1. Pentru că legea actuală este ficțiune, fără semnăturile comunității. Legea spune că nu ai voie să servești alcool unui om deja băut, dar nu există instrumente clare pentru aplicarea ei. Fără presiune civică, legea va rămâne ca și până acum, teorie nefolositoare. 2. Pentru că există o posibilitate mare ca fiecare român să cunoască cel puțin o persoană alcoolică sau în prag de alcoolism. Vulnerabilitatea este cât se poate de reală. 3. Pentru că dacă nu noi, atunci cine? Instituțiile reacționează oricum greu, chiar și trase de mânǎ, iar aceste campanii sunt printre puținele noastre arme colective. 4. Pentru că, deși viața acestui tânăr s-a pierdut, poate reușim să nu mai pierdem și altele. 5. Pentru că la alții funcționează, de ce să nu funcționeze in viitor și la noi și să protejăm viața prin reguli clare? Protocolul de refuz al servirii persoanelor în stare de ebrietate este deja realitate în state ca Irlanda, Suedia, Germania și altele.

Sănătatea noastră este prioritară!

 Vrem un metrou eficient, dar și onest! Semnează această petiție dacă și tu crezi că avem dreptul la hărți clare, fără „viitorisme” care servesc mai mult PR-ului decât pasagerilor. 

 Alătură-te campaniei pentru că doar uniți putem opri abuzurile și rușinea în care a fost lăsat orașul nostru. Nu mai putem tolera tarife exagerate, apă murdară și un operator care își bate joc de sănătatea noastră. Dacă nu ne implicăm acum, vom continua să fim ignorați și forțați să plătim scump pentru servicii mizerabile. E timpul ca Breaza să fie condusă de voința cetățenilor, nu de nepăsare și interese ascunse. 

În cazuri atât de grave, autoritățile au datoria să acționeze rapid și corect, pentru ca victimele să fie apărate, nu re-victimizate.  Tânăra aceasta merită sprijin, nu uitare. Merită dreptate, nu batjocură politică. Semnând această petiție, cerem procurorilor să își facă datoria și să asigure o anchetă corectă, cu respect pentru victimă și pentru adevăr.

Vă rog frumos să semnați această petiție! Poate împreună putem face ceva,zgomotul produs ziua și mai ales noaptea de motociclete ,ne afectează pe toți. Acești teribiliști trebuie opriți !

 Az alapvető jogokról van szó. A 448/2006. számú törvény értelmében a fogyatékkal élőknek joguk van az ingyenes parkoláshoz. Ez a jog nem kiváltság, hanem mobilitásuk és függetlenségük biztosításának szükségessége. Ha korlátozzuk a parkolási lehetőségüket, alapvetően megnehezítjük mindennapjaikat. A törvényen túl ez a tiszteletről és az empátiáról szól. Mindenki egyenlő esélyeket érdemel, és ez a jog nem lehet vita tárgya. Ez emberség kérdése. 

🔥 Trump, un pericol pentru pace – SNSPA trebuie să-și retragă nominalizarea! 🔥 Donald Trump, actualul președinte al SUA, a fost nominalizat de SNSPA la Premiul Nobel pentru Pace. Dar cum poate fi un simbol al păcii un om care: ❌ A oprit furnizarea de informații militare către Ucraina, expunând civilii și soldații la moarte.  ❌ A folosit pretextul păcii pentru a forța negocieri favorabile lui, jucând la ruleta rusească viitorul Europei.  ❌ A susținut regimuri autoritare și a încurajat conflicte în loc să le prevină.  ❌ A propus anexarea Groenlandei cu forța și transformarea Gazei în riviera sa personală. Premiul Nobel pentru Pace nu trebuie să fie o glumă proastă. Cerem SNSPA să retragă această nominalizare absurdă! 📢 Semnează petiția și fă-ți vocea auzită! ⬇️ Campanie inițiată de Alina Dumitriu & Răzvan Bogză

Respectarea legii este o obligatie a tuturor cetatenilor dar mai ales a autoritatlor locale si centrale. Daca azi  Primarul General nu respecta legea si drepturile persoanelor cu dizabilitati maine nu va respecta drepturile biciclistilor iar poimaine drepturile altei categorii socio-profesionale. 

Este important pentru că adevărul istoric și identitatea unui popor nu sunt doar fragmente din trecut, ci piloni care susțin demnitatea, mândria și viitorul unei națiuni. Asocierea lui Vlad Țepeș cu mitul „Dracula” reprezintă o deturnare a ceea ce simbolizează el cu adevărat: curaj, rezistență și sacrificiu în fața amenințărilor care au modelat cursul istoriei noastre. Este mai mult decât o neînțelegere culturală – este o eroziune a imaginii României, o subminare a valorilor care ne definesc și a moștenirii noastre comune. Aceasta nu este doar o luptă a României, ci și o provocare universală: să protejăm adevărul într-o lume care preferă poveștile simplificate. Dacă nu acționăm, permitem ca legendele să umbrească valorile reale, iar respectul pentru istorie să fie pierdut. Vlad al III-lea este mai mult decât o figură istorică locală; el este parte dintr-o poveste mai amplă a Europei unite împotriva adversității, exemplificată de alianța puternică a Ordinului Dragonului – o alianță strategică comparabilă cu NATO din zilele noastre. Alăturați-vă pentru că viitorul fiecărei generații se construiește pe baza respectului față de trecut. Este responsabilitatea noastră să onorăm istoria, să promovăm adevărul și să refuzăm să lăsăm stereotipurile să ne definească. Fiecare voce din această campanie adaugă greutate demersului nostru colectiv. Împreună, putem reînvia o poveste autentică care inspiră, educă și dă sens mândriei noastre naționale. E timpul să arătăm lumii că România este mai mult decât un mit comercial. Este o națiune cu o istorie profundă, cu lideri care au schimbat cursul evenimentelor globale și cu o moștenire care merită să fie cunoscută și respectată.

Între 1966 și 1997, în România s-a petrecut una dintre cele mai dureroase și ascunse tragedii sociale: abandonul a aproximativ o jumătate de milion de copii în instituții de stat. Generații întregi au crescut în condiții inumane, într-un sistem care a înlocuit afecțiunea cu indiferența, iar protecția cu abuzul.  Investigațiile IICCMER au descoperit că, între 1967 şi 1990, aproximativ 15.000 de copii au murit în cămine-spital în România, din cauze prevenibile sau tratabile, cum ar fi malnutriția sau pneumonia. Rata mortalităţii în aceste centre pentru „nerecuperabili” era cuprinsă între 50 şi peste 80%, ceea ce ne arată că internarea într-un cămin-spital a echivalat deseori cu condamnarea la moarte într-un sistem care extermina sistematic, prin neglijență, copiii cu dizabilități.  Studiul „Cauze ale instituționalizării copiilor în leagăne și secții de distrofici în România” elaborat de Ministerul Sănătății, IOMC și UNICEF în 1991, arată că în România existau 700 de instituții de ocrotire pentru copii, dintre care 112 erau leagăne de copii și secții de distrofici pentru grupa de vârstă 0-3 ani. Numărul copiilor care au suferit tratamente neomenoase în aceste instituții nu este cunoscut, iar arhivele sunt în cea mai mare parte inaccesibile.  Aceste atrocități au fost ignorate prea mult timp, iar efectele lor se văd și astăzi în abuzurile care persistă în instituțiile de protecție pentru copii, adulți sau vârstnici.  Semnează și susține acest demers pentru adevăr și recunoaștere!  Lista semnatarilor e deschisă de:  Oana Drăgulinescu (Muzeul Abandonului)  Alexandru Ivănoiu (Horror Vacui & Papercuts Platform)  Laurențiu Lazăr (Justice Initiative)  Georgiana Pascu (CRJ)  Dan Mihai Țălnaru (IICCMER)  Luciana Jinga (IICCMER)  Florin S. Soare (IICCMER)  Liliana Popa (Hope and Homes for Children)  Ian Tilling (Asociația Casa Ioana) 

Sunt sigura ca foarte multe persoane auzind de aceasta posibilitate mi s-ar alatura, inclusiv parintii care au la randul lor copii sau copii care isi ajuta parintii sa studieze la un ciclu de invatamant superior. Este foarte relevant faptul ca nevoile studentilor exista iar ele continua si dupa 30 de ani, iar factorul saraciei si al imposibilitatii financiare este direct corelat cu renuntarea. As dori ca lumea sa stie ca nu renuntarea este solutia si ca impreuna putem sa ne cream o situatie mai usoara. Nevoile de transport, de alimentatie, de achitare a diverselor materiale si taxe dar si nevoia de a se culturaliza si informa stau la baza unui student reusit, odihnit si fericit.