În 2018, România și-a propus să dedice mai multă atenție istoriei sale, odată cu Anul European al Patrimoniului Cultural și centenarul. Însă practic acest lucru nu se observă deloc. „La confluența dintre trecut și viitor”, cum se dorește a fi sloganul, nu găsim decât clădiri istorice în paragină și dezinteresul autorităților. Suntem norocoși să fi avut un trecut îndelungat, să fim binecuvântați cu personalități marcante și cu arhitectură impresionantă. Bucureștiul însă pare a fi al nimănui. Autoritățile așteaptă răbdătoare ca toată cultura să dispară pentru a împânzi orașul cu blocuri profitabile. Ca bucureșteancă, însă, mi se strânge inima când trec pe lângă clădiri în paragină a căror uși metalice, structuri impresionante și ornamente detaliate ascund o istorie epatantă. Într-o astfel de condiție se află și clădirea de pe Silvestru nr. 50, pe care o dețin. Cu resurse puține dar mult interes am descoperit o istorie în două etape a casei. Pe de o parte sunt memoriile unui distins om de cultură, Victor Eftimiu, sărbătorit atât în România cât și în Albania unde a obținut cel mai distins ordin cultural „Naim Frasferi”. Pe de altă parte este istoria mai recentă a poetului Cezar Ivănescu în a cărui arhivă se găsesc manuscrise, scrisori, diplome, medalii, distincții și documente importante pentru cultura română și pentru istoria ­literaturii române. Am descoperit corespondența sa cu Mircea ­Eliade, Constantin Noica și Marin Preda. Imobilul este important și pentru valoarea arhitecturală dată de vechimea clădirii și de atributele constructive ale secolului XIX: elemente deco­rative, coloane, pictură murală. De asemenea, în interiorul acestor pereți au fost organizate numeroase evenimente culturale precum și evenimente semnificative pentru istoria comunității aromâne din afara granițelor țării, constituind o mărturie a modului în care aceștia s-au integrat și au contribuit la realizarea României Mari și la păstrarea diver­si­tății patrimoniului nostru cultural, mărind sentimentul de apartenență la un spațiu european comun. Dorim să ne plimbăm printr-un oraș care își prețuiește trecutul, a cărei case au pus temeliile culturii moderne? Sau dorim să ne plimbăm printre clădiri S+P+3E? Susține demersul cu semnătura ta și te voi ține la curent cu evoluția demersului meu. https://c1.staticflickr.com/1/976/42127263121_9a63aa7d59_z.jpg -- Mai multe informații: fb: cezar ivanescu; Casa Victor Eftimiu; web: https://casavictoreftimiu.blogspot.ro/?view=snapshot

De ani de zile românii sunt puși în fața faptului împlinit. Aflăm că pădurile au fost tăiate numai după ce au fost tăiate, că gazul a fost exploatat, că aurul e în pericol, că până și pe chipul lui Arsenie Boca s-au pus taxe pentru drepturile de proprietate intelectuală deținute de către un cetățean ungur din Marea Britanie! Declarațiile aleșilor vin să ne consoleze doar după ce faptele s-au desfășurat. Dar cu resursele din Marea Neagră nu ne permitem să vorbim la timpul trecut! Înștiințat fiind despre proiectul Neptun Deep, C.P. Tăriceanu afirma în martie că “trebuie să fie o situație win-win, nu se poate ca statul să nu câștige nimic...”. Ori aici Șeful Senatului răspunde vigilenței românului speculând, de ochii lumii, optimism și siguranța pe situație. Dar din martie nu s-a mai auzit nicio veste despre închiderea proiectului ori renegocierea redevențelor de la valoarea de nimic, fapt ce pune în lumină adevărata natură a "urgenței" exploatării. Pe când în Marea Negră, ba o companie străină a venit cu tehnologia indispensabilă extragerii, ba s-a instaurat o autoritate care să reglementeze valorificarea (ACROPO) - toate cu scopul de a da impresia românilor că se iau măsuri pentru o exploatare ce le protejează interesele. În realitate, politicienii se supun corporațiilor străine și iau României posibilitatea de dezvoltare a unei industrii autohtone, fiindcă aceasta ar constitui probabil o șansă "periculoasă" ca românii să aibe o viață demnă și să poată returna împrumuturile externe. Să nu-i lăsăm să ne pună în fața faptului împlinit! Să le reamintim Șefilor Camerei Deputaților și Senatului că atâta vreme cât procentul de cotă parte și redevențele unui proiect - ce nu își explică urgența și care poate produce înmiit cu capital autohton - nu ajung la bugetul statului, ori ajung precum mărunțișul din fundul buzunarului, domniile lor încalcă cu bună știință prevederile Constituției privind proprietatea publică și interesele naționale ale României.

DE CATE ORI NU S-A INTAMPLAT SA NU GASESTI UN LOC DE PARCARE, CA CELE MAI BUNE LOCURI DE PARCARE SUNT OCUPATE CU MASINI ABANDONATE SI TRANSFORMATE IN COSURI DE GUNOI, DEBARALE SAU CAMARE! Si tu esti amendat ca ai parcat in locuri interzise! HAI SA FACEM LOCURI DE PARCARE PRIN RIDICAREA AUTOTURISMELOR ABANDONATE!

Pentru a arata ca cetatenii doresc transparenta inainte de a se demara proiecte de infrastructura mari, proiecte sustinute integral din bani publici.

Municipiul Curtea de Argeș, loc istoric strâns legat de cârmuirea țării, are statutul de ”oraș regal”, titulatură care impune o mare responsabilitate. Totodată, istoria i-a adus municipiului demnitatea de necropolă regală. Regii țării l-au ales ca ultim loc de odihnă a trupurilor lor. Însă, cu tot respectul impus de termenul ”regal”, noi, cetățenii acestui oraș, ne temem că rămânem doar o necropolă. Ne temem că ne înmormântăm istoria în uitare, neputință, nepăsare, lipsă de acțiune. Un exemplu în acest sens este constituit de Ruinele Bisericii San Nicoară. Monument istoric de categorie A (referință AG-II-m-A-13655.01), datând din secolul al XIII-lea, biserica Sân Nicoară a fost paraclisul primei Curţi Domnești de la Argeş. Mai este denumită și “Biserica Sfântul Nicolae cel Mic”, adjectiv atribuit pentru a nu fi confundată cu Biserica Domnească (Sfântul Nicolae Domnesc), de care, pe vremuri, se lega printr-un tunel secret. Între timp, stau mărturie a ceea ce a fost lăcașul doar ruinele din parcul omonim. Astăzi, Ruinele San Nicoară sunt mai neîngrijite ca niciodată. Pe o fostă cupolă crește de ani întregi un copac, deșeurile înconjoară rămășițele zidurilor, iar acestea poartă și ele însemnele neglijenței, dar și ale lipsei de respect: vopsea, graffiti naiv și alte mijloace de pătat istoria.

Se REPARA o MARE NEDREPTATE SOCIALA! Daca crezi ca urmasii tai nu merita banii cu care tu ai contribuit! TE rog nu SEMNA! Mai bine sa se duca pe pensii speciale!

Copii care merg la scoala nu au loc sa mearga pe trotuar pe niciuna dintre parti intrucat peste tot sunt masini parcate. Singurul drum pe strada Aleea Mizil este pe strada care este extrem de circulata la orele diminetii (pentru a evita semafoarele si aglomeratia bulevardului masinile folosesc aceasta strada ca ruta alternativa). Acest lucru este extrem de periculos pentru copii, iar stalpii ar rezolva situatia astfel incat copii sa ajunga in siguranta la scoala si inapoi acasa.

• Dacă ai nevoie de un abonament, dar nu ai traseu în zona stațiilor unde se poate face acesta o să fie nevoie să faci un ocol care te costă timp. • Cozile care se formează la aceste "centre" te obligă să îți faci programul în jurul ghișeului, nu în jurul lucrurilor importante. • De multe ori ajungi să mai cumperi o cartela doar ca să ajungi unde trebuie să îți faci abonament

Este important sa traim intr-un cartier modern cu strazi asfaltate si racordat la toate utilitatile, conform timpurilor pe care le traim.

Este important să ne rezolvăm problemele și să nu așteptam să devină și mai grave. În loc să dăm în judecată Primăria pentru mașinile stricate de starea proastă a drumurilor ciuruite, adică să facem ceva retroactiv după ce paguba s-a produs, alegem să ne implicăm civic pentru a preveni problemele și a determina autoritățile să își facă treaba! Vă multumesc pentru sprijin!

Considerăm că adoptarea acestei hotărâri care acordă copiilor de vârstă mai mică sume de bani diferite de cele ale copiilor cu vârstă mai mare, dar care au participat la aceleași concursuri și competiții extrașcolare aprobate de Ministerul Educației, reprezintă în mod cert o discriminare pe criterii de vârstă, încălcându-se în mod flagrant prevederile Legii nr. 272/2004 privind protecția copilului, ale Convenției cu privire la drepturile copilului și ale OG nr.137/2001 privind prevenirea și combaterea discriminării.

Nu v-ați săturat și voi ca Waze să vă atenționeze din 2 în 2 minute de un ”pericol raportat în față”? Pericolul acesta este de cele mai multe ori o groapă imensă semnalată de cineva binevoitor! Gropile de pe arterele principale (bulevarde, străzi intens circulate) și cele secundare (dintre blocuri) strică mașini zi de zi și cresc șansele tamponarilor rutiere datorită lipsei marcajelor vizibile. Lipsa acestora de pe străzi pune în pericol și viețile pietonilor și integritatea mașinilor șoferilor din București. Campaniile incepute prin DECLIC au avut rezultate in trecut si asta ne da incredere sa incepem una noua si foarte importanta la care ti-am fi recunoscatori daca ai participa si tu. Haideti sa ne facem orasul mai frumos, mai sigur si mai apropiat de cum arata alte capitale europene. Haideți să presăm autoritățile să folosească în mod util banii noștri și să rezolve una dintre marile probleme ale infrastructurii bucureștene. Dacă avem succes vom prinde încredere să cerem rezolvarea și altor probleme, cum ar fi lipsa locurilor de parcare și parcările ilegale.