Nu a fost găsită o campanie pentru ""
Ai putea fi interesat și în următoarele petiții
-
Acordarea gradului de handicap până la 18 ani pentru AUTIȘTIAcordarea gradului de handicap până la vârsta de 18 ani pentru copiii diagnosticați cu autism și eliminarea reevaluărilor traumatizante. Solicităm revizuirea modului în care sunt tratați copiii noștri și familiile noastre în cadrul procedurilor de evaluare și reevaluare pentru încadrarea în grad de handicap. Dorim să vă aducem la cunoștință realitatea pe care o trăim zilnic , o realitate mult prea puțin înțeleasă și, de multe ori, tratată cu superficialitate, suspiciune sau chiar dispreț. Autismul nu este o boală care „trece” și nici o afecțiune care se vindecă prin timp, voință sau așa-numite „tratamente minune”. Autismul este o condiție neurodezvoltamentală permanentă. Copiii noștri vor deveni adulți autiști. Ei au nevoie de sprijin, adaptare, acceptare și continuitate, nu de umilință administrativă repetată. Cu toate acestea, suntem obligați periodic să trecem prin comisii de reevaluare care, în multe cazuri, nu fac decât să ne consume emoțional și psihic. De fiecare dată suntem puși în situația de a demonstra din nou că diagnosticul există, că dificultățile există și că viața noastră nu este „mai ușoară” doar pentru că un copil poate avea anumite progrese. Progresele copiilor cu autism nu înseamnă vindecare. Ele apar prin: * prezența permanentă a unui părinte sau însoțitor; * implicare zilnică din partea familiei; * terapii și activități adaptate fiecărui copil; * acceptare și înțelegere; * socializare și integrare în lume; * iubire necondiționată și sacrificii enorme din partea familiei. Considerăm important să se înțeleagă faptul că terapia nu înseamnă doar ședințe standardizate într-un cabinet. Pentru unii copii, terapia poate însemna înot, activități în natură, interacțiunea cu animalele, sport, explorare, socializare și experiențe reale de viață. Copiii cu autism nu sunt „trași la xerox”, iar evoluția lor nu poate fi redusă la un singur tip de intervenție considerată acceptabilă de sistem. În cazul fetiței mele, evoluția a venit tocmai prin faptul că am ales să o duc în locurile în care se simte bine, să facă activitățile care îi plac și care o ajută să se deschidă către lume și către oameni. Nu am ales terapia standard ABA, deoarece am considerat că alte forme de susținere sunt mai potrivite pentru copilul meu. Cu toate acestea, am simțit că am fost sancționată pentru această alegere, prin acordarea certificatului de handicap pe o perioadă de doar un an, deși diagnosticul copilului rămâne permanent. Niciun părinte nu ar trebui pedepsit pentru că își cunoaște copilul și alege metode diferite de dezvoltare și integrare. Nu există o singură cale valabilă pentru toți copiii autiști. Ceea ce funcționează pentru un copil poate să nu funcționeze pentru altul. Mulți copii evoluează tocmai pentru că sunt scoși în lume, pentru că sunt încurajați să descopere, să interacționeze și să participe la viața socială, fiecare în ritmul și în felul său. Mulți dintre noi renunțăm la locuri de muncă, la viața socială, la stabilitate financiară și chiar la propria sănătate psihică pentru a putea fi permanent lângă copiii noștri. Și totuși, în fața unor comisii, suntem adesea priviți ca niște părinți incapabili, insuficient implicați sau suspectați că exagerăm dificultățile copiilor noștri. Suntem judecați pentru că alegem metode diferite de susținere și dezvoltare pentru copiii noștri. Suntem făcuți să ne simțim vinovați pentru diagnosticul copiilor noștri. Suntem tratați rece exact în locurile unde ar trebui să găsim înțelegere și sprijin instituțional. În loc ca energia noastră să fie direcționată către dezvoltarea copiilor, suntem obligați să acumulăm stres, anxietate și teamă înaintea fiecărei reevaluări. Pentru mulți copii, aceste drumuri, aglomerația și evaluările repetate reprezintă experiențe traumatizante. Solicităm respectuos: 1. Recunoașterea caracterului permanent al diagnosticului de autism; 2. Acordarea gradului de handicap până la vârsta de 18 ani pentru copiii diagnosticați cu autism, acolo unde specialiștii confirmă necesitatea sprijinului permanent; 3. Eliminarea reevaluărilor frecvente inutile; 4. Instruirea membrilor comisiilor pentru o abordare empatică și demnă față de copii și părinți; 5. Respectarea demnității familiilor care trăiesc zilnic această realitate; 6. Simplificarea procedurilor birocratice și reducerea poverii administrative asupra părinților; 7. Recunoașterea faptului că nevoile și formele de susținere diferă de la copil la copil și nu pot fi standardizate rigid. Copiii noștri nu au nevoie de suspiciune. Au nevoie de sprijin. Au nevoie de părinți echilibrați emoțional, nu epuizați de proceduri repetitive. Au nevoie ca statul să îi vadă ca pe niște oameni, nu ca pe niște dosare. Vă rugăm să ascultați vocea familiilor afectate și să construiți un sistem bazat pe respect, empatie și realitate medicală. Cu respect, Părinți ai copiilor diagnosticați cu tulburare de spectru autist România1.129 din 2.000 SemnăturiInițiat de Maria Ramona Moldovan -
DREPTATE PENTRU MATEI: Cerem demiterea conducerii Maternității Polizu și pedepsirea neglijenței!Domnule Ministru al Sănătății, În urma neregulilor grave și a încălcării protocoalelor medicale confirmate de instituțiile de control în cazul decesului prematurului Ciuperca Matei Constantin la Maternitatea Polizu (INSMC), solicităm ferm intervenția dumneavoastră de urgență pentru următoarele măsuri: 1. Trimiterea Corpului de Control al Ministrului Sănătății la Maternitatea Polizu pentru o anchetă externă, independentă și amănunțită privind managementul cazurilor din secția de neonatologie și respectarea protocoalelor de tratament. 2. Demiterea de urgență a echipei de conducere a spitalului (INSMC) pentru deficiențe grave în organizarea activității medicale, controlul infecțiilor și monitorizarea actului medical. 3. Suspendarea din funcție a personalului medical vizat de ancheta penală de malpraxis, până la finalizarea cercetărilor, pentru a garanta siguranța celorlalți bebeluși internați în acest moment. 4. Verificarea epidemiologică strictă a secției de terapie intensivă neonatală în vederea depistării subraportării infecțiilor nosocomiale. Spitalele trebuie să fie locuri unde copiii noștri sunt salvați, nu locuri unde viața le este pusă în pericol din cauza neglijenței! Cerem responsabilitate și demnitate!777 din 800 SemnăturiInițiat de Călin Madalina -
Nu transformați creatorii în contabili: eliminați RO e-Factura pentru drepturi de autorÎncepând cu 1 iunie 2026, mii de persoane fizice care obțin venituri ocazionale din drepturi de autor — scriitori, traducători, jurnaliști, artiști vizuali, actori, muzicieni, compozitori, regizori, scenariști, cercetători și alți creatori — riscă să fie obligate să se înscrie în sistemul RO e-Factura. Cerem anularea obligației de înrolare în RO e-Factura pentru persoanele fizice titulare de drepturi de autor care nu desfășoară activitate economică independentă și nu sunt organizate ca PFA sau societăți comerciale. În prezent, veniturile din drepturi de autor sunt deja fiscalizate. Persoanele juridice care plătesc aceste venituri (edituri, teatre, ONG-uri, televiziuni, galerii, organizații culturale etc.) calculează, rețin și declară la sursă impozitele și contribuțiile sociale aferente. Sistemul funcționează deja, iar obligațiile fiscale sunt îndeplinite. Noua obligație ar transfera o povară birocratică disproporționată asupra unor oameni care nu sunt antreprenori și nu desfășoară activitate economică continuă: persoane care au uneori un singur contract pe an, o carte publicată, un articol, un spectacol, un atelier sau o colaborare punctuală. Pentru a încasa legal un venit din drepturi de autor, acești oameni ar fi obligați să își facă semnătură electronică, să se familiarizeze cu SPV, RO e-Factura și alte proceduri fiscale, deși beneficiarii veniturilor gestionează deja toate obligațiile contabile și fiscale. Mai mult, există ambiguități juridice serioase privind încadrarea cesiunii drepturilor de autor ca „prestare de servicii”. Drepturile de autor nu reprezintă întotdeauna o activitate economică independentă, ci un transfer de drept de exploatare a unei opere, iar jurisprudența europeană arată că acordarea dreptului de exploatare asupra unei opere nu echivalează automat cu o prestare de servicii. Nu este normal ca un jurnalist, actor, traducător sau cercetător care primește ocazional venituri din creația proprie să fie tratat administrativ ca o companie. Cerem Ministerului Finanțelor și ANAF: • excluderea explicită a persoanelor fizice titulare de drepturi de autor din obligația de înrolare în RO e-Factura; • clarificarea imediată și publică a cadrului fiscal aplicabil; • consultarea organizațiilor profesionale din sectorul cultural și creativ înainte de impunerea unor obligații administrative disproporționate. Cultura independentă și munca creativă nu trebuie sufocate de birocrație. România are nevoie de creatori, nu de încă un obstacol administrativ pentru cei care deja lucrează precar și intermitent!7.169 din 8.000 SemnăturiInițiat de Deea Gruber -
Vrem Steaua in ASolicităm modificarea Legii Sportului astfel încât cluburile sportive de drept public, inclusiv Steaua București, să poată participa și promova legal în Liga 1 fără obligativitatea schimbării formei de organizare a clubului. Sportul trebuie decis pe teren, nu blocat administrativ.5 din 100 SemnăturiInițiat de Cristian Desideriu -
Custodia EXCLUSIVĂ nu înseamnă nimic! Protejați sănătatea psihică și emoțională a copiilor!În România, mii de copii cresc în familii monoparentale sau în contexte marcate de conflicte între părinți. De cele mai multe ori, discuțiile publice și juridice se concentrează pe drepturile adulților, pe programe de vizită și pe aspecte administrative. Mult prea rar este pus în centrul atenției copilul și impactul emoțional real pe care îl trăiește. Un copil, nu are nevoie doar de prezențe formale pe hârtie. Are nevoie de stabilitate, predictibilitate, liniște, atașament sigur și un mediu emoțional sănătos. Conflictele constante dintre părinți, aparițiile și disparițiile repetate ale unui adult din viața copilului, tensiunile, agresivitatea verbală sau lipsa unei relații coerente pot afecta profund dezvoltarea emoțională și psihologică a acestuia. Studiile din domeniul psihologiei copilului și neurodezvoltării arată clar că expunerea prelungită la stres familial și instabilitate poate influența anxietatea, somnul, comportamentul, capacitatea de atașament și dezvoltarea emoțională pe termen lung. În România, noțiunea de „custodie comună” este tratată aproape exclusiv administrativ: semnături, acorduri, acte, școală, ieșiri din țară. Însă sănătatea emoțională a copilului rămâne, de multe ori, ignorată. Un copil nu este afectat doar de absența fizică a unui părinte, ci mai ales de instabilitatea emoțională repetată:promisiuni încălcate, apariții și dispariții constante,conflicte între părinți, lipsa unei prezențe reale și predictibile în viața lui. Există copii care dezvoltă anxietate severă, tulburări de comportament, agresivitate, probleme de atașament sau comportamente autodistructive după ani întregi de instabilitate emoțională și conflict parental. Cu toate acestea, sistemul juridic continuă să trateze „custodia comună” ca pe o simplă formulă administrativă, fără să analizeze suficient implicarea reală și consecințele psihologice asupra copilului. Iar în ceea ce privește custodia EXCLUSIVĂ, înseamnă, în realitate, aproape același lucru: părintele care crește copilul primește mai multă autonomie administrativă, însă programul de vizită și drepturile celuilalt părinte rămân, de cele mai multe ori, active. În prezent, chiar și în situațiile în care unul dintre părinți: - este profund inconsistent, - promite și nu apare, - creează tensiune constantă, - nu oferă stabilitate emoțională copilului, legea oferă foarte puține instrumente reale pentru protejarea dezvoltării psihologice a minorului. Solicităm: - redefinirea practică a noțiunii de „interes superior al copilului” prin includerea explicită a stabilității emoționale; - evaluarea reală a implicării constante a fiecărui părinte, nu doar existența formală a custodiei; - evaluări psihologice mai serioase în cazurile conflictuale; - recunoașterea impactului psihologic al promisiunilor repetat încălcate și al instabilității parentale; - măsuri care să prioritizeze echilibrul emoțional și dezvoltarea sănătoasă a copilului. Un copil are nevoie de mai mult decât acte și drepturi pe hârtie. Are nevoie de siguranță emoțională, coerență, stabilitate și prezență reală!17 din 100 SemnăturiInițiat de Eliza Stănescu -
4 motociclete ocupă un loc auto. De ce plătim la fel pentru parcare?În București, motocicletele și scuterele plătesc aproape la fel ca autoturismele pentru parcarea publică, deși ocupă de 3–4 ori mai puțin spațiu și contribuie la reducerea traficului. Solicităm Primăriei Capitalei și CGMB: • tarif moto: 1 leu/oră; • maximum 6 lei/zi; • gratuitate în weekend; • introducerea unei categorii dedicate pentru motociclete în sistemul CMPB. Motocicletele: • reduc congestionarea traficului; • ocupă mult mai puțin spațiu public; • reduc emisiile și timpul pierdut în trafic. Numeroase orașe europene aplică deja politici diferențiate pentru vehiculele pe două roți. Bucureștiul trebuie să încurajeze mobilitatea urbană eficientă, nu să taxeze identic vehicule complet diferite ca impact asupra orașului.17 din 100 SemnăturiInițiat de mihail stanciu -
Fără discoteci la baza bloculuiInterziceti muzica difuzata intre orele 22/ 7 pentru agenții economici care au într o raza de 25 m vecini ,bloc locuit,case ,vecini.9 din 100 SemnăturiInițiat de Alex Gheorghiu -
Anularea ABROGĂRII legilor anti-FASCISTE.https://www.senat.ro/StiriSenatDetaliu.aspx?ID=062FA5DF-41F0-42CA-9ADB-2DECD9D1962A Este important a se anula abrogarea legilor care până acum pedepseau discursurile cu caracter fascist/legionar/xenofon etc și glorificarea membrilor de extremă dreaptă.5 din 100 SemnăturiInițiat de Dragoș Lăcătuș
-
Transport redus pentru studenți, direct la achiziție. Fără birocrație.Studenții din România beneficiază, în condițiile legii, de reducere pentru transportul folosit în legătură cu studiile, inclusiv reducerea de 90% pentru transport feroviar și, în anumite condiții, pentru transportul public local și metrou. În practică însă, în unele orașe și la unele universități, accesul efectiv la aceste drepturi rămâne birocratic. Studentul plătește integral abonamentul de transport local, depune un dosar cu acte și așteaptă decontarea săptămâni, uneori chiar luni. Pentru cei cu venituri mici, pentru navetiști, pentru cei veniți din alte județe care lucrează ca să se întrețină, asta înseamnă blocarea unei sume importante din bugetul lunar. Procedurile diferă de la oraș la oraș și de la universitate la universitate, alt operator, alte formulare, alte termene, alte moduri de depunere. Problema de fond este aceeași: un drept care ar trebui să fie simplu de folosit ajunge să depindă de capacitatea studentului de a avansa bani și de a naviga proceduri administrative neuniforme. Cerem Ministerului Educației, Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, autorităților locale din centrele universitare și conducerilor universităților un set de măsuri concrete și realiste: 1. Aplicarea reducerii direct la achiziție, la casă sau în aplicațiile operatorilor de transport, pe baza statutului de student verificat în prealabil printr-un mecanism sigur. Studentul să cumpere abonamentul deja redus, nu să avanseze suma integrală și să aștepte rambursarea. 2. Decontarea să se facă între instituții, nu prin studenți. Universitățile să poată confirma statutul de student către operatori prin mecanisme sigure de verificare, cu respectarea protecției datelor personale. Diferența să se deconteze între operatori, autorități locale și Ministerul Educației, conform legii. 3. Un cadru pilot la nivel național, coordonat de Ministerul Educației și Ministerul Transporturilor, testat într-un semestru în trei-patru orașe universitare diferite (de exemplu București, Iași, Timișoara), cu raport public la final. O procedură inspirată de modele europene de tarifare integrată pentru studenți, adaptată realității românești. 4. Standardizarea procedurii la nivel național, un cadru unitar, cu același set de reguli, aceleași documente acceptate peste tot, un singur tip de raportare între instituții. În prezent, studenții care studiază într-un oraș și fac naveta în alt județ trec prin proceduri paralele. 5. Un punct unic de informare pentru studenți, gestionat de Ministerul Educației împreună cu autoritățile locale, unde să fie clar ce drepturi au studenții în fiecare oraș universitar, ce documente le trebuie și la cine se pot adresa. 6. Consultare cu organizațiile studențești înainte de implementare. Persoanele afectate direct sunt cele care știu cel mai bine unde se blochează procesul. Soluția nu cere o lege complet nouă. Cere o reformă administrativă: ca instituțiile care există deja să comunice mai bine între ele și să își alinieze procedurile, cu respectarea cadrului legal actual și a protecției datelor. În multe orașe, operatorii folosesc deja sisteme digitale de abonamente și categorii de tarifare. Universitățile au baze de date cu studenții înmatriculați. Ce lipsește este decizia administrativă, la nivel central și local, de a coordona aceste instrumente într-un sistem mai accesibil pentru studenți. România are peste 500.000 de studenți, repartizați în zeci de centre universitare. Sunt cetățeni tineri care contribuie zilnic la viața orașelor lor, prin muncă, prin voluntariat, prin cercetare. Cerem ca procedurile administrative legate de un drept deja garantat de lege să fie făcute pentru ei, nu împotriva lor. Așteptăm un răspuns concret și un calendar de acțiune.576 din 600 SemnăturiInițiat de SENS Youth
-
Stop risipei la stat: Managerii să răspundă pentru pierderi!Solicităm autorităților adoptarea următoarelor măsuri pentru protejarea banului public și eficientizarea managementului de stat: 1. Eliminarea lacunelor legislative: Modificarea cadrului legal actual (Legea 15/1990) pentru a întări răspunderea patrimonială a managerilor și membrilor CA, astfel încât aceștia să poată fi trași la răspundere pentru deciziile care cauzează prejudicii certe bugetului de stat. Această necesitate este susținută de recunoașterea oficială a unei „lacune legislative” de către instituția Avocatul Poporului (Nr. 17597/2026). 2. Eficientizarea recuperării prejudiciilor: Crearea unor proceduri mai rapide și mai stricte pentru executarea silită a sumelor datorate de către managerii responsabili, imediat după stabilirea definitivă a vinovăției și a cuantumului prejudiciului prin hotărâri judecătorești sau acte administrative definitive. 3. Transparență și Control: Instituirea unui sistem de monitorizare în timp real a cheltuielilor companiilor de stat și publicarea acestora în format deschis (Open Data). 4. Audit de performanță: Solicităm Guvernului (în urma sesizării înregistrate sub nr. 15D/7789/04.05.2026) să impună criterii stricte de performanță, nu doar de legalitate, în evaluarea anuală a managementului public.5 din 100 SemnăturiInițiat de Andreea Moldovanu -
Transformarea străzii Ștefan cel Mare într-o arteră prioritară pentru tramvai, pietoni și riveraniStimate doamne / Stimați domni, Prin prezenta, doresc să supun atenției dumneavoastră o propunere care consider că poate contribui semnificativ la creșterea calității vieții în municipiul Ploiești: transformarea străzii Ștefan cel Mare într-o arteră cu acces limitat, destinată în principal pietonilor, transportului public (tramvai) și riveranilor. În ultimii ani, tot mai multe orașe europene au ales să reducă traficul auto în zonele centrale, pentru a reda spațiul oamenilor. Rezultatele au fost evidente: aer mai curat, zgomot redus, creșterea siguranței pietonale, revitalizarea comerțului local și crearea unui oraș mai prietenos și mai atractiv pentru locuitori . Strada Ștefan cel Mare are potențialul de a deveni un astfel de spațiu urban modern și funcțional. În prezent, traficul intens afectează atât confortul pietonilor, cât și imaginea unei zone centrale care ar putea avea o valoare mult mai mare pentru comunitate. Lăsarea accesului exclusiv pentru tramvai, pietoni și riverani ar permite păstrarea funcționalității zonei, reducând în același timp petrecut de oameni în tramvai (nu e normal ca tramvaiul să stea în trafic) , poluarea și aglomerația. Consider că o astfel de schimbare ar aduce multiple beneficii: - eficientizare transportului în comun pe ruta • reducerea poluării fonice și a noxelor; • creșterea siguranței pentru pietoni; • încurajarea mersului pe jos și a utilizării transportului public; • dezvoltarea cafenelelor, teraselor și comerțului local; • îmbunătățirea aspectului urban și a atractivității centrului orașului; • crearea unui spațiu mai civilizat și mai apropiat de standardele europene actuale. Propun, de asemenea, realizarea unei consultări publice reale și transparente, în care cetățenii, comercianții și riveranii să își poată exprima punctul de vedere, precum și analizarea posibilității implementării inițiale a unui proiect pilot. Această inițiativă nu reprezintă o încercare de a bloca mobilitatea urbană, ci o propunere de reorganizare inteligentă a spațiului public, în beneficiul majorității locuitorilor orașului. Vă rog respectuos să analizați această propunere și să luați în considerare demararea unui studiu de fezabilitate și a unei dezbateri publice pe această temă. Cu considerație, Popa Vlad Alexandru Cetățean al municipiului Ploiești32 din 100 SemnăturiInițiat de Popa Vlad Alexandru -
Viața oamenilor trebuie protejată: fără eliberare condiționată pentru criminaliStop eliberării condiționate a criminalilor condamnați pentru omor și infracțiuni violente grave Noi, cetățenii României, solicităm Parlamentului României, Guvernului României și Ministerului Justiției modificarea urgentă a legislației privind eliberarea condiționată a persoanelor condamnate pentru omor și alte infracțiuni violente grave. Această petiție vine ca reacție la tragedia recentă din județul Bihor, unde o tânără de doar 18 ani a fost ucisă cu brutalitate de un individ recidivist, eliberat condiționat după ce fusese condamnat anterior tot pentru crimă. Potrivit informațiilor publice, bărbatul fusese condamnat la 20 de ani de închisoare pentru omor și a fost eliberat înainte de termen, fiind considerat „reeducat”. La scurt timp după eliberare, acesta a comis o nouă crimă odioasă. Cazul tinerei din Bihor nu este doar o tragedie individuală. Este dovada clară că actualul sistem de eliberare condiționată poate pune în pericol viața oamenilor nevinovați atunci când este aplicat fără garanții reale privind reintegrarea și monitorizarea infractorilor violenți. Solicităm următoarele măsuri urgente: 1. Eliminarea posibilității eliberării condiționate pentru persoanele condamnate pentru: • omor; • omor calificat; • viol; • pedofilie; • tâlhărie urmată de moartea victimei; • alte infracțiuni violente cu grad ridicat de pericol social. 1. Introducerea unor evaluări psihologice și psihiatrice obligatorii, independente și riguroase pentru orice deținut condamnat pentru infracțiuni violente. 2. Monitorizarea permanentă după eliberare a persoanelor condamnate pentru fapte grave, inclusiv prin brățări electronice și supraveghere activă. 3. Transparentizarea deciziilor de eliberare condiționată și responsabilizarea instituțiilor care aprobă aceste eliberări. 4. Modificarea legislației astfel încât siguranța cetățenilor să fie prioritară în fața reducerii pedepselor. Nu putem accepta ca oameni condamnați pentru crime să fie puși în libertate și să primească încă o șansă de a distruge alte vieți. Nicio familie nu ar trebui să treacă prin durerea prin care trece acum familia tinerei ucise în Bihor. Cerem autorităților să trateze această problemă cu maximă seriozitate și să adopte urgent măsuri legislative care să protejeze cetățenii României. Semnează și tu această petiție pentru ca asemenea tragedii să nu se mai repete niciodată.18 din 100 SemnăturiInițiat de Andrei Cumpanasu