Un tânăr de 16 ani trebuie să poată cere ajutor psihologic la timp

În România, mulți adolescenți au nevoie de sprijin psihologic înainte de 18 ani, dar legea le cere un acord parental care poate întârzia sau bloca accesul.

UNICEF România și Romanian Angel Appeal au recomandat explicit ca adolescenții să poată solicita și accesa autonom servicii de sprijin psiho-emoțional și de sănătate mintală de la 16 ani, fără acordul părinților sau aparținătorilor. UNICEF arată că o astfel de măsură ar crește accesul la sprijin și ar reduce îngrijorarea adolescenților privind confidențialitatea interacțiunilor cu specialiștii (UNICEF România și Romanian Angel Appeal)

Aceeași problemă era semnalată și în Policy Brief-ul UNICEF privind sănătatea mintală a copiilor și adolescenților din România: accesul adolescenților sub 18 ani la servicii de sănătate mintală se face exclusiv cu acordul părintelui, iar legislația le îngreunează accesul la servicii necesare pentru sănătatea emoțională. Documentul recomandă mecanisme prin care adolescenții să se poată adresa direct specialiștilor, în condiții de confidențialitate (Policy Brief UNICEF)

În consultarea realizată de Ring the Changes și Asociația pentru Dezvoltare Activă cu 611 tineri din 88 de comunități și 28 de județe, 50% dintre respondenți au menționat stresul, 40% lipsa de motivație, 36,8% anxietatea, 33,2% singurătatea, 41,6% gândurile negative, iar 6,8% au menționat gânduri suicidare (Raport Ring the Changes)

Nu toți adolescenții au acasă un adult sigur la care pot apela. În 2023, potrivit datelor ANPDCA citate de Salvați Copiii România, au fost înregistrate 17.709 cazuri de abuz, neglijare și exploatare asupra copiilor: 1.994 cazuri de abuz fizic, 2.240 de abuz emoțional, 1.504 de abuz sexual și 11.605 cazuri de neglijare (Radio România, pe baza datelor ANPDCA și Salvați Copiii)

Un studiu național Salvați Copiii arată o diferență importantă între ce spun copiii și ce recunosc părinții: 46% dintre copii au declarat că sunt loviți în familie, în timp ce doar 28% dintre părinți au recunoscut folosirea pedepselor fizice. Același studiu arată că 2,9% dintre adolescenți au declarat că au fost obligați să întrețină relații sexuale împotriva voinței lor (Studiu național Salvați Copiii privind abuzul asupra copilului))

Există și cercetare medicală românească despre abuzul intrafamilial. Un studiu care a combinat chestionare aplicate la 1.283 de copii și 1.544 de părinți din Bihor cu analiza a 2.761 de cazuri medico-legale de copii abuzați descrie abuzul minorilor în familie drept un fenomen răspândit și subraportat. În datele medico-legale analizate, autorii identifică grupa 16-18 ani drept grupa în care abuzul fizic era cel mai frecvent. Aceasta este exact grupa de vârstă vizată de propunerea legislativă (Physical, Psychological and Sexual Abuse of the Minor in Families from Romania)

Un studiu academic bazat pe date HBSC România pe un eșantion național reprezentativ de 1.733 de adolescenți de 15 ani, a măsurat expunerea la experiențe de abuz. Adolescenții au raportat 39,7% expunere la abuz fizic, 32,2% abuz emoțional și 13,1% abuz sexual, iar expunerea la abuz a fost asociată cu rezultate mai slabe privind sănătatea percepută, satisfacția cu viața, calitatea vieții, simptome internalizante și multiple probleme de sănătate. Studiul în PubMed - ACE-ASF, România

BECAN România, un studiu epidemiologic privind abuzul și neglijarea copiilor, a inclus 5.955 de copii și 4.236 de părinți, pe un eșantion reprezentativ pentru elevii claselor V, VII și X din România. Copiii au raportat 65,8% abuz psihologic, 44,8% abuz fizic, 19,4% neglijare și 5,1% abuz sexual. Există un decalaj între ce raportează copiii și ce raportează părinții: în cazul neglijării, copiii au raportat 19,4%, iar părinții 6,8%; în cazul abuzului sexual, copiii au raportat 5,1%, iar părinții 2,7%. Autorii arată și că formele de abuz sexual prin contact sunt mai puțin cunoscute de părinți. De aceea, informarea automată a părintelui nu poate fi tratată ca o garanție universală (Balkan Epidemiological Study on Child Abuse and Neglect - România).

Și lipsa părinților este o realitate majoră în România. Salvați Copiii arată că aproape un milion de copii, peste 950.000, au avut experiența plecării unuia dintre părinți pe parcursul copilăriei. Pentru acești tineri, acordul parental poate fi greu de obținut, întârziat sau formal, iar nevoia de sprijin emoțional nu dispare până se rezolvă hârtiile (Copii singuri acasă - Salvați Copiii)

Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului a atras atenția, în observațiile sale din 2025 pentru România, că fetele prezintă niveluri ridicate de depresie, că prevalența suicidului în rândul adolescenților sub 15 ani pare mai ridicată decât media europeană și că serviciile de sănătate mintală sunt insuficiente. Comitetul recomandă României servicii de sănătate mintală de calitate, la timp, accesibile tuturor copiilor, inclusiv în școli, și mai mulți psihologi și psihiatri, mai ales în regiuni, în rural și în școli (Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului - România, 2025)

Această propunere contează pentru că nu fiecare adolescent poate merge întâi la părinte ca să ceară voie să primească ajutor. Uneori părintele este sprijinul. Alteori părintele nu este disponibil, nu crede în psiholog, refuză, pedepsește, controlează sau este parte din problema copilului.

Dacă un tânăr de 16 sau 17 ani cere sprijin psihologic, statul nu ar trebui să îi spună să se întoarcă doar pentru că nu are o semnătură. Legea trebuie să îi dea o cale sigură, confidențială și responsabilă către ajutor.