S-a ajuns la 5,000 semnături
Către: Doamna Ministru Ligia Deca
Titularizare pe normă și desființarea repetării examenului de titularizare
Întrucât urmează să intre în vigoare la 2 septembrie 2023 o lege a educației care trebuie să fie clară și reformatoare, iar una dintre modificările necesare se referă la categoria profesorilor suplinitori, respectiv debutanți, vă rugăm să luați în considerare următoarele:
- Situația practică este următoarea: toți profesorii care dau examenul de titularizare și au note peste 7, nu sunt titulari dar au norme complete, uneori chiar și peste normă, doar că nu într-o singură școală ci în mai mult de una.
- Există o menținere forțată în statutul de debutanți suplinitori mulți ani, prin obligarea la repetarea pe termen nelimitat în mare parte, a examenului de titularizare în condițiile în care majoritatea profesorilor activi deja în învățământ, obțin note peste 7 - condiția minimă pentru a deveni titular în acest moment.
- Motivul pentru care acești profesori cu drept de titularizare prin examen nu sunt titulari este, din punct de vedere legislativ, modul în care se denumește statutul de titular: un profesor care are o normă întreagă, de 18 ore pe săptămână, la o singură școală.
- Dar în ultimii cel puțin 10 ani, multe materii s-au redus, în sensul că nu se mai predau în același număr de ore pe săptămână, iar pentru disciplinele socio-umane (între care sunt logica, psihologia, sociologia, filosofia, artele plastice, muzica), nu se predau decât o oră pe săptămână, nici la toate profilurile și specializările, nici în toți cei patru ani de liceu sau de gimnaziu.
- În aceste condiții, denumirea de titular pe școală nu poate avea niciodată o acoperire totală în realitatea din teren; cel mult un singur profesor la o școală poate îndeplini condiția de a avea toate orele sale la o singură școală, restul, deși au normele lor întregi, ele sunt dispersate în mai mult de o singură școală ( de obicei în maxim 3 școli ).
- O parte dintre acești suplinitori au deja definitivat iar unii dintre ei și doctorat, deci sunt calificați la nivelul maxim al profesiei dar retrogradați forțat la statut de suplinitori, deci ca și cum ar fi necalificați, ceea ce creează o discriminare socială, profesională și materială în același timp. Aceasta reprezintă o încălcare flagrantă a drepturilor complete ca funcționari cu pregătire superioară, precum și ca cetățeni demni de profesia nobilă a educației pentru noile generații de copii.
- În mod paradoxal, marea majoritate a profesorilor suplinitori au o vechime mult mai mare de un an în învățământ, deci practic nu mai sunt debutanți însă ei pot figura în documente și în salariile lor ca debutanți cu vechime 0-1 an dacă nu au Definitivatul și aceasta reprezintă o nedreptate socială.
- Din toate cele de mai sus decurg: dez-motivarea profesorilor suplinitori pentru munca lor dar și consumul nervos ce duce, pe parcursul înaintării în vârstă a acestor veșnic candidați la examene care au ca grad de dificultate nivelul maxim posibil, la scăderea randamentului lor chiar în rezultatele pe care le au, atât în aceste examene cât și în munca de educare-predare-evaluare.
- O ultimă consecință de maximă importanță este legată de efectele menținerii între profesori a unui efectiv mare de suplinitori care depășesc vârsta de 40 de ani și se adaptează din ce în ce mai greu.
- Mai mult, perspectiva repetării examenului cu note foarte bune, deci eligibile pentru titularizare dar fără titularizare, alungă noii veniți în sistemul de învățământ. Tinerii ce doresc să fie profesori nu sunt atrași nici de salariu dat fiind că perfecționarea reală în profesie nu poate exista pentru cineva ocupat vară de vară de examenul de intrare.
Și accentuăm una dintre cele mai grave consecințe ale repetării examenului de titularizare cu menținerea forțată a statutului de suplinitori pentru cei calificați prin neacordarea titularizării conform legii: calitatea însăși a educației, rezultatele slabe ale elevilor care nu ajung să fie pregătiți corespunzător de către profesorii suplinitori. Aceasta pentru că suplinitorii nu au continuitate pe școlile lor (mai mult de una) fiind nevoiți să le schimbe cel mai adesea doar după un an. Ei nu au timp să urmărească evoluția elevilor, nici nu pot elabora proiecte de durată care să reprezinte contribuția lor la programele socio-cultural-științifice ale școlilor. Instabilitatea educației școlare provine din instabilitatea profesorilor care urmează an de an metodologica mișcării de personal în educație.
Având în vedere toate cele de mai sus, vă rugăm să dați curs acestor cerințe legislative în educație:
1. Desființarea repetării examenului de titularizare pentru cei care au dat deja o singură dată și au luat note peste 7.
2. Menținerea examenului de titularizare doar pentru cei care întră pentru prima dată în sistem și pentru cei care nu au obținut anterior note peste 7.
3. Înființarea titularizării pe normă și desființarea titularizării pe școală.
- Situația practică este următoarea: toți profesorii care dau examenul de titularizare și au note peste 7, nu sunt titulari dar au norme complete, uneori chiar și peste normă, doar că nu într-o singură școală ci în mai mult de una.
- Există o menținere forțată în statutul de debutanți suplinitori mulți ani, prin obligarea la repetarea pe termen nelimitat în mare parte, a examenului de titularizare în condițiile în care majoritatea profesorilor activi deja în învățământ, obțin note peste 7 - condiția minimă pentru a deveni titular în acest moment.
- Motivul pentru care acești profesori cu drept de titularizare prin examen nu sunt titulari este, din punct de vedere legislativ, modul în care se denumește statutul de titular: un profesor care are o normă întreagă, de 18 ore pe săptămână, la o singură școală.
- Dar în ultimii cel puțin 10 ani, multe materii s-au redus, în sensul că nu se mai predau în același număr de ore pe săptămână, iar pentru disciplinele socio-umane (între care sunt logica, psihologia, sociologia, filosofia, artele plastice, muzica), nu se predau decât o oră pe săptămână, nici la toate profilurile și specializările, nici în toți cei patru ani de liceu sau de gimnaziu.
- În aceste condiții, denumirea de titular pe școală nu poate avea niciodată o acoperire totală în realitatea din teren; cel mult un singur profesor la o școală poate îndeplini condiția de a avea toate orele sale la o singură școală, restul, deși au normele lor întregi, ele sunt dispersate în mai mult de o singură școală ( de obicei în maxim 3 școli ).
- O parte dintre acești suplinitori au deja definitivat iar unii dintre ei și doctorat, deci sunt calificați la nivelul maxim al profesiei dar retrogradați forțat la statut de suplinitori, deci ca și cum ar fi necalificați, ceea ce creează o discriminare socială, profesională și materială în același timp. Aceasta reprezintă o încălcare flagrantă a drepturilor complete ca funcționari cu pregătire superioară, precum și ca cetățeni demni de profesia nobilă a educației pentru noile generații de copii.
- În mod paradoxal, marea majoritate a profesorilor suplinitori au o vechime mult mai mare de un an în învățământ, deci practic nu mai sunt debutanți însă ei pot figura în documente și în salariile lor ca debutanți cu vechime 0-1 an dacă nu au Definitivatul și aceasta reprezintă o nedreptate socială.
- Din toate cele de mai sus decurg: dez-motivarea profesorilor suplinitori pentru munca lor dar și consumul nervos ce duce, pe parcursul înaintării în vârstă a acestor veșnic candidați la examene care au ca grad de dificultate nivelul maxim posibil, la scăderea randamentului lor chiar în rezultatele pe care le au, atât în aceste examene cât și în munca de educare-predare-evaluare.
- O ultimă consecință de maximă importanță este legată de efectele menținerii între profesori a unui efectiv mare de suplinitori care depășesc vârsta de 40 de ani și se adaptează din ce în ce mai greu.
- Mai mult, perspectiva repetării examenului cu note foarte bune, deci eligibile pentru titularizare dar fără titularizare, alungă noii veniți în sistemul de învățământ. Tinerii ce doresc să fie profesori nu sunt atrași nici de salariu dat fiind că perfecționarea reală în profesie nu poate exista pentru cineva ocupat vară de vară de examenul de intrare.
Și accentuăm una dintre cele mai grave consecințe ale repetării examenului de titularizare cu menținerea forțată a statutului de suplinitori pentru cei calificați prin neacordarea titularizării conform legii: calitatea însăși a educației, rezultatele slabe ale elevilor care nu ajung să fie pregătiți corespunzător de către profesorii suplinitori. Aceasta pentru că suplinitorii nu au continuitate pe școlile lor (mai mult de una) fiind nevoiți să le schimbe cel mai adesea doar după un an. Ei nu au timp să urmărească evoluția elevilor, nici nu pot elabora proiecte de durată care să reprezinte contribuția lor la programele socio-cultural-științifice ale școlilor. Instabilitatea educației școlare provine din instabilitatea profesorilor care urmează an de an metodologica mișcării de personal în educație.
Având în vedere toate cele de mai sus, vă rugăm să dați curs acestor cerințe legislative în educație:
1. Desființarea repetării examenului de titularizare pentru cei care au dat deja o singură dată și au luat note peste 7.
2. Menținerea examenului de titularizare doar pentru cei care întră pentru prima dată în sistem și pentru cei care nu au obținut anterior note peste 7.
3. Înființarea titularizării pe normă și desființarea titularizării pe școală.
De ce este important?
Toți profesorii cu statut de suplinitori/debutanți sunt nemulțumiți de situația lor, își doresc schimbarea corectă și singura soluție care s-a găsit este această petiție; întrucât la Greva care a avut loc la finalul anului școlar 2022-2023 nu s-au discutat aceste revendicări care nu sunt direct salariale dar care sunt de maximă importanță pentru o concretă reformare a legilor educației.