Este important pentru mine acest caz fiind că este vorba despre singurul meu copil, sânge din sângele meu, sufletul meu! Sunt convinsă că și alte mame au fost nedreptățită și nu au putut face nimic. Eu vreau sa fac ceva și să aduc baiatu acasă.

Aceste evenimente, pe care le-am putut citi în presa națională doar în ultima săptămână, subliniază nevoia urgentă de a oferi copiilor, încă din perioada claselor primare, într-un cadru instituționalizat, o educație adecvată în ceea ce privește propriul corp, sănătatea sexuală, relațiile și dezvoltarea emoțională. În parale, pentru copiii care nu se află la școală e nevoie de o strategie coerentă de reducere a abandonul școlar și de reintegrare a celor care părăsesc cursurile formale. Abuzurile la adresa fetelor care rămân însărcinate se petrec adesea în familie, sau au autor din apropierea acestora, fapt care subliniază că responsabilitatea ca tinerii să învețe cum să recunoască abuzul, să se protejeze de sarcinile nedorite sau bolile cu transmitere sexuală nu se va găsi întotdeauna în mediul familial. Prin urmare, este crucial să introducem aceste informații în școli, unde elevii pot beneficia de un cadru instituțional în care să dobândească cunoștințe și abilități esențiale pentru viața lor. Prin introducerea obligatorie a orelor de educație sexuală, relațională și emoțională în școlile din România și prin dezvoltarea unei strategii de combatere a abandonului școlar, putem să: Prevenim Sarcinile Nedorite și Bolile cu Transmitere Sexuală: Educația sexuală îi învață pe tineri despre contracepție și igienă sexuală, reducând astfel riscul de sarcini nedorite și de transmitere a bolilor. Promovăm Relațiile Sănătoase și Respectul: Elevii vor învăța despre consimțământ, relații sănătoase și prevenirea violenței domestice. Încurajăm Discuția Deschisă: Educația sexuală creează un spațiu pentru discuții deschise între elevi, părinți și profesori, reducând stigmatizarea și dezinformarea. Reintegram Tinerii în Școli: Dezvoltarea unei strategii de reducere a abandonului școlar și de reintegrare a copiilor care părăsesc cursurile va asigura că niciun tânăr nu rămâne în urmă din cauza circumstanțelor dificile. În calitate de cetățeni preocupați de binele tinerilor noștri și de viitorul societății noastre, cerem Guvernului României și Parlamentului să acționeze acum pentru introducerea obligatorie a orelor de educație sexuală, relațională și emoțională ca materie separată, studiată săptămânal în școlile din România. Aceasta este o măsură esențială pentru a proteja și îndruma tinerele generații spre decizii informate și responsabile în viața lor. Semnați această petiție și susțineți introducerea educației sexuale, relaționale și emoționale în școlile din România pentru un viitor sănătos al tinerilor noștri. Această petiție a fost inițiată de Asociația Dream Project, care susține drepturile mamelor adolescente din România și militează pentru educaţie sexuală, relaţională şi emoţională, atât la şcoală, cât şi în comunităţi. Stăm oricând la dispoziția autorităților abilitate, alături de alți specialiști din mediul ONG, pentru a creiona împreună soluțiile cele mai bune pentru această problemă. Vă mulțumim pentru sprijinul acordat acestei cauze! Vă rugăm să distribuiți această petiție în comunitățile dvs. pentru a avea cât mai multă susținere.

Primii pași în colectivitate sunt, pentru copiii noștri, fundația ce le oferă suportul necesar pentru dezvoltarea lor cognitivă și emoțională pe viitor. Această fundație trebuie clădită cu răbdare și blândețe, prin asigurarea creării unui atașament sigur față de personalul ce este responsabil de îngrijirea copiilor. Atașamentul nu se poate crea peste noapte, ci necesită timp pentru a construi încrederea necesară între copil și personalul ce se ocupă de îngrijirea lor. Situația actuală din creșe și grădinițe, cât si cadrul legal, nu încurajează adaptarea blândă, ci mai degrabă duc la o abordare forțată, creând sau accentuând anxietate în rândul copiilor. Copiii luați plângând din brațele părinților, cărora uneori nu li se permite accesul nici măcar în clădire, copii plângând singuri, fără consolare, copii zbătându-se în brațele părinților numai la vederea grădiniței/creșei. Acest lucru trebuie să înceteze, pentru bunăstarea mintală a copiilor noștri. Se poate asigura un mediu proprice prin schimbarea infrastructurii, organizării și a competențelor cadrelor didactice dar și a celorlalți angajați ce intră în contact cu acei copii ce intră acum în colectivitate. Această petiție solicită asigurarea unei adaptări blânde la creșă sau grădiniță prin implementarea următoarelor modificări: 1. Stabilirea unei metodologii de adaptare blândă și progresivă, atât pentru creșe cât și pentru grădinițe, prin: - introducerea unei perioade de preacomodare, prin participarea progresivă a copilului, alături de părinte (exemplu - câteva zile 30 minute, urmate de câteva zile de 60 de minute, câteva zile de o ora, cu părintele pe hol); acest lucru se poate face pe baza unor programări, astfel încât să nu fie prezent mai mult de un copil + părinte; perioada poate varia în funcție de evoluția copilului, luând în calcul nivelul unic de dezvoltare al fiecăruia (mai scurtă sau mai lungă). - Începerea creșei/grădiniței a nu mai mult de 2 copii per educatoare/săptămână (acolo unde perioada de preacomodare nu este posibilă) 2. Asigurarea pe tot parcursul anului a unui raport copil/personal responsabil care să permită o acomodare blândă: raport de maxim 1:10 între copiii prezenți la grupă și personalul responsabil (educatoare și îngrijitoare) în orice moment 3. Traininguri periodice pentru pentru sensibilizarea personalului legat de metodele de abordare ale despărțirii și anxietății de separare (participarea fiind obligatorie pentru tot personalul ce intră în contact cu copiii ce intră pentru prima dată intr-un ciclu de colectivitate - educatoare, îngrijitoare, asistente). 4. Introducerea unui concediu dedicat părintelui ce se ocupă de adaptarea copilului la creșă sau grădiniță, de 15 zile lucrătoare pe an. 5. Continuitatea prezenței personalului (educatoarele să însoțească grupa timp de 3 ani) pentru menținerea relației de atașament și o reacomodare mai ușoară. Copiii noștri merită cel mai bun start în viață, iar începutul colectivității nu trebuie să facă o excepție.

Liniștea și posibilitatea de a te odihni în cadrul propriului cămin este vitală. Pe termen lung expunerea repetată la un stres de acest gen îți afectează sănătatea. Chiar Directiva UE din 2002(2002/49/CE) prevede că este necesar să fie constituite la nivel local hărți de zgomot pe zone. Poliția invocă faptul că nu au pârghii pentru a stopa acest trend ascendent al încălcării liniștii publice. E în puterea noastră să ne recâștigam dreptul la o viață liniștită, prin adoptarea de măsuri similare utilizate în alte țări, unde Poliția are dreptul să confiște sursa zgomotului, dacă tulburarea linișteii publice persistă și după avertisment sau amendă.

După cum este definită în proiect, înstrăinarea părintească reprezintă o formă a violenței psihologice, prin care unul dintre părinți, în mod intenționat, urmărit sau asumat, generează sau acceptă și folosește o situație în care copilul ajunge să manifeste reținere sau ostilitate (nejustificate sau disproporționate) față de celălalt părinte. Reținerea pe care o manifestă un copil reprezintă, potrivit inițiatorilor, înfrânarea sentimentelor naturale de afecțiune pe care copilul le simte față de părintele înstrăinat, dar și înfrânarea dorințelor sale de a petrece timp alături de acesta, de a comunica cu el și altele, în timp ce ostilitatea nu este altceva decât manifestarea unor sentimente de dispreț și/sau dușmănie față de părintele înstrăinat. Înstrăinarea părintească va putea fi constatată doar de o instanță de judecată, ce va lua în considerare cu prioritate interesul superior al copilului. Stabilirea existenței unei situații de înstrăinare părintească va avea și o serie de efecte juridice. Printre altele, existența acestei situații va fi avută în vedere atunci când se face analiza generală a interesului superior al copilului, la stabilirea exercitării exclusive a autorității părintești, la stabilirea locuinței copilului la domiciliul unuia dintre părinți și la stabilirea modului în care se vor desfășura relațiile personale ale copilului cu părintele la care nu locuiește. Potrivit proiectului de lege, înstrăinarea părintească va crea prezumția simplă că este în interesul copilului ca autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de către părintele înstrăinat, ca urmare a violenței psihologice la care părintele care înstrăinează și-a supus copilul. În plus, în astfel de situații, din motivele amintite, înstrăinarea părintească va putea înclina balanța către stabilirea locuinței copilului la părintele înstrăinat. Atunci când locuința va fi stabilită, totuși, la părintele care înstrăinează, judecătorii vor trebui să decidă aplicarea mai multor măsuri de remediere a înstrăinării părintești, printre care și: -fixarea unui program amplu de relații personale între părintele înstrăinat și copil, astfel încât să fie descurajate eventualele acțiuni suplimentare de înstrăinare părintească; -stabilirea unor penalități financiare semnificative pentru părintele care înstrăinează, -în cazul nerespectării programului de relații personale; -stabilirea unor ședințe de consiliere psihologică pentru copil și părintele înstrăinat. Proiectul de lege poate fi lecturat integral aici: https://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?idp=20151

Pentru păstrarea adevăratelor valori și a integrității psihice și sufletești a copiilor noștri, viitorul acestei țări.

Craiova nu e groapa de gunoi!!! Vrem sa traim nu vrem sa murim! Mirosul emanat de Groapa de gunoi de la Mofleni deterioreaza calitatea aerului din zonă prin poluanții emiși în atmosferă si pune in pericol sanatatea doljenilor si umbreste toate obiectivele turistice de maxim interes din Dolj!

Majoritatea ucraineană rămasă în România este formată din mame cu copii de diferite vârste. Aceste persoane au fugit de război și spre țara noastră cu speranța că îi putem ajuta și îi putem înțelege.Mai mult, îi vom respecta. Guvernul României a promis și a legiferat un ajutor pentru anul 2022, pe care l-a respectat în mare parte pe întreaga perioadă. În anul 2023 Guvernul României a întârziat legiferarea ajutorului, întârziind astfel și plățile aferente. În aprilie Guvernul României a emis o ordonanță de urgență - OUG 22/04.2023 - care a fost respectată parțial, virând-se banii pentru sumele restante ianuarie - martie 2022 (sunt localități unde plățile s-au făcut doar pentru două luni). În acest moment PLĂȚILE pentru lunile martie, parțial, și total pentru aprilie, mai, iunie și iulie AU FOST SISTATE fără nicio explicație. Guvernul României ignoră total această situație pe care a creat-o, procedând chiar și la încălcarea legii Ucrainenii, încep să fie disperați, descurcându-se tot mai greu financiar, unii dintre ei alegând să se întoarcă în țara lor cuprinsă de război…

Prin sprijinul dumneavoastră și al altor factori de decizie, vom putea construi un sistem de justiție mai puternic și mai incluziv pentru copiii României si o societate coerenta cu normele europene la care tara noastra adera.

Aceste doua saptamani sa dispara din Structura Anului scolar si evantual, sa apara ca activitati extrascolare, desfasurate in timpul orelor de dirigentie respectiv timpul sau zilele libere!

Toate familiile merită recunoaștere și protecție juridică. Dar, în acest moment, în România numai unele familii sunt recunoscute ca atare de către țara noastră. Familiile persoanelor LGBTQIA+, formate din cupluri de același sex, nu sunt recunoscute de stat. Chiar dacă sunt familii reale, legitime, întemeiate pe grijă, iubire și respect, pentru statul român acestea nu există. Acest lucru este nedrept, pentru că toți cetățenii ar trebui să se bucure de tratament egal și demnitate în relație cu autoritățile statului român. Pe 23 mai 2023, CEDO a constatat în cazul Buhuceanu și Ciobotaru și alte 20 de familii împotriva României, faptul că România a încălcat Articolul 8 al Convenției, care protejează viața de familie, în cazul celor 42 de petenți. În urma acestei decizii istorice, pentru a fi în acord cu Convenția, România trebuie să adopte o formă juridică de recunoaștere a familiilor formate din persoane de același sex. CEDO subliniază clar că aceste familii au nevoie urgent de o formă de recunoaștere care să le ofere acestor familii drepturi egale și să creeze un cadru legal care să protejeze traiului în comun al acestor cupluri. Statul român, prin Guvern și Parlament, trebuie să ofere soluții pentru rezolvarea unor situații concrete de viață pentru toți cetățenii săi. Indiferent de orientarea lor sexuală, cetățenii români au nevoie de reglementări care să le permită, tuturor, printre altele: să-și însoțească la spital partenerul, să-l moștenească sau să își poată revendica contribuția la clădirea căminului comun, să aibă un cuvânt de spus în ceea ce privește partenerul în diverse situații de viață și de moarte. De asemenea, trebuie să aibă posibilitatea să spună Da! în fața ofițerului de stare civilă și să dobândească recunoaștere în societate și în fața statului ca famile. Acest vid legislativ nu mai poate fi justificat astăzi, la peste 20 de ani de la adoptarea legislaţiei anti-discriminare și dezincriminarea relațiilor dintre persoane de același sex. Prin nerecunoașterea familiilor persoanelor LGBTQIA+, decidenții politici români transmit un mesaj social care invită la discriminarea și stigmatizarea acestor familii. Însă oamenii din țara noastră nu rezonează cu acest mesaj, fiind pregătiți să accepte recunoașterea familiilor din comunitatea noastră. 71% dintre români cred că recunoașterea legală a familiilor formate din același sex nu ar avea niciun impact asupra vieții lor, iar 68% consideră că toate familiile ar trebui protejate de lege, inclusiv familiile formate din persoane de același sex. Mai mult, 67% consideră că e nedrept ca persoanele gay sau lesbiene să nu-și poată moșteni partenerul și să își piardă astfel căminul comun sau traiul clădit împreună. E timpul ca statul român să pună capăt tratamentului nedemn la care sunt supuse sute de mii de familii și să le recunoască locul în cadrul societății românești.

Cerem demisia lui Mihai Tomescu,președinte al ANPDPD pentru comportamentul inacceptabil și atitudinea avuta la adresa persoanelor cu dizabilități și a asistenților personali ai acestora in cadrul emisiunii „România, te iubesc”, difuzată în data de 9 aprilie pe canalul PRO TV Persoanele cu dizabilități, familiile lor și asistenții personali cer demisia lui Mihai Tomescu. Cer dreptul la o viață decentă și respect Cer să fie văzuți și acceptați.