S-a ajuns la 1,000 semnături
Către: Ministerul Muncii și Justiției Sociale / Ministry of Labor and Social Justice of Romania
Dreptate pentru supraviețuitorii romi deportați! / Justice for the Roma survivors of the Holocaust!
.png){kind=logo}
[ English version below ]
Stimată Doamnă Ministru Lia-Olguţa Vasilescu,
Solicitam Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale să elimine de urgenţă practicile abuzive care împiedică ultimii supraviețuitori romi ai deportărilor în Transnistria să beneficieze de drepturile legale conform Legii 189/2000: o indemnizaţie lunară de circa 400 de lei pentru cei doi ani de deportare, tratament medical şi loc de veci gratuit.
Aceste minime măsuri la care supraviețuitorii sunt îndreptățiți au fost sistematic împiedicate: casele de pensii interpretează discreționar și neunitar legea, solicită acte care încă nu au fost procesate de arhive (situație care nu li se poate imputa supraviețuitorilor), solicită martori care nu pot îndeplini realmente condițiile impuse (Ex: să fi avut mai mult de 10 ani la momentul deportării pentru a fi credibili, când singurii supraviețuitori rămași în viață erau copii în 1942).
Potrivit Raportului final al Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului în România, document prin care România a recunoscut oficial participarea sa la Holocaust, deportarea romilor în Transnistria s-a făcut de către Statul Român iar responsabilitatea pentru cetăţenii români de etnie romă, deportaţi în Transnistria, revine Statului Român.
Cerem Ministerului Muncii să dispună de urgență aplicarea corectă a legii și acordarea acestor minime măsuri compensatorii pentru supraviețuitorii holocaustului transnistrean.
https://www.youtube.com/watch?v=XP8hJ6Aat9E
***
Honorable Minister Lia-Olguţa Vasilescu,
We request that the Ministry of Labor and Social Justice eliminate abusive practices that prevent the remaining survivors of the Roma deportations to Transnistria to benefit from their legal rights, in accordance with Law 189/2000: a monthly allowance of 400 lei for two years of deportation, medical treatment, and a burial plot free of cost.
These minimal measures, to which survivors are entitled, have been systematically impeded by the regional pension offices that have interpreted the law discretionarily and unequally. For example, some request archival documents which have not yet been processed by archives (a situation the survivors cannot be faulted for), while others impose requirements for witnesses that cannot be met realistically (i.e. witnesses are expected to have been at least 10 years old at the time of the deportation to be considered “credible”, when the advanced age of all survivors today means that they were young children in 1942).
As you may know, The Final Report of the International Commission on the Holocaust in Romania was a document officially recognized in 2004 by the state. The report finds that 1) Romania participated in the Holocaust through its actions, among which included deportations and internments in Transnistria and 2) that Roma who were deported to Transnistria by the Romanian government during the Antonescu regime were a victim category.
We ask the Labor Ministry to immediately adopt the correct application of the law, which will grant these minimum compensations for Transnistrian Holocaust survivors.
Stimată Doamnă Ministru Lia-Olguţa Vasilescu,
Solicitam Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale să elimine de urgenţă practicile abuzive care împiedică ultimii supraviețuitori romi ai deportărilor în Transnistria să beneficieze de drepturile legale conform Legii 189/2000: o indemnizaţie lunară de circa 400 de lei pentru cei doi ani de deportare, tratament medical şi loc de veci gratuit.
Aceste minime măsuri la care supraviețuitorii sunt îndreptățiți au fost sistematic împiedicate: casele de pensii interpretează discreționar și neunitar legea, solicită acte care încă nu au fost procesate de arhive (situație care nu li se poate imputa supraviețuitorilor), solicită martori care nu pot îndeplini realmente condițiile impuse (Ex: să fi avut mai mult de 10 ani la momentul deportării pentru a fi credibili, când singurii supraviețuitori rămași în viață erau copii în 1942).
Potrivit Raportului final al Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului în România, document prin care România a recunoscut oficial participarea sa la Holocaust, deportarea romilor în Transnistria s-a făcut de către Statul Român iar responsabilitatea pentru cetăţenii români de etnie romă, deportaţi în Transnistria, revine Statului Român.
Cerem Ministerului Muncii să dispună de urgență aplicarea corectă a legii și acordarea acestor minime măsuri compensatorii pentru supraviețuitorii holocaustului transnistrean.
https://www.youtube.com/watch?v=XP8hJ6Aat9E
***
Honorable Minister Lia-Olguţa Vasilescu,
We request that the Ministry of Labor and Social Justice eliminate abusive practices that prevent the remaining survivors of the Roma deportations to Transnistria to benefit from their legal rights, in accordance with Law 189/2000: a monthly allowance of 400 lei for two years of deportation, medical treatment, and a burial plot free of cost.
These minimal measures, to which survivors are entitled, have been systematically impeded by the regional pension offices that have interpreted the law discretionarily and unequally. For example, some request archival documents which have not yet been processed by archives (a situation the survivors cannot be faulted for), while others impose requirements for witnesses that cannot be met realistically (i.e. witnesses are expected to have been at least 10 years old at the time of the deportation to be considered “credible”, when the advanced age of all survivors today means that they were young children in 1942).
As you may know, The Final Report of the International Commission on the Holocaust in Romania was a document officially recognized in 2004 by the state. The report finds that 1) Romania participated in the Holocaust through its actions, among which included deportations and internments in Transnistria and 2) that Roma who were deported to Transnistria by the Romanian government during the Antonescu regime were a victim category.
We ask the Labor Ministry to immediately adopt the correct application of the law, which will grant these minimum compensations for Transnistrian Holocaust survivors.
De ce este important?
Mai trăiesc doar câteva zeci de supraviețuitori romi ai deportărilor în Transnistria. Statul Român ”recunoaște”, ”își asumă” și ”respectă” în convenții și declarații, dar în fapt ignoră și umilește.
Din anul 2000, de când aceste persoane beneficiază de cadrul legal care le-ar fi permis să primească o pensie (mizeră: 400lei), România tergiversează aplicarea ei pentru câteva zeci de romi, îi poartă pe la casele de pensii care interpretează legea după bunul plac și le cer acte și dovezi absurde.
Cu fiecare lună de amânare a acestor pensii, numărul supraviețuitorilor scade. Sunt în mare parte persoane trecute de 85 de ani, care se află la finalul unei vieți pline de umilință. Impactul la buget ar fi minim și pe o perioadă limitată. Ignoranța și reaua-credință a autorităților statului român fac din aceste persoane victime până în ultima zi a vieților lor.
O ultimă formă de respect li se cuvine. Vă rugăm să vă alăturați acestui demers și să solicităm împreună, cât nu e prea târziu, dreptate pentru victimele deportărilor în Transnistria. Indiferent de etnie!
***
Firstly, few Roma survivors of the deportations to Transnistria are still living. The Romanian Government "recognizes", "assumes" and "respects" in conventions and declarations for its actions from 1941-1944, but in actuality ignores and humiliates those surviving the horrors.
Since 2000, when Roma survivors received the legal framework which would have allowed them a small pension (a meager: 400 RON, >100 USD), Romania delayed its implementation of the law in the case of dozens of Roma who took their applications to local pension offices that interpreted the law as they saw fit, asking them for documents and evidence outside of the realm of reasonableness.
Secondly, time is of the essence to provide assistance. With each month that these pensions are postponed, the number of survivors decreases. Most are over the age of 85, and are nearing the end of their humble and modest lives. To rectify this moral wrong, the State budget would be very minimally affected. The pension would go a long way in providing a good faith gesture by the Romanian state for those survivors for the suffering they endured at the hands of the Romanian regime.
Currently, the bad faith of the Romanian state authorities continues to victimize these survivors until the last day of their lives. However, it’s not too late to provide justice for Romani victims the deportations to Transnistria, which is a respect and a right that they deserve.
Din anul 2000, de când aceste persoane beneficiază de cadrul legal care le-ar fi permis să primească o pensie (mizeră: 400lei), România tergiversează aplicarea ei pentru câteva zeci de romi, îi poartă pe la casele de pensii care interpretează legea după bunul plac și le cer acte și dovezi absurde.
Cu fiecare lună de amânare a acestor pensii, numărul supraviețuitorilor scade. Sunt în mare parte persoane trecute de 85 de ani, care se află la finalul unei vieți pline de umilință. Impactul la buget ar fi minim și pe o perioadă limitată. Ignoranța și reaua-credință a autorităților statului român fac din aceste persoane victime până în ultima zi a vieților lor.
O ultimă formă de respect li se cuvine. Vă rugăm să vă alăturați acestui demers și să solicităm împreună, cât nu e prea târziu, dreptate pentru victimele deportărilor în Transnistria. Indiferent de etnie!
***
Firstly, few Roma survivors of the deportations to Transnistria are still living. The Romanian Government "recognizes", "assumes" and "respects" in conventions and declarations for its actions from 1941-1944, but in actuality ignores and humiliates those surviving the horrors.
Since 2000, when Roma survivors received the legal framework which would have allowed them a small pension (a meager: 400 RON, >100 USD), Romania delayed its implementation of the law in the case of dozens of Roma who took their applications to local pension offices that interpreted the law as they saw fit, asking them for documents and evidence outside of the realm of reasonableness.
Secondly, time is of the essence to provide assistance. With each month that these pensions are postponed, the number of survivors decreases. Most are over the age of 85, and are nearing the end of their humble and modest lives. To rectify this moral wrong, the State budget would be very minimally affected. The pension would go a long way in providing a good faith gesture by the Romanian state for those survivors for the suffering they endured at the hands of the Romanian regime.
Currently, the bad faith of the Romanian state authorities continues to victimize these survivors until the last day of their lives. However, it’s not too late to provide justice for Romani victims the deportations to Transnistria, which is a respect and a right that they deserve.