În prezent, decontarea transportului se face conform HG 863/2016, sume care nu acoperă costul real, elevii fiind puși în situația de a suporta costurile suplimentare din veniturile familiei. Conform chestionării a 921 de elevi navetiști ai județului Sălaj, beneficiari primari ai educației, nu li se decontează decât un procent din prețul real al abonamentului. 27,14% au primit decontul sub 30 % 57,11% au primit decontul între 30% - 50% 9,99% au primit decontul între 50% - 70% 5,75 % au primit decontul peste 70% Un singur elev a primit 100% Astfel, pentru 23 km se deconteaza 80-90 lei, costul real al transportului fiind 220 lei, elevul suportând lunar 130-140 lei din bugetul familiei.

[ ] Pentru un elev este necesară motivația, sunt necesare anumite fonduri pentru a se dezvolta atât financiar cât si psihic. Are nevoie de suport material, meditații, practicarea unui sport ( știm cu toți ce inseamnă practicare unui sport fie de performanță sau nu, vorbind pe plan financiar.) Acestea pe lângă nevoile sale zilnice ( haine, bani pentru consum, hrana, bani pentru diverse activități/hobby-uri.). Nu toți putem dispune de aceste lucruri asa că propun mărirea alocațiilor cu cel puțin dublul sau. Cu toți vrem o țară mai bună, un trai mai bun de aceea trebuie sa ne inpunem punctul de vedere. Doar noi am putea schimba ceva cu adevarat! [ ]Potrivit Legii nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, valoarea acestor beneficii sociale se stabilește prin raportare la Indicatorul Social de Referinta (ISR). ISR reprezintă unitatea exprimată in lei la nivelul căreia se raporteaza beneficiile de asistență socială, suportate din bugetul de stat. [ ] Poate nu știai, dar… – Un sfert dintre copiii din România renunță la școală, una dintre cauze fiind lipsa posibilităților financiare ale părinților. În 2018, România a înregistrat un nivel ridicat al abandonului şcolar timpuriu, de 16,4%, arată o statistică Eurostat. [ ]Totodată, mai propun: – acordarea unui spor suplimentar de 50% din alocația primită pentru cel de-al doilea copil. Sporul ar trebui să rămănă același și pentru familiile care au mai mult de 2 copii; – mărirea cu 50% a cuantumului alocațiilor pentru familiile monoparentale; – alocarea unui beneficiu bănesc de 2500 lei la naștere și de 4000 lei la adopția unui copil; Suntem obișnuiți să alegem răul cel mai mic, să fim mulțumiți cu puțin dar mulți nu știu că acest "puțin" schimbă radical si afectează viitorul copiilor. De ce un copil din România este nevoit să aleagă dintre o pereche de pantofi si o geacă? De ce nu le poate deține pe ambele? Deoarece nu sunt suficienți bani. Știi și tu asta. Doar ești părinte. Și îți dorești ce este cel mai bun pentru copilul tău. Același lucru ar trebui să îl facă și statul român. Mulțumesc pentru ințelegere!

SITUAȚIA IN FAPT: Interpreta în limbaj mimico - gestual Monica Savin a dat în judecată pe Nicușor Pârvu - persoana surda și niciun alt intrepret din țara nu dorește sa interpreteze în procesul acesta. Grecu Mihail este președinte al Asociației Surzilor din România (ANSR) de mai bine de 15 ani și o susține pe Savin Monica. Situația Surzilor din România este din ce în ce mai grea, mai complicata. Un număr de cca 4.000 de surzi sunt membri ANSR, dintr- un număr de cca 25.000, restul fiind pe nicăieri, nu beneficiază de interpreți, informații, etc. Subvenția pentru interpreții în limbaj mimico - gestual (LMG) merge integral la ANSR. CEREM: 1. DEMISIA președintelui ANSR, MIHAIL GRECU și a interpretei LMG MONICA SAVIN de la Filiala Surzilor Slatina. 2. SUSȚINEM persoana surda - NICUȘOR PÂRVU. 3. SUSȚINEM INDEPENDENȚA INTERPREȚILOR ÎN LMG. 4. SUSȚINEM ELIMINAREA CONFLICTELOR DE INTERESE.

Vorbim aici de persoane marcate de copilăria zdrobită de lipsa a unuia sau chiar ambilor părinți. Istoria lor se repetă, astăzi, când statul îi uită intenționat. Legea 225 /2019 a fost modificată chiar înainte de votul din Plenul Camerei Deputaților, unde au fost excluși în cunoștință de cauză. Povestea multora urmează tipare înduioșătoare. Vă voi povesti istoria mea, în mențiunea că nu sunt singura în această situație. În anul 1948, tatăl meu, Gheorghe Ardelean, care nu împlinise încă 19 ani, a fost ridicat din Centrul Universitar Cluj, unde era student, și încarcerat pentru vina de a fi participat la mitingul pentru susținerea Regelui Mihai. La câteva luni după arestare, părinții lui au fost expropriați de tot ce aveau. După 30 de ani, casa a fost demolată. Tatăl meu a făcut prima serie de ani grei de închisoare, dar la ieșire a intrat la Facutatea de Drept din Cluj. S-a căsătorit cu mama și au avut împreună doi copii, pe mine și pe fratele meu. În 1958, când eu aveam 3 ani, iar fratele meu 1 an, toți foștii deținuți politic au fost închiși din nou, urmare a contrarevolutiei din Ungaria. Printre ei și tatăl meu. Au urmat percheziții dure în casă, la care am participat cu toții: bunicii, mama și noi, copiii. Ofițerii de securitate veneau după ora 2 noaptea și scotoceau toată locuința, încercând să ne intimideze pe toți. La strigătele mele speriate, au declarat că și pe noi ar trebui să ne omoare, ca să nu ducem mai departe ideile tatălui nostru. E o amenințare de care îmi aduc aminte cu oroare, și a cărei amintire mă va urmări toată viața. Tatăl meu a mai executat 7 ani și trei luni de pedeapsă în cele mai crunte condiții. S-a întors în 1964 fără un plămân, cu cavernă TBC la celălalt plămân și aproape fără vedere. Noi copiii am dus, până la Revoluție, o viață marcată adânc de aceste nenorociri, nu am putut niciodată înainta în ierarhie conform pregătirii noastre universitare, iar fratele meu a fost nevoit să plece din țară. Acum locuim amândoi în România, în condiții dificile. Deși instanța ne-a recunoscut drepturile legale asupra proprietăților familiei noastre, nu am fost recompensați de fapt. În urma proceselor, am primit și dreptul pentru a fi recompensați pentru anii de închisoare ai tatălui nostru, dar nici acest lucru nu s-a întâmplat. Aceasta este povestea tristă a majorității celor care au avut un părinte, sau chiar doi în temnițele comuniste. Deci, vă rog să ne ajutați să reparăm această nedreptate. Am sprijini, nu pentru mult timp, pentru că beneficiarii sunt în vârstă, pe fii martirilor noștri. Ajutorul acesta le-ar permite să se încălzească mai bine iarna, să își cumpere medicamentele care se compensează mai nou simbolic, să își cumpere o carte pe care și-o doresc. Ar fi și o recunoaștere a faptului că au suferit, alături de părinții lor, o copilărie nedemnă de o ființă omenească care nu a făcut nici un rău societății, dar a primit din start numai lovituri nemeritate. Lovituri care i-au marcat pentru toată viața!

Muzeul Municipiului București își dorește un sediu pentru colecțiile Pinacotecii Bucureștiului, având lucrări foarte valoroase de pictură, artă grafică și sculptură, care momentan sunt conservate în depozitele muzeului și nu pot fi expuse la adevărata valoare publicului. Secția de Artă a MMB pregătește de câteva luni un proiect de anvergură pentru organizarea unui mare muzeu al Pinacotecii. Având în vedere numărul mare de lucrări (peste 5500), important ar fi ca imobilul primit să fie de dimenisune monumentală. Proiectul noii Pinacoteci cuprinde și posibilitatea de a vizita depozitele muzeului, de a organiza expoziții temporare ale artiștilor conteporani și de a crea un centru de cercetare pentru istoria Pinacotecii și pentru patrimoniul foarte valoros al acesteia. Despre Pinacoteva Municipiului București PINACOTECA Municipiului București, constituită încă din anul 1933 prin donații, achiziții, transferuri, și al cărei patrimoniu se află actualmente depozitat la Muzeul dr. Severeanu și Muzeul Gh. Tăttărescu, fără a fi putea fi expus permanent, ci doar prin expoziții temporare. Patrimoniul de artă al Pinacotecii este constituit din 2.543 lucrări de pictură românească şi europeană, 402 lucrări de sculptură, 87 lucrări de artă decorativă şi 2.425 lucrări de grafică. Pinacoteca Municipiului București s-a constituit, în principal, prin importante donații în perioada interbelică (respectiv colecțiile Ioan Movilă, Filip Marin, Simu), donația Pompiliu Macovei în anul 1992 și achiziții publice. Inițial, în perioada interbelică, Pinacoteca a funcționat în imobilul din Bd.Lascăr Catargiu nr.21, sectorul 1 (actualul Observator Astronomic Municipal), donație din anul 1933 a amiralului Vasile Urseanu. În perioada regimului comunist (1968), Pinacoteca a fost evacuată din imobilul respectiv și amplasată în imobilul din strada Piața Amzei nr.7-9, sectorul 1, adăugându-i-se o parte din colecțiile fostului Muzeu Simu, a cărei clădire fusese demolată. După anul 1977, Pinacoteca este mutată în imobilul din strada dr. Obedenaru nr. 3, sectorul 5 (Casa Slătineanu). În anul 2000, urmare a restituirii imobilului din strada Obedenaru nr.3, Piancoteca este evacuată și adăpostită în imobilul din strada Domnița Anastasia nr.7, sector 5, (Casa Tattarescu) – piesele de sculptură, grafică și artă decorativă, și în imobilul din Piața Alexandru Lahovary nr.7, sectorul 1, - colecția de pictură. Aceasta din urmă a fost transferată ulterior la Muzeul dr. Severeanu.

Prin proiectul „GROwth – investim în copii, investim în viitor”, un investitor care primește finanțarea nerambursabilă din partea statului și construiește o grădiniță sportivă de la 0 este obligat să asigure 8% locuri gratuite din total. Pentru privații care renovează clădiri existente, procentul este de 4% locuri gratuite din total. După patru ani de la finalizarea construcției, obligația de a asigura locuri gratuite dispare. De exemplu, în cazul unei grădinițe cu o grupă de 25 de copii, 8% înseamnă 2 locuri gratuite. Pentru aceeași grupă de copii, 4% înseamnă un singur loc gratuit. Un studiu INS ne arată că, în 2016, în România erau aproximativ 1.000.000 de copii cu vârste cuprinse între 0 ș 4 ani. Dintre aceștia, doar 344.000 erau înscriși la creșe și grădinițe. Asta în timp ce numărul unităților preșcolare era de 1.177. Pe lângă numărul mic de grădinițe raportate la numărul de copii, se mai adaugă și lipsa resurselor financiare. Realitatea pentru o majoritate, invizibilă pentru cei care gândesc politici publice în educație, este că lipsa banilor este unul dintre principalele motive pentru care copiii nu ajung în grădinițe. Însă, Guvernul are soluția pentru rezolvarea problemei din educația preșcolară românească. Să construiască 1.000 de grădinițe sportive private, finanțate cu banii contribuabililor.

Keratoconusul este o boala degenerativă a ochilor caracterizata prin subtierea corneei si deformarea acesteia (corneea va avea forma de con). Forma de con deviaza fasciculele luminoase de la nivelul ochiului, iar vederea va fi distorsionata. Boala este bilaterala in 85% din cazuri. Populatia este afectată in proportie de 1:2000, cu debut la adolescenti sau mai devreme de varsta de 20 de ani. Subiectiv, keratoconul produce o vedere incetosata si deformata. Topografia corneeana deceleaza keratoconul in stadiile incipiente (infraclinic), in timp ce un simplu examen al refractiei pune in evidenta boala doar in stadiile ulterioare. Corneea este fereastra ochiului. Lumina patrunde prin ea, traverseaza lentila-cristalinul, spre retina, apoi informatia este dusa la creier pentru a forma imaginea vizuala. Afecteaza ambii ochi, cu un usor decalaj in evolutie, ducand chiar la incapacitatea pacientilor de a conduce masina si imposibilitatea citirii unui text. CAUZE: Cauza exacta a keratoconusului este necunoscuta. Se crede ca genetica, factorii de mediu si sistemul endocrin joaca un rol important in dezvoltarea keratoconusului. TRATAMENTUL PENTRU KERATOCONUS: Initial in cazurile incipiente, pacientii pot fi corectati din punctul de vedere al vederii cu ochelari si lentile de contact moi. O alta alternativa este folosirea lentilelor de contact rigide gaz permeabile, dar care prezinta un dezavantaj, disconfortul pacientului, acesta plangandu-se de faptul ca nu le suporta, ca simte un corp strain in ochi si nu este o metoda de stoparea a bolii. Implantarea unor inele dintr-un material special, biocompatibil PMMA in grosimea corneei. CROSSLINKING Cornean este o metoda moderna de tratament. Stabilizarea refractiei si imbunatatirea vederii incep sa fie observate de pacient in aproximativ 2 luni. Keratoplastia perforanta sau TRANSPLANTUL DE CORNEE este ultima metoda. COSTURILE INVESTIGATIILOR, TRATAMENTULUI SI INTRETINERII (costurile sunt orientative, acestea variaza de la o clinica la alta): *Investigatii: - Consult lentile de contact - 275 lei - Numaratoare celule corneene (extern) - 160 lei (ambii ochi) - Numaratoare celule corneene (intern) - 110 lei (ambii ochi) - Topografie corneeana (dubla: Orbscan si CRS Master) - 220 lei (ambii ochi) *Tratament: - CROSS-LINKING KERATOCONUS - 1500 lei - IMPLANTARE DE INELE CORNEENE INTRASTROMALE - tehnica FemtoLaser - 2800 lei + 400 euro (echivalent lei)/inel - OPERATIE REFRACTIVA LASER CU LASERUL EXCIMER MEL 90 SI FEMTOSECOND LASER PENTRU VOLETUL CORNEAN - 3200 lei / ochi - SUTURA PLAGA CORNEEANA/CORNEO-SCLERALA POST-TRAUMATICA (cu VITRECTOMIE si PUPILOPLASTIE, la nevoie) - 2100 lei - 3500 lei - TRANSPLANT DE CORNEE PERFORANT + pretul corneei importate- 4800 lei (cu Femtolaser 6400 lei) - TRANSPLANT DE CORNEE LAMELAR DSAEK + pretul corneei importate - 5300 lei (cu Femtolaser 6900 lei) - TRANSPLANT DE CORNEE PERFORANT BILAMELAR "MUSHROOM" + pretul corneei importate - 5700 lei ( cu Femtolaser 7300 lei) - CORNEE IMPORTATA PENTRU TRANSPLANT - 2500 Euro *Intretinere - Lentile de contact rigide (dure) - 1000 lei - 2000 lei (la 2 ani) - Solutie intretinere lentile - 100 lei - Solutie lubrifiere lentile (lacrimi artificiale) - 35 lei - 50 lei (la 2 saptamani) Informații preluate de la medici oftalmologi diferiți.

Medicii rezidenti care nu au cetatenie romana dar sunt etnici romani sustin acelasi examen de rezidentiat ca si medicii rezidenti de nationalitate romana. Munca pe care o presteaza este la fel. Fac garzi la fel ca rezidentii romani, au acelasi program de munca. Cu alte cuvinte, lucreaza cot la cot cu medicii rezidenti romani! Si ca sa o citez pe doamna ministru a muncii: "pentru munca egala sa se acorde salariu egal". Exact acelasi lucru doresc si colegii nostri, medici rezidenti etnici romani de nationalitate non-romana! Actualmente, medicii rezidenti care nu au cetatenie romana dar sunt etnici romani, primesc pentru munca prestata un "salariu" de 350 ron. Lucrul acesta se intampla deoarece legislatia cu privire la aceasta categorie de medici este prost reglementata. Ar putea foarte bine sa plece la ei in tara, ar zice multi, insa acesti medici iubesc Romania si sunt mai romani decat ati crede. Ei vor sa salveze vieti in Romania. Cand trendul medicilor in Romania este de a emigra, acesti rezidenti vor sa ramana in Romania. Vor sa investeasca in Romania. Credem ca merita respect din partea statului roman!

În Legea Educației Naționale nr. 1/2011 este stipulat faptul că „Elevilor care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu li se decontează cheltuielile de transport din bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin unităţile de învăţământ la care sunt şcolarizaţi, pe bază de abonament, în limita a 50 km, sau li se asigură decontarea sumei ce reprezintă contravaloarea a 8 călătorii dus-întors pe semestru, dacă locuiesc la internat sau în gazdă.” (art. 84, alin. (3) ). Totodată, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 69/2016 a introdus un tarif maxim per kilometru aferent abonamentului lunar pentru elevi, stabilit prin hotărâre a Guvernului. Astfel, operatorii de transport sunt obligați să respecte un plafon atunci când stabilesc prețul unui abonament lunar pentru elevi. Totuși, o mulțime de elevi sunt obligați să aducă bani de acasă pentru a plăti diferența dintre costul abonamentului lunar și suma decontată de unitatea de învățământ, deși ar trebui ca suma să fie acoperită integral.

Biserica Ortodoxă Română este una dintre cele mai bogate instituții bugetate din țară, dacă nu chiar cea mai bogată. BOR a creat o industrie întreagă a cărei ramuri se întind în agricultură, turism, sivicultură, ateliere etc. Ne opunem opulenței și disprețului față de lege și față de omul de rând, multiplelor fărădelegi făptuite de înalți prelați și popi de rând (începând de la furturi și hoții și terminând cu acte de pedofilie) VREM O BISERICĂ CURATĂ, O BISERICĂ CU ADEVĂRAT A OMULUI DE RÂND!

Sistemul medical din România se confruntă de mai bine de două decenii cu o criză majoră care afectează vizibil pacienții și cadrele medicale. În prezent tot mai mulți pacienți își pierd încrederea în actul medical oferit de spitalele din România, iar tot mai mulți profesioniști din domeniu aleg să lucreze în sisteme medicale performante din alte țări. În acest context, Noi, tineri medici, actuali și viitori specialiști în domenii medicale, Vrem să ne utilizăm expertiza medicală, cu prioritate, în beneficiul concetățenilor noștri, a pacienților din România. În ciuda dorinței noastre, condiția profesioniștilor din sistemul sanitar autohton este foarte precară, condițiile de muncă sunt de cele mai multe ori inacceptabile, iar perspectiva de a profesa în România este descurajantă. Tineri medici, colegi din generația noastră de studenți și tineri absolvenți, aleg, azi, să lucreze în alte state, membre ale Uniunii Europene sau din afara Uniunii, alăturându-se celor câteva zeci de mii de specialiști care au părăsit deja țara. Nu condamnăm ideea de a valorifica un drept fundamental, facilitat prin integrarea în Uniunea Europeană, dar ne este limpede că la scara unei întregi societăți, pierderea unui volum atât de mare de specialiști se va citi în scăderea calității vieții și în creșterea mortalității cetățenilor din România. De aceea ne dorim ca sistemul sanitar din țara noastră să fie reformat pentru a readuce pacienților încrederea în sistemul medical din România, pentru a readuce medicilor speranța unei cariere medicale în România, pentru a asigura medici eficienți pentru cetățenii români.

În România sunt active zeci de mii de organizații neguvernamentale care oferă populației servicii critice în domeniul sănătății, educației, asistenței sociale, protecției mediului, culturii, dezvoltării comunitare și multe altele. În ansamblul lor aceste organizații deservesc milioane de persoane și contribuie la creșterea calității vieții în majoritatea comunităților românești. Persoanele juridice au o contribuție financiară majoră prin sponsorizările făcute către organizațiile neguvernamentale, aducându-și astfel aportul la impactul social și economic al organizațiilor. Conform datelor de la ANAF, în 2015 din cele 150.541 de societăți comerciale care au realizat profit 23% au înregistrat cheltuieli cu sponsorizarea, bursele private sau mecenat în valoare totală de peste 157 de milioane de Euro, contribuind astfel la dezvoltarea societății românești. Ordonanța 3/2017 reduce dramatic numărul firmelor care beneficiază de această facilitate fiscală și va afecta tot sectorul neguvernamental însă mai ales organizațiile din localități mai mici care nu pot accesa finanțările marilor corporații sau fondurile publice și care depind tocmai de sponsorizările pe care le pot obține de la agenții economici locali, în marea lor majoritate microîntrprinderi. Nu în ultimul rând prezenta ordonanță generează un mediu ne-echitabil pentru micii întreprinzători care pentru un comportament identic nu beneficiază de același facilități fiscale ca societățile comerciale impozitate pe baza profitului. În plus credem că micii întreprinzători sunt cei care au nevoie și mai mult ca aceste comportamente de solidaritate și implicare socială să fie încurajate.