Alienarea parentală = abuz asupra minorilor = infracțiune

Stimați reprezentanți ai autorității parlamentare,

Subsemnatul, Simula Ilie, cetățean român și părinte, vă adresez această scrisoare în numele unui interes public major: protejarea efectivă a copiilor și a relațiilor lor familiale prin recunoașterea, prevenirea și sancționarea fermă a fenomenului de alienare parentală. În lipsa unui mecanism legislativ clar, coerent și aplicabil, alienarea parentală continuă să producă efecte devastatoare asupra copiilor, părinților înstrăinați și, pe termen lung, asupra societății. Această formă gravă de abuz emoțional este adesea tolerată sau minimalizată în practica judiciară și administrativă, deși consecințele sale sunt bine documentate: afectarea dezvoltării emoționale a copilului, distrugerea legăturilor familiale, perpetuarea conflictelor și încălcarea dreptului fundamental al copilului de a avea relații personale cu ambii părinți. Legislația actuală din România tratează alienarea parentală fragmentar și ineficient, fără definiții clare, fără proceduri rapide de intervenție și fără sancțiuni proporționale cu gravitatea prejudiciului produs. În absența unor instrumente moderne de identificare și combatere, părintele alienator este adesea încurajat de pasivitatea instituțională, iar copilul devine victima unui conflict pe care statul nu reușește să îl oprească.
Vă solicit respectuos, dar ferm, să aveți în vedere:
1: Instituirea unor proceduri rapide și eficiente de constatare și intervenție, bazate pe expertiză psihologică specializată;
2: Introducerea unor sancțiuni reale și proporționale pentru părinții sau persoanele care se fac vinovate de alienare parentală, inclusiv măsuri corective privind exercitarea autorității părintești;
3: Prioritizarea interesului superior al copilului, nu ca principiu declarativ, ci ca realitate juridică aplicabilă;
4: Formarea magistraților, a personalului din protecția copilului și a experților în recunoașterea și gestionarea acestui fenomen.
    România are obligația morală, constituțională și internațională de a proteja copiii de orice formă de abuz, inclusiv de cele subtile, dar profund distructive. Un stat care tolerează alienarea parentală își abandonează copiii și subminează însăși noțiunea de familie și justiție. Vă îndemn să tratați această problemă cu seriozitatea și urgența pe care o impune realitatea din teren și să contribuiți activ la construirea unui cadru legislativ care să ofere protecție reală victimelor și responsabilitate celor vinovați.
 
Cu considerație,

Simula Ilie
Cetățean și părinte