Întâi de toate, vă mulțumesc! Vreau să știți că efortul nostru nu este în zadar. Presa a început să cerceteze cazurile de corupție din urbanismul bucureștean, mai ales pe cele din zone protejate. Cazul meu - casa în care au locuit, succesiv, două mari personalități ale culturii române și albaneze a devenit, recent, subiectul unui amplu articol în Libertatea, aceasta este vestea buna (și nu singura).
Link-ul aici: https://www.libertatea.ro/stiri/viceprimarul-badulescu-bloc-autorizatie-langa-monument-istoric-3045838?fbclid=IwAR1qU9i5gyAp6h-D9rpU8wwGZiJidiEuSVh-LMwYkSl-kz_0pZ2Xvh941wg
Vestea mai puțin bună este ca instituțiile abilitate nu au reacționat încă la gravele încălcari ale legii semnalate de noi (specialiști și presă). Blocul este aproape gata, iar viceprimarul Aurelian Badulescu i-a facut mai multe vizite in cursul anului trecut.
Între timp, UZPR, AJRP și ALAR ne oferă sprijin – Anul viitor va fi inaugurat Premiul Internațional „Cezar Ivănescu“.
Către: Domnului George Ivașcu, Ministrul Culturii și Identității Naționale
Casa Victor Eftimiu/Cezar Ivanescu - monument istoric, nu paragină!
Lupta noastră pentru a încadra Casa Victor Eftimiu/Cezar Ivanescu ca monument istoric are rezultate pozitive. Institutul Național al Patrimoniului a constatat că se impune declanșarea procedurii de clasare în regim de urgență. Monumentul este situat la adresa Strada Silvestru, nr. 50, la colț cu Bulevardul Dacia. El continuă să fie amenințat, însă, de faptul că în proximitatea lui a început deja construirea unui bloc, care i-ar afecta vizibil starea și i-ar știrbi importanța.
Sunt Clara Aruștei, proprietar al imobilului situat în strada Silvestru nr. 50, Sector 2 București. Prin această petiție solicit Ministrului Culturii și PMB încadrarea acestui imobil ca monument istoric și protejarea în regim de urgență a acestei case.
Casa se află în iminentul risc de a fi iremediabil afectată de construcția unui bloc chiar în imediata apropiere. În București aceasta este o practică curentă. Nu putem să lăsam însă trecutul să fie șters de pe fața capitalei fără a lupta pentru el.
De ce este casa un monument istoric?
1. Anul acesta se împlinesc 130 de ani de la nașterea lui VICTOR EFTIMIU(1889-1972, aromân născut în Korcea, Albania). Acesta este o personalitate marcantă a culturii românești, academician, dramaturg, traducător, director al Teatrului Național din Cluj, director al Teatrului Național din București și director general al teatrelor din România, președinte al Societății Scriitorilor Români.
2. Anul acesta se înplinesc și 10 ani de la moartea lui CEZAR IVĂNESCU (1941–2008), poet, scriitor, eseist, traducător, director al Editurii Junimea, comandor al Ordinului Steaua României, cetățean de onoare al orașelor Bârlad și Botoșani, deținător al celor mai importante premii de poezie care se acordă în România. Cezar Ivănescu este apreciat de critica literară ca fiind: „O adevărată voce de mare poet” (Marin Preda, 1975), „poeta magnus” (Petru Creția, 1990), „cel mai mare poet român, poate, de la Eminescu încoace” (2008).
Casa se află în iminentul risc de a fi iremediabil afectată de construcția unui bloc chiar în imediata apropiere. În București aceasta este o practică curentă. Nu putem să lăsam însă trecutul să fie șters de pe fața capitalei fără a lupta pentru el.
De ce este casa un monument istoric?
1. Anul acesta se împlinesc 130 de ani de la nașterea lui VICTOR EFTIMIU(1889-1972, aromân născut în Korcea, Albania). Acesta este o personalitate marcantă a culturii românești, academician, dramaturg, traducător, director al Teatrului Național din Cluj, director al Teatrului Național din București și director general al teatrelor din România, președinte al Societății Scriitorilor Români.
2. Anul acesta se înplinesc și 10 ani de la moartea lui CEZAR IVĂNESCU (1941–2008), poet, scriitor, eseist, traducător, director al Editurii Junimea, comandor al Ordinului Steaua României, cetățean de onoare al orașelor Bârlad și Botoșani, deținător al celor mai importante premii de poezie care se acordă în România. Cezar Ivănescu este apreciat de critica literară ca fiind: „O adevărată voce de mare poet” (Marin Preda, 1975), „poeta magnus” (Petru Creția, 1990), „cel mai mare poet român, poate, de la Eminescu încoace” (2008).
De ce este important?
În 2018, România și-a propus să dedice mai multă atenție istoriei sale, odată cu Anul European al Patrimoniului Cultural și centenarul. Însă practic acest lucru nu se observă deloc.
„La confluența dintre trecut și viitor”, cum se dorește a fi sloganul, nu găsim decât clădiri istorice în paragină și dezinteresul autorităților.
Suntem norocoși să fi avut un trecut îndelungat, să fim binecuvântați cu personalități marcante și cu arhitectură impresionantă. Bucureștiul însă pare a fi al nimănui. Autoritățile așteaptă răbdătoare ca toată cultura să dispară pentru a împânzi orașul cu blocuri profitabile. Ca bucureșteancă, însă, mi se strânge inima când trec pe lângă clădiri în paragină a căror uși metalice, structuri impresionante și ornamente detaliate ascund o istorie epatantă.
Într-o astfel de condiție se află și clădirea de pe Silvestru nr. 50, pe care o dețin. Cu resurse puține dar mult interes am descoperit o istorie în două etape a casei. Pe de o parte sunt memoriile unui distins om de cultură, Victor Eftimiu, sărbătorit atât în România cât și în Albania unde a obținut cel mai distins ordin cultural „Naim Frasferi”.
Pe de altă parte este istoria mai recentă a poetului Cezar Ivănescu în a cărui arhivă se găsesc manuscrise, scrisori, diplome, medalii, distincții și documente importante pentru cultura română și pentru istoria literaturii române. Am descoperit corespondența sa cu Mircea Eliade, Constantin Noica și Marin Preda.
Imobilul este important și pentru valoarea arhitecturală dată de vechimea clădirii și de atributele constructive ale secolului XIX: elemente decorative, coloane, pictură murală. De asemenea, în interiorul acestor pereți au fost organizate numeroase evenimente culturale precum și evenimente semnificative pentru istoria comunității aromâne din afara granițelor țării, constituind o mărturie a modului în care aceștia s-au integrat și au contribuit la realizarea României Mari și la păstrarea diversității patrimoniului nostru cultural, mărind sentimentul de apartenență la un spațiu european comun.
Dorim să ne plimbăm printr-un oraș care își prețuiește trecutul, a cărei case au pus temeliile culturii moderne? Sau dorim să ne plimbăm printre clădiri S+P+3E?
Susține demersul cu semnătura ta și te voi ține la curent cu evoluția demersului meu.
https://c1.staticflickr.com/1/976/42127263121_9a63aa7d59_z.jpg
--
Mai multe informații:
fb: cezar ivanescu; Casa Victor Eftimiu;
web: https://casavictoreftimiu.blogspot.ro/?view=snapshot
„La confluența dintre trecut și viitor”, cum se dorește a fi sloganul, nu găsim decât clădiri istorice în paragină și dezinteresul autorităților.
Suntem norocoși să fi avut un trecut îndelungat, să fim binecuvântați cu personalități marcante și cu arhitectură impresionantă. Bucureștiul însă pare a fi al nimănui. Autoritățile așteaptă răbdătoare ca toată cultura să dispară pentru a împânzi orașul cu blocuri profitabile. Ca bucureșteancă, însă, mi se strânge inima când trec pe lângă clădiri în paragină a căror uși metalice, structuri impresionante și ornamente detaliate ascund o istorie epatantă.
Într-o astfel de condiție se află și clădirea de pe Silvestru nr. 50, pe care o dețin. Cu resurse puține dar mult interes am descoperit o istorie în două etape a casei. Pe de o parte sunt memoriile unui distins om de cultură, Victor Eftimiu, sărbătorit atât în România cât și în Albania unde a obținut cel mai distins ordin cultural „Naim Frasferi”.
Pe de altă parte este istoria mai recentă a poetului Cezar Ivănescu în a cărui arhivă se găsesc manuscrise, scrisori, diplome, medalii, distincții și documente importante pentru cultura română și pentru istoria literaturii române. Am descoperit corespondența sa cu Mircea Eliade, Constantin Noica și Marin Preda.
Imobilul este important și pentru valoarea arhitecturală dată de vechimea clădirii și de atributele constructive ale secolului XIX: elemente decorative, coloane, pictură murală. De asemenea, în interiorul acestor pereți au fost organizate numeroase evenimente culturale precum și evenimente semnificative pentru istoria comunității aromâne din afara granițelor țării, constituind o mărturie a modului în care aceștia s-au integrat și au contribuit la realizarea României Mari și la păstrarea diversității patrimoniului nostru cultural, mărind sentimentul de apartenență la un spațiu european comun.
Dorim să ne plimbăm printr-un oraș care își prețuiește trecutul, a cărei case au pus temeliile culturii moderne? Sau dorim să ne plimbăm printre clădiri S+P+3E?
Susține demersul cu semnătura ta și te voi ține la curent cu evoluția demersului meu.
https://c1.staticflickr.com/1/976/42127263121_9a63aa7d59_z.jpg
--
Mai multe informații:
fb: cezar ivanescu; Casa Victor Eftimiu;
web: https://casavictoreftimiu.blogspot.ro/?view=snapshot
Cum va fi inmânată
Petiția va fi transmisă către:
PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI
ACADEMIA ROMÂNĂ
UNITER – Uniunea Teatrală din România
USR – Uniunea Scriitorilor din România
ALAR – Asociația Liga Albanezilor din România
Ambasada Republicii Albania în România
