S-a ajuns la 500 semnături
Către: Ministerul Muncii si Protectiei Sociale
Impactul izolării asupra copiilor, inclusiv asupra celor „invizibili”
Petiție inițiată de: FONPC (Federatia organizatiilor neguvernamentale pentru copil), SOS Satele Copiilor Romania, Terre des Hommes Romania și World Vision Romania
Solicităm Ministrului Muncii și Protecției Sociale inițierea și punerea în aplicare a unui pachet de măsuri interinstituționale pentru protejarea tuturor copiilor astfel încât să fie respectate şi monitorizate atent standardele de protecţia copilului pentru toţi copiii, dar mai ales pentru cei vulnerabili, inclusiv pentru cei aflaţi în carantină şi izolare. O atenţie specială trebuie acordată celor cu istoric de abuz și cu părinţi reveniţi din străinătate.
Ne adresăm cu speranță și încredere Ministrului muncii și protecției sociale, doamnei Violeta Alexandru, să inițieze și să pună în aplicare imediat:
1) Este important ca toţi profesioniştii care intră într-o formă sau alta în contact cu familiile să fie atenţi şi să raporteze dacă au suspiciuni (cadru didactic, medic de familie, asistent social). În acest sens, este necesară formarea de echipe locale pentru monitorizarea săptămânală a familiilor la risc. Totodată, este important să fie asigurate echipamente de protecție pentru asistenţii sociali de la nivel local, angajaţii furnizorilor publici și privați, pentru a permite deplasarea în siguranță, acolo unde este cazul. Este necesară pregătirea personalului din sănătate, educaţie și protecţia copilului, prin organizarea de cursuri online, cu privire la riscurile de protecția copilului în legătură cu COVID-19, inclusiv legat de abuzul și exploatarea sexuală și modalitatea sigură de raportare a incidentelor.
2) Planul naţional de intervenţie în pandemia cu COVID-19 să includă prevederi ce țin de protecția copilului care este separat de familie și să prevadă mecanisme de monitorizare a copiilor în familie, inclusiv in familiile aflate în carantină instituționalizată și în familiile aflate în autoizolare.
3) Înfiinţarea unui fond de urgență, din bani europeni, pentru activitățile comunitare pe care ONG-urile le asigură în această perioadă, în sprijinul autorităților locale care nu pot acoperi nevoile tuturor cetățenilor vulnerabili, în contextul crizei.
4) Sprijin financiar acordat familiilor vulnerabile pentru cheltuieli de hrană, haine și materiale pentru igiena personală și a spațiului de locuit.
5) Revizuirea și urgentarea programului EURO 200, prin creșterea plafonului venitului brut maxim pe membru de familie de la 250 RON la 1.115 lei, corelat anual cu indicele prețurilor de consum pentru mărfuri nealimentare, dar nu mai puţin de 50% din salariul minim brut pe economie. În plus, este necesară încurajarea iniţiativelor private care să sprijine copiii din familiile defavorizate să continue cursurile la distanţă.
6) Dezvoltarea unui program naţional care să ofere sprijin psihologic adecvat vârstei pentru a ajuta copiii, părinţii și persoanele de îngrijire pentru a depăși situația de stres. Ar fi necesară o linie telefonică gratuită de tip hotline coordonată de o instituţie publică şi care poate lucra şi cu voluntari care să ofere consiliere şi sprijin psiho-emoţional pentru copiii şi familiile lor în contextul pandemiei.
7) Dezvoltarea și diseminarea informațiilor despre COVID-19 pe înțelesul copiilor si a mesajelor pentru părinți pentru a-i ghida în depășirea acestei crize. Popularizarea pe scară largă a resurselor deja dezvoltate în aces sens.
8) Implicarea copiilor, adolescenților şi tinerilor în deciziile ce se iau pentru ei, în evaluarea modului în care îi afectează COVID-19 în procesul de educație, dar și pentru a furniza informaţiile necesare programelor şi acţiunilor de advocacy.
9) Un mesaj de interes public care sa combată stigma asociată copiilor sau adulţilor bolnavi sau contacţi cu persoane infectate cu COVID1-9.
10) Este nevoie de măsuri speciale și pentru cei 51.168 copii în sistemul de protecţie specială, din care: un număr de 15.993 copii (31.26%) beneficiau de măsură de protecţie specială în servicii de tip rezidenţial. Dintre aceștia din urmă, 3.274 copii se aflau, la sârșitul lunii septembrie 2019, în servicii private de tip rezidențial. Acești copii au nevoie de sprijin suplimentar pentru continuarea educației (prin furnizarea/accesul la tablete electronice, computere, dispozitive și alte materiale, acces la internet etc.), pentru acces la servicii de consiliere/terapie psihologică, pentru facilitarea participării lor la luarea deciziilor care îi privesc (această nevoie este cu atât mai mare în această perioadă cu mari provocări/schimbări pentru ei), pentru relații pozitive și suportive cu personalul de îngrijire, care are nevoie la rândul său de supervizare și suport psihologic etc.
Toate aceste măsuri pot fi luate printr-o abordare intersectorială, precum și în parteneriat cu societatea civilă și cu mediul privat. ONG-urile s-au mobilizat și au luat deja o serie de măsuri, de aceea solicităm Ministerului Muncii și Protecției Sociale să continue dialogul deschis și cu sectorul ONG.
Solicităm Ministrului Muncii și Protecției Sociale inițierea și punerea în aplicare a unui pachet de măsuri interinstituționale pentru protejarea tuturor copiilor astfel încât să fie respectate şi monitorizate atent standardele de protecţia copilului pentru toţi copiii, dar mai ales pentru cei vulnerabili, inclusiv pentru cei aflaţi în carantină şi izolare. O atenţie specială trebuie acordată celor cu istoric de abuz și cu părinţi reveniţi din străinătate.
Ne adresăm cu speranță și încredere Ministrului muncii și protecției sociale, doamnei Violeta Alexandru, să inițieze și să pună în aplicare imediat:
1) Este important ca toţi profesioniştii care intră într-o formă sau alta în contact cu familiile să fie atenţi şi să raporteze dacă au suspiciuni (cadru didactic, medic de familie, asistent social). În acest sens, este necesară formarea de echipe locale pentru monitorizarea săptămânală a familiilor la risc. Totodată, este important să fie asigurate echipamente de protecție pentru asistenţii sociali de la nivel local, angajaţii furnizorilor publici și privați, pentru a permite deplasarea în siguranță, acolo unde este cazul. Este necesară pregătirea personalului din sănătate, educaţie și protecţia copilului, prin organizarea de cursuri online, cu privire la riscurile de protecția copilului în legătură cu COVID-19, inclusiv legat de abuzul și exploatarea sexuală și modalitatea sigură de raportare a incidentelor.
2) Planul naţional de intervenţie în pandemia cu COVID-19 să includă prevederi ce țin de protecția copilului care este separat de familie și să prevadă mecanisme de monitorizare a copiilor în familie, inclusiv in familiile aflate în carantină instituționalizată și în familiile aflate în autoizolare.
3) Înfiinţarea unui fond de urgență, din bani europeni, pentru activitățile comunitare pe care ONG-urile le asigură în această perioadă, în sprijinul autorităților locale care nu pot acoperi nevoile tuturor cetățenilor vulnerabili, în contextul crizei.
4) Sprijin financiar acordat familiilor vulnerabile pentru cheltuieli de hrană, haine și materiale pentru igiena personală și a spațiului de locuit.
5) Revizuirea și urgentarea programului EURO 200, prin creșterea plafonului venitului brut maxim pe membru de familie de la 250 RON la 1.115 lei, corelat anual cu indicele prețurilor de consum pentru mărfuri nealimentare, dar nu mai puţin de 50% din salariul minim brut pe economie. În plus, este necesară încurajarea iniţiativelor private care să sprijine copiii din familiile defavorizate să continue cursurile la distanţă.
6) Dezvoltarea unui program naţional care să ofere sprijin psihologic adecvat vârstei pentru a ajuta copiii, părinţii și persoanele de îngrijire pentru a depăși situația de stres. Ar fi necesară o linie telefonică gratuită de tip hotline coordonată de o instituţie publică şi care poate lucra şi cu voluntari care să ofere consiliere şi sprijin psiho-emoţional pentru copiii şi familiile lor în contextul pandemiei.
7) Dezvoltarea și diseminarea informațiilor despre COVID-19 pe înțelesul copiilor si a mesajelor pentru părinți pentru a-i ghida în depășirea acestei crize. Popularizarea pe scară largă a resurselor deja dezvoltate în aces sens.
8) Implicarea copiilor, adolescenților şi tinerilor în deciziile ce se iau pentru ei, în evaluarea modului în care îi afectează COVID-19 în procesul de educație, dar și pentru a furniza informaţiile necesare programelor şi acţiunilor de advocacy.
9) Un mesaj de interes public care sa combată stigma asociată copiilor sau adulţilor bolnavi sau contacţi cu persoane infectate cu COVID1-9.
10) Este nevoie de măsuri speciale și pentru cei 51.168 copii în sistemul de protecţie specială, din care: un număr de 15.993 copii (31.26%) beneficiau de măsură de protecţie specială în servicii de tip rezidenţial. Dintre aceștia din urmă, 3.274 copii se aflau, la sârșitul lunii septembrie 2019, în servicii private de tip rezidențial. Acești copii au nevoie de sprijin suplimentar pentru continuarea educației (prin furnizarea/accesul la tablete electronice, computere, dispozitive și alte materiale, acces la internet etc.), pentru acces la servicii de consiliere/terapie psihologică, pentru facilitarea participării lor la luarea deciziilor care îi privesc (această nevoie este cu atât mai mare în această perioadă cu mari provocări/schimbări pentru ei), pentru relații pozitive și suportive cu personalul de îngrijire, care are nevoie la rândul său de supervizare și suport psihologic etc.
Toate aceste măsuri pot fi luate printr-o abordare intersectorială, precum și în parteneriat cu societatea civilă și cu mediul privat. ONG-urile s-au mobilizat și au luat deja o serie de măsuri, de aceea solicităm Ministerului Muncii și Protecției Sociale să continue dialogul deschis și cu sectorul ONG.
De ce este important?
Solicităm tuturor cetățenilor să vină în sprijinul acestor măsuri și să acorde încredere cooperării între Ministere, societatea civilă, companii și publicul larg, astfel încât să ne salvăm cei mai firavi copii.
Rata mortalității infantile este mult mai mare comparativ cu media UE, rata părăsirii timpurii a școlii este mare, 10.000 de copii intră anual în sistemul de protecție a copilului, 8% din copiii din mediul rural se culcă flămânzi uneori sau mereu sunt doar câțiva dintre indicatorii care se vor accentua semnificativ dacă nu luăm măsuri ACUM.
22 milioane de români au fost solicitați să rămână acasă, toate școlile au fost închise și toate activitățile sportive și sociale blocate. Aceste măsuri au fost luate pentru oprirea răspândirii COVID-19. Înțelegem aceste măsuri și le susținem!
Apreciem toate măsurile pe care Guvernul României le-a luat în această perioadă, de aceea suntem încrezători că vom găsi împreună soluții pentru toate categoriile de copii, pentru reducerea impactului pe care această perioadă îl are asupra celor mai vulnerabili copii, făcându-i efectiv invizibili.
64.415 copii erau în evidența serviciilor de prevenire la sfârșitul lunii septembrie 2019, iar peste 1 milion de copii trăiau sub pragul național al sărăciei. Peste 15.000 de copii sunt raportați anual ca fiind supuși unei forme de violență, dar numărul lor este considerabil mai mare. Peste 85.089 au părinții plecați la muncă în străinătate conform ANDPDCA (deși conform raportului Grupului de Lucru Interinstituţional pentru copiii cu părinţii plecaţi la muncă în stărinătate şi ONG-urilor numărul este mult mai mare).
Acești copii trăiesc experiența traumatică a izolării, alături de adulți care probabil au dificultăți în a le explica ce se întâmplă sau în a-i proteja în mod adecvat; iar unii dintre acești copii trăiesc această perioadă fără a beneficia de îngrjirea părintească. În multe cazuri, îndeosebi în mediul rural, măsurile luate au condus și la întreruperea sau diminuarea sprijinului educațional primit. Această măsură este perfect de înțeles în contextul actual, însă trebuie să ținem cont de faptul că în familiile vulnerabile, la limita sărăciei, unde violența domină, nu putem să ne bazăm pe existența unor mijloace tehnice moderne, prin care copilul să beneficieze de educație și consiliere. În cele mai dramatice cazuri, copiii trăiesc în familii unde violența fizică și/sau psihică este prezentă zi de zi, unde lipsa hranei și a produselor de igienă persoană le poate afecta grav nu doar viitorul, ci chiar și viața.
IMPACTUL IZOLĂRII ASUPRA ACESTOR COPII va fi o traumă profundă care riscă să-i marcheze pentru totdeauna.
Izolarea crește riscul violenței și al accentuării sărăciei, acești copii au nevoie de sprijinul nostru! ACUM!
În precedentele situații de urgență din domeniul sănătății publice, s-a înregistrat o creștere a ratei de abuz și exploatare a copiilor. De exemplu, închiderea școlilor în timpul epidemiei de Ebola din Africa de Vest, între 2014 și 2016, a contribuit la intensificarea exploatării copiilor prin muncă, a neglijării, a abuzului sexual și a sarcinilor înregistrate în rândul adolescentelor. În Sierra Leone, numărul adolescentelor însărcinate a crescut de peste două ori față de cifrele raportate înainte de epidemie, ajungând la 14.000 (UNICEF 2020).
Rata mortalității infantile este mult mai mare comparativ cu media UE, rata părăsirii timpurii a școlii este mare, 10.000 de copii intră anual în sistemul de protecție a copilului, 8% din copiii din mediul rural se culcă flămânzi uneori sau mereu sunt doar câțiva dintre indicatorii care se vor accentua semnificativ dacă nu luăm măsuri ACUM.
22 milioane de români au fost solicitați să rămână acasă, toate școlile au fost închise și toate activitățile sportive și sociale blocate. Aceste măsuri au fost luate pentru oprirea răspândirii COVID-19. Înțelegem aceste măsuri și le susținem!
Apreciem toate măsurile pe care Guvernul României le-a luat în această perioadă, de aceea suntem încrezători că vom găsi împreună soluții pentru toate categoriile de copii, pentru reducerea impactului pe care această perioadă îl are asupra celor mai vulnerabili copii, făcându-i efectiv invizibili.
64.415 copii erau în evidența serviciilor de prevenire la sfârșitul lunii septembrie 2019, iar peste 1 milion de copii trăiau sub pragul național al sărăciei. Peste 15.000 de copii sunt raportați anual ca fiind supuși unei forme de violență, dar numărul lor este considerabil mai mare. Peste 85.089 au părinții plecați la muncă în străinătate conform ANDPDCA (deși conform raportului Grupului de Lucru Interinstituţional pentru copiii cu părinţii plecaţi la muncă în stărinătate şi ONG-urilor numărul este mult mai mare).
Acești copii trăiesc experiența traumatică a izolării, alături de adulți care probabil au dificultăți în a le explica ce se întâmplă sau în a-i proteja în mod adecvat; iar unii dintre acești copii trăiesc această perioadă fără a beneficia de îngrjirea părintească. În multe cazuri, îndeosebi în mediul rural, măsurile luate au condus și la întreruperea sau diminuarea sprijinului educațional primit. Această măsură este perfect de înțeles în contextul actual, însă trebuie să ținem cont de faptul că în familiile vulnerabile, la limita sărăciei, unde violența domină, nu putem să ne bazăm pe existența unor mijloace tehnice moderne, prin care copilul să beneficieze de educație și consiliere. În cele mai dramatice cazuri, copiii trăiesc în familii unde violența fizică și/sau psihică este prezentă zi de zi, unde lipsa hranei și a produselor de igienă persoană le poate afecta grav nu doar viitorul, ci chiar și viața.
IMPACTUL IZOLĂRII ASUPRA ACESTOR COPII va fi o traumă profundă care riscă să-i marcheze pentru totdeauna.
Izolarea crește riscul violenței și al accentuării sărăciei, acești copii au nevoie de sprijinul nostru! ACUM!
În precedentele situații de urgență din domeniul sănătății publice, s-a înregistrat o creștere a ratei de abuz și exploatare a copiilor. De exemplu, închiderea școlilor în timpul epidemiei de Ebola din Africa de Vest, între 2014 și 2016, a contribuit la intensificarea exploatării copiilor prin muncă, a neglijării, a abuzului sexual și a sarcinilor înregistrate în rândul adolescentelor. În Sierra Leone, numărul adolescentelor însărcinate a crescut de peste două ori față de cifrele raportate înainte de epidemie, ajungând la 14.000 (UNICEF 2020).