• Casa de Cultură a Studenților din Iași în Pericol
    Filarmonica Moldova Iași trebuie să-și continue activitatea și să ofere comunității ieșene produsul cultural de calitate pe care ne-am obișnuit să-l primim de atâția ani. Problema identificării sau renovării unui spațiu potrivit specificului acestei instituții ar trebui să fie preocuparea tuturor instituțiilor cu putere de decizie din comunitatea noastră, condiția fiind ca acest fapt să nu afecteze activitatea altor componente importante din orașul nostru. Problema Filarmonii Moldova Iași nu poate fi rezolvată generând o altă problemă. Casa de Cultură a Studenților din Iași, care găzduiește de zeci de ani acțiuni benefice pentru întreg centrul universitar, trebuie să-și păstreze specificul activității, proiectul de hotărâre fiind un real pericol în calea acestui deziderat. Cităm: „Renovată și dotată corespunzător, Casa de Cultură a Studenților Iași ar putea deveni sala de concerte de bază pentru Filarmonica Moldova Iași dacă această clădire ar fi în proprietatea județului Iași, fără a afecta activitățile actuale.” În altă ordine de idei subliniem faptul că organizațiile studențești din Iași nu au fost consultate în procesul inițierii acestui demers, fapt care afectează grav procesul democratic de luare a deciziilor, transparența fiind un principiu vital pentru construcția și dezvoltarea unor instituții sănătoase și aflate la dispoziția comunității academice. Casa de Cultură este a Studenților și trebuie să rămână a Studenților indiferent de forma de proprietate sau de administrare hotărâtă de actorii responsabili de această decizie. Petiția este inițiată de către Federația Organizațiilor Neguvernamentale de Tineret din Iași - FONTIS.
    2.452 din 3.000 Semnături
    Inițiat de Federația Organizațiilor Neguvernamentale de Tineret din Iași - FONTIS
  • Vă uniți pentru Educație?
    Acum cateva luni, Ministerul Educației a pus în dezbatere publică o nouă viziune pe educație, profund inspirată de reforma finlandeză. Autorii nu sunt membrii vreunui partid. Viziunea a fost mai degrabă criticată, nicidecum dezbătută în mod constructiv. La momentul respectiv am apreciat viziunea (redactată de tehnocrați apolitici), dar am spus răspicat că un partid ca PSD nu va implementa niciodată o viziune reformatoare pentru că interesele lui nu coincid cu creșterea standardului educațional în România. Totuși, reforma învățământului nu poate pleca decât de la o proiecție pe termen lung a arhitecturii educației, cu consecințe în modificări legislative coerente și unitare. Cârpelile care satisfac diverși actori ai sistemului și lasă mereu dezvoltarea copilului pe dinafară trebuie să înceteze. Un exemplu: societățile scandinave sunt cele care s-au transformat și au beneficiat de reforma educației și de filosofia creșterii copiilor. Statul a venit la întâlnirea dintre părinți și toate provocările (mari), care decurg din “parenting”. A contribuit înțelept și eficient la descărcarea părinților și i-a cooptat într-un parteneriat benefic pentru copii. Adulții cresc copii și reușesc să fie fericiți în Danemarca, Suedia, Finlanda sau Norvegia. Aceleași societăți (dar nu numai ele) au înțeles și-au asumat importanța creșterii unor copii cu adevărat conștienți, de la vârste timpurii, de impactul acțiunilor lor în societate. “No one is left behind” nu e un slogan de campanie, ci o filosofie de viață, când vine vorba de copii. Starea de bine a copilului nu e un concept abstract despre care discută profesori universitari la ceas de seară, ci o stare de fapt, obținută la nivel de pregătire profesională, a celor care lucrează cu copiii. România, prin politici educaționale coerente, are datoria să asigure accesul la educație tuturor copiilor, fără discriminare, la standardele moderne ale dezvoltării cognitive, emoționale și de integrare socială ale copilului. Aceasta este responsabilitatea STATULUI, parte a contractului social. Peste tot în lume există zeci de modele și strategii educaționale, care pot contribui la desenarea unei reforme reale și profund depolitizate, la care să contribuie pe termen lung toate partidele politice. Fără un acord politic prin care, măcar la acest capitol, partidele suspendă orice fel de adversitate, nu vom avea niciodată un început bun în educație. Dacă partidele vor continua să se prefacă că nu înțeleg acest moment 0 și importanța adoptării unei viziuni comune, la care să adere toți factorii politici, suntem pierduți pe acest palier. Vă invit și pe voi, cei de acasă, cetățeni implicați, să semnați împreună cu mine acest apel.
    102.803 din 200.000 Semnături
    Inițiat de Tudor Chirilă
  • 🌳 Grădina Cișmigiu - VREM restaurare, NU mutilare!
    ❗️ Primăria Capitalei a anunțat un proiect pentru restaurarea peisagistică a Grădinii Cișmigiu, întins pe 3 ani și care prevede intervenții majore la nivel de vegetație, alei, amenajări peisagistice, ansambluri monumentale și la rețelele de utilități. Aceste lucrări nu respectă caracterul istoric, valoarea peisagistică și ecologică a parcului. 😠 Proiectul a fost aprobat sărind etapele normale pentru o lucrare de acest calibru, fără a avea ca bază de start un PUZ actualizat (documentație de urbanism care reglementează tipurile de intervenții permise într-o zonă clar delimitată a orașului), fără consultare publică, fără concurs internațional de soluții cu juriu și fără a respecta legislația în vigoare pentru parcuri. 👎 Ce este în neregulă cu acest proiect? 1. Lipsa de transparență din partea PMB și ALPAB – deși Grădina Cișmigiu este unul dintre locurile reprezentative pentru București, proiectul nu poate fi consultat de cetățeni. 2. Lipsa unei dezbateri publice înainte de elaborarea temei de proiectare – PMB și ALPAB nu au invitat la dialog reprezentanți ai societății civile și specialiști în domeniu care să expună opiniile comunităților pe care le reprezintă și să contribuie cu idei pentru realizarea proiectului. 3. Schimbarea imaginii cu care Cișmigiul s-a identificat în ultimii 100 de ani – lucrările de reabilitare aprobate vor modifica definitiv, până la mutilare, detalii-simbol ale Grădinii Cișmigiu: pietruirea sau pavarea unor spații verzi identitare (Parterul Central, peluza cu flori dinspre blv. Regina Elisabeta, Rotonda Scriitorilor), reconfigurarea accesului în parc din zona Izvorului lui Eminescu. 4. Reducerea spațiilor verzi din parc, tăierea platanilor monumentali din zona Foișorului sau a altor arbori sănătoși/monumentali din parc vor afecta puternic echilibrul ecosistemului actual. 5. Eliminarea unor funcțiuni introduse de-a lungul vremii și de care depinde comunitatea care folosește zilnic parcul: două locuri de joacă vor fi desființate și al treilea relocat, locul de sport pentru persoanele vârstnice va fi eliminat, iar țarcul de căței va fi înlăturat definitiv. 6. Dublarea unor investiții făcute de curând (sistemul de iluminat a fost refăcut în 2018) sau realizarea altor investiții inutile (stâlpi wi-fi, înlocuirea mobilierului actual). 7. Construirea de noi spații comerciale ce va duce la amplificarea imaginii de târg în loc să mențină liniștea necesară într-un monument istoric, spațiu verde și de relaxare. În prezent, în Grădina Cișmigiu există 12 spații comerciale istorice și construcții temporare, iar prin proiectul aprobat de PMB se va ajunge la un total de 21 de spații comerciale. 👍 Ce ne dorim? 1. Publicarea proiectului complet, plătit din bani publici și realizat de Compania Municipală pentru Dezvoltare Durabilă prin atribuire directă. 2. Dezbatere publică filmată la care să fie invitată comunitatea locală și specialiști în domeniu pentru definirea temei de proiect și a viziunii pentru restaurarea Grădinii Cișmigiu. 3. Refacerea proiectului în urma unui concurs care să genereze cele mai bune soluții pentru a pune în valoare potențialul istoric al Grădinii Cișmigiu și a răspunde nevoilor utilizatorilor frecvenți. 4. Restaurarea Grădinii Cișmigiu să fie facută cu menținerea spațiului verde actual, protejarea arborilor existenți și minimizarea impactului pe care proiectul îl are asupra biodiversității din zonă. Proiectul trebuie să includă un plan de replantări, cu aviz de la Ministerul Culturii, și să nu depășească suprafața admisă pentru alei și pavaje într-un parc (maxim admis 10% alei și pavaje, conform art. 18(7) din legea 24/2007). 5. Realizarea unui studiu sociologic și consultarea comunității de utilizatori frecvenți ai Grădinii Cișmigiu, pentru a reduce impactul lucrărilor asupra acestora (părinți cu copii, oameni în vârstă, posesori de câini). 6. Eliminarea unor noi investiții din proiectul prezentat, care le-ar dubla pe cele făcute deja în ultimii doi ani (iluminatul în parc, restaurarea mobilierului actual). 7. Grădina Cișmigiu trebuie tratată ca o oază de liniște și verdeață în inima capitalei, nu ca un parc de distracții sau o zonă comercială. ➡️ Semnează petiția și luptă alături de noi pentru a proteja Grădina Cișmigiu!
    7.670 din 8.000 Semnături
    Inițiat de CișmiCivic Grupul de inițiativă civică Cișmigiu Picture
  • Elevii constănțeni cer clădiri de patrimoniu renovate
    Starea profund degradată a clădirilor de patrimoniu din Constanța ne îndepărtează de istoria noastră. De ce trebuie să se piardă istoria odată cu aceste clădiri lăsate în paragină, cu pereții plini de mucegai, tencuiala căzută și indiferența autorităților? Haideți să ne mobilizăm! Să arătăm că noua generație vrea schimbare. Că nu suntem indiferenți la indiferența lor și că suntem o parte activă a societății chiar și fără a avea vârsta pentru a beneficia de dreptul la vot. Clădirile pe care le nominalizăm sunt pline de amintiri din trecut, evocă vremuri glorioase ale Constanței. Dacă nu facem ceva, vom fi ultima generație care va putea să le vadă și să afle care este istoria lor. Dacă le pierdem, vom pierde ușor, ușor trecutul. Poveștile lor vor fi scrise în manuale, iar elevii nu vor avea curiozitatea să afle povestea unor locuri care nu mai există. Poate nu realizăm acum, dar clădirile pe care reușim să le salvăm vor perpetua istoria pentru ca generațiile viitoare să aibă acces la informații. Nu vrem să le luăm dreptul la cunoaștere. Să dau un exemplu concret: Castelul Reginei Maria din Mamaia. Clădirea, acum în domeniu privat, emană tristețe parcă în toată stațiunea, tristețe alimentată de indiferență și nepăsare. În acest timp, vecinii noștri bulgari reușesc să atragă mii de turiști, inclusiv români, pentru a vizita orașul Balcik cu al său Castel întreținut și arătos. Noi preferăm să vedem clădirile prăbușite? Pe lângă faptul că este o pierdere financiară majoră, deoarece statul ar putea câștiga de pe urma unui castel renovat, este și o rușine să lăsăm să ni se scurgă printre degete o parte din noi, din trecutul și istoria noastră.
    971 din 1.000 Semnături
    Inițiat de Cristiana Burlibasa
  • Mai puține teme pentru acasă, mai multă copilărie
    Deși reglementările spun că temele nu ar trebui să depășească 2 ore pe zi, în medie, un copil în România petrece aproximativ 3-4 ore pe zi cu această activitate. în Finlanda, țara cu cel mai performant sistem de învățământ din Europa, media este de jumătate de oră. În lume, România ocupă locul 6, după țări cum sunt China, Rusia, Singapore, Kazahstan. De asemenea, reglementările spun ca în timpul vacanțelor copiii să nu primească teme, dar asta nu se respectă aproape niciodată. Deși în 2017 Ministerul Educației a realizat un studiu cu privire la acest subiect și a aflat că 80% dintre respondenți consideră că temele pentru acasă sunt prea multe și prea obositoare, nu s-a schimbat nimic. Momentan, Ordinul nr. 5.893/28.11.2016 spune: „timpul necesar realizării temelor pentru acasă pentru un elev este de cel mult 2 ore, însumând toate disciplinele, în așa fel încât media zilnică a pregătirii elevului, în clasă și în afara ei, să se încadreze în 5 - 8 ore zilnic.” Chiar dacă s-ar aplica, ar fi prea mult pentru un copil - să muncească 8 ore pe zi, la fel ca un adult, mai ales pentru materii care, multe dintre ele, nu îi vor folosi nici în carieră, nici în viața personală - cel puțin dacă nu sunt abordate într-o manieră pluridisciplinară, pentru care nu se realizează proiecte de grup, sau nu se folosesc materiale audio-video. E important să se revizuiască Ordinul nr. 5.893/28.11.2016 și să se reducă la 1 oră timpul pentru teme, în fiecare zi, ca măcar să se aplice în realitate cele 2 ore (fiindcă profesorii vor fi mereu tentați să dea mai mult copiiilor, în lipsa unei reforme și a unei modernizări structurale), pentru ca cei mici să aibă parte de mai multă copilărie, să poată învăța să relaționeze, socializeze, să își dezvolte Stima de sine și Empatia. https://c1.staticflickr.com/5/4804/45811280412_46aeefb377_z.jpg Prea multe teme pentru acasă îl fac pe copilul nostru să fie obosit, stresat, cu mai puțin timp disponibil pentru joaca liberă, timpul petrecut cu familia sau alte activități de dezvoltare personală, ce îi completează educația - fiindcă nu are parte la școală de materii ca: igienă emoțională, managementul conflictelor, descoperirea sensului vieții, șamd. Prea multe teme pentru acasă generează și o situație conflictuală în familie, o relație deficitară cu părinții, care își doresc de la copilul lor să obțină performanță școlară, iar în sistemul nostru educațional asta poate veni la pachet doar cu prea multe sacrificii. În lipsa cursurilor de psihologie, a workshopurilor de dezvoltare personală și a informațiilor privitoare la creșterea copilului într-un mod armonios, părinții pot crea relații deficitare cu copiii pe fondul stresului, producându-le acestora traume emoționale, prin prea multă presiune, compararea cu alți colegi (ceea ce determină în timp sentimentul de invidie, anxietate socială sau depresie), lipsa iubirii și așa mai departe. Părintele din ziua de azi seamănă mai mult cu un antrenor, decât cu un părinte și asta se datorează și sistemului educațional ce presupune prea multe teme pentru acasă. Un alt efect al prea multor teme pentru acasă poate fi atitudinea de respingere a copilului vis-a-vis de școală. Dacă la început ea poate fi o sursă de bucurie, fiindcă înveți lucruri noi și îți faci prieteni, în scurt timp se poate transforma într-un loc al torturii, ce poate avea influență pe termen lung, așa cum dacă în școală ai fost obligat să citești ce nu își plăcea, mai târziu poți respinge cărțile și cititul în general. De asemenea, părinții se implică de multe ori în rezolvarea temelor copiilor, ceea ce, dacă au și un serviciu full-time, le provoacă și lor mult stres, având mai puțin timp pentru ei înșiși, prelucrarea proprilor emoții și gânduri de peste zi sau activități recreative. Iar acest stres se transmite copiilor, afectează și relația de cuplu și stima de sine a adultului. După cum știm, copiii învață cel mai mult prin imitare, așa că astfel nu au parte de un model sănătos (http://ilabs.washington.edu/meltzoff/pdf/99Meltzoff_BornToLearn.pdf) Pentru sănătatea emoțională a tuturor, hai să ne eliberăm viața de lucruri inutile, pentru a invita în ea creșterea armonioasă, întărirea stimei de sine, dezvoltarea empatiei, pentru o societate de adulți care au învățat să învețe, care au o părere bună despre sine și lumea în care trăiesc. --- Surse: https://stiri.declic.ro/studiu-min-educatiei https://stiri.declic.ro/teme-2h
    2.153 din 3.000 Semnături
    Inițiat de Georgiana Codrescu
  • Elevii nemțeni vor decont pe bune!
    În Legea Educației Naționale nr. 1/2011 este stipulat faptul că „Elevilor care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu li se decontează cheltuielile de transport din bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin unităţile de învăţământ la care sunt şcolarizaţi, pe bază de abonament, în limita a 50 km, sau li se asigură decontarea sumei ce reprezintă contravaloarea a 8 călătorii dus-întors pe semestru, dacă locuiesc la internat sau în gazdă.” (art. 84, alin. (3) ). Totodată, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 69/2016 a introdus un tarif maxim per kilometru aferent abonamentului lunar pentru elevi, stabilit prin hotărâre a Guvernului. Astfel, operatorii de transport sunt obligați să respecte un plafon atunci când stabilesc prețul unui abonament lunar pentru elevi. Totuși, o mulțime de elevi sunt obligați să aducă bani de acasă pentru a plăti diferența dintre costul abonamentului lunar și suma decontată de unitatea de învățământ, deși ar trebui ca suma să fie acoperită integral.
    1.413 din 2.000 Semnături
    Inițiat de Petru Apostoaia Picture
  • Planurile-cadru au nevoie de o schimbare reală
    Se discută în spațiul public despre reforma planurilor-cadru pentru învățământul liceal, însă, cu dezamăgire, constatăm faptul că aceasta există mai mult la nivel declarativ, întrucât propunerile lansate sunt la fel de rigide și monotone ca cele în vigoare. Ne așteptam ca, după 15 ani, variantele supuse dezbaterilor să aducă o serie de elemente de noutate sistemului, pentru ca acesta să se alinieze cu practicile din țări europene care stau semnificativ mai bine decât noi în termeni statistici. Fie că vorbim despre elevii ce nu termină nici măcar opt clase, de șomajul în rândul tinerilor, sau de adolescenții care nu înțeleg ceea ce citesc, considerăm că rădăcina problemei este faptul că învățământul românesc nu acceptă provocarea de a atinge cele două obiective majore ale educației: integrarea în societate și inserția pe piața muncii. Nevoile elevilor sunt de actualitate și corelate la cerințele secolului curent, spre deosebire de aceste planuri-cadru, o relicvă a unui sistem ce, în loc să faciliteze individualizarea parcursului elevului, își propune să îi uniformizeze printr-o mult prea limitată posibilitate de a alege ce studiază. Începând cu anul 2015, educația este un domeniu care face parte din conceptul de securitate națională extinsă, însă nu considerăm că acesteia îi este acordată atenția cuvenită. Întrucât opiniile elevilor nu au fost consultate pe parcursul elaborării propunerilor de planuri-cadru, ne dorim să ne facem vocea auzită înainte de a fi prea târziu și pentru generațiile ce vin din urmă. Astfel, drag coleg, drag profesor, drag cetățean responsabil căruia îi pasă de viitorul țării, te invităm să semnezi următoarea petiție, prin care solicităm o adevărată reformă a planurilor-cadru!
    22.792 din 25.000 Semnături
    Inițiat de Consiliul Național al Elevilor Picture
  • Acces echitabil la servicii de medicină dentară pentru copiii de la sate și copiii cu cancer
    Pentru copiii cu afecțiuni oncologice, tratamentul stomatologic este vital. O infecție la dinți, netratată la timp, poate provoca septicemie care poate duce chiar la deces. În zonele dezavantajate din mediul rural, deficitul de medici dentiști face ca accesul copiilor la medic dentist să fie extrem de dificil, ceea ce are consecințe grave pe termen lung asupra sănătății lor orale. Cu toate acestea, din cauza faptului că Ministerul Sănătății nu a reglementat în ultimii 11 ani funcționarea cabinetelor medicale mobile, acestea nu pot furniza îngrijiri acolo unde îngrijirile nu pot fi furnizate altfel (pentru copiii care suferă de cancer și sunt internați perioade lungi de timp, neputându-se deplasa la cabinetul medicului dentist, sau pentru copiii din zone dezavantajate unde nu există medic dentist sau, chiar dacă există, situația financiară a familiei nu permite plata serviciilor). Funcționarea cabinetelor stomatologice mobile este reglementată prin Legea 95/2006, titlul VI, art 135, aliniat e)). Deși legea a prevăzut încă de la început obligația Ministerului Sănătății de a elabora normele de aplicare, acest lucru nu s-a întâmplat nici până acum. Consecința este că nu pot fi create cabinete mobile de medicină dentară atâta vreme cât nu există reguli care să stabilească funcționarea lor. În acest timp, în care Ministerul Sănătății nu elaborează normele de aplicare, există categorii sociale care nu beneficiază de dreptul garantat de Constituție de a avea acces la servicii de sănătate. Situația accesului la servicii de medicină dentară pentru copii în mediul rural și pentru copiii cu afecțiuni oncologice este critică: 51% dintre copii trăiesc sub spectrul sărăciei, iar 74% din copiii săraci locuiesc la sat; 75% dintre copiii cu vârste între 6 și 11 ani au carii la dinții temporari și 39% la dinții definitivi; 80% dintre români au probleme dentare; Numai 30% dintre români au toți dinții naturali (media europeană: 41%); Pentru România, motivele ultimei vizite la medicul dentist au fost controlul de rutină sau tratamentele de curăţare (27%), tratamentul de rutină (31%) şi tratamentul de urgenţă (40%); În satele în care există cabinete stomatologice, medicii dentiști nu doresc să facă naveta; Cabinetele stomatologice de la sate sunt o raritate. În România, există județe fără niciun cabinet stomatologic de stat (în 2016 numărul lor a scăzut la 30 în întreaga țară); Pe lângă faptul că părinții nu pot susține financiar tratamentul stomatologic al copilului, lipsa cabinetelor și drumul până la singurul cabinet stomatologic din comună (acolo unde există), reprezintă o reală problemă; pentru copiii cu afecțiuni oncologice, tratamentul stomatologic este vital. Una dintre soluții este crearea de cabinete de medicină dentară mobile care să ofere acces la servicii de medicină dentară persoanelor aflate în localități rurale pentru care transportul este dificil din motive financiare sau fizice (nu se pot deplasa). Pentru ca această soluție să fie posibilă este nevoie de o lege cu norme de aplicare care să permită funcționarea lor. Vă invităm să semnați această petiție pentru ca toți copiii aflați în zone rurale defavorizate, fără infrastructură, fără cabinete în apropiere sau fără posibilități financiare, să poată fi tratați în mod echitabil, cu aceleași drepturi ca și ceilalți cetățeni de pe teritoriul României.
    5.742 din 6.000 Semnături
    Inițiat de Asociatia Merci Charity Boutique Picture
  • Apel Dreptul la Educație
    Aceste tendințe ne îndepărtează flagrant de dimensiunea integrării europene, plasându-ne într-o zonă centrifugală în raport cu toate centrele de forță ale civilizației. Suntem convinși că scena educațională românească trebuie să se alinieze modelelor de succes ale Europei, să se situeze în proximitatea calitativă a acestora, nu să se îndepărteze de ele, așezându-ne astfel marginal pe harta dinamicii educaționale europene. NU VREM:  autori de manuale selectați politic!  excluderea a 10.000 de potențiali autori, în favoarea a trei selectați de stat!  autori de manuale care se autoexclud, pentru că refuză tutela statului!  autori de manuale care se autoexclud, pentru că refuză comanda politică!  manuale mai scumpe în timp, ca efect al monopolului!  pierderea unor manuale potențial valoroase!  falimentarea unor edituri profesioniste, care asigură locuri de muncă simultan cu produse de calitate!  anularea posibilității ca edituri prestigioase, cum sunt Oxford, Nathan, Pearson, Cornelsen, Cambridge etc. să lucreze cu autori români!  să dispară oamenii creativi, esențiali pentru o echipă de autori de manuale, pe care un asemenea sistem i-ar exclude din principiu!  limitarea dreptului la asociere în vederea scrierii unui manual!  ca un manual, vremelnic agreat de o conducere politică, poate chiar iubit de profesori, să fie schimbat de următoarea conducere politică, pentru că are clienții ei!  controlul politic al conținuturilor!  cenzura educației!  controlul minților copiilor noștri!  moartea școlii românești! Atragem atenția asupra câtorva principii fundamentale ale educației, încălcate de către recentele inițiative ale MEC în privința manualelor și a auxiliarelor școlare: 1. DREPTUL PROFESORULUI de a-și alege resursele didactice. PROFESORUL trebuie să-și mențină vocația și să reușească să-și cultive, și după 20-30 de ani de carieră, pasiunea pentru munca sa. O poate face DOAR dacă se simte liber, inclusiv prin faptul că toate cărțile pe care și le dorește îi sunt permise. • Acest drept este reglementat chiar în Constituție în mai multe țări (Italia, de exemplu) și în Legile Educației (în aproape toate statele lumii). A-i limita acest drept înseamnă CENZURĂ! 2. DREPTUL DE A PUBLICA. Orice editură și orice autor au dreptul de a publica ORICE carte cu profil educațional: în primul rând MANUALE, dar și culegeri, ghiduri și metodici, manuale digitale etc. Dezvoltarea complexă a pachetelor educaționale în editurile cu profil educațional este CEA MAI CUNOSCUTĂ FORMĂ de CERCETARE-DEZVOLTARE în EDUCAȚIE, la nivel mondial. Exemple strălucite: Pearson, Cambridge sau Oxford, Hachette sau Nathan, Cornelsen, Klett sau Springer. • Acest drept este derivat din DREPTUL LA LIBERĂ EXPRIMARE (Art. 30 din Constituția României), reglementat în Constituție în mai multe țări, dar și prevăzut ca atare în Legile Educației și în Legile Cărții din aproape toate statele lumii. A limita acest drept înseamnă CENZURĂ! 3. DREPTUL PĂRINȚILOR DE A CALIBRA ȘI DIRECȚIONA educația propriilor copii. Statul, școala, profesorii, directorii, agenții economici nu pot impune unui părinte CÂT și DACĂ dorește să plătească pentru resurse educaționale suplimentare. • Drepturile și responsabilitățile părintelui în ceea ce privește educația copilului sunt prevăzute ca atare în legislație. A limita acest drept înseamnă CENZURĂ! 4. DREPTUL STATULUI DE A INVESTI în educație Statul are dreptul (și responsabilitatea) de a investi în educație, fără să încalce însă vreunul dintre celelalte trei principii de mai sus. Statul poate achiziționa manuale, însă DOAR de pe o piață liberă, la prețuri corecte, rezultate în urma unor reguli de competiție corecte, în interesul beneficiarilor. Nu va forța însă o scădere artificială a prețului manualului, întrucât aceasta ar însemna, inevitabil, o reducere a calității. Conform Constituției României, statul dă cetățenilor români dreptul la “învățătură”. Adică educație de calitate. Ingerințele statului prin soluții de tip monopol elimină concurența, iar lipsa concurenței înseamnă calitate mai slabă, prețuri, în timp, mai mari (de monopol). Se atentează astfel la unul dintre drepturile fundamentale ale cetățenilor români, dreptul la învățătură. • Constituția României. Art. 32. (1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare. A limita acest drept înseamnă CENZURĂ! Cele patru principii sunt circumscrise unui drept fundamental: DREPTUL COPILULUI la o educație de calitate. În numele acestui drept, vă solicităm, domnule ministru Liviu Pop, să renunțați imediat la monopolizarea manualelor, la impunerea manualului unic sau la cosmetizarea acestei acțiuni sub forma așa zisei licitații de autori, organizată de editura de casă a statului! 200 de cadre didactice universitare și preuniversitare, academicieni și cercetători au semnat deja această petiție, susținută de Uniunea Editorilor din România (UER) și Asociația Editorilor din România (AER). Dacă sunteți de acord cu aceste principii, semnați petiția și trimiteți-o mai departe!
    4.755 din 5.000 Semnături
    Inițiat de Apel Dreptul la Educație
  • Solicităm prelungirea programului de funcționare a metroului din București pe timpul nopții
    În București, capitală europeană și centru universitar unde studiază peste 135 000 de studenți și locuiesc peste 570 600 tineri, plaja de activități socio-culturale este foarte ofertantă pentru tineri şi viaţa socială a acestora este activă şi vibrantă, însă, de multe ori, participarea lor la astfel de activități este restrânsă din cauza faptului că posibilitățile de transport după ora 23:00 sunt limitate, puțini studenți și tineri având disponibilitatea financiară de a circula cu o firmă de taximetrie. Prin urmare, dacă rețeaua de metrou ar funcționa non-stop, tinerii vor putea beneficia de mai multe dintre opțiunile socio-culturale existente în oraș, deoarece nu vor mai fi limitaţi de posibilităţile de transport. De asemenea, având în vedere că rețeaua de metrou este cea mai sigură și rapidă modalitate de transport în comun din București, un program de funcționare permanent al acesteia ar fi benefic pentru întreaga comunitate, pentru că nu doar studenții și tinerii ar avea posibilitatea să circule oricând cu metroul, ci oricare cetățean care are nevoie să se deplaseze în timpul nopții. O astfel de măsură ar dovedi o responsabilitate socială pe care sperăm că Ministerul Transporturilor și Societatea Comercială de Transport cu Metroul București „Metrorex” S. A. și-o vor asuma, în semn de respect şi pentru a asigura bunăstarea utilizatorilor rețelei de metrou. În plus, sunt de luat în considerare și aspectele economice, o astfel de modificare a programului de funcționare a metroului putând aduce venituri suplimentare pentru Societatea Comercială de Transport cu Metroul București „Metrorex” S. A., deoarece va crește numărul de utilizatori ai rețelei de metrou, în detrimentul taxiurilor, care de multe ori percep tarife ilegale, mai mari decât prețul real al călătoriei, și nu oferă aceeași siguranță a călătoriei. Mai mult, un program prelungit al metroului, inclusiv pe timpul nopții, ar face din București un oraș mai atractiv pentru turiști, pentru că ar garanta o mobilitate facilă și sigură a acestora, încurajând astfel dezvoltarea acestui sector, ceea ce ar aduce, implicit, și alte beneficii economice României. În urma unei analize a programelor a 65 de rețele de metrou din celelalte state ale lumii, de pe majoritatea continentelor, am observat că numărul țărilor în care programul de circulație al metroului depășește ora 23:00 este considerabil. Astfel, în comparație cu România, 58,46% dintre rețelele de metrou analizate au un program semnificativ mai lung seara decât cel al metroului bucureștean (38 de metropole), restul având un program comparabil. De asemenea, 83,07% dintre rețelele de metrou analizate au un program care depășește ora 23:00 cel puțin într-o zi a săptămânii (54 de metropole). În multe state, programul rețelelor de metrou este mai lung în zilele de weekend, când activitatea socială a cetățenilor pe parcursul nopții este, evident, mai intensă, și nevoia acestora de mobilitate crește. AICI (http://tinyurl.com/l9usco3) puteți consulta lista cu rețelele de metrou analizate unde programul de metrou se încheie seara mai târziu de ora 23:00 cel puțin într-o zi a săptămânii. Așadar, considerăm că municipiul București poate lua exemplu de la alte metropole importante ale lumii, prelungind programul de funcționare al metroului, în beneficiul cetățenilor săi, dar și al turiștilor care tranzitează orașul, asigurând, totodată, un mijloc de transport sigur și rapid tuturor.
    4.472 din 5.000 Semnături
    Inițiat de ANOSR ANOSR
  • Vrem skatepark in Timisoara!
    Existenta unui skatepark in Timisoara este importanta pentru a oferi un loc sigur, bine delimitat amatorilor acestor sporturi, pentru a incuraja practicarea sportului si comunitatea deja existenta in organizarea de evenimente sportiv-culturale si competitii atat de lipsite si dorite in Timisoara.
    697 din 800 Semnături
    Inițiat de The Nutz
  • Skatepark Slobozia
    Un skatepark va fi foarte bun pentru comunitate deoarece acesti sportivi nu vor mai folosi strazile, locurile publice si bunurile primariei ca elemente pe care sa isi desfasoare activitatea!
    623 din 800 Semnături
    Inițiat de DAKSPORTS magazin