pentru că în joc este sănătatea tuturor locuitorilor din Verești și Hancea ➡️ Pentru că operatorii economici nu trebuie lăsați să amenințe sănătatea și bunăstarea comunităților în cadrul cărora își desfășoară activitatea

💡 De ce este important? Pentru că lipsa Labetalolului în România nu este o chestiune administrativă – este o problemă de viață și de moarte. Femeile însărcinate care dezvoltă hipertensiune arterială sau preeclampsie se confruntă cu o realitate periculoasă: tratamentul standard folosit în Europa și SUA nu este disponibil aici. Medici bine pregătiți sunt nevoiți să improvizeze. Gravidele sunt trimise acasă cu tratamente suboptimale sau își caută singure medicamente în străinătate. Unele nasc prematur, altele ajung la urgență. 🔴 Asta înseamnă: • risc crescut de moarte maternă • nașteri premature care puteau fi evitate • traume, frică și lipsă de încredere în sistemul medical Este inadmisibil ca într-o țară din Uniunea Europeană un medicament ieftin, eficient și sigur să lipsească doar din cauza birocrației. 🤝 De ce ar trebui să ți se alăture și alte persoane? Pentru că această problemă: • nu afectează doar gravidele de azi – poate afecta pe oricine, în orice familie, oricând; • este un simptom al indiferenței sistemice față de sănătatea femeilor; • ține de un principiu de bază: dreptul la tratament sigur și legal în România. Alăturându-te, nu semnezi doar pentru un medicament – ci pentru o Românie care își tratează gravidele cu responsabilitate, respect și șanse egale la viață.

1. Impact social negativ – jocurile de noroc afectează grav familiile, ducând la destrămare, violență domestică și îndatorare cronică. 2. Dependența de jocuri – este recunoscută ca boală psihică, iar accesul facil la săli și platforme online sporește numărul victimelor. 3. Afectarea minorilor și tinerilor – prin expunerea constantă la reclame și accesul ușor la platforme online, adolescenții sunt tot mai vulnerabili. 4. Corupție și spălare de bani – sectorul jocurilor de noroc este perceput ca o zonă gri, cu risc ridicat de activități ilegale. 5. Sărăcirea populației – banii cheltuiți pe jocuri nu se mai duc în economie productivă (educație, sănătate, consum local). 6. Pierderea forței de muncă – mulți oameni ajung să lipsească de la muncă sau să nu mai poată lucra din cauza dependenței. 7. Costuri sociale uriașe – statul cheltuiește sume semnificative pentru tratamente, asistență socială și intervenții legate de dependență. 8. Legalizarea distrugerii personale – statul permite și reglementează o activitate care provoacă suferință și ruină. 9. Conflict de interese – statul încasează taxe dintr-o industrie distructivă, ceea ce creează o dependență instituțională periculoasă. 10. Injustiție socială – jocurile de noroc afectează în special populația vulnerabilă, cu venituri mici și educație redusă. 11. Distrugerea familiilor – părinți care își pierd locuințele sau care nu mai pot întreține copiii din cauza pierderilor. 12. Creșterea criminalității – furturi, tâlhării și chiar sinucideri legate de datorii acumulate la jocuri. 13. Normalizarea viciului – păcănelele sunt prezente lângă școli, biserici, primării – devin un element „normal” al vieții cotidiene. 14. Lipsa accesului la tratament – foarte puține centre oferă sprijin real pentru tratarea dependenței de jocuri. 15. Acces nelimitat pe internet – chiar și minorii pot juca online folosind identitatea părinților. 16. Publicitate agresivă și înșelătoare – reclamele la pariuri promit "câștiguri rapide" și "viață ușoară", inducând în eroare tinerii. 17. Gamificarea păcănelelor – designul colorat și sunetele sunt concepute special pentru a păcăli creierul și a induce dependență.

Este un eveniment amplu de educație emoțională, atât de necesară în contextul social actual, dedicat publicului larg și oferit gratuit. 

Această petiție nu este despre un nume sau o funcție. Este despre dreptul fiecărui pacient din România de a fi tratat cu respect, empatie și profesionalism. Este despre spitale care să nu mai fie surse de suferință, despre acces la tratamente salvatoare, despre un sistem medical care să funcționeze în slujba oamenilor,  nu a intereselor de partid sau a rețelelor de influență.  Ministrul Alexandru Rafila a avut ani la dispoziție să demonstreze că poate schimba ceva. În schimb, a ales tăcerea în fața urgențelor, lipsa de dialog cu pacienții și a girat pasiv degradarea unui sistem aflat deja în colaps. A dovedit că nu vrea și nu poate să reformeze.  Este important să ne unim vocile acum, când se formează un nou guvern. Dacă tăcem, riscăm să continuăm pe același drum al nepăsării.

Viața copiilor contează!  Am inițiat o petiție prin care cerem ca spitalele din România să respecte legea și pacientul:  • Dosarul electronic să funcționeze; • Dosarele medicale să poată fi accesate ușor; • Să existe responsabilitate reală în cazurile în care nu se intervine medical; • Să se sancționeze spitalele care nu respectă drepturile pacienților minori; • Să existe respect și comunicare decentă față de copii și părinți. 📣 Hai să nu mai fim tăcuți. Semnează și distribuie Sănătatea nu e un privilegiu. E un drept. Iar copiii noștri nu trebuie să sufere din cauza unui sistem care nu funcționează.  Numele meu este Oana. În mai 2025, fiica mea de 13 ani a fost internată și operată la Spitalul de Pediatrie „Petrolul” din Ploiești, într-un caz aparent simplu de apendicită. Din cauza întârzierii operației, a făcut peritonită generalizata (apendicita acuta gangrenoasa cu reactie peritoneală fibrino-leucocitara). La externare nu am primit niciun act oficial. Acasă copilul s-a simțit foarte rău din cauza complicațiilor postoperatorii, am ajuns de urgență la un spital din București. Medicul a fost nevoit să trateze copilul fără nicio informație despre tratamentul anterior, analize, evoluție sau complicatii postoperator. Dosarul Electronic al Pacientului (DEP), deși implementat și finanțat cu milioane de euro prin PNRR nu poate fi accesat. Nicio analiză, nicio fișă, nicio externare.    Am cerut dosarul medical de la Spitalul din Ploiești prin e-mail, prin telefon, personal, mergând fizic la spital. Nu am primit nimic. Mi s-a spus că personalul este în concediu. Registratura era închisă. Dosarul electronic – inexistent. Am trimis cerere, reclamație, somație. Tăcere.  Medicii au fost puși în situația de a „ghici” ce s-a întâmplat.    Sănătatea copiilor nu trebuie să depindă de noroc, de cine e de gardă, dacă e vineri la ora 14 sau daca doamna de la registratura e in concediu. Este dreptul nostru să fim informați, respectați și îngrijiți corect.  📎 Semnează și tu această petiție!  Poate mâine vei avea și tu nevoie de un dosar medical. Și sistemul îți va spune:  „E închis. Reveniți marți.”   

Când rezidenții sunt tratați ca forță de muncă ieftină, nu ca viitori specialiști, noi toți pierdem: pacienții primesc îngrijiri întârziate, medicii seniori sunt copleșiți, iar societatea plătește prețul dublu - în bani și în vieți. Imaginează-ți scena: e ora 3 dimineața, iar Maria, rezidentă în anul II, este la a 26-a oră de gardă. Răsfoiește fișe medicale cu genele grele de somn, temându-se să nu greșească o doză de insulină. În salonul alăturat, un pacient așteaptă confirmarea unui antibiotic care nu poate fi eliberat fără semnătura medicului primar, plecat la altă urgență. Minutele trec, iar tratamentul întârzie. Situații ca aceasta se petrec zilnic în spitalele noastre.  Datele vorbesc clar:  • După 12 ore de lucru continuu, riscul de eroare medicală crește cu 38 %; după 24 de ore, se dublează. • În ultimii zece ani, peste 10 000 de medici români au plecat în străinătate, majoritatea invocând epuizarea și lipsa de formare reală. Educația fiecărui medic costă bugetul public în jur de 100 000 € – bani pierduți odată cu exodul. • NHS-ul britanic, după introducerea limitei de 13 ore/tură și a sistemului „Guardian of Safe Working Hours”, a raportat o scădere cu 32 % a incidentelor grave legate de oboseală în primii trei ani. Dar dincolo de cifre e povestea fiecărui pacient și a fiecărui medic.   

Semnează și tu pentru ca abuzurile de putere să nu se normalizeze!